"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

miercuri, 29 iunie 2011

Castelul Bran, Cheile si Pestera Dambovicioarei


Ziua 2: 19 iunie 2011

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CastelulBranCheileSiPesteraDambovicioarei#

Am facut o pauza mai lunga intre postari, dar sper ca nu ati pierdut sirul "evenimentelor": dupa ziua de sambata, ne-am cazat la Vampire Camping in Bran: http://www.vampirecamping.com/
Daca ajungeti cu cortul in zona, nu-l ocoliti: indeplineste toate conditiile unui camping european!
Dimineata, dupa ce am luat micul dejun in aer liber, am pornit sa vizitam Castelul Bran. Taxa de intrare este de 20 lei / persoana si include si taxa foto, ceea ce mi s-a parut foarte bine. Nu trebuie sa faceti parte dintr-un grup pentru a vizita castelul, ci doar sa prezentati biletul la intrare si sa aveti grija sa nu atingeti exponatele.
Am revazut castelul Bran dupa multi, multi ani. L-am regasit destul de schimbat, dar nu in rau...ci pur si simplu, altfel. Toata mobila masiva si eleganta, din care imi aminteam cel mai bine dormitorul regelui Ferdinand, nu se mai afla in castel, ci la muzeul Vama Bran. Putin cam ciudat si destul de neplacut ca, in camera unde altadata era acest dormitor, sa vezi un patut minuscul, fara podoabele demne de un rege. Motivele acestei schimbari le vati afla mai jos.
Mi-au placut mult fotografiile vechi, ce o infatisau pe Regina Maria si Principesa Ileana; absolut superbe, mai ales cele in care Majestatile Lor sunt imbracate in costume populare muscelene.
De fapt, intreaga "tematica" a castelului se axeaza pe aspecte din viata familiei regale. Sunt cateva camere unde exista un arbore genealogic si cateva detalii despre Vlad Tepes si Dracula. Reiese foarte clar diferenta dintre cei doi, ambii intrati in istorie.
Cred ca cel mai mult mi-au placut barnele pictate (cu motive florale si steme) ce sustineau tavanul nora dintre camere: din pacate, in zilele noastre nu mai exista mesteri care sa lucreze astfel de minunatii - barnele afectate de trecerea timpului au fost inlocuite cu unele simple.
Am facut apoi o plimbare in gradina ce inconjoara castelul, inainte de a ne indrepta pre Muzeul Satului Branean.
Iata cateva date cronologice, preluate de pe wikipedia:
Castelul Bran
http://www.bran-castle.com/ro/
În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.
- 19 noiembrie 1377 - Un document emis de regele Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei intre 1342-1382, la în Zvolen (Slovacia) confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni, desi nici
pâna astazi nu au fost descoperite suficiente dovezi al prezentei acestora în
perioada 1211-1225 în Tara Bârsei..
- 1395 - Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
- 1407 - Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.
- 1427 - castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere.
- 1441 - 1442 - Iancu de Hunedoara (1441-1446) înfrânge un corp de armate otomane, se pare chiar sub zidurile cetatii Bran.
- 1448 - în calitate de regent al Ungariei, Iancu de Hunedoara numeste castelan al cetatii Bran pe Nicolaus de Bizere, pe o perioada de 10 ani.
- 1460 - Vlad Tepes a patruns prin pasul Branului, în Tara Bârsei
„atacând sate cetati si orase”, dând foc recoltelor, iar pe cei prinsi tragându-i în
teapa, în apropierea capelei Sfântul Iacob, din Brasov.
Legatura care s-a creat între Vlad Tepes si aceasta cetate a fost conceputa mult mai târziu si nu are legatura cu faptele istorice ale domnitorului muntean ci, mai degraba cu stilul de viata al acestuia care a fost învaluita de cele mai multe ori între mister si legenda.
- 1498 - cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului, pe o perioada de 10 ani si pentru suma de 1000 de florini.
- 1500 - regele maghiar confera brasovenilor veniturile vamii de sare de
la Feldioara si cere voievodului Transilvaniei sa nu mai exercite jurisdictia asupra
taranilor care tineau de domeniul cetatii Bran.
- 2 ianuarie 1508 - regele maghiar Vladislav II Jagello, nu numai ca nu a restituit suma de bani împrumutata dar, a recurs la un nou împrumut de 2000 florini, zalogind cetatea pentru o perioada de înca zece ani. La o oarecare perioada de timp regele a mai solicitat înca 1300 florini astfel ca, în anul 1513 datoria sa catre orasul Brasov a ajuns la 6300 florini.
- 1529 - domnul muntean Moise Voda, presupus adept al ferdinandistilor, trece prin pasul Branului si asediaza timp de câteva saptamâni, fara folos însa, cetatea Bran.
- 14 decembrie 1596 - potrivit însemnarilor facute de castelanul Dominicus Rosenauer, la Bran a fost prezent, timp de trei zile, voievodul Tarii Românesti, Mihai Viteazul si sotia sa, Doamna Stanca.
- 1625 - principele Gabriel Bethlen lasa mai departe brasovenilor posesiunea asupra cetatii si domeniului Branului, cu toate veniturile regale.
- 24 aprilie 1651 - brasovenii reusesc sa redobândeasca drepturile asupra cetatii Bran, de aceasta data definitiv, dupa ce au reusit sa obtina de la principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczy al II-lea (1648-1660), un act de donatie.
- 1 mai 1706 - vama de la Bran este trecuta în administrarea unui vames, functionar al tezaurariatului statului austriac, care pe lânga atributiunile de percepere a taxelor vamale, a preluat de la castelani plaiurile si potecile dintre muntii Bucegi si Piatra Craiului, pentru a împiedica atât activitatea comerciala ilicita cât si
traversarea ilegala a frontierei.
- 1723 - se pare ca a fost renovat castelul. Cetatea a continuat sa-si exercite partial în continuare rolul militar si sa fie mentionata în cronici.
- 1836 - hotarul a fost mutat de la Bran la "Pajura", în Fundata. Odata cu
granita s-a mutat aici si o parte a personalului oficiului vamal.
- Oficiul silvic a detinut cetatea pâna în anul 1918.
- 1920 - Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat și l-a lăsat moștenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea.
- 1948 - După expulzarea din țară a familiei regale, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat și devastat.
- 1956 - Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice, fiind parțial amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.
- 1987 - Castelul a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.

El a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg și celor două surori ale sale (Maria Magdalena Holzhausen si Elisabeth Sandhofer), în calitate de moștenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani să nu-i schimbe destinația de muzeu. România și-a asumat și costurile renovării și întreținerii castelului și are un drept de preempțiune pentru achiziția viitoare a castelului.
În luna mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

Nu am ratat nici o vizita la Muzeul Satului Bran
Este amenajat, incepand cu anul 1960 si din initiativa unuia dintre membrii administratiei locale, in curtea Castelului Bran si cuprinde o serie de gospodarii taranesti din Ţara Bârsei, dar nu numai. Pe langa acestea mai sunt expuse si o serie de anexe gospodaresti sau instalatii folosite in trecut pentru diferite activitati economice (gater de lemn cu apa, moara de apa, valtoare).
Ar fi bine sa vizitati muzeul cat mai curand...pentru ca se zvoneste ca va fi mutat sau chiar desfiintat...de, pentru unii valoarea terenului este mai mare decat valoarea caselor vechi.

Biletul de intrare costa 8 lei, si include si o vizita la Muzeul Vamii Bran.
Aici se afla mobilierul vechi de la Castelul Bran, printre care, bineinteles, si impunatorul dormitor al Regelui Ferdinand. Cand am fost noi era deschisa si o expozitie temporara de ceramica si portelanuri; micuta, dar cu obiecte interesante si frumoase.

De aici am mers putin pe jos pentru a vedea locul unde, in anul 1940, a fost depusa inima Reginei Maria a Romaniei. Nu exista nici un indicator, dar am ajuns acolo in incercarea de a vedea bisericuta ce seamana cu Stella Maris din Balcic.

De la Bran ne-am intreptat catre Culoarul Rucar-Bran, cu pasuni molcome, cu munti semeti in departare, cu case frumoase si multe-multe flori pe marginea drumului. Desigur, am oprit de cateva ori sa admiram peisajul si sa ne mai tragem sufletul dupa durmul numai cu serpentine.

Am ajuns apoi in Cheile Dâmbovicioarei. Cu o lungime de aproximativ 2 km, sunt situate în arealul montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr-Bran”.
Dâmbovicioara, care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230) m din munții Piatra Craiului, este unul dintre afluenții Dâmboviței.
Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător, sapate de Dâmbovicioara în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, conglomerate și gresii, un adevărat canion care, în unele porțiuni, are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. (Wikipedia)
Peisajul este extraordinar si la poalele fiecarei stanci inloresc untul-babei, nu-ma-uita si multe alte floricele colorate. Am oprit si ne-am racorit putin in raul ce curge grabit. Bine, cu greu am gasit un loc unde in apa sa nu fie fel de fel de carpe, zdrente, pet-uri si recipiente de aluminiu. Asta desi este rezervatie naturala si am platit taxa la intrare (2 lei / persoana); bine, nu mai amintesc de cei care isi intinsesera paturile si mancau pe malul raului...

Am ajuns apoi la Pestera Dambovicioarei. Intrarea pentru o persoana adulta costa 7 lei; nu este un orar de intrare in pestera, si nici ghid. Poti intra si poti sta in pestera cat timp doresti. La intrare erau multi copiii si noi am crezut initial ca este un grup, cu scoala. Ei bine, nu: sunt copiii localnicilor care te pot ghida in pestera. Unii dintre ei erau atat de mici, de parca abia invatasera sa vorbeasca...insa in pestera erau adevarati profesionisti. Povesteau despre pestera aceleasi lucruri fiecare in parte, insa aveau si grija sa te atentioneze la trepte sau la stalactice, sa nu te lovesti cu capul! Noi am preferat sa mergem singuri, pentru ca aveam nevoie de timp pentru fotografii. Turul pesterii cu ghizii in miniatura dureaza aproximativ 15 min.
Iata si cateva detalii despre pestera (wikipedia): este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o temperatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer.
Nu este o pestera spectaculoasa, dar este frumoasa. Mi-a placut mai ales faptul ca la un moment dat am ramas singuri si era liniste deplina in jur...doar din cand in cand se auzeau cazand picaturile de apa.

De aici am plecat catre Sinaia, urmand sa ajungem la Hotel Pestera, via Moroieni si pe la Sanatoriu. http://www.pestera.ro/ro/homepage
Drumul...ca toate drumurile...insa ultimii 29 km i-am facut in 2 ore!!! Si eram doar noi si drumul. Drum forestier, plin de gropi ca nu stiai pe care s-o eviti si in care sa intri in plin! A fost cel mai groaznic drum pe care am mers vreodata: plin de gropi si lung!!! La un moment dat se mai despartea din el un alt drum forestier...si ne gandeam cu frica nu cumva sa-l gresim! Desigur, mai era si cate un indicator catre Hotel Pestera, dar pus "strategic" dupa colt...de-l vedeai abia dupa si rasuflai usurat! Peisajul compensa tot praful, gropile si hartoapele!!! Iar and am ajuns la Hotel Pestera...ce incantare!!!! Am ajuns in jurul orei 20.30, iar la ora 21.00 eram in piscina!!!! Era deschisa pana la ora 22.00 si accesul era gratuit pentru clientii hotelului. De acelasi regim beneficiai si la sauna, si la jacuzzi.
Le-am spus ca abia asteptam sa ajungem la piscina, ca am facut deja masajul pe gropile din drum...si drept rasplata ne-au lasat 30 min. peste program!!!
Camera, absolut superba: curata, nu foarte mare, cu lumanari parfumate si cu un peisaj de la balcon...care iti taia respiratia! Cel putin a doua zi dimineata, cand a rasarit soarele si s-au luminat coastele inverzite ale muntilor...n-as mai fi plecat de-acolo! Micul dejun bogat si gustos. Am platit 200 de lei/noapte/camera dubla cu mic dejun, tarif de saptamana; tariful de week-end este de 220 lei/noapte/camera dubla cu mic dejun. Tarifele cuprind si accesul la piscina, sauna si jacuzzi.
In acest moment se asfalteaza drumul DJ713 care pleca din acelasi drum national (DN71) dar mai aproape de Sinaia (de la cota 1000). Pe acest drum sunt numai 25 km pana la hotel si deja primii 9 km (pana pe platou la Dichiu) sunt aproape gata. Acestea sunt indicatiile d-lui Alexandru Calcan, manager Hotel Pestera si o persoana foarte amabila, caruia i-am transmis impresiile noastre la revenirea in Bucuresti.
Cert este ca Hotel Pestera e o alegere excelenta pentru cei care vor si putina relaxare...si eleganta. Pentru noi a fost o astfel de alternativa dupa noaptea petrecuta in cort. In plus, excursia noastra ar fi trebuit sa continue de la Hotel Pestera catre Varful Omu' si de acolo la Cabana Babele. Noaptea a ploua torential asa ca dupa micul dejun ne-am decis sa mergem la telecabina la Pestera si sa urcam de acolo la Babele. Era luni, urmand ca a doua zi, marti, sa ne intoarcem tot cu telecabina de la Babele la Pestera. Surpriza insa: telecabina de la Pestera este in revizie martea. Deci nu aveam cum sa ne intoarcem decat pe jos de la Babele catre Pestera, iar vremea era cam ciudata...in plus, avand in vedere ca trebuia sa strabatem cei 29 de km in sens invers, dar prin aceleasi gropi si hartoape...pe ploaie...nu era o optiune imbucuratoare. Asa ca ne-am adaptat traseul.
Am coborat de la Hotel Pestera catre Sinaia. Desigur, pe traseu am facut cateva opriri pentru fotografii pentru ca iesise soarele, sclipeau picurii de apa intre acele brazilor si vacile dadeau peisajului un "farmec elvetian" ca sa zic asa. Oricum, era imposibil sa nu opresti si sa tragi in piept aerul curat!

Despre zilele urmatoare...va urma!
Cristina si Cristin DUMITRU

Un comentariu:

  1. Multumesc pentru cele impartasite, Cristina! Am vazut demult castelul de la Bran dar nu si celelalte obiective despre care vorbesti.

    RăspundețiȘtergere