"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

luni, 1 decembrie 2008

Ziua Nationala a Romaniei, 1 Decembrie



"Cea mai frumoasa zi a tuturor romanilor": 1 Decembrie.

De data aceasta 1 Decembrie 2008. Vremea nu prea a tinut cu noi, a fost ceata, cauza din care nu a mai avut loc si parada aviatiei. Dar chiar si asa, lume a fost destula, fotografii s-a facut (destul de bune, dupa parerea noastra) si distractia n-a lipsit (mai ales pe urma, cand am mers la o pizza si ne-am mai incalzit). N-am mai ajuns la fasolea cu carnati, la mici cu bere, tuica fiarta etc....am stat sa vedem toata parada, apoi ne-am imprastiat prin multime si a durat ceva pana ne-am regasit cu totii.

M-a bucurat sa vad atata lume pe bulevard, pana la Arcul de Triumf; venisera sa vada parada, lasasera in urma, ca si noi, scandalurile atat de mediatizate, de la alegeri...voiau sa vada altceva, sa vada ceva din Romania de care ne e dor...Parada a fost impresionanta: mai ales unitatile de motorizati si cavaleria. Oamenii relaxati, dornici sa fie fotografiati, amuzati si amuzanti, toti tineri; nu stiu cum a fost in alti ani ca acum am mers pentru prima data la parada, dar m-a uimit numarul mare de fete: in unitatile anti-tero, la SRI, la interventii speciale si...la cavalerie. Pentru prima data dupa 1950, la parada de 1 Decembrie a participat o unitate din cadrul Detasamentului de Cavalerie al Jandarmeriei Bucuresti. In fruntea celor 35 de cupluri cai-calareti se afla plutonier Laura Epuras si "partenera" ei in varsta de 14 ani, iapa Dalila. Noi am aflat ca iapa avea 17 - 18 ani, dar presa zice altceva...in fine, conteaza prea putin, calul este absolut superb! Rezultatul plimbarii noastre il puteti vedea la:




Romania a devenit stat unitar in urma cu 90 de ani. Atunci, la Alba Iulia, peste 100.000 de romani au venit si au strigat din toata inima:" Noi vrem sa ne unim cu tara".

Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, la 1 Decembrie 1918, a insemnat nasterea statului roman, care mai includea provinciile Basarabia si Bucovina, unite cu patria-mama in acelasi an.


Transilvania: "Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentatii lor indreptatiti la Alba Iulia, in ziua de 1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania".


Basarabia: "In numele poporului Basarabiei, Sfatul tarii declara (…) in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania".


Bucovina: "…de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina a facut parte din Moldova (…). A sosit ceasul ca Tarile Romane dintre Nistru si Tisa sa formeze un stat unitar(…), hotaram unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei in vechile ei hotare cu Regatul Romaniei.


Imnul national al Romaniei.

Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu (1816-1863), scris in vremea Revolutiei de la 1848, a devenit, in anul 1990, imnul national al Romaniei, "Desteapta-te romane!". Muzica imnului este atribuita in mod eronat, fie lui Anton Pann, fie lui George Ucenescu. De fapt, melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.


Povestea tricolorului. Drapelul Romaniei este un tricolor in albastru, galben si rosu, avand culorile dispuse in benzi verticale, de dimensiuni egale. Primul steag romanesc cu tricolor a fost acela al Adunarii Norodului de la 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Ca drapel national, tricolorul se impune in 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar in varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor Romaniei din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sa aiba culorile asezate vertical, in ordinea albastru alaturi de hampa, galben la mijloc si rosu la margine. Tricolorul, astfel insituit, avea sa triumfe la 9 Mai 1877, cand Parlamentul Romaniei, intr-un glas cu intreaga natiune, a proclamat independenta noastra de stat.

Multumim pentru rabdarea cu care probabil ati citit randurile de mai sus, si pentru ca ati vazut si albumul nostru cu fotografii!


O zi frumoasa,
Cristina si Cristin

sâmbătă, 11 octombrie 2008

La Vulcanii Noroiosi


Intr-un week-end de toamna ne-am decis sa mergem la Vulcanii Noroiosi:
Trebuie sa ajungem la Buzau si de acolo catre Berca. Abia in Berca sunt si primele indicatoare catre Vulcani.
Vizitam intai Paclele Mari – totul este amenajat, se plateste taxa de intrare si se pot cumpara suveniruri. Orice intrebare aveti, nu ezitati sa o adresati personalului ce asigura paza si protectia rezervatiei naturale : vi se va raspunde cu detaliile si informatiile de rigoare.
De aici sa mergeti la Paclele Mici : vulcanii sunt mult mai spectaculosi, mai mari in diametru, iar peisajul mult mai frumos. Partea proasta este ca spre aceasta zona nu sunt indicatoare : singurul punct de reper sunt niste rezervoare, peste drum de ele pornind drumul catre vulcani.

Termenul de "Vulcani Noroiosi" specific pentru literatura de specialitate defineste o eruptie lenta sau brusca de noroi, insotita de manatii de gaze sau chiar de petrol.

Vulcanii Noroiosi au fost remarcati pentru prima data la noi in tara la Berca, judetul Buzau, de catre francezul H. Cognand, in anul 1867, cu ocazia unor prospectiuni petroliere. In anul 1883 au fost descrisi de catre Grigore Cobalcescu, in 1890 de catre Grigore Stefanescu si in 1965 de Mircea Peaha care si intocmeste o lucrare de sinteza. Fenomenul de "vulcan noroios" este cunoscut in intreaga lume si se deosebeste de vulcanii propriu-zisi prin produse de eruptie, forme si dimensiuni. Ei iau nastere datorita eruptiei gazelor naturale, a miscarilor seismice si chiar a emanatiilor postvulcanice.

Vulcanii noroiosi pot fi clasificati in trei mari categorii, dupa felul aparitiei:

- vulcani noroiosi datorati eruptiei gazelor naturale;

- vulcani noroiosi datorati emanatiei gazelor vulcanice;

- vulcani noroiosi de origine seismica.

In Subcarpatii Buzaului, Vulcanii Noroiosi se datoreaza emanatiilor de gaze din zonele cutate si faliate ce aduc la suprafata noroi rece care provine din straturile de argila.

In zona Berca - Arbanasi se gasesc 3 areale cu Vulcani Noroiosi, acestea fiind:

- Paclele Mari;

- Paclele Mici;

- Paclele de la Beciu.

Ploile torentiale, despaduririle intense, alunecarile de teren profunde sau de suprafata, scurgerile de noroi, dau intregii depresiuni un aspect bizar, selenar.

La acestea se mai adauga faptul ca aici se intalnesc o serie de plante rare; un exemplu este Gardurarita (Nitraria Schoberii), o planta central asiatica ce se gaseste la limita vestica a arealului, aceasta fiind unica in tara. Se intalnesc si asociatii vegetale caracteristice silvostepei sudice, cum ar fi: colilia, pirul stepic, iarba de sadina, ruscuta de primavara, soschiul.

Paclele Mari se afla la o altitudine de 322 m. si au o suprafata de 22 ha. coordonate GPS 45°20'23"N, 26°42'33"E.

Paclele Mici se afla la o altitudine de 341 m. si au suprafata de 16,50 ha. coordonate GPS 45°21'30"N, 26°42'46"E.

Paclele de la Beciu se afla la o altitudine de 280 m. si au o suprafata mai mica, de 20 X 40 m. Acest ultim areal este ceva mai special, prin faptul ca pomii si vegetatia cresc pana pe marginea vulcanilor; partea proasta insa este ca aici nu se poate ajunge decat pe jos sau cu tractorul, drumul forestier fiind imposibil pentru masinile mici sau chiar de teren.

Se cunosc pe glob în total circa 1.100 de vulcani noroioşi. În Europa sunt foarte puţini vulcani noroioşi pe continent, cum ar fi cei din Azerbaidjan, mai mulţi există însă sub mări, cum ar fi spre exemplu vulcanii noroioşi din apele Norvegiei, cei din mările Caspică şi Barents. În afara Europei, fenomene similare se pot observa în Siberia, Australia şi insula Trinidad din Caraibe.
O erupţie actuală foarte gravă a unui vulcan noroios, care a avut loc la 29 mai 2006 în estul insulei Java (Indonezia) în localitatea Sidoarjo, situată la 20 km sud de importantul oraş Surubaya. Erupţia s-a intensificat cu timpul, ajungând în noiembrie 2006 până la 125.000 m³ de noroi pe zi.
În Romania, cea mai importantă locaţie este cea din judetul Buzau, inRezervatia Vulcanii Noroiosi. La o scară mult mai redusă, fenomenul este întâlnit însă şi în alte regiuni ale României, precum Podisul Moldovei şi Podisul Transilvaniei.
Zona Berca - Arbanasi este spectaculoasa, de o rara frumusete. Peisajul este incredibil, arid si uscat, cu pamantul scorojit. Canioane si vai brazdeaza totul, cat vezi cu ochiii. Merita petrecut un sfarsit de saptamana acolo, mai ales ca la aproximativ 50 m. de Paclele Mari exista si Pensiunea Vulcanii Noroiosi.
Acestea fiind spuse, va dorim
Calatorii placute!
Cristina si Cristin DUMITRU

