"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 18 ianuarie 2011

Islanda: cum a inceput 2011


01 ianuarie 2011
Am inceput anul 2011 lejer, cu o plimbare prin Reykjavik. Pentru ca era aproape de hotelul Cabin unde eram cazati, prima oprire am facut-o la Casa Höfði.
Originile casei sunt legate de pescarii francezi ajunsi pe meleaguri islandeze intre sec. al XIX-lea - al XX-lea.Guvernul francez a detasat in Reykjavik un consul, pe dl.Brillouin, care sa fie sprijin pescarilor francezi. Multe dintre bunurile necesare consulului, inclusiv casa, au fost importate din Norvegia. Aceasta din urma a fost aleasa dintr-un catalog, comandata in Norvegia, importata si asamblata in Islanda. Este probabil una dintre cele mai frumoase casa construite in Reykjavik la inceputul sec. al XX-lea. Inca mai poarta semne ce arata scopul pentru care se afla aici: initilele RF (Republica Franceza), numele consulului si anul constructiei, deasupra usii de la intrare.
Casa a fost printre cele mai mari vile din oras, admirata de toata lumea; s-a spus ca dl. Brilloiun nu si-a gasit locul in ea si chiar a parasit tara la inceputul Primului Razboi Mondial, cand si casa a fost vanduta. Cumparator a fost poetul, avocatul si antreprenorul Einar Benediktsson. O perioada casa a fost locuita de Vice-Consulul britanic, iar mai apoi de Ambasadorul Marii Britanii, pana in anul 1951. Cel mai celebru vizitator al Casei Höfði a fost, probabil, Sir. Winston Churchill. El a vizitat Islanda in anul 1941. Si Marlene Dietriech a vizitat casa in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In cele din urma casa a fost vanduta si in timp a devenit proprietatea municipalitatii din Reykjavik, care a hotarat sa o demoleze si a lasat-o in paragina. Insa arhitectul municipalitatii, in secret, a restaurat casa si cand a aratat-o primarului, acesta a fost foarte multumit. Din acel moment casa a fost folosita pentru receptii si intalniri oficiale. I-au trecut pragul Regele Norvegiei, Presedintele Frantei, Regina Angliei, Regina Danemarcei, Presedintele Italiei, Cancelarul Willy Brandt al Germaniei si multi altii.
Dar probabil cei mai celebri oaspeti ai Casei Höfði au fost presedintii Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, in octombrie 1986; intalnirea lor a reprezentat inceputul sfarsitului Razboiului Rece.
Tocmai datorita acestei intalniri, Casa Höfði a devenit cunoscuta in intreaga lume. Drept pentru care un milionar japonez si-a construit o replica identica a casei, in Japonia.

Am ajuns apoi la biserica Hallgrímskirkja. Este simbolul Reykjavik-ului si turnul sau poate fi vazut din aproape orice loc din oras. Este situata in punctul cel mai inalt al strazii Skolavordustigur.
Cladirea de ciment a fost proiectata de fostul arhitect Gudjon Samuelson; constructia a fost inspirata de stancile vulcanice de bazalt. Biserica a fost construita in 40 de ani si a fost deschisa publicului in anul 1986. A fost denumita dupa preotul si scriitorul de imnuri Hallgrimur Petursson.
Hallgrimskirkja este cea mai mare biserica si are cea mai mare orga din Islanda. Turnul inalt de 73 metri ofera o minunata priveliste asupra intregului oras. In fata bisericii se afla statuia islandezului Leifur Eiriksson (daruita de americani islandezilor in anul 1930), numit si "Leif cel Norocos"; el a fost primul european care a descoperita America, in jurul anului 1000. O veche zicala islandeza spune ca islandezii sunt cei mai destepti oameni de pe pamant: au gasit America si apoi au avut bunul-simt s-o piarda. Povestea spune ca Leifur Eiriksson a plecat din Islanda catre Groenlanda, sa-si viziteze tatal; insa nu a mai ajuns in Groenlanda, ci in America de Nord - de unde si porecla de "Leif cel Norocos".

