Zdreanta, de Tudor ARGHEZI

Zdreanta, de Tudor ARGHEZI

L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strâns din petice,
Ca sa-l tot împiedice,
Ferfenitele-i atârna
Si pe ochi, pe nara cârna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.

Are însa o ureche
De pungas fara pareche.
Da târcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptând un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care cânta cotcodace,
Proaspat oul când si-l face.
De când e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe brânci, târâs, grabis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina.
- "L-a mâncat!"
"Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te învata mama minte."

Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Când se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,

Zice Zdreanta-n gândul lui
"S-a facut a dracului!"