vineri, 5 septembrie 2008

Vacanta in Slovenia


Salutare tuturor!
In Slovenia am fost in septembrie 2008, cu masina si cortul, iar dupa doua saptamani ne-am intors mai mult decat incantati de aceasta tara: cred ca cel mai bine ar fi sa spun indragostiti si uimiti de surpriza placuta care a fost Slovenia.
Fotografiile sunt aici
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/SloveniaSeptembrie2008#http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/SloveniaSeptembrie2008#
si povestea lor mai jos.
Plecarea a fost pe 5 septembrie, cu masina si cortul. Primul oras vizitat si primul contact cu Slovenia: Maribor. Oras frumos, curat, cu un aer medieval, ne-a impresionat prin aerul de munte si zona Pohorje, prin cea mai veche vita de vie din lume (se pare ca are peste 400 de ani) care inca mai rodeste, din struguri obtinandu-se anual circa 25 litri de vin. Pe Drava erau rate multe si colorate, care aproape iti mancau din palma. Oras linistit, inconjurat de dealuri pe care serpuiau randurile de vita de vie, cu stradute ce te invitau la plimbati romantice. De fapt, fara sa vrem, am asistat si la o cununie civila, oficiata in parcul central. Ne-au servit cu ceva piscoturi ca la noi, infasurate in prosciuto (o sunculita buuuuuuuna tare, specialitate slovena).
Dupa vreo doua zile petrecute aici am pornit catre Ljubljana, capitala acestei tari micute (Slovenia are o populatie totala de 2.000.000 locuitori si aproximativ 300 km de la est la vest). Orasul este absolut superb, si ziua, si noaptea si oricand va veti decide sa-l stabateti. Ziua ochiii iti sunt imbatati de culorile florilor, iar noaptea de luminile ce stralucesc de peste tot : de pe fatadele cladirilor, de sub picioarele podurilor. Aici am avut rezervata o seara romantica, adica o plimbare cu vaporasul pe raul ce strabate capitala, la lumina lumanarilor si la scanteile paharelor cu sampanie. Am fost numai noi doi inscrisi la aceasta excursie, asa ca a fost absolut superb !!!
A doua zi am ramas tot in Ljubljana, pentru ca am avut rezervat zborul cu balonul cu aer cald. Absolut superb!!! Cel mai sus am zburat la 1500 m, iar cel mai jos…inaltinea unui lan de porumb…Zborul a fost lin si lipsit de senzatii tari (n-a sarit nimeni si nici nu au taiat corzile balonului). Sus este atata liniste !!!! Zaream in departare, deasupra norilor, varfurile Alpilor. Zborul a durat aproximativ 1h 30 min., dar nici nu am simtit cum a trecut timpul!!! Excursia s-a incheiat cu ceremonia de innobilare a tuturor participantilor la zbor: pe covorul rosu am ingenunchiat si am rostit juramantul pe care l-au rostit toti cei care au zburat cu balonul, de la regina Maria Theresa pana in zilele noastre; ea a fost cea care a consfintit numirea ca baron de Slovenia a oricarei persoane care are curajul sa zboare cu balonul, intre cer si pamant. Asa ca ne-am trezit si baroni de Slovenia, cu certificate cu tot, si cu un pahar de sampanie in mana dreapta!!! Si de-aici mai departe am pornit pe vizitat castele – doar trebuia sa ne alegem unul (sau mai multe) pe care sa-l revendicam, in calitate de baroni...Ei, mai departe am ajuns la Postojna, cea mai lunga si mai cunoscuta dintre cele 8.000 (opt mii, e corect) de pesteri care se regasesc pe teritoriul Sloveniei. Este foarte frumoasa, spectaculoasa si atragatoare - mersul cu trenuletul pentru aprox. 30 min. a facut deliciul tuturor !!! Impresionant a fost apoi castelul Predjama (pe-asta il voi revendica eu, Cristi si-a ales deja castelul Bled), construit partial in stanca.
Ne-am continuat apoi calatoria pe coasta, la Marea Adriatica. Orase superbe, Piran, Portoroz, Capodistria, Izola, cu stradute inguste, cu rufe intinse la uscat si cu marea plina de iahturi ! Peisajele iti taie rasuflarea, acoperisurile rosii vazute de sus inghesuindu-se pana pe malul abrupt, pe care strajuia un superb far. Italia se zarea si ea in departare. Tarmul era pietros, dar nici ca mai conta : toata lumea statea la plaja si intra apoi la o baie in apa calda si cristalina.
Inghetata...la greu : pana si eu am fost uimita cate de multa inghetata mananca slovenii !!! Si daca erai fata si cereai o inghetata, pai nici ca se zgarceau la marimea cupelor (asa ca eu am mancat mai multa inghetata decat Cristi...desi a luat el o inghetata albastra, care era taaaaaaaaare buna !!!!!!!)
In Piran am trecut si pe la o salina de suprafata (captau apa marii, o lasau sa se evapore si apoi recoltau sarea), si am mancat si fructe de mare (care, ori ca ne era noua fooooooarte foame, ori ca erau bine facute...dar au fost gustoase !!!!).
Calatoria a continuat zilele urmatoare, la pestera Skocjan. Aceasta este singurul monument inscris pe lista UNESCO din partea Sloveniei, dar isi merita cu prisosinta statutul : in interiorul sau se afla un canion. Peisajul este incredibil, ((((ceva gen « Stapanul Inelelor » partea a II-a Cele doua turnuri, cand apare monstrul si Flacara lui Undun si moartea lui Gandalf – pentru cunoscatori.... )))) cu poduri suspendate, cu hauri ce se deschid si nu vezi unde se sfarsesc, cu inaltimi ametitoare si o potecuta (amenajata foarte bine, desigur) pe care treceam nou.
Senzatiile tari parca nu se mai sfarseau ziua aceea, cand am mers apoi la ferma de cai lipitani de la Lipica. Cai albi, absolut superbi, cu priviri blande si boturi fine, cu coame bogate si mers elegant. Ne-am plimbat cu trasura, prin parcul superb ce pastra inca verdeata verii : 400 de cai, printre care si celebrii armasari lipitani, balerinii din lumea cailor, celebri, eleganti, asa cum ii vedeam prin reviste...
Urcam apoi mai sus in Alpi, catre Parcul National Triglav. Si primul contact il avem cu ocazia traversarii canionului Tolmin. Ce ne-a impresionat cel mai mult au fost apele incredibil de verzi. Erau exact asa ca in fotografii : de un verde incredibil, transparente si tivite cu bolovani albi. Peisaje salbatice si natura in toata splendoarea ei.
Apoi urmeaza Bled – orasul despre care i-am auzit pe cativa turisti americani spunand ca este raiul pe pamant. Si iarasi a crescut inima in mine de mandrie ca suntem de aici, de pe batranul continent....Aici este un lac, lacul Bled, pe care se afla singura insula a Sloveniei, insula Bled. Pe un colt de stanca de pe malul lacului se inalta castelul Bled. Poate credeti ca este lipsa de imaginatie ca toate au acelasi nume, dar cand vezi peisajul...pai nici ca-ti mai trebuie imaginatie : intrece orice inchipuire si e parca desprins din povesti ! Printre lebede si rate ne-am dus si noi la biserica de pe insula sa tragem clopotele – se spune ca aduce noroc. Am stat vreo trei zile pe-aici, timp in care am avut si o excursie cu trenul cu aburi : alaturi de personaje de epoca, printre care si imparatul Franz Iosif, in trenul din alte vremuri am strabatut cateva zeci de kilometri pana la una dintre cele mai vestite zone viticole, unde am si vizitat o crama si bineinteles un restaurant (ciorba de dovlecei si de vacuta, friptura cu un soi de mamaliga si strudel cu mere). Degustat de vinuri, desigur...dar tot mai bune-s ale noastre. Vinurile lor, de karst, sunt mult mai aspre la gust si mai grele : unele trebuie destupate cu 2 ore inainte de a fi servite. Seara, in Bled am cautat o alta specialitate de-a lor : prajitura....Bled (cum sa se numeasca altfel ?!) sau cream cake – mare, delicioasa, dar s-a terminat prea repede!!!!
Am ajuns apoi la canionul Vintgar – aceleasi ape verzi si in plus niste pastravi….uuuuuuriasi!!!!!!! Peisaje incredibile, terase de cascade si poduri de lemn.
Am incheiat prea scurta calatorie cu vizitarea celui mai vechi oras din Slovenia, Ptuj. Acelasi aer medival si acelasi farmec aparte pe care il au parca toate orasele slovene.
Cam asta a fost vacanta noastra...in cateva cuvinte. Castele, biserici si podgorii pe orice deal, dragoni in Ljubljana si vii in Maribor, pastravi si animale salbatice pe orice drum mai ocolit (jderi, caprioare care ne-au taiat calea...a, si mistretul, dar asta a fost in Ungaria). Ape de smarald si campinguri de 5* (cum noi am fost cu cortul, am stat numai prin campinguri ; clasificarea era de la 3* la 5*, cu apa calda, dusuri, loc de spalat vase, loc de spalat rufe, posibilitate de alimentare cu curent electric).
PS. am avut nevoie de vinieta, valabilitate 6 luni = 35.00 euro (ai optiune de 6 luni sau 1 an = 70.00 euro); benzina era cam 1,17 euro (nu mai stiu exact).
Toate cele bune,
Cristina si Cristin


Cateva detalii suplimentare:
In campinguri puteati inchiria si casute sau corturi mai mari (echipate cu pat dublu, masa, scaune). Preturile nu le mai stiu exact, dar spre exemplu in campingul din Ptuj (cel de 5*) pretul pentru o casuta era de 85-90 euro / noapte, si puteau sta pana la 4 persoane. E bine sa le rezervati din timp pentru ca multe persoane le inchiriaza pe toata perioada verii sau mai mult: erau destui care primeau corespondenta pe adresa camping-ului, deci cred ca erau acolo de ceva vreme.

