Vacanta in Bavaria si Tirol (partea VI)

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977

Pe 05 ianuarie 2010, dis-de-dimineata am fost in Gara din Munchen: urma sa plecam la Innsbruck, cu trenul de 07.31. Cumparasem de cateva zile biletele de tren pe ruta Munchen-Innsbruck-Munchen, la pretul de 67.00 euro / persoana / dus-intors. La ducere am calatorit cu un tren EC, un fel de "Sageata Albastra" cu imbunatatiri: toaleta la fiecare vagon, loc foarte mult la picioare si deloc aglomerat; cum trenurile erau destul de dese, nici macar nu aveam locuri prealocate. In aproape 2 ore urma sa ajungem in Innsbruck; astfel ca la 09.23 am fost la destinatie. Aveam rezervari la hotel Hilton, aproape de gara si de centrul orasului. Am cerut camera la un etaj superior, pentru a avea vedere asupra orasului. La receptie ne-au fost blocati 50.00 euro pe cartea de credit - garantie in cazul in care am fi consumat ceva din minibarul pe care il aveam in camera.
Dupa ce ne-am instalat (camera superba, cu ferestre mari prin care se vedeau orasul, muntii si avioanele ce aterizat pe aeroportul din apropiere) am pornit la plimbare.

Acum dar si in zilele ce au urmat am trecut pe langa Arcul de Triumf din Innsbruck.
Imparateasa Austriei, Maria Tereza, a fost atat de nefericita din pricina mortii sotului ei, incat a poruncit construirea unui Arc de Triumf pe principala artera de transport din partea sudica a orasului. Rezultatul a fost un Arc de Triumf in stil roman. Arcul a fost construit in anul 1765 pentru a comemora moartea lui Francis I Stephen de Lothringen (sotul Mariei Tereza), care a decedat in timpul ceremoniei casatoriei fiului sau. Tragedia s-a petrecut la nunta fiului sau, duce de Toscana (mai tarziu imparatul Leopold al II-lea) cu Maria Ludovica de Spania.

De aici ne-am oprit la Centrul de Informare Turistica pentru a mai lua cateva harti, pliante, dar si Innsbruck Card. Foarte utile, aceste carduri asigura accesul la toate muzeele, liniile de transport si partiile din zona, avand o valabilitate de 24h (25.00 euro), 48h (30.00 euro) sau 72h (35.00 euro).

Cu aceste carduri in buzunar am pornit catre linia Nordketten - un fel de telecabina "upgradata" ce facea legatura dintre statia Congress si Hafelekar (2.256 m). Avea si cateva opriri pe traseu, prima dintre acestea fiind la Alpenzoo. Aceasta gradina zoologica si-a deschis portile pentru public pe 22 septembrie 1962. Pana la sfarsitul anului avusese deja 30.000 de vizitatori, iar in anii care au urmat numarul anual al acestora a ajuns la aproximativ 300.000. Alpenzoo este rodul eforturile neintrerupte ale Prof. Hans Psenner Thanks (1912 - 1995) care, la varsta de 50 de ani si-a vazut visul implinit. Situata la o altitudine de 750 metri, aceasta este cea mai inalta gradina zoologica din Europa. Peste 2000 de animale din 150 de specii fac sa merite din plin o vizita la gradina zoologica ce se intinde pe aproximativ 4,1 ha.
Peste tot sunt puncte de observatie ascunse, astfel incat vizitatorul sa surprinda momente cat mai naturale din viata animalelor.

De la Alpenzoo am luat telecabina mai departe si am schimbat-o la statia Hungerburg (860 m), urmand sa ne continuam urcusul cu o elecabina "clasica" pana la statia Hafelekar (2.256 m). Privelistea pe care am avut-o de aici este imposibil de descris in cuvinte: varfuri muntoase, zapada, si un grup de parapantisti. Peste tot in jur se cascau hauri si se ridicau coltii ascutiti ai Alpilor. Privelistea era superba, vremea senina si daca am fi avut ceva mai mult timp, am fi stat acolo o zi intreaga. Erau si schiori care urcau pana aici cu telecabina si apoi isi dadeau drumul cu placile sau schiurile pe partiile destul de abrupte din jur. Nu stiam unde sa privim mai inainte; parca nu ne mai saturam sa tot admiram ceea ce vedeam. Parca nici o fotografie nu ne multumea pentru ca nu reuseam sa surprindem exact ceea ce vedeam noi in acele momente. Absolut superb, parca nici nu ne vedea sa credem ca aveam in fata asa frumuseti!
De aici am coborat apoi la statia Hungerburg, unde erau un restaurant, sezlonguri, mese si banci; erau si foarte multi schiori, de toate varstele, culorile si sexele. Erau si unii atat de mici, incat cred ca nici nu incepusera sa vorbeasca, dar lunecau pe schiuri fara probleme.