De aici am ajuns, pe jos, destul de repede la Lacul Tjörnin. Este un lac micut, ca o oaza de liniste, chiar in centrul orasului Reykjavik. Pe lac sunt foarte multe pasari, lebede, rate si pescarusi, iar hranirea acestora face deliciul tuturor celor care ajung in zona. Asa ca nu uitati graunte sau paine, atunci cand mergeti la plimbare!
Iarna, cand o mare parte din lac ingheata, aici se poate patina sau chiar se poate juca hokey. Ce este interesant este faptul ca lacul are si apa calda, geotermala. Asa ca o parte din acesta nu ingheata peste iarna si unele pasari nu migreaza in zone mai calde, din sudul Europei. Langa lac se afla parcul Hljomskalagardurinn si cateva cladiri importante: Primaria, Galeriile Nationale, Teatrul Idno (cel mai vechi din oras).

Am trecut apoi si pe langa cea mai veche casa din Reykjavik, frumos restaurata. Este inca pe stratul de turf pe care s-a aflat dintotdeauna, mai precis din anul 1764.
Casa este situata pe strada Aðalstræti, una dintre cele mai vechi zone din oras: aici veti intalni casele si copacii cei mai batrani din Reykjavik.

De aici ajungem in fata cladirii Parlamentului. A fost construit intre 1880 - 1881 din blocuri de bazalt cenusiu, cioplite, dupa proiectul arhitectului danez Dane F. Meldahl, director al Academiei de Arta din Copenhaga. Prima adunare a avut loc in noua cladire a Parlamentului pe 1 iulie 1881. O vreme aici si-au aflat sediul si Biblioteca Nationala, Arhivele Nationale si Muzeul National. Chiar si Universitatea a fost gazduita in cladirea Parlamentului, pana cand a fost gata cladirea universitara. Biroul guvernatorului danez a fost aici intre 1941 - 1944. Gradina din spatele cladirii Parlamentului a fost numita dupa unul din membrii Parlamentului, prim-ministru si renumit antreprenor, Tryggvi Gunnarsson, care este si ingropat aici.
In fata Parlamentului se afla statuia lui Jon Sigurðsson, erou national islandez care, desi si-a petrecut o buna parte din viata la Copenhaga a sustinut prin proteste rezolvarea problemelor fermierilor islandezi si, din pacate, a facut pneumonie, aceasta fiind si cauza mortii lui.

Cladirea Guvernului nu este departe de zona centrala a orasului. Fosta inchisoare, ea este acum sediul executivului islandez. Desi, la cat de suparati sunt islandezii pe liderii lor datorita crizei economice in care se zbat, cativa dintre ei si-au exprimat deschis preferinta ca aceasta cladire sa revina la destinatia sa initiala: de inchisoare... numai ocupantii sa ramana aceiasi.
In fata Guvernului se afla statuile Regelui Danemarcei si Islandei (intre 1863 - 1906), Cristian al IX-lea, precum si statuia lui Hannes Hafstein, primul Prim-Ministru al Islandei.

Pe dealul Arnarholl se afla statuia lui Ingolfur Arnarsson - cel "vinovat" de existenta orasului Reykjavik. El este primul locuitor al acestor pamanturi: venind de pe mare, a decis ca isi va face tabara acolo unde se vor opri cele trei barne desprinse din corabia sa si duse pe mal de valuri si vanturi.