Cateva recomandari:

- camping in Bled: www. camping-bled. com

- camping in Maribor: www. cck. si

- camping in Ljublijana: www. ljubljanaresort. si

- camping in Piran: www. avtokampi. si

Noi cautasem, in caz de urgenta, si cazare la hoteluri / pensiuni; daca aveti nevoie de aceste informatii, vi le pot transmite. Preturile erau intre 50 - 90 euro / noapte / camera dubla / mic dejun inclus.

Folositi cu incredere site-ul http: //www. slovenia. info/

Aveti recomandari de cazare, locuri ce nu trebuie ratate cand vizitati Slovenia, preturi, program de vizitare. Pe noi ne-a ajutat foarte mult. Ii puteti contacta si le puteti cere brosuri / harti / pliante. Noi asa am facut si ne-au trimis acasa tot ce am cerut, in aproximativ 2 saptamani de cand am trimis cererea.

Nu am apelat la nici o agentie de turism; de fapt sotul meu, care este inginer, a pus la punct intregul traseu. A fost pentru prima data cand am dormit la cort. Dar a fost o experienta pe cinste! ! ! Planuim acelasi gen de excursie in Cehia si Croatia... dar totul depinde de bani in primul rand, si de timp.

Orice informatie doriti, va rog sa nu ezitati a ma contacta.

PS. daca va decideti sa mergeti, nu ratati zborul cu balonul cu aer cald!!!!

Traseul a fost urmatorul:

05 - 07 septembrie 2008:

Maribor;

07 septembrie 2008:

Maribor;

manastirea Zicka Kartuzija;

castelul Celje;

castelul Tabor;

dealul Calvarului - Jelsah;

castelul Sevnica;

Otocec;

08 septembrie 2008:

castelul Otocec;

castelul Zuzemberk;

castelul Turjak;

Ljubljana;

09 septembrie 2008:

Ljubljana - zbor cu balonul cu aer cald;

pestera Postojna;

castelul Predjama;

Fiesa;

10 septembrie 2008:

Fiesa;

Piran;

salina de suprafata Portoroz;

Capodistria;

Izola;

Kozina;

11 septembrie 2008:

Kozina;

pestera monument UNESCO Skocjan;

herghelia Lipica;

castelul Stanjel;

castelul Dobrovo;

Kobarid;

12 septembrie 2008:

Kobarid;

canionul Tolmin;

fortareata Kluze;

Bled;

13 septembrie 2008:

Bled - excursie tren cu aburi;

14 septembrie 2008:

Bled;

canionul Vintgar;

lacul Bohinj;

cascada Savica;

15 septembrie 2008:

Bled;

castelul Kamen;

Ptuj;

16 septembrie 2008:

castelul Ptuj.

Pentru zborul cu balonul cu aer cald si croaziera in Ljubljana va puteti adresa celor de la Tourist Info Ljublaja; biroul lor este exact in capatul podului cu trei brate din centrul Ljubljanei. Pentru zborul cu balonul trebuie sa mergeti direct la ei cu 1-2 zile inainte de data planuita pentru excursie. Pentru croaziera puteti merge si inainte cu 1-2 ore. Toate informatiile le obtineti de la ei sau de pe site-ul http: //www. slovenia. info/.

Cu speranta ca v-am fost de folos prin relatari si indicatii, va doresc numai vacante minunate!

Cristina si Cristin Dumitru

vineri, 6 iunie 2008

Festivalul Trandafirilor si al Regilor Traci din Kazanlak, ulgaria


In iunie 2008 am fost la Festivalul Trandafirilor, in Bulgaria, la Kazanlak.


Oras mic, intemeiat de turci, nu are prea multe de oferit la prima vedere : doua strazi principale care au, de-o parte si de alta terase si vanzatori ambulanti de cosmetice din trandafiri.
Orasul este situat la 200 km est de Sofia, 55 km este de Karlovo si 48 km sud de Gabrovo. La intrarea in oras, pe partea dreapta, se afla Institutul pentru Cercetarea Trandafirilor – plante aromatice si medicinale. Merita vizitat : inauntru se afla si un Muzeu al Trandafirilor, cu vechile cazane pentru obtinerea uleiurilor si altor produse din trandafiri. De aici cumparam dulceata proaspata din petale de trandafiri, facuta cu o zi mai devreme.

Drumul pana acolo este minunat : a fost prima data cand am zarit culturi de trandafiri, campuri intregi de trandafiri roz, tufe cu flori mici, roz. Este o specie aparte, care nu se intalneste decat aici, Damascena Rose. Se pare ca a fost adusa din Asia Mica, in urma cu 300 de ani.
Bulgaria este producatorul numarul 1 in lume al uleiului de trandafir: aproximativ 70% din uleiul de trandafiri din intreaga lume provine din Bulgaria. In timp, pretul acestuia a depasit pretul aurului de 3 ori ; acesta este si motivul pentru care uleiul de trandafir se mai numeste si « aurul lichid ». Un kilogram de ulei de trandafir se extrage din 3000 kilograme de flori ; asta inseamna ca pentru 1 gram din pretiosul ulei sunt folositi 1300 de boboci de trandafir ! Fiecare floare este culeasa manual, cu foarte mare grija, pentru a fi apoi supusa unui indelungat proces de distilatie. Peste 2000 de bulgari culeg anual campurile de trandafiri, timp de 20 -25 de zile.

Celebrarea minunatelor flori incepe dimineata, in jurul orei 4.00, si dureaza pana in jurul orei 10.00; dupa aceasta ora florile incep sa-s piarda calitatile pentru care sunt atat de renumite. Acum se culeg trandafirii, boboc cu boboc, de catre femei imbricate in costume traditionale. Florile sunt taiate cu grija si puse apoi in cosuri de nuiele impletite care sunt mai apoi trimise catre distilerie. Este o metoda ce necesita multa rabdare si dexteritate, dar este singura ce s-a dovedit eficienta : numai astfel s-a pastrat nealterata aroma trandafirilor.

Sarbatoarea continua pe strazile din Kazanlak. Acum incepe Carnavalul. Este un concurs de frumusete, sunt parade ale diferitelor scoli si instiutii din oras, care alegorice, personaje istorice, ansambluri folclorice. Din cand in cand cei din public sunt stropiti cu parfum de trandafir, astfel ca tot aerul din zona este inmiresmat.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale Carnavalului a fost aparitia, pe doi cai uriasi, a unui rege trac si a partenerei sale.

Erau insotiti de o tanara luptatoare si un caine lup. Ei au fost personificarea a ceea ce urma sa vedem mai tarziu si a ceea ce povestea Homer in Iliada : « Aici sunt tracii, sositi aici mai tarziu si care isi afla teritoriile departe de ceilalti, la capatul campiei ; il au ca rege pe Rhesus, fiul lui Eioneus. Caii sai sunt cei mai frumosi si mai puternici din cati am vazut pana acum, mai albi decat zapada si mai rapizi decat adierea vantului ».
Carnavalul s-a sfarsit apoi in ritmurile muzicii traditionale bulgaresti, cu hore la care erau invitati toti cei care statusera pana atunci de-o parte. Peste tot in jur nu erau decat trandafiri.
Nu ocoliti Muzeul de Arheologie din Kazanlak : cel mai impresionant exponat ni s-a parut a fi coroana marelui rege trac Seuthes al III-lea ce infatisa ramuri de stejar pe care atarnau frunze si ghinde. Este lucrata in intregime din aur, de o finete si frumusete de nedescris.
Mergeti apoi la mormantul tracic descoperit la Kazanlak, reprezentativ pentru istoria Bulgariei, figurand pe lista monumentelor UNESCO din anul 1979.
Orasul acesta a fost plin de surprize ! Ni s-a infatisat prima data ca un loc mult prea linistit, plin de negustori ambulanti si fara prea multe lucruri de oferit noua, ca turisti. Dar iata ca aici am descoperit Valea Trandafirilor, dar si Valea Regilor Traci.

