"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 24 ianuarie 2012

Despre Unire, Unitate si Piata Universitatii

Unirea Principatelor Romane, cunoscuta si ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea si reprezinta unificarea Moldovei cu Tara Romaneasca. Evenimentul este strans legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza si de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca.



Cred ca versurile lui Vasile Alecsandri exprima cel mai bine ceea ce a reprezentat acest moment pentru istoria si cultura Romaniei:

Hora Unirii

Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Amandoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amandoi avem un nume,
Amandoi o soarta-n lume,
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin-la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare.

Si sa vada sfantul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca!


Aseara am urmarit on-line un moment surprinzator: atitudinea locotenentului Alexandru Gheorghe din Flotila 71 Aeriana Campia Turzii , care ne-a impresionat. Stiu ca ulterior, din diferite motive, dar mai ales datorita diversiunilor ce au loc in Piata Universitatii, multi si-au exprimat rezerva fata de acest tanar. Inca suntem liberi sa alegem ce sa credem, asa ca va invitam sa urmariti fragmentele de mai jos si sa decideti singuri.

VideoNews :: Video :: Mii de oameni l-au susţinut pe locotenentul care a protestat în uniformă militară

Piata Universitatii din Bucuresti si ceea ce se petrece acolo reprezinta, si pentru noi, centrul preocuparilor noastre din ultima perioada. Din pacate, tocmai astazi, 24 ianuarie 2012, nu putem fi prezenti in Piata. Vom "recupera" maine...
Insa doresc sa profit de ocazie si sa scriu cateva randuri despre o alta fata a acestui loc. Anul 2012 este numit si "Anul Caragiale": pe 30 ianuarie 2012 se implinesc 160 de ani de la nastere, iar pe 9 iunie se implinesc 100 de ani de la moartea acestuia.

Este uimitor cum istoria a ales sa isi deruleze aceste file in preajma ansamblului sculptural "Caruta cu paiate", ce reprezinta 16 personaje carora le-a dat viata, in scrierile lui, Ion Luca Caragiale: Mita, Veta, Zita, Goe, Mama Mare, Chiriac, Rica Venturiano, Cetateanul Turmentat, Zoe, Trahanache, Catavencu, Pristanda, Farfuridi, Branzovenescu.
Toate au inceput sa prinda viata in Piata Universitatii. Am remarcat insa doar doua dintre ele, intruchipate de oamenii prezenti acolo.
Cand am auzit replica jandarmului "Luati site-ul de cultura si bagati-l in duba!" (curat lipsire de libertate), data unui protestatar ce spunea ca reprezinta site-ul de cultura www.tustiai.ro mi-am amintit de Ghita Pristanda: "Curat violare de domiciliu, da' umflati-l!"
Zilele trecute l-am zarit in Piata si pe Cetateanul Turmentat: un barbat mai in varsta, beat cat sa se tina pe picioare, cu figura confuza, cu ochiii impaienjeniti, clatinandu-se usor chiar si cand statea pe loc, se oprea aproape in fata fiecarei pancarte si o citea; figura ii devenea si mai confuza ("Si eu cu cine votez?!") si pleca mai departe, spre alta pancarta.

Inca de la inceputul evenimentelor din Bucuresti si din tara am incercat sa urmarim si ce spun intelectualii (cei adevarati si putini) despre acestea. Zilele trecute ne-am luat bilete la spectacolului lui Tudor Gheorghe, din 5 martie, "Rapsod si Lautar". Parerea lui voiam sa o aflam in mod special. Chiar ma gandeam daca va trebui sa asteptam pana in martie... Se pare ca nu: maestrul a acordat un interviu pe tema protestelor pentru "Jurnalul National": http://www.jurnalul.ro/special/tudor-gheorghe-degeaba-proteste-602187.htm.
Redau mai jos doar cateva fragmente:
"Faptul ca in Piata Universitatii se aduna 1.000-1.500 de oameni este jenant din punc­tul meu de vedere. Daca ne gan­dim bine, Sala Palatului are peste 4.000 de locuri, si la spectacolul meu a fost o manifestatie mult mai ampla. Acolo lumea, bineinteles, aplauda, nu se strigau lozinci, dar era suficient ce spun eu pe scena. Sala reactiona, fiind evident ca exista un consens cu vor­bele mele, cu atitudinea mea."
"Am incredere si astept reactia tineretului! In ultima instanta, generatia noastra ce mai poate sa spere?! Poate sa spere la o moarte linistita. Dar ei, tinerii, trebuie sa se lupte pentru viitorul lor! Ei trebuie sa iasa. La spectacolele mele, tinerii sunt in proportie de 80%. Nu trebuie sa-i organizeze nimeni. Trebuie sa vina toti! Multi! Tare as vrea sa vad Piata Universitatii plina cu 100.000 de oameni, care sa nu spuna nimic! Ia imagineaza-ti ce inseamna 100.000 de oameni care sa nu scoata o vorba. Sa taca patru ore! Sa lase jandarmii sa se invarta in jurul lor, iar ei sa nu aiba nici o reactie, sa taca patru ore! Atunci or sa se sperie toti si vor fugi!"
Interviul maestrului Tudor Gheorghe este genial. Replicile pline de umor acid sunt extraordinare.
http://www.jurnalul.ro/special/tudor-gheorghe-degeaba-proteste-602187.htm

Sper ca maine seara sa postam fotografii noi din Piata Universitatii (noi vom fi oricum acolo). Sper ca, in martie, sa postam fotografii si de la concertul maestrului Tudor Gheorghe (noi vom fi si acolo, si nu doar ca sa aplaudam din 10 in 10 minute si sa "bifam" un eveniment cultural). Si mai sper ca, indiferent daca sunteti de acord sau nu cu ceea ce facem in ultimele zile, sa intelegeti motivatia gestului nostru: intr-o perioada despre care (credem noi) se va scrie in cartile de istorie nu putem sa nu urmarim evenimentele ce au loc sub ochiii nostri. Vor reveni si povestile despre calatoriile noastre in curand, insa momentan ni se pare mai importanta o luare de pozitie, o atitudine, o iesire din indiferenta.

LA MULTI ANI, ROMANIA!
Cristina si Cristin

Un comentariu:

  1. Nu doar ca sunt de acord dar va si felicit ca aveti curajul sa faceti asta! Vremurile despre care amintitI, eu le-am trait si si-au pus amprenta asupra mea si a celor de-o seama cu mine. Tocmai de aceea in '89 am fost si noi zile intregi in strada, inca de pe cand nu se stia daca Timisoara nu va fi rasa de pe pamant, cum se spunea...stateam la coada la oua si ciuleam urechile sa auzim daca nu vin avioanele...E greu de descris prin ce am trecut noi aici, in Timisoara, in primele zile cand eram inca izolati si nu stiam cine a auzit ceva despre noi...Cand totul s-a terminat, am sperat ca copiii nostri nu se vor mai confrunta niciodata cu asa ceva dar...ne-am inselat. Tocmai de aceea dorim si noi ca lucrurile sa ajunga o data la normal si in tara noastra, sa traim si sa ne bucuram si noi de viata, asa cum fac oamenii prin alte parti ale planetei. Si, mai presus de toate, vrem sa ne simtitm OAMENI in tara noastra, vrem RESPECT!

    RăspundețiȘtergere