"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 11 ianuarie 2011

Islanda 2010 - 2011


Dragi prieteni,

incep seria postarilor despre excursia noastra in Islanda, mai exact Reykjavik si imprejurimi.
Noi am ajuns in Reykjavik pe 30 decembrie 2010 pe la miezul noptii, asa ca "explorarea" a inceput ziua urmatoare. Desi ne-am trezit de dimineata, s-a crapat de ziua in jurul orei 10.30. Cred ca a fost unul dintre cele mai lungi rasarituri pe care le-am vazut. Si dupa ce s-a luminat mai bine si am putut deslusi peisajul inconjurator pot spune ca am simtit o mare liniste in suflet. De fapt asta este prima impresie legata de Islanda: liniste. Dar primele impresii pot fi inselatoare, asa cum aveam sa descoperim.
Destul de multa vreme am fost singurii pietoni de pe strazile pe care umblam. Trafic mai deloc. Abia spre zona centrala a orasului am intalnit cativa turisti si, bineinteles, super-jeep-urile islandezilor. Mai toate masinile aveau un fel de tinte pe cauciucuri; initial nu am inteles de ce, ca doar nu era nici gheata, nici zapada pe sosele. Dar asta doar initial...

Nici in zilele urmatoare nu am intalnit foarte multi pietoni pe strazi, dar traficul a mai crescut totusi dupa 2 ianuarie 2011. Insa abia dupa ce am aflat povestile despre elfi, troli si alte fiinte invizibile am inceput sa ne intrebam daca nu cumva noi suntem de fapt in mijlocului unei aglomeratii, dar fiindca nu vedem toate aceste creaturi fantastice avem falsa impresie ca doar noi umblam pe strazi!!! De altfel, povestile despre elfi le-am tot auzit cat am stat in Islanda: ei erau responsabili de faptul ca unele drumuri erau neterminate de ani buni. Pentru ca isi au casele in pietrele pe unde ar fi trebuit sa treaca drumul respectiv, elfii fac tot ce le sta in putinta sa impiedice distrugerea sau mutarea acestora. Asa ca produc accidente, strica utilaje...pana cand oamenii opresc orice activitate, lasa drumul neterminat si utilajele pe margine pana cand este obtinuta bunavointa elfilor. Chiar am trecut pe un drum care de 5 ani era intr-o astfel de stare si se incercau tot felul de negocieri cu elfii, chiar la nivel inalt: o doamna delegata de guvernul islandez venea o data pe luna sa negocieze cu elfii conditiile in care acestia din urma ar permite terminarea drumului! Ce bine ne-ar prinde si noua niste elfi, pe-aici prin Romania: n-ar mai fi vina primarilor, guvernantilor ca nu-s gata drumurile.

Ce am apreciat in mod special la islandezi este simtul umorului. Sunt oameni care la prima vedere par duri si destul de reci, dar stiu sa spuna si sa savureze glumele bune. Si cum umorul este clar un semn de inteligenta, un islandez va avea intotdeauna o replica amuzanta si o poveste care sa te faca sa razi din plin!
Si iata cateva exemple: in prima noastra excursie organizata de Iceland Excursions (Grayline Iceland) am fost luati de la hotel de un microbuz care urma sa ne duca la sediul lor, de unde sa ne luam biletele. Indrumarea a fost facuta de ghid in felul urmator, dupa ce am ajuns la sediul IE: "duceti-va inauntru, dati-le niste bani si-or sa va dea bilete" (Just give them some money and they will give you tickets).
Si trateaza cu umor (desi se resimte evident nemultumirea) situatia economica destul de grea. Unul dintre ghizii din turul "Misterul Luminilor Nordului" a descris in cateva cuvinte activitatea presedintelui islandez, cand am trecut prin dreptul biroului acestuia: acesta este mereu gol pentru ca, inainte de criza economica, presedintele era plecat peste hotare ca sa salveze lumea; acum e plecat ca sa se salveze pe el insusi. Tot el facea si o observatie legata de politicieni, bancheri si plantatiile bananiere din Islanda: deoarece o treime din populatia Islandei este reprezentata de maimute, au nevoie de banane.