Festivalul Trandafirilor este in prima saptamana din luna iunie iar accesul este pe E 85 pe ruta Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Gabrovo – Kazanlak, distanta fiind de aproximativ 207 km.
Noi am stat la hotel Shipka, loc. Shipka, la 17 km de Kazanlak, pret : de la 26.00 euro / camera dubla / mic dejun inclus ;
http://www.shipkaithotel.com/index_e.htm

Profitati de ocazie si vizitati biserica ruseasca din Shipka, veti ramane cu amintiri mai mult decat placute !

Toate bune si frumoase, dar daca mergeti catre Kazanlak, fiti atenti in Gabrovo. Desi aveam gps, am ratacit drumul desi am urmat indicatiile. Asa ca dupa multe « peste 20 de metri virati usor la dreapta…sau stanga... » nu mai conteaza, ne trezim ca trecusem de Gabrovo. Eram de fapt pe un drum ce urca o panta usoara, printr-o padure…si colac peste pupaza incepuse si ploaia. Auzisem si noi destule povesti despre ce se poate intampla prin Bulgaria. Si iata-ne pe un drum necunoscut, prin padure, pe ploaie, pe la 4 dupa-amiaza. Parca eram in zona crepusculara. Dupa vreo 10 km zarim din sens opus o masina. Cu toate povestile despre ce se intampla prin Bulgaria, nici nu stim ce sa facem ; pana la urma facem semn persoanei din masina, care ne si depasise intre timp. A vazut ca i-am facut semn, a oprit si ne-a ajutat : eram pe un drum gresit, ce ducea catre o cabana de iarna, prin munti. Nu stia prea bine engleza, dar ne-a ajutat sa iesim din impas si am gasit drumul catre Kazanlak.

Am mai avut noroc de o intamplare, la intoarcere. In Bulgaria am respectat toate regulile de circulatie, toate indicatoarele, toate coloanele de masini, toate limitele de viteza. La mai putin de 20 km de granita cu Romania, limita de viteza 50km/h. Noi avem cam 56km/h. Radar, nu l-am vazut, ne opreste politia. Auzisem de pataniile altora, cu dat spaga, etc. etc. Stam linistiti in masina pana vine politistul. Vazuse numar de Ro, asa ca ni se adreseaza in engleza : »Speed limit is 50. Now go ! » Atat !

Asadar, calatorii placute in Bulgaria !!!




Cristina si Cristin

joi, 15 mai 2008

Vacanta in Creta


In Creta am ajuns cu serviciul. Asa ca nu prea am avut timp de plimbari, mai ales ca am fost singura, fara Cristi.

Totusi ceva-ceva tot am vazut si fotografiat:


Sincera sa fiu, la inceput am fost dezamagita de Creta. Am plecat insa de acolo cu intentia de a reveni, candva...

In timpul in care nu vizitam hoteluri in Creta, preferam sa plec si sa ma plimb. Faceam asta de una singura, deoarece colegii ramaneau la piscina, la plaja...

Prima iesire am facut-o cu trenuletul turistic, din Hersonissos (unde eram cazati) pana in Malia (statiune destul de cunoscuta pentru traficul de droguri si scandaurile provocate de englezii beti). A fost foarte frumos, mai ales ca plimbarea a fost pe seara, cand aerul nu era foarte incins si lumina era placuta.

Ziua urmatoare, pe 16 mai, mi-am facut timp de o plimbare calare. Pe o martoaga, adevarat, insa avea sa, copite si un galop remarcabil! Am ajuns chiar si pe malul marii, de pe pantele dealului unde era micuta herghelie. A fost prima data cand m-am urcat pe un cal (caluseii de la balci nu se pun, clar!), si cel mai greu a fost sa incalec, mai ales sa nu imi iau avant atat de tare incat sa cobor pe partea cealalta instant.

Am facut si cateva fotografii interesante si toata plimbarea a fost cat se poate de memorabila!

Seara urmatoare, dupa umblat prin cateva zeci de hoteluri, am petrecut-o la plaja, impreuna cu cativa prieteni. Umblam cu grija prin apa, deoarece erau crabi si arici de mare.

In 18 mai am avut organizata o excursie de grup: plimbare cu vaporasul pana la insula Spinalonga, vizitarea insulei si a ruinelor cetatii construite de venetieni si devenita loc de ultim popas pentru leprosi, apoi timp liber in Agios Nikolaos un frumos orasel unde am mancat inchetata cu lichior pe malul Lacului fara Fund.

Ziua urmatoare am fost mutati, toti agentii de turism participanti la info-trip, la un alt hotel de 5*. Cum era cam departe de orice alta urma de civilizatie, si destul de mare cat sa te ratacesti prin el, am ramas alaturi de colegi. Aveam in plan o excursie la o ferma de struti (dar era prea departe de complexul hotelier) sau o vizita la centru spa al hotelului (dar preturile erau de-a dreptul descurajante). Asa ca am ramas cu prietenii din info-trip si am savurat cateva pahare cu vin la piscina hotelului.

In 19 mai am avut iarasi in program o excursie de grup: Santorini. Am plecat pe un vapor de croaziera (cu piscina, restaurant si cateva etaje) si am ajuns in minunatul oras cu biserici albe si acoperisuri albastre. Este absolut superb, este chiar atat de frumos pe cat se spune! Merita vizitat! Am baut vin de stafide (dulce incat te ustura gatul) si am mancat calamar umplut si fript la gratar. M-am amestecat si eu in inghesuiala de pe strazi si am admirat morile de vant si cele 7 biserici aliniate ce se vedeau din capatul scarilor care coborau catre vechiul port.

Nu am optat pentru varianta de coborat pe magarusi, pentru ca am preferat sa admir peisajul si sa mai fac fotografii. Excursia a fost extraordinara, te simteai alt om acolo!

In ultima seara, inainte de intoarcerea in Romania, am fost in Anopolis, la o seara cretana. Oraselul si oamenii impresionat de saraci si de batrani. Se pare ca tinerii plecasera prin alte orase, in cautarea unei vieti mai bune. Spectacolul a fost minunat, cu artisti talentati ce dansau cu tot sufletul "Zorba".

Cam acestea au fost locurile vizitate pe toata perioada saptamanii petrecute in Creta. Am incercat si gustul bananelor de Malia, mai mici si mai dulci decat cele cu care eram obisnuita, am mancat si melci (distractie maxima cu scosul din cochilie), am vazut si crabi, arici de mare...Foarte frumos totul! Sper sa revad Creta intr-o buna zi!


