"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

luni, 4 iulie 2011

Castelul Peles, Prejmer si Manastirea Brancoveanu


Ziua 3: 20 iunie 2011

Sa incepem cu fotografiile:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/SinaiaPrejmerSiSambataDeSus#

Dupa ce strabatem, in sens invers de data asta, drumul de la Hotel Pestera la Sinaia (cei 29 km cu gropi si hartoape sunt acum plini de balti, pentru ca plouase destul de tare cu o noapte inainte), ajungem la Manastirea Sinaia pe care abia asteptam sa o revad. Dupa manastirea Curtea de Arges din Curtea de Arges si biserica Trei Ierarhi din Iasi, cred ca este cea mai frumoasa constructie religioasa pe care am vazut-o pe la noi.
Redau mai jos cateva date istorice preluate de pe Wikipedia:
Manastirea Sinaia, Biserica noua "Sfânta Treime" Construirea ei a fost inceputa in vremea stareţului Ioasaf, şi a fost finalizată de catre stareţul Paisie; a durat 4 ani, între 1842-1