Islandezii sunt si foarte inventivi: cresc aproape orice fel de plante in sere pe care le incalzesc si le lumineaza cu lampi speciale. Dar aceste lampi mai sunt folosite si la cultivarea unor alt fel de buruieni: marijuana, hasis... astfel ca autoritatile urmaresc facturile la consumul de electricitate si orice crestere dubioasa a acestuia din urma este urmata de perchezitii amanuntite la ferma sau casa respectiva. De fapt, cam aceasta este problema majora in Islanda: consumul drogurilor. I se adauga furturile din locuinte. Dar cum Islanda este o tara atat de mica, are si inchisori pe masura: mici-mici. Drept pentru care in Islanda sunt infractori pe lista de asteptare: infractori deja condamnati, care nu mai au loc in inchisori si sunt lasati in libertate, dar au implantate cipuri care sa asigure urmarirea lor pana le vine randul sa stea dupa gratii.

Islandezii mai si mananca...tot felul de "chestii". O parte le-am incercat si noi. Asa ca intr-o seara am mancat frigarui de balena. Carnea este foarte rosie, plina de ate si tendoane care insa nu se simt la mancat. Gustul insa... ceva intre carne de vita, de miel si de peste. Am incercat si peste uscat, foarte apreciat inca de la inceputurile popularii Islandei. Sincer...cu greu am inghitit o bucata. Mirosul mi s-a parut insuportabil: cu greu am gasit un loc unde sa ascundem restul ca sa nu mai simtim mirosul! Un gust foarte bun are Skyr-ul: un iaurt mult mai cremos (l-am mancat cu furculita) si mai intepator la gust. Iar de ciocolata Sirius...ce sa mai zic, foarte, foarte gustoasa! Nu am reusit sa gustam celebra inghetata Icebar...din pacate.
Despre bauturi...vinuri islandeze nu sunt, pentru ca nu au cum sa cultive vita-de-vie. Dar berea...foarte buna! In supermarket-uri se vinde doar bere fara alcool. Cea cu alcool se gaseste doar in magazine specializate: Vinbudin. De remarcat si bautura celor de la Egils, "Malt Extrakt", cu mere si portocale (am preferat-o pe cea cu portocale).

Islandezii se mandresc cu tot ceea ce au: asa cum ne spunea unul dintre ghizi, ei au cel mai inalt, cel mai bun, cel mai mare, cel mai tare, cel mai des, cel mai gustos...orice! Si atunci cand acest lucru nu-i recunoscut, islandezii scot la iveala...un vulcan, care sa paralizeze jumatate din Europa! Asa aude toata lumea de Islanda!!! Si ca sa iasa mai bine in evidenta, dar mai ales in preajma Sarbatorilor de Iarna, isi pun cat mai multe lumini. Cum spunea si Bjorn, unul dintre ghizii nostri, ca sa para mai multi, islandezii pun lumini peste tot. Si multe! Inclusiv crucile din cimitire sunt luminate in lungile nopti de iarna (contra unei taxe platite bisericii).

Si tot Bjorn ne povestea despre caracterul de vanator al islandezului: intotdeauna va supravietui si intotdeauna va fi aproape de natura si de animale. Chiar si la biserica: acolo islandezii mergeau calare (pe simpaticii cai islandezi) si aveau ocazia sa se cunoasca, sa se imprieteneasca si chiar sa-si gaseasca perechea. Acum rolul bisericii a fost luat de piscinele termale: aici, in plus, vezi cu ce te alegi daca tot vrei sa-ti cauti perechea! Bjorn ne povestea si despre islandezii care mergeau calare la baruri: oricat erau de beti la plecare, daca alegeau calul corect, ajungeau cu siguranta acasa. Ghidul nostru era pasionat de natura: pe oriunde treceam ne recomanda locuri de stat cu cortul, in aer liber, cu sotia ta sau a altuia... De fapt, majoritatea islandezilor sunt amatori de aer liber si de gratare: mari exportatori de carne de miel, anul trecut nu au avut nimic de trimis peste hotare pentru ca au avut vreme buna si toata carnea de miel a fost consumata integral de islandezi, la gratar!

Nu-i de mirare ca islandezii acorda o mare importanta vremii: aceasta poate fi, doar ea singura, obiectiv turistic! La cat este de schimbatoare si de extrema, starneste cele mai diverse trairi! Zilele insorite de iarna (mai bine spus cele 4 ore de lumina din timpul iernii si care se numesc "zi" in Islanda) se pot transforma rapid in zile cu vanturi puternice si temperaturi scazute. Chiar am prins cateva zile cand vantul sufla atat de tare incat nu mai puteai inainta pe strada sau erai pur si simplu impins cativa pasi. Tocmai de aceea islandezi au cateva firme de echipament sportiv si imbracaminte de iarna cu produse extraordinare: Ice Wear, 66N, Cintanami. Si cateva magazine care merita "vizitate": The Viking, The Polar Bear Gift Store, Icelandia. preturile insa...destul de mari pentru buzunarele noastre!