Cu drag,
Cristina si Cristin

vineri, 11 aprilie 2008

La plimbare prin Cluj Napoca


La inceputul anului 2008 compania aeriana Wizzair a avut o oferta speciala la biletele de avion: 1 euro biletul de avion pe ruta Bucuresti - Cluj - Bucuresti. Cum nu puteam rata asa oferta, am cumparat doua bilete si la jumatatea lui aprilie eram in Cluj Napoca.
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/RomaniaCluj2008#
Dupa ce ne-am cazat la pensiunea Max am pornit sa strabatem Clujul pe jos. Prima oprire: Biserica romano-catolică Sfântul Mihail - unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Este situat în Piaţa Unirii din centrul orasului şi se numără printre monumentele emblematice ale Clujului. Din pacate grupul statuar Matei Corvin se restaura si am ratat astfel sansa unor fotografii reprezentative pentru Cluj... pe data viitoare...
Biserica romano-catolica Sf. Mihail este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape 80 de metri.
Cateva repere cronologice despre impozantul edificiu:
Printr-un act eliberat la 19 august 1316, Carol Robert de Anjou acorda o serie de privilegii şi libertăţi Clujului, printre care era şi dreptul oraşului de a-şi alege liber preotul şi parohul.
Biserica a fost înălţată pe un teren care servise drept cimitir şi unde existase capela Sf. Iacob. Au rămas foarte puţine date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar la construirea lăcaşului. Ridicarea bisericii s-a desfăşurat în două faze: prima faza intre 1316 – 1390, cand este finalizat altarul, urmată de o a doua fază între 1410-1487.
Au fost proiectate două turnuri pentru faţada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697, turnul este distrus ca urmare a unui incendiu şi reconstruit în stil baroc în 1744. A trebuit demolat în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult. În 1837, s-a început ridicarea actualului turn cu ceas pe faţada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas şi astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România.
Numeroase restaurări au scos la iveală picturi murale din sec. al XV-lea. Ultima restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960.
De-a lungul timpului biserica a fost catolică, luterană, reformată, unitariană, iar în 1716 este retrocedată bisericii catolice.
Edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin si au fost investiţi principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory şi Gabriel Báthory.
De aici am pornit mai departe prin Cluj si pe stradutele inguste am ajuns la Casa Matei Corvin din Cluj, iniţial Casa Stefan Kolb. Este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj si edificiul în care s-a născut, la 23 februarie 1440, regele Matei Corvin, fiul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara. Ulterior regele a decis scutirea clădirii de taxe şi impozite, scutire pe care au respectat-o şi domnitorii ce i-au urmat.
Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea şi este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparţinând vechii cetăţi. Iniţial a apartinut sasului Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, fiind de-a lungul timpului închisoare si spital.
Intre anii 1902 – 1935 aici a functionat Muzeul Societăţii Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei şi balneologiei. Aici era expusă o colecţie de peste 7. 000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. După cel de-al doilea război mondial clădirea a adăpostit o perioadă un colegiu, iar apoi Universitatea de Artă şi Design, care o foloseşte şi în clipa de faţă.
Bineinteles ca nu puteam rata o vizita la Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Se intinde pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului si cuprinde peste 10 000 specii de plante din toate colţurile lumii, fiind structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal. Printre atracţiile grădinii se numără Grădina Japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu şi o căsuţă în stil japonez), Grădina Romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care şi o statuie a lui Ceres, zeiţa cerealelor şi a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească. In perioada in care noi am vizitat Gradina Botanica incaperile in care erau cactusi nu se puteau vizita: deoarece fusesera rupti de catre vizitatori, accesul era interzis, din pacate...
Daca ajungeti in Cluj, nu ocoliti Cetăţuia, o fortificaţie construită intre anii 1715 – 1735, cu ziduri in forma de stea cu turn si bastioane, în vârful dealului cu acelaşi nume. Panorama ce o veti avea asupra orasului merita efortul! Aici sunt si cateva terase unde, mai ales daca vremea este frumoasa, puteti petrece o dupa-amiza placuta.
Cat priveste fortificatia, porţile de acces dinspre vest şi sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord. Deasupra porţilor şi în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spaţii administrative, o garnizoană şi un depozit de armament. Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra oraşului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei. In 1995 a fost înălţată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comunişti în anii 50. Crucea iniţială a fost ridicată în memoria celor întemniţaţi aici.
Un alt obiectiv ce merita vizitat este si Muzeul Etnografic al Transilvaniei, primul muzeu etnografic din România, care şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt, de la înfiinţare până în prezent. Această instituţie a adunat, în cele opt decenii de activitate, cu răbdare şi competenţă ştiinţifică, zeci de mii de mărturii ale civilizaţiei tradiţionale din spaţiul românesc.
In iunie 1922 se hotărăşte înfiinţarea la Cluj a unui muzeu etnografic. Jaloanele programului ştiinţific, în baza căruia urma să funcţioneze Muzeul, au fost trasate în şedinţa din 22 iunie 1922. Acestea prevedeau ca Muzeul nou înfiinţat să cuprindă toate ramurile etnografiei, nu numai arta populară, să cerceteze, să adune, să păstreze şi să valorifice ştiinţific obiectele şi fenomenele culturii populare româneşti şi ale naţionalităţilor coabitante, să formeze un vast fond documentar, valorificat prin expoziţia pavilionară, prin secţia în aer liber şi, în principal, prin studii de specialitate.
O plimbare pe jos prin Cluj Napoca va dezvalui si frumoase monumente, precum cel inchinat lui Avram Iancu, Mihai Vitezul sau Horia, Closca si Crisan. Catedrala Ortodoxa este o adevarata bijuterie arhitectonica. Foarte frumoase si vechile case din centrul orasului, insa aspectul le este mult stirbit de groaznicele cabluri ce formeaza un adevarat paienjenis!
Cu bine,
Cristina si Cristin DUMITRU

sâmbătă, 29 martie 2008

In orasul medieval Cerven


La 38 km de Ruse si 13 km de Ivanovo se afla ruinele orasului si castelului medieval Cerven.
Peisajul este spectaculos, mai ales vazut de pe drumul catre castel: ruinele "atarna" pur si simplu de stancile ascutite. Noi am ajuns acolo anul trecut, dupa ce am vizitat Basarbovo si Ivanovo, si am ramas surprinsi de frumusetea locurilor. Tocmai inflorisera pomii, in martie. Castelul este inconjurat de copaci si cum toti bobocii se deschisesera incalziti de soare, miresmele florilor invaluiau tot locul si pur si simplu simteai primavara. Cred ca aceasta este imaginea ce mi-a ramas intiparita in minte de la Cerven: flori printre ruinele orasului.
Drumul pana acolo este in stare foarte buna si am urmarit cu atentie indicatoarele de culoare maro pe care era scris cu litere de-o schioapa numele bulgaresc al orasului medieval Cerven. Situl este bine conservat si ingrijit; masina am lasat-o in parcarea de la capatul scarilor ce urca spre ruine. Tot aici am platit si taxa de vizitare: 10 ron pentru 2 persoane (nu aveam nici euro, nici leva, dar au acceptat si ron). Aproximativ 2 ore sunt suficiente pentru vizitarea orasului medieval si a ruinelor castelului. Iesirea este prin spatele sitului, pe un pod de lemn ce amintea de povestile cu domnite si cavaleri...
Senzatia nu este intamplatoare, deoarece castelul Cerven (Roşu) a fost centrul uneia dintre împărăţiile valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale şi a migraţiilor; într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantinii. Oraşul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare aşezare dintre Dunăre şi Balcani. Numele său provine de la conducătorul cetăţii - Împăratul Roşu (Cerven în slavă). Acesta, pentru a sfida Ţarigradul, purta mantie roşie; (roşul - purpura – era însemnul puterii împăratului bizantin). Ioan Asan I (unul dintre cei trei fraţi vlahi conducători ai răscoalei Asanestilor din 1186) s-a căsătorit cu Maria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea va intra în componenţa noului ţarat. Ioan Asan şi toţi cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, până la sfârşitul împărăţiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme şi tunică de culoare roşie, ci si mantia roşie a impăratul de la Cerven.
În 1388, Cervenul este cucerit de către turci: incendiat, lipsit de apă, castelul de pe stâncă va arde asemenea unei uriaşe torţe, zile şi nopţi la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roşu Împărat la Ivanovo. Mulţi dintre locuitorii oraşului însă, de foarte mulţi ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua ameninţare. Ocupatia turceasca a dus orasul la decline; un alt centru important, Ruse, s-a dezvoltat in acea regiune.
Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea Împăratului Roşu, a început să prindă contur o adevărată capitală valahă uitată: ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, străzi, şi fortificaţii. Fragmente de ceramica si obiecte din aur au fost bine conservate, iar monedele bulgare si straine gasite aici dovedesc puternicele relatii comerciale cu Venetia, Genova, Rusia si Siria.
Acum insa din orasul medieval Cerven nu au mai ramas decat ruinele. Merita insa vazute, mai ales primavara...
Calatorii placute,
Cristina si Cristin DUMITRU

vineri, 15 februarie 2008

Vacanta la Bratislava



Pentru ca de multe ori toate drumurile noastre duc la Viena (si nu la Roma), as vrea sa va prezint in cateva cuvinte o "Cenusareasa" a vacantelor naostre in Austria: Bratislava. Anul trecut am vizitat Viena si de acolo, intr-una din zile, am pornit catre Slovacia. Cu trenul. De la Viena pana la Bratislava am facut aproape 1 ora cu trenul: bilet dus-intors (12 euro anul trecut). Biletul asigura si transportul public gratuit in Bratislava.

Era februarie, asa ca in gara din Viena a inceput sa ninga. Cand am traversat granita catre Slovacia nu stiu; am remarcat la un moment dat ca iesise soarele, am vazut Dunarea si UFO Tower. Cam greu cu limba engleza acolo, dar ne-am descurcat pana la urma, cu o harta si cateva indicatii... sau mai bine zis cateva semne din partea cetatenilor dornici sa ne ajute.

Intai am mers cu un autobuz la Castelul Devin, la cativa kilometri de Bratislava: un loc absolut superb, care arata ca desprins dintr-un basm cu domnite si cavaleri.
Impresionant era Turnul Calugaritei, dar si restul peisajului ce se vedea de pe meterezele castelului. Tot de acolo se vedea si cum se varsa raul Morava in Dunare. La inceputul sec. al XIII-lea, este construit un palat regal medieval, ce reprezenta o fortareata pentru granita de sud – vest a Ungariei. In sec. al XV-lea, castelul intra in posesia uneia dintre cele mai puternice familii ale vremii, si anume lorzii Gara (1420 – 1459), ce construiesc masiv in partea de est a castelului, fortifica intrarea in curtea acestuia si sapa o fantana, adanca de 55 metri. Treptat, fortifica si partea mai joasa a castelului si construiesc poarta de vest. Astfel, palatul-fortareata ce asigura veghea asupra granitelor, devine o frumoasa resedinta a lorzilor, construita intr-un stil gotic tarziu.
Castelul nu a fost niciodata cucerit, dar dupa ce Regatul Maghiar si-a unit fortele cu Imperiul Habsburgic si Imperiului Otoman a fost definitiv infrant, a incetat a mai fi o importanta fortareata si nu a mai servit nici unui scop militar.
Inca am in amintire prima imagine cu castelul Devin: pe o vreme mohorata, ruinele castelului se inaltau pe coama unui deal, iar deasupra zburau in cercuri largi cativa corbi. Ce mai, imagine de film cu printi, lorzi, domnite sechestrate prin cine stie ce turn uitat de lume...
Evident, recomand oricui trece prin Slovacia sa se abata pe la castelul Devin!