Am mers apoi pe faleza, pentru a vedea frumoasa sculptura ce infatiseaza o corabie vikinga si cunoscuta sub numele de "Sun Voyager". Opera apartine sculptorului Jón Gunnar Árnason si a fost dezvelita in anul 1971. Ofera o priveliste extraordinar de frumoasa si nenumarate oportunitati fotografice, avand drept fundal muntii Akrafjall si Esjan.
Dupa cateva fotografii si aici, pornim catre hotel: in jurul orei 20.00 urma sa plecam in cautarea Luminilor Nordului, intr-o excursie organizata de Iceland Excursions Grayline: http://www.grayline.is/

La ora 19.30 suntem luati de la receptia hotelului, iar la ora 20.00 eram deja in cel mai mare autocar din Islanda (72 locuri), dupa Aurora Boreala. Il aveam ghid pe Fredrick, iar sofer ne era Magnus (cred ca asa arata Mos Craciun cand era tanar). Tare simpatici amandoi, desi initial Fredrick parea cam plictisit; dar numai pana a inceput sa ne povesteasca una-alta despre Islanda: asa am aflat ca, in afara de Insulele Canare, in Islanda exista cea mai mare plantatie de banane din Europa. Sunt crescute in sere, este adevarat, dar...
La un moment dat am vazut in lumina farurilor ca afara incepuse sa bata vantul.
Cu toti, inclusiv Magnus, eram cu ochiii pe geam in cautarea Luminilor Nordului. De dupa un deal le-am zarit, pe cer. Bineinteles a fost oprit autocarul si toata lumea a incercat sa coboare pentru a investiga mai bine; spun "a incercat" pentru ca era un vant groaznic afara, care aproape te dobora la pamant. Cu greu reuseam sa respiram, atat erau de puternici curentii de aer: asa ceva am mai trait in Cehia, cand am sarit cu parasuta!
Am rezistat eroic vreo 15 - 20 minute afara din autocar. Abia a reusit Cristi sa tina aparatul foto pe trepied: am facut toti zid in jurul lui, impotriva vantului, dar cam degeaba. Sufla din toate partile. Totusi, chiar si asa, cand am ajuns inapoi la adapost, in autocar, am vazut surprinse, pe ecranul camerei, Luminile Nordului. Nu erau foarte stralucitoare, nu dansau pe cer, dar Fredrick a aratat fotografiile lui Cristi intregului autocar.
Urmatorul popas a fost la o ferma, undeva in pustietate: era destul de intuneric in jur astfel incat aveam sanse mari sa revedem Aurora Boreala. In plus, aveam si cateva facilitati: toaleta, apa, ceai, cafea si ceva de rontait. In plus, am avut acces si la animalele fermei: doi cai (de a caror alimentatie cu fan m-am ocupat personal cat am stat la ferma), cateva gaini si vreo doi cocosi (care au inceput sa cante cand au vazut lumina aprinsa), vreo 5 iepuri, 15 rate si 2 capre (Elvis si Priscilla...adica un tap si o capra).
Desi conditiile au fost ideale in acea noapte (cer senin, fara luna, frig si intuneric in jurul fermei), Luminile Nordului nu au mai aparut...oricat am stat noi si-am inghetat pe-afara, in noaptea islandeza...
Iata cateva detalii stiintifice despre Luminile Nordului sau Aurora Boreala. Acestea sunt generate atunci cand tornade incarcate electric intra in contact cu ionosfera, unul dintre straturile superioare ale atmosferei: valuri de particule din soare – vanturile solare – intersecteaza campul magnetic al Terrei. In viteza lor uluitoare, tornadele sunt produse de nori consistenti incarcati cu particule solare, ce se aduna la altitudini de 60.000 kilometri deasupra planetei, eliberand vijelii atunci cand sunt destabilizati de forta propriei incarcari electrice.
Deoarece nu am vazut Luminile Nordului in toata splendoarea lor, cei de la Grayline Iceland ne-au oferit, gratuit, alte bilete pentru seara urmatoare.
Poate urma sa avem mai mult noroc!

Cristina si Cristin DUMITRU

6 comentarii:

  1. A inceput frumos! Ce minunata istorie are casa aceea, Hofoi. Sper ca a doua incercare a fost mai norocoasa si ati putut poza mai bine aurora boreala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent articol, felicitari voua calatorilor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Super! Abia astept si continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ati inceput anul cu un adevarat tur de forta.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Liliana: multumim de vizita!
    @VertAnge: dar a meritat!

    RăspundețiȘtergere