"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 31 ianuarie 2012

Ziua 3, 01 ianuarie 2012: Letonia, prin Riga



Dupa o perioada destul de agitata, in care nu prea am avut timp de povestit, vom relua sirul zilelor de vacanta. Altfel, o sa cam uitam ce avem de spus...
Desigur, vor mai fi intreruperi: de fiecare data cand vom merge in Piata Universitatii si vom avea ceva de povestit sau de aratat de acolo.


Ziua de 1 ianuarie 2012 a venit cu soare. Ne-am trezit cu lumina lui puternica in geamuri si am coborat la micul dejun. Restaurantul era inchis: suntem invitati sa luam masa dupa ora 10.30. Bun, zis si facut.

Cateva fotografii:

https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/LetoniaIanuarie2012#

Dupa ce mancam, plecam la plimbare prin oras. Fara nici o tinta, doar cu harta si aparatele de fotografiat de gat.



Prima data ne oprim la Catedrala Ortodoxa. O vazusem deja de cateva ori, din autobuzul cu care mergeam in centrul orasului. Exteriorul frumos, elegant, impunator, de biserica ruseasca ne-a fascinat de-a dreptul.
Construita din caramida galbena intre 1876 - 1884, a fost transformata in planetarium o perioada, fiind redata comunitatii in anul 1990. Sub ocupatia sovietica au fost distruse multe dintre ornamentele bisericii, inclusiv frescele de pe cupole si de pe pereti. ce fusesera realizate de faimosul pictor rus Vasily Vereshchagin. In prezent, majoritatea ornamentelor interioare ale catedralei au fost refacute.
Cand am ajuns noi era slujba, asa ca nu avem fotografii din interior. Ce ne-a impresionat in mod deosebit a fost fastul hainelor bisericesti purtate de preoti. Interiorul bisericii era bogat ornamentat, insa nu asa cum ne-am fi asteptat: eleganta si bogatia exteriorului promiteau frumuseti inimaginabile in interior; insa nu a fost chiar asa. Pur si simplu nu am fost impresionati.



De aici pornim pe jos, pe langa Muzeul National de Arta al Letoniei.

Mergem catre centru, iar de aici pe strazile cu ambasade. Suntem impresionati!







Arhitectura este extraordinara. Nici nu stim unde sa ne uitam mai intai. Statuile si toate dantelariile de piatra ce imbraca fatadele cladirilor sunt perfecte. Imbinari armonioase, linii drepte sau curbate, dar mai ales chipuri de piatra expresive, ce parca urmeaza a se desprinde, pline de viata, din locurile pe care stau de zeci de ani.



Umblam asa, pe strazi, cateva ore bune.



Mergem catre zona veche a orasului, mai precis catre zidurile sale. Acestea sunt cele mai vechi constructii din Riga si au facut parte din sistemul (mult mai lung) de fortificatii al orasului. Zidurile care se pot vedea si astazi au fost construite intre sec. al XIII-lea si al XVI-lea, si refacute complet in timpul ocupatiei sovietice de unde si aspectul lor. Ele faceau legatura intre Castelul Episcopului si Castelul Fratilor de Sabie.
In prezent sidurile se pastreaza complet restaurate, in ele fiind construite numeroase magazine de suveniruri sau mini-restaurante.



Ajungem si la Turnul Pulberariei. Construit in sec al XIV-lea, doar fundatia de piatra i-a mai ramas, dupa ce a fost distrus in timpul invaziei trupelor suedeze, in 1621. A fost reconstruit in anul 1650, cu ziduri groase de 2,5 m pentru a fi mai bine aparat. Acest lucru isi dovedeste eficienta, rezistand in fata celor noua tunuri rusesti. La sfarsitul sec. al XIX-lea turnul este cumparat de o comunitate a studentilor germani, pentru ca in zilele noastre sa faca parte din Muzeul Razboiului.

Ajungem apoi in Piata Livu si fotografiem Casa cu Pisici la lumina zilei.



Numele impunatoarei cladiri vine de la cele doua feline, gratioase si negre, ce strajuiesc turnurile sale.
Istoria lor este veche, din 1909. Cele doua pisici negre au adus ghinion chiar celui care le-a creat si care a cazut de pe acoperis in timp ce le fixa pe cele doua turnuri.
Povestea spune ca proprietarul cladirii, furios pe nemtii care ii refuzau intrarea in breasla ce-si avea locatia peste drum, a ordonat ca pisicile sa fie intoarce cu posteriorul catre respectivii; in timp insa, a fost primit in respectiva organizatie, asa ca, potrivit sentimentelor mai bune ale stapanului lor, si pisicile au fost intoarse cu fata.