Dupa-amiaza am mers sa vizitam Palatul Hofburg din Innsbruck. Initial aici a fost resedinta permanenta a ducelui Leopold al II-lea. In anul 1410 fiul sau, Frederick al IV-lea i-a marit suprafata prin achizitionarea de mai mult teren, iar la sfarsitul sec. al XV-lea Sigismund, fiul lui Frederick al IV-lea este cel ce ii mareste suprafata pana la dimensiunile pe care le are astazi. In anul 1510 Maximilian I reface tavanul salii principale, dar acesta este distrus de incediul din anul 1534. Regele Ferdinand renoveaza sala si ridica acoperisul, cladirea aratand asemanator celei pe care o vedem acum. Conform unor documente din 1536 fata palatului este intarita cu cateva turnuri semi-circulare, deoarece fusese afectata de un cutremur. Maria Tereza este cea care renoveaza palatul ce isi pierde din importanta odata cu stingerea, in Tirol, a liniei regale a Habsburgilor. In 1754 se realizeaza un plan de renovare, sub coordonarea inginerului Johann Martin Gumpp. Celebrarea casatoriei fiului Mariei Teleza, Leopold, urmeaza a avea loc in Innsbruck. Moartea tatalui mirelui, Francis I, ce are loc in timpul ceremoniei, influenteaza decorul palatului: camera in care a murit acesta este transformata in capela. Lucrarile la palat au continuat in 1766 sub supravegherea inginerului Constantin Johann Walter, si au fost finalizate in anul 1770. Decorul interior insa, frescele tavanelor, au fost terminate abia in 1776. Palatul are 4 etaje, iar capela si alte doua sali mai mari ocupa 2 etaje. Palatul Hofburg din Innsruck este o capodopera a stilului rococo din acele vremuri. Intregul complex de cladiri ocupa o suprafata de 5.000 metri patrati si o suprafata totala de 85.000 metri patrati. Are in total 400 de camere, dintre care 30 de apartamente. Familia imperiala si membrii sai au venit des la Hofburg, din sec. al XV-lea si pana in 1918, cand monarhia a luat sfarsit. In acelasi timp, a fost si sediul conducatorilor tirolezi, iar mai apoi al guvernatorilor orasului. In zilele noastre Hofburg-ul este in proprietatea statului austriac.
Aici am vizitat si o foarte interesanta expozitiei dedicata alpinistilor, cataratorilor si iubitorilor muntelui in general.

Am vizitat apoi Hofkirche sau Biserica Curtii. Este absolut impresionanta, datorita mausoleului si statuilor care il strajuiesc.
Este o biserica gotica si a fost construita intre 1553-1563 de catre Ferdinand I spre amintirea bunicului sau, Maximilian I, imparat al Sfantului Imperiu Roman (1459-1519) al carui cenotaf abunda intr-o remarcabila colectie de sculpturi din perioada Renasterii germane. Desi Maximilian I a hotarat, prin testament, sa fie inmormantat in capela castelului Wiener Neustadt, s-a dovedit imposibil a fi construit acolo un monument funerar. Planurile acestuia fusesera facute in detaliu de catre Maximilian I, insa Ferdinand I, in calitate de executant, a ordonat construirea unei noi biserici si manastiri in Innsbruck pentru un monument funerar atat de impunator. Pana la urma, mormantul simplu al lui Maximilian I a ramas in Wiener Neustadt, iar Hofkirche serveste doar ca cenotaf.
Biserica a fost proiectata de catre arhitectul Andreas Crivelli din Trento, in forma traditionala a unei biserici germane cu 3 nave, un cor din trei parti, ferestre ovale si ascutite in partea de sus. Contraforturile din interior arata un compromis intre renasterea contemporana acelor vremuri, si stilul gotic tarziu. Stonemasons Hieronymus de Longhi si Anton de Bol au cioplit portalul de lemn. Interiorul are galerii si coloane de marmura rosie stilizate cu capiteluri corintice. Cutremurul din sec. al XVII-lea a afectat biserica si bolta principala a fost refacuta in stil gotic. Altarul inalt, asa cum il vedem astazi, a fost realizat in 1755 de arhitectul Curtii de la Viena, Nicolaus Pacassi, si decorat cu un crucifix realizat de pictorul Academiei din Viena, Johann Carl Auerbach. Statuile de bronz ale sfintilor Francisco si Teresa au fost lucrate de catre Balthasar Moll, sculptor al Curtii din Innsbruck, in 1768. Orga renascentista este opera unui dintre cei 5 cei mai mari realizatori de orgi din lume, Jörg Ebert de Ravensburg. Domenico Pozzo din Milan a pictat casetele orgii.
Capela de Argint de alaturi, ridicata in anul 1578, are un altar de argint inchinat Fecioarei Maria, in care au fost incorporati 3 colti de elefant si 300 kg de abanos; aici se afla si mormintele arhiducelui Ferdinand al II-lea si al sotiei sale, Philippine Welser (ambele realizate de Alexander Colin).
Cenotaful de marmura neagra cu ornamente al imparatului Maximilian I ocupa centrul bisericii. Florian Abel, de la Curtea Imperiala din Praga a fost cel ce a pus la dispozitie schitele acestuia, in dimensiunile actuale. Constructia cenotafului a durat peste 80 de ani: sarcofagul a fost terminat in 1572, iar in 1584 au fost adaugate elementele de infrumusetare finale: un rege ingenunghiat, patru virtuti si o grila din fier. Zidarul din Trento, Hieronymus Longi, a supravegheat personal construirea mormantului: marmura de Hagau, cateva trofee in relief, din bronz, si doua randuri de reliefuri in marmura alba deasupra.
Dar ce impresioneaza cel mai mult in aceasta biserica, dupa parerea mea, sunt cele 28 de statui din bronz, cu inaltimi de 200-250 cm, si care apartin stramosilor, rudelor si eroilor Curtii Imperiale din acea vreme. Realizarea statuilor a durat din 1502 pana in 1555 si a implicat pictori precum Christian Amberger, Albrecht Dürer, Jörg Kölderer, Jörg Polhamer Senior, si Ulrich Tiefenbrunn, si sculptori precum Peter Vischer cel Batran, Hans Leinberger, Leonhart Magt, si Veit Stoß. Trei dintre statui au fost proiectate de Dürer. Statuile ii reprezinta pe:

1 Regina Juana a Spaniei
2 Regele Ferdinand Catolicul al Spaniei
3 Ducele Philip cel Bun al Burgundii
4 Ducele Charles cel Curajos al Burgundiei
5 Ducesa Cymburgis a Masovia
6 Arhiducesa Margarethe a Austriei
7 Imparateasa Maria Bianca Sforza
8 Sigismund, Arhiduce al Austriei
9 Regele Arthur
10 Regele Ferdinand al Portugaliei
11 Ernest, Duce al Austriei
12 Theoderic cel Mare
13 Ducele Albrecht II cel Intelept Austriei
14 Regele Rudolf I
15 Regele Philip cel Frumos al Castiliei
16 Clovis Regele Francezilor
17 Regele Albrecht II
18 Imparatul Frederick III
19 Sfantul Leopold III
20 Contele Albrecht IV de Habsburg
21 Leopold III, Duce al Austriei
22 Frederick IV, Duce al Austriei (Frederick cu Buzunare Goale)
23 Albert I al Germaniei
24 Godfrey de Bouillon, Rege al Ierusalimului
25 Regina Elisabeth a Ungariei
26 Regina Maria a Burgundiei
27 Regina Elisabeth a Tirolului
28 Kunigunde a Austriei

Mai sunt si 23 de statui mici (66-69 cm) ale sfintilor patroni ai Habsburgilor. Acestea au fost proiectate de catre pictorul Curtii, Jörg Köldere, apoi cioplite in piatra si ceruite de catre Leonhard Magt. In biserica mai existau pe vremuri si 20 de busturi ale imparatilor romani, acestea aflandu-se acum la Castelul Ambras si la Muzeul National al Bavariei din Munchen.
In biserica se mai afla si mormantul lui Andreas Hofer, eroul national al Tirolului. Sculptorul Johann Nepomuk Schaller a realizat statuia acestuia; Josef Klieber a sculptat basorelieful cu scena Juramantului pe steag, dupa schitele lui Josef Martin Schärmer.

Am fost apoi la Muzeul de Arta Populara Tiroleza. Este unul dintre cele mai frumoase de acest gen din Europa. In anul 1888 Asociatia Tiroleza pentru comert a luat decizia infiintarii in Innsbruck a unui Muzeu al Comertului Tirolez. Initial s-a inceput colectionarea celor mai frumoase si de calitate obiecte lucrate manual. Activitatea aceasta s-a extins apoi si la obiecte casnice. Colectia Muzeului de Arta Populara Tiroleza si Comert din 1903 a fost mutata in actuala cladire, o fosta manastire franciscana. Camera de Comert si Industrie din Tirol a cedat in 1926 aceasta colectie catre Provincia Tirol, cu obligatia de a o organiza intr-un muzeu public. Astfel ca, in 1929, Muzeul de Arta Populara Tiroleza si-a deschis portile. O buna parte din obiecte au fost colectionate inainte de Primul Razboi Mondial. Au fost adunate obiecte din vechile si mai noile provincii ale Tirolului, Trentino si vaile Ladin din jurul Dolomitilor. Aceste obiecte proveneau de la diferite clase sociale: taranime, burghezie si nobilime. S-a pus accentul pe arte si mestesuguri, pe ocupatii casnice, pe credinta religioasa, pe costume populare si masti.
Foarte mult ne-au placut holurile cu camere amenajate de o parte si de alta, camere ce redau interioare din casele vechi tiroleze.

Seara ne-am petrecut-o mancand cate un carnat cu mustar in zona Acoperisului de Aur. Foarte placuta atmosfera in zona veche a orasului, cu toate acele ornamente de Craciun si bradul imens, impodobit. Cineva deschisese o fereastra si, desi era destul de frig, statea pe pervaz si canta la chitara.

Clar, iubesc Austria!!!! (cel mai mult iubesc Slovenia, si apoi Austria, recunosc!).


Va urma