Apoi am mers inapoi in Bratislava, in centrul orasului. Am trecut podul peste Dunare, am facut poze cu UFO Tower, insa nu am putut urca sus: acolo este un restaurant si putea urca doar cu programare.
Orasul e frumos, linistitor, merita vazut! Am mers si la Castel, insa nu am resuit sa vizitam interiorul: ora era inaintata si nu mai era permis accesul turistilor. Asa ca am pornit-o pe jos prin centrul orasului, pe stradutele inguste si care amintesc de Lipsani-ul nostru. Recunosc, vremea era destul de rece, asa ca un impact memorabil asupra mea a avut fantana de ciocolata dintr-una din cafenelele in care am intrat sa luam ceva cald de baut... Foarte frumoase si statuile de peste tot de prin oras.

Daca nu aveti prea curand drum intr-acolo, puteti vedea fotografiile noastre(si poate gasiti destule motive sa va faceti drum catre Bratislava).
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/SlovaciaBratislavaFebruarie2008#


Cu bine,
Cristina si Cristin

sâmbătă, 9 februarie 2008

Vacanta la Viena


Viena este orasul de care m-am indragostit! Este de vis, absolut superb! Ne plimbam ore in sir cu tramvaiul 1 sau 2, numai ca sa vedem viata orasului: doamne elegant imbracate, domni impunatori, tineri patinatori veseli... Nu ma asteptam sa ma impresioneze atat de mult, intr-un mod atat de placut! Este orasul in care trebuie sa revii!!

Si inca nu am vazut straturile de flori, pe care abia acum le aranjau, dar care chiar si asa aratau ca niste dantelarii gratios si complicat elaborate. Este orasul in care exista un mers al trenurilor de metrou, orasul in care tramvaiele vin la ora fixa...Si este parte din concediul in care cel mai tarziu ne-am trezit la 7 dimineata si cel mai devreme ne-am culcat la 11 noaptea. Este orasul in care orice nume ascunde o placuta surpriza in spatele lui. Pe un frig cumplit am mancat o excelenta inghetata (care parea si mai mare pe gerul ala); am mancat cel mai mare snitel din lume (in doua zile, ca am cerut restul la pachet); am cumparat tortul liliput Sacher, tort pentru a carui reteta doi renumiti cofetari s-au judecat 7 ani.

Seara mancam in fata primariei, un Braterwurst sau un Kaiserwurst (pe romaneste, carnati), cu o cana de vin fiert sau punci de rom si portocale. Dar iata mai pe larg itinerariul nostru:

ZIUA 1:
Cum pentru noi simbolul Vienei este Catedrala Sfantul Stefan, acolo am si facut prima oprire, primul contact cu istoria orasului. Este de-a dreptul impresionanta, atat la exterior, cat si in interior. Din pacate, pe toata perioada sederii la Viena, nu am asistat la un concert de orga in catedrala. Ceea ce am reusit sa facem a fost sa urcam intr-unul din turnurile catedralei. Fundatia acesteia dateaza din 1147. Cum reuseau in acele vremuri sa faca astfel de bijuterii arhitectonice, mi-e greu sa-mi imaginez.
Dupa ce am vizitat interiorul catedralei si am ocolit-o prin exterior pe toate partile, am pornit catre biserica Votivkirche. Mult mai bine pusa in evidenta de largimea spatiului in care este amplasata, mi s-a parut o adevarata dantelarie in piatra. Constructia ei a inceput in anul 1856 si s-a incheiat in 1879, in urma unui concurs al carui proiect castigator apartinea unui tanar de numai 26 de ani, Heinrich von Ferstel – absolut uimitor, la 26 de ani, sa realizezi astfel de capodopere! Interiorul este pe masura frumusetii exterioare a catedralei.
De aici am pornit catre biserica Karlskirche, construita intre 1715 – 1736, in cinstea lui Karl Borromeo (sfantul patron al luptei impotriva ciumei) si ca multumire catre Dumnezeu pentru ca a salvat Viena de ciuma ce facuse ravagii in Europa anului 1713. In interior, deoarece se executau lucrari de renovare, exista posibilitatea de a urca intr-un lift pana la cupola, vizitatorii putand astfel admira mult mai bine pretioasele picturi. Cum se lasa inserarea, am pornit catre Cladirea Secesiunii, cu arhitectura atat de interesanta si grupul statuar ce-l reprezinta pe imparatul roman Marcus Antonius, intr-o trasura trasa de lei. Am mers apoi la Primaria din Viena. In fata impunatoarei cladiri se mai aflau patinoarul (plin) si casutele (cu tot felul de mancaruri si bauturi calde) ce prelungisera pana in februarie atmosfera Craciunului. Acesta a devenit locul in care am mancat in fiecare seara pe durata sederii noastre la Viena. Se manca bine si ieftin!!

ZIUA 2:
Am dedicat-o in intregime Palatului Schoenbrunn. Pur si simplu toata ziua am vizitat fostul palat de vara al familiei imperiale, am mers la Gloriette, la Zoo (unde am vazut lilieci imensi ce zburau printre vizitatori), apoi la Palm House si la Desert House, precum si la Muzeul Trasurilor. Aici era expusa caleasca imperiala, trasa de frumosii cai lipitani, dar si trasura funerara in care imparateasa Sisi a fost condusa pe ultimul drum, si multe altele.
Seara am mers la Restaurantul Figlmuller, unde am mancat “der grosse schnitzel”, sau in alte cuvinte cel mai mare snitel din lume. Initial am avut ca dovezi fragmentele din ziare, diplomele si tot felul de alte prezentari – acesta era cel mai mare snitel din lume, doar o lume intreaga il recunoscuse. Eu ca Toma-necredinciosul, trebuia sa vad ca sa cred…Ei bine, a fost chiar imens, enorm, urias…Restaurantul are o atmosfera selecta, nu servesc alte bauturi alcoolice in afara de vin, iar partea de snitel pe care chiar nu am mai putut sa o mancam ne-a fost frumos impachetata si pusa la pachet, cu toata grija si atentia de care sunt in stare austriecii.

ZIUA 3:
Ne-am inceput-o cu o vizita la Muzeul Tehnic din Viena. Poate parea plictisitor pentru unii, dar e tare amuzant! Aici ai ocazia sa creezi tot felul de fenomene si experimente chiar cu mainile tale. Apoi mai este si o expozitie dedicata masinilor de epoca – absolut superbe!!! Daca mergeti cu copiii acolo, ii veti tine ocupati o zi intreaga! Mai departe noi am mers la Palatul Liechtenstein; colectia privata merita vizitata, iar ce mi-a placut cel mai mult a fost caleasca Printului de Liechtenstein…eh, ce m-as mai fi plimbat si eu cu ea prin Viena…
De acolo am plecat catre Albertina. Aici este (cred) cel mai mare punct de informare turistica din Viena. Si cum nu puteam rata o vizita, am trecut si pe-acolo: foarte frumos a fost ca am participat la o tombola si am castigat cate o cana-suvenir cu Viena…
Seara ne-am petrecut-o la Donau Tower. Privelistea din turn asupra Vienei este extraordinara. Cateva fotografii de noapte…apoi o vizita la restaurantul din turn; spun vizita pentru ca preturile ne cam depaseau bugetul alocat mesei. Foarte interesant era faptul ca restaurantul din turn se rotea, astfel ca aveai o priveliste diferita de cate ori iti aruncai ochiii pe geam!

ZIUA 4:
Prima oprire am facut-o la Palatul Belvedere. Nu ma pot lauda cu cine stie ce cunostinte in domeniul artei, si probabil acesta este motivul pentru care expozitiile vizitate nu m-au impresionat in mod deosebit. Exteriorul Palatului este intr-adevar…regal!
De aici am pornit catre Opera din Viena. A intrecut toate asteptarile mele! Interiorul este atat de elegant si cu atat de mult fast si bun-gust, incat nu pot decat sa-mi imaginez cum este sa fii spectator intr-un astfel de decor! La aproape fiecare spectacol, cu cateva minute inainte de inceperea acestuia, puteai gasi bilete la preturi foarte mici, cativa euro…Trebuia doar sa stai rabdator la o coada imensa si sa te multumesti cu un loc mai putin bine plasat in sala sau chiar in picioare.
De aici am mers catre ciudata Hundertwasser Haus, cu fatada multicolora, ferestre inegale, turnuri orientale si acoperis verde. Tot aici am gasit si unul dintre magazinele de dulciuri Mozart. In cautare de “simboluri” vieneze, am ajuns si in Stadt Park, pentru a vedea statuia lui Johann Strauss. Dupa cateva fotografii am fost acostati de cativa trafincanti de droguri..cum se lasa seara, am iesit repejor din parc…

ZIUA 5:
Cladirile in Viena sunt un adevarat obiectiv turistic: ne-am convins mergand sa vedem Wagner Haus si Majolika Haus, cu fatadele atat de frumos impodobite.
De aici am ajuns la Anker Uhr, unde am urmarit cu mare placere trecerea timpului masurata de frumoasele figurine ce au marcat istoria Vienei!
Am incercat sa ajungem si la Vindobona, initial asezare celtica, ulterior loc de campare a Legiunii romane a XIII-a Gemina, dar mai ales locul unde a murit marele imparat roman Marcus Aurelius; am aflat despre aceasta asezare din filmul “Gladiatorul”, insa cand am ajuns acolo inca se desfasurau sapaturi arheologice si nu era permis accesul turistilor.
Asa ca am pornit mai departe, sa vizitam Primaria Vienei; din pacate nu am prins un grup cu ghid, asa ca ne-am multumit sa o vizitam in doi.
Si pentru a ramane in acelasi ton, am vizitat apoi cladirea Parlamentului Austriei; splendide salile vizitate…si foarte amuzant ca ne-am putut urca si tine un discurs de la tribuna Parlamentului Austriei (in fata celorlalti turisti, desigur!).