De aici mergem la biserica Sf. Petru. Mentionata pentru prima data in documente in anul 1209, biserica Sf. Petru a fost catolica pana in 1523, an in care a devenit biserica Luterana. Turnul sau de lemn, cel mai inalt din Europa acelor vremuri, a fost distrus in cateva randuri. Prima data s-a intamplat in anul 1666, fiind reconstruit un an mai tarziu. Pentru a vedea cat este de durabil, constructorii au aruncat din varful lui o bucata de sticla: cu cat aceasta se spargea in mai multe bucati, cu atat turnul urma sa fie mai longeviv!
Din pacate, o gramada de paie face ca bucata de sticla sa nu se sparga... si turnul arde un an mai tarziu!
Focurile artileriei l-au distrus in anul 1941. In anul 1973 turnul este reconstruit si ritualul cu bucata de sticla se reia! De data aceasta, rezultatul a fost zdrobitor: sticla s-a spart in zeci de bucati, astfel ca, in zilele noastre am avut ocazia ca, dupa cateva minute de stat la coada, sa urcam sus, pe platforma lui, si sa admiram de la inaltime toata Riga, pentru 3Ls/persoana.



Panorama oferita este extraordinara!



Mergem apoi in Piata Primariei, unde extraordinar de frumoasa este Casa Capetelor Negre
Una dintre minunile arhitectonice din Riga, a fost reconstruita in cinstea implinirii a 800 de ani de la atestarea orasului. Datand din 1344, a fost distrusa in anul 1941. Sub stapanirea sovietica a fost daramata (in anul 1948), deoarece era considerata a fi una dintre ramasitele decadente ale arhitecturii germane.
In zilele noastre cladirea gotica este de o rara frumusere, cu decoratiuni delicate si elegante. La orice ora din zi si din noapte, impresioneaza privitorul!



Plimbarea noastra a continuat de-a lungul raului Daugava.



La un moment dat gasim, intrun fel de cutie de sticla, statuia Marelui Christopher. Legenda intemeierii orasului este strans legata de uriasul infatisat acum de statuia imensa ce-o avem in fata. Se spune ca acesta era atat de puternic, incat trecea cu spatele oameni dintr-o parte in cealalta a raului Daugava. Intr-o noapte a auzit scancete de copil pe malul opus celui pe care isi avea el adapost. A inotat pana acolo si a gasit un copil plangand. L-a pus pe spatele sau puternic si a inceput a inota catre malul celalalt. In acest timp, copilul a inceput sa fie din ce in ce mai greu, incat pana si Marele Christopher traverseaza cu greu raul, fiind chiar in pericol de a se ineca. Ajuns la mal, culca micutul copil in adapostul sau. Dimineata, in locul acestuia, gaseste un vas imens, plin cu aur. Toata aceasta bogatie a fost folosita la construirea frumosului oras pe care il strabatem acum, Riga.
Asta da investitie, nu-i asa?!



Ajungem, pe jos, de-a lungul raului Daugava, si la Castelul din Riga.
Acesta este simbolul poporului si al autoritatii letone. Constructia lui a inceput in anul 1330, fiind resedinta a conducatorului Ordinului Leton. Neintelegerile din sanul acestuia au dus la degradarea resedintei anterioare, Castelul Alb; astfel ca a fost construit de catre locuitorii Rigai actualul castel.
Initial, castelul se asemana unei fortarete, cu o curte interioare si patru turnuri de veghe.
Intre anii 1495 - 1515 au avut loc lucrari de renovare, ocazie cu care a fost modificat aspectul castelului.
Cea mai mare reconstruire a castelului a avut loc intre sec. al XVIII-lea si al XIX-lea.
Din anul 1995 aici isi are sediul administratia prezidentiala letona. Unele dintre incaperile castelului au fost transformate in muzeu, in vreme ce altele adapostesc diverse institutii ale statului.

Noi nu am intrat in castel, insa l-am admirat pe la exterior. In plus, partea din spate a castelului este deschisa complet accesului pietonal. O politista facea cu brio fata vantului puternic, si cam atat. In rest, nici cea mai mica restrictie.

Seara, inapoi la hotel. Frigul era din ce in ce mai crancen...

Va urma,
Cristina si Cristin

5 comentarii:

  1. Desi amintirile mele din zona sunt tare indepartate, intr-adevar, Riga s-a schimbat mult. A capatat o fata noua, stralucitoare care o transforma, cred, intr-un obiectiv care trebuie vizitat din nou! Mai ales ca are frumoase cladiri Art Nouveau, care acum arata minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne-au placut mai intai mult fotografiile. Apoi am citit si ne-au placut mult si povestile, cu pisici, cu cioburi de sticla, cu copii care se transforma in aur, cu intrarea fara restrictii in castel... Si pe urma l-am ascultat pe Valeiu Penisoara.
    Multumim! A fost frumos ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare ca in ultima perioada Tarile Baltice au inceput sa castige teren in turism, mai ales ca toate costurile sunt mai reduse fata de orasele si destinatiile obisnuite si promovate intens.

    RăspundețiȘtergere