Aproape 80% din imbracamintea islandezilor este din lana. Altfel nu prea ar avea cum sa reziste frigului. De fapt oile, caii si vacile sunt cam singurele animale domestice de prin tara. Au si porci, dar asta numai de cand au venit muncitori polonezi in Islanda. Dar acum, de cand cu criza, polonezii au cam plecat, asa ca a scazut si numarul de porcine. Nici gaini nu preau au, pentru ca nu au graunte cu care sa le hraneasca. Si nu au graunte pentru ca nu au unde si cum sa le cultive. Spuneau ghizii nostri ca de cativa ai cultiva experimental grau si porumb, si ar avea rezultate imbucuratoare. Ca animale salbatice au vulpea arctica si au introdus renii in partea de nord a Islandei. Mai au si iepuri salbatici, care provin de la iepurii tinuti ca animale de companie si eliberati apoi in salbaticie de stapani care nu mai voiau sa le poarte de grija. Sunt foarte mandri de balenele ce le populeaza apele: balena cenusie, balena Minke, balena ucigasa uneori; si multe specii de delfini. Mai au foci, soareci, sobolani...si cam atat. Vegetatia este saracacioasa, majoritatea fiind ierburi pitice, muschi si tot felul de copacei piperniciti. Au si cateva specii de brazi, unele native si altele aduse din Canada. Insa se dezvolta greu si raman destul de mici ca inaltime. De fapt este o gluma islandeza care suna cam asa: "Ce faci daca te ratacesti intr-o padure islandeza? Te ridici in picioare."

Peisajul, peste tot pe unde am fost noi, este de o extraordinara frumusete. Munti cu varfuri ca retezate la milimetru, ce rasar in mijlocul unor sesuri acoperite cu ierburi pitice; campuri de lava pline de imense pietre negre, cu forme atat de ciudate, incat pare ca pamantul si-a scos maruntaiele cu totul afara; ape limpezi sau albastre si laptoase ce stralucesc in inima vulcanilor; carari de nisip inghetat ce serpuiesc pe marginea fisurii dintre placile continentale; conuri de vulcani ce au ca fundal creste de ghetari; stanci de care se sparg cu vuiete profunde valuri uriase; cai islandezi cu coame bogate si siluete robuste se profileaza pe versantii dealurilor sau pe albastrul indepartat al cerului senin; campii acoperite cu cenusa vulcanica si versanti abrupti pe care stau in echilibru precar bolovani uriasi (urme ale eruptiei lui Eyjafjallajokull din primavara trecuta).
De fapt, pe un astfel de versant, printre bolovani, un barbat si-a construit o casa de lemn. Deja nu-ti mai dadeai seama daca bolovanii fusesera primii acolo, sau casa omului...Probabil ca bolovanii, pentru ca biata casuta nu ar fi avut nici o sansa in fata rostogolirii acestora! Ghidul nostru ne-a atras atentia asupra ei altfel nici n-am fi zarit-o intre bolovani; tot el ne-a spus ca se pare ca barbatul o construise pentru soacra-sa. Posibil... Oricum, dupa cum tot el a incheiat povestea: "Nu lasa adevarul sa strice o anecdota reusita!".

Cat despre limba islandeza...imposibil de invatat dupa parerea mea. In cele 10 zile petrecute in Islanda aproape ca am invatat sa pronunt numele vulcanului Eyjafjallajokull (ceva de genul "eiafiatlaiocutl"). Aproape fiecare cuvant este alcatuit din alte cuvinte...
Ghidul nostru la snorkeling, columbianul Carlos, ne-a povestit cum a invatat el sa poarte o conversatie in limba islandeza vreme de 8 luni dupa ce a ajuns in Reykjavik din Columbia. De fapt, asa am aflat ce inseamna "Reykjavik": golful cetos. Cuvantul "vik" inseamna "golf". Asadar stim si cum se traduce numele orasului Vik!!!
In magazine erau si cateva tricouri interesante, tot referitor la limba islandeza. Cateva ne-au atras atentia in mod deosebit. Unul dintre avea scris urmatorul mesaj: "If you think Eyjafjallajokull is difficult to pronounce, try umferðávaxtamauk" si dedesubt era traducerea acestui ultim cuvant: "traffic jam".
Pe un alt tricou era imprimat un vulcan ce erupea si dedesubt statea scris: "Don't fuck with Iceland. We don't have cash, but we have ash".
Si imi amintesc de o intamplare povestita de Carlos: in primavara trecuta, pe vremea cand erupea Eyjafjallajokull, un reporter lua interviu unui pasager ramas in aeroport datorita anularii zborului; din spate vine un alt pasager, aflat in aceeasi situatie dar muuuuuult mai suparat, care a inceput sa strige: "I hate Iceland!!!! I hate Iceland!!!!!"

Ei bine, noi, in schimb, ne-am indragostit de Islanda si tare mult ne dorim acum sa o vedem si in "haine" verzi, de vara. Si daca n-am vazut Luminile Nordului in toata splendoarea lor, macar sa vedem soarele de la miezul noptii.

Mai multe despre ce am vazut si am facut noi pe-acolo va vom povesti si arata zilele urmatoare!

Cu drag,
Cristina si Cristin

11 comentarii:

  1. Grozav, Cristina! Povestesti foarte frumos despre Islanda, una din tarile pe care doresc sa o vad. Astept cu interes urmarea si a textului si a fotografiilor. Se pare ca si calatoria mea si a voastra au fost la fel de interesante, la poli opusi insa, din mai toate punctele de vedere. Felicitari pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Curat la poluri opuse! Singura asemanare intre India si Islanda: dificultatea limbilor vorbite pe-acolo, as zice eu. Multumim de aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca a fost o calatorie extrem de interesanta.
    Astept cu nerabdare si alte povestiri islandeze.
    Islanda e si pe lista mea de "must see", dar deocamdata o aman. Eu vreau sa merg intr-o vara si sa bat intreaga tara in lung si in lat.
    Deocamdata o descopar doar virtual, prin intermediul povestirilor voastre.

    RăspundețiȘtergere
  4. Islanda este o tara iarna, si o alta tara vara - atat de radicale sunt schimbarile. Si asta incepand cu ziua care creste de la 4 ore de lumina iarna, la 20 de ore de lumina vara. Dar in orice anotimp vei merge, vei fi cu siguranta impresionata de frumusetea ei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Descrierea e absolut delicioasa! si face deja 1000 de poze! Mi-au trecut prin fata ochilor mintii multe imagini citind-o. Chiar nu ma asteptam sa ajung prin Islanda la inceputul anului!:) Multumesc de calatorie.
    Tatiana

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumim si noi de vizita si de aprecieri, Tatiana!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca este superb! Vom pleca si noi in Islanda pe 20 aprilie, vom sta 10 zile. Din cate am mai citit pe diverse site-uri si acum povestea voastra, cred ca va fi o vacanta de vis. Ne puteti recomanda cateva locuri de "neuitat"?

    RăspundețiȘtergere
  8. Sigur veti avea o vacanta minunata! Zilele urmatoare voi incepe sa postez detalii ale traseului nostru. Dar in cateva cuvinte: de neratat Laguna Albastra, Gheizerele, Coasta de Sud, cascadele, parcul Tingvellir cu snorkeling in fisura Silfra si neaparat calarie pe calutii islandezi. Depinde cat stati, ca s-ar mai adauga ghetarii.
    Urmariti blog-ul nostru si daca aveti intrebari, scrieti-ne!

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumim, speram sa vedem cat mai multe. Oricum o sa va mai deranjam cu cateva intrebari pana plecam. Multumim!
    Eu sunt Dana:))

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma bucur de cunostinta, Dana! Aveti adresele noastre de e-mail aici pe blog, asa ca daca aveti intrebari, va vom raspunde. Cristina

    RăspundețiȘtergere
  11. Islanda este intr-adevar o tara interesanta...dar si frumoasa. Un "must see" pt orice turist. Eu si sotia mea lucram in Islanda din Martie 2008. Deja am reusit sa vedem o mare parte din tara...dar de fiecare data cand revedem locuri cunoscute ne bucuram de fiecare minut petrecut acolo.

    RăspundețiȘtergere