ZIUA 6:
Cum imi doream de prea multa vreme, am ajuns si la Scoala Spaniola de Echitatie! Nu la un spectacol oferit de magnificii cai lipitani, ci la antrenamentul de dimineata. Totul este la superlativ: sala in care aveau loc antrenamentele, dar si spectacolele, valsurile vieneze ce acompaniau exercitiile cailor, respectul pentru animale! Din admiratie pentru acesti cai, atunci cand am mers in Slovenia am facut oprire obligatorie la Lipica!
De aici am mers la Muzeul Sisi, ce nu merita ratat de niciunul dintre admiratorii imparatesei: surprinzatoare maniera in care esti purtat prin toate momentele vietii majestatii imperiale!
Nu ne-am desprins de atmosfera regala, pentru ca am vizitat mai apoi Palatul Hofburg cu celebra Poarta Elvetiana si, mai ales, Tezaurul Imperial! Dupa ce am vazut destul aur, bijuterii si bogatii pentru o zi, ne-am racorit cu o delicioasa si uriasa inghetata de la Zanoni & Zanoni (cautati cofetaria, merita!!!).
Ziua am incheiat-o frumos si linistit, cu o vizita la Muzeul Ceasurilor (adevarate opera de arta), la Muzeul Aparatelor Foto (ca fotografi pasionati ce suntem!) si la Muzeul de Istorie a Artei unde am avut norocul sa vizitam si o expozitie a pictorului Arcimboldo.

ZIUA 7:
Ultima zi la Viena…trebuia sa vina si momentul asta…asa ca ne-am gandit sa ne indulcim putin tristetea si am mers la cofetaria Sacher, unde am savurat celebrul tort Sacher (obiect de disputa intre celebri cofetari).
De aici am ajuns la magazinul de ciocolata Heindl si mai apoi in Neuer Markt dupa cateva suveniruri aromate.
Am mers si la Museums Quartier despre care nu va pot spune prea multe pentru ca am fost presati de timp.
Am trecut si pe celebra Mariahilfer Strasse si mai apoi in Prater, celebrul parc de distractii (cum era februarie, nu am putut sa ne bucuram de atractiile sale).

Ca si recomandari:
- Vizitati si noaptea celebrele cladiri ale Vienei: modul in care sunt luminate le pune si mai mult in valoare frumusetea;
- Folositi din plin Viena Card: va asigura reduceri si gratuitati nenumarate;
- Calatoriti cu o linie de tramvai de la un capat la celalalt: veti avea sansa unei frumoase plimbari prin Viena, fara nici un efort.;
- Purtati cu voi ghidul TOP 10 Viena aparut la Editura Litera.



La Bratislava nu am stat decat o zi, dar a fost de-ajuns: partea istorica este destul de mica. Preturile insa, mult mai mici decat in Viena!!! Impresionant a fost ce a mai ramas din castelul Devin, la aproximativ 17 km de Bratislava, construit la varsarea raului Morava in Dunare. Nu am putut urca in UFO Tower - restaurantul era inchiriat pentru o petrecere privata...asta e, data viitoare!!!

Asadar, putem spune ca suntem cat de cat "experti" in ceea ce priveste Viena - asa ca daca va bate gandul sa vizitati Viena si Bratislava, sau chiar sa le revedeti, va stam la dispozitie!


Sper sa va placa fotografiile si sa va starneasca dor de duca!!!
Cristina si Cristin DUMITRU

marți, 1 ianuarie 2008

Revelion in Liban


Dragii mei,

sa va povestesc in cateva cuvinte despre Liban, unde am petrecut Revelionul 2007 - 2008. Multi dintre prietenii nostri ne-au privit ingrijorati cand au aflat ca ne vom petrece Revelionul in Liban: "Dar nu e periculos? ! " Recunosc, aveam o satisfactie deosebita sa le raspundem: "Nu, deloc... Totul va fi ok, mai ales ca mergem cu masina noastra". Reactia era intotdeauna aceeasi: "Cu masina pana in Liban? ! Mergeti si in Fasia Gaza? " In fine, discutiile pe aceasta tema se puteau prelungi oricat, pana cand dezvaluiam secretul: pana in Liban sunt cateva sute de kilometri, este zapada, nu avem nevoie de viza... pentru ca-i pe la noi, prin Romania...

A fost extraordinar de frumos, desi e un sat de munte unde (anul trecut, 2008) nu ajunsese inca lumina electrica. Asadar, curentul era asigurat de un generator... care se mai si oprea din cand in cand... si atunci ramaneam fara curent electric, dar si fara apa; apa era scoasa din fantana cu un hidrofor, care mergea bine... in functie de generator!!!
Ne-am cazat la Hanul Dragonului, o cabana extraordinar de pitoreasca, in ciuda faptului ca depindeam in totalitate de generator.

Dar vedeti ce baie fierbinte aveam... si ce soc am avut cand proprietarul ne-a anuntat la telefon sa ne luam cu noi costumele de baie. Ei bine, era vorba despre un butoi urias, in spatele cabanei si in fata raului inghetat; in butoi mai era o soba cu lemne, ce incalzea apa, si cateva bancute pe care statea si ne relaxam in apa fierbinte. Scarile pana in butoi erau inghetate sloi, avand in vedere ca afara era zapada si erau si cateva grade bune sub zero... dar ce mai conta? !

Liban este un sat in judetul Harghita, in zona Miercurea Ciuc - Odorheiul Secuiesc - Gheorghieni; numele lui se pare ca provine de la cuvantul maghiar "leba" (daca am inteles eu corect) si care in romaneste ar insemna "gasca". Si asta pentru ca acolo exista, pe vremuri, o ferma de gaste.
Oricum, zona este superba si se pot petrece zile superbe!!! Fara masini, fara trafic, fara telefoane (nu exista nici semnal... trebuia sa stam in dreptul unui anumit geam ca sa ne putem suna parintii si prietenii), fara STRESS!!! Peisajele sunt foarte frumoase si daca nu doriti sa parcurgeti trasee prea lungi pe timp de iarna, cateva plimbari, pe jos, prin zapada si printre brazi va vor relaxa si va vor incarca bateriile pentru anul urmator. Oricum, in cazul in care calatoriti cu copii sau va doriti anumite conditii de cazare, ar fi bine ca in momentul in care va faceti o rezervare in satul Liban sa intrebati si de curentul electric: sa nu aveti surprize de la generator! Noi ne-am petrecut seara de Revelion la gura seminului, cu cateva lumanari aprinse (muzica si dans doar atunci cand mergea generatorul). Noi nu am regretat experienta avuta, ba chiar ne-am simtit foarte bine - dupa cum se vede, am decis s-o impartasim si altora.
Cam ce ar fi de vazut in zona va demonstram cu fotografii:


Datele istroice le-am preluat de pe http://ro.wikipedia.org/

- cetatea fortificata Slimnic:
Amplasată pe colina Burgbäsch, care domină sudul actualei comune, fortificaţia de la Slimnic (Stolzenburg) era menită să apere drumul Mediaş– Sibiu şi aparţinea Scaunului din această ultimă localitate. Prima construcţie, din piatră brută, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea, în preajma marii invazii tătare, dar ea a fost înlocuită în secolul al XV-lea cu o fortificaţie mult mai puternică, construită de această dată din cărămidă. La sfârşitul anilor 50 (secolul al XX-lea) au fost restaurate clopotniţa, zidurile şi turnul de apărare din nord-vest.

- biserica fortificata Axente Sever:
Localitatea Axente Sever, mai demult numita Frâua, este o localitate şi o comună în judeţul Sibiu.
În 1931, cu ocazia sau sub pretextul comemorării a 25 de ani de la moartea revoluţionarului paşoptist Ioan Axente Sever, numele localităţii Frâua a fost schimbat în Axente Sever. Frâua a fost comună liberă în Scaunul Mediaşului, ulterior în plasa Mediaş din cadrul judeţului Târnava Mare.
Biserica fortificată din Frâua este menţionată pentru întâia dată în 1322. Lăcaşul, cu hramul Tuturor Sfinţilor, este o biserică-sală cu nava pătrată şi cu cor pentagonal. Este una din puţinele biserici din Transilvania care au turnul clopotniţă deasupra corului (exemple similare găsindu-se la Agârbiciu, Ocna Sibiului şi Turnişor). Incinta, construită simultan cu lucrările de fortificare ale bisericii, are un traseu oval, curtinele înalte de 6-8 m fiind prevăzute cu metereze şi contraforţi. La interior, zidurile par mai scunde, din cauza nivelului ridicat al curţii.

- biserica fortificata Biertan:
Biertan este o localitate şi o comună din judeţul Sibiu. Este situată la cca 80 de km de Sibiu. A fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica şi centura de fortificaţii, fiind amplasat în centrul aşezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1490 şi 1520 în stilul gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălţată în acest stil. Construcţie monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Meşterii din Viena şi Nürnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat între 1483 şi 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatra, din 1500, deşi opera meşterului Ulrich din Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană.
De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţioneaza şi astăzi.
Fortificaţiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate ţărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri şi 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea.
În bastionul estic era pe vremuri carcera unde erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie.
La capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele în cursul săptămânii spre a fi văzuţi de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa şi integra în colectivitatea aşezării. Astăzi, această veche aşezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista momentelor patrimoniului mondial a UNESCO.

- biserica fortificata Richis:
Richiş este o localitate în judeţul Sibiu. Biserica fortificata care dateaza din 1500 si care impresioneaza prin altarul si prin cimitirul sau. Pentru cei care nu cunosc prea multe despre Richiş, putem aminti că în 1854 a fost descoperit un tezaur monetar dacic din argint (20 de piese), cu monede imitate după tetradrahmele macedoniene ale lui Filip al II-lea.Biserica evanghelică din Richiş reprezintă o importanţă deosebită pentru istoria artelor din ţara noastră atât din punctul de vedere al arhitecturii cât şi al sculpturii. Din punct de vedere plastic, monumentul din Richiş prezintă o bogăţie neegalată în toată zona.

- castelul Lazarea:
Este locul unde a locuit familia Lázár şi unde este amenajat un muzeu; foarte frumos si ingrijit, merita vizitat daca ajungeti in zona, indiferent de anotimp. Foarte interesant este si micul muzeu cu animale impaiate.

- statiunea Sovata:
Staţiune cu sezon permanent, Sovata a fost menţionată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine staţiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireşelu (912 m), Capela (720 m), Bechiş (1.079 m), Dealul Mic şi Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi mesteceni. Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniş (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roşu, Mierlei şi Şerpilor, cu ape clorurate (cu concentraţie mare - de la 40 la 250 gr/litru) şi sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă cu apă sarată, ci se menţine la suprafată, acţionînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20°C la suprafaţă, 30-40°C la adâncimea de 1 m şi 40-60°C la adâncimea de 1,5 m.

- partia Harghita Madaras:
Situata intr-un decord de vis, este una dintre cele mai frumoase partii din tara noastra. Daca va decideti sa mergeti, trebuie sa aveti masina echipata corespunzator de iarna. De la baza partiei pana sus va puteti deplasa si cu tractorul ce face in mod regulat acest traseu. Este impresionanta padurea de brazi ce trebuie strabatuta pana la partie. Noi din pacate nu schiem, asa ca pe-am multumit sa ne dam cateva ture bune cu sania si apoi sa urcam pe varful Harghita Madaras. In zilele senine se pot zari Muntii Bucegi si Piatra Craiului.

- biserica fortificata Mosna:
Moşna este o localitate în judeţul Sibiu. În cel mai vechi document care se referă la localităţile săseşti din zona Târnavelor, datat în anul 1283, apare menţionat numele preotului din Moşna (Petrus). Moşna era o comună deosebit de prosperă şi până în 1533 a fost în competiţie cu Mediaş şi cu Biertan pentru a deveni reşedinţă de scaun, titlu obţinut până la urmă de Mediaş. Biserica Evanghelică-Lutherană, una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii, a fost construită între 1480-1486. De construcţie s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida.

- biserica fortificata Alma Vii:
Alma Vii, mai demult Alma între Vii, este o localitate în judeţului Sibiu.
Prima menţiune documentară datează din 1289 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“ şi din ea aflăm că localitatea depindea de Capitulul de Mediaş, pentru ca un alt document, de această dată din 1356, să o amintească drept comună liberă a Scaunului de Mediaş. S-a aflat în această situaţie până în 1872, când a fost inclusă în judeţul Târnava Mare. Între 1951-1968 Alma Vii a ţinut de Regiunea Braşov, raionul Mediaş. Din 1968 face parte din judeţul Sibiu. Biserica săsească se află pe panta unui deal care domină comuna şi datează de la începutul secolului al XIV-lea, dar fortificaţia din jurul ei a fost ridicată aproape două secole mai târziu. Orga bisericii, construită în 1840, este amplasată în capătul de vest al sălii, prilej cu care a fost ridicată şi o mică anexă care îi găzduieşte foalele. Dealul pe care este amplasată biserica este uşor de apărat în părţile de sud şi de vest, unde pantele sunt abrupte. Zidul are la bază o grosime de 1,5 metri, fiind construit din pietre nefasonate şi bolovani de râu, subţiindu-se apoi în partea superioară, unde s-a folosit cărămidă.

- Medias:
Mediaş este un municipiu şi al doilea oraş ca mărime din judeţul Sibiu. În secolul al XII-lea şi al XIII-lea regii Ungariei au aşezat în zona Mediaşului colonişti germani, cunoscuţi sub numele de saşi. Prima atestare documentara a Mediasului, se pare, este din anul 1267. În anul 1318, saşii din Mediaş şi cei din Şeica Mare au fost scutiţi de obligaţia de a participa la oastea regală, obţinând totodată şi unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Mediaş şi Şeica de sub jurisdicţia comitelui secuilor.
Prima biserică românească din Mediaş a fost ridicată în anul 1826 prin eforturile episcopului greco-catolic Ioan Bob, cel care tot atunci a înfiinţat şi prima şcoală românească din oraş.

- biserica fortificata Bazna:
Bazna este o localitate şi o comună în judeţul Sibiu. Pe teritoriul acestui sat, la locul numit Lempes, s-au descoperit urmele unei asezari neolitice si fragmente de ceramica pictata. In aceeasi zona, in secolul XIX, s-a descoperit un depozit de bronzuri din prima epoca a fierului, cu vase si circa 100 sageti cu varf de tip scitic. Localitatea este mentionată pentru întâia dată în 1271. Localitatea este renunumită şi pentru rasa de porci care poartă numele localităţii.

- biserica fortificata Adamus:
Adămuş este o localitate şi o comună în judeţul Mureş. Satul Adămuş este atestat documentar în anul 1405.

- castelul Cetatea de Balta:
Cetatea de Baltă este o comună în judeţul Alba. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1197 sub numele de Cuculiensis castri. Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul Renaşterii franceze din secolul XVII (1615-1624); plan patrulater cu turnuri de colţ circulare, fără rol defensiv. Dispoziţia generală de ansamblu reproduce în mic corpul central al castelului Chambord din Franţa. Remaniat în sec.XVIII (1769-1773), cu o poartă în stil baroc. In prezent este hotel proprietate privata.

- castelul Bethlen din Sanmiclaus:
Castelul a fost construit între anii 1667 şi 1683 de Bethlen Miklos. Odinioară era apărat de un zid cu 5 bastioane şi un şanţ cu apă. În 1719 aici s-a cununat fiica lui Bethlen cu baronul Kemény Zsigmond. În 1856 castelul a ajuns in proprietatea familiei Bruckenthal. Baronul a renovat castelul şi a înfiinţat aici o şcoală agricolă. După principiile comunismului IAS-ul Jidvei a primit în cadou castelul, găsindu-i şi o atribuţie: în camerele cu mobilă luxoasă au fost mutate familiile inginerilor repartizaţi la Sânmiclăuş, şi ale mulgătorilor aduşi de prin alte părţi ale ţării. Acum castelul este o ruina, fiind parasit si nepromovat in circuitul turistic al zonei. Dar daca tot ati ajuns pana acolo, cu putina imaginatie veti vedea, macar cu ochiii mintii, doamne din vremuri de mult apuse, veti auzi zgomotul pasilor in pantofi de saten prin camerele si coridoarele acum in ruina ale castelului...

- Blaj:
Blaj este un municipiu în judeţul Alba. Cunoscut şi ca "Mica Romă", este centrul cultural al românilor greco-catolici. Din punct de vedere istoric, Blajul a jucat un rol important în procesul de formare a conştiinţei naţionale a românilor. Prima atestare documentară referitoare la Blaj dateazã din 1252.


Zona este foarte frumoasa si vara si iarna. Unele parti sunt destul de izolate (cum este si satul Liban), dar se contruieste destul de mult, asa ca in cativa ani va deveni un punct de atractie turistica. Este insa destul de departe pentru cei care calatoresc din Bucuresti, nu prea merita vazuta ca destinatie de week-end.

Cu bine,
Cristina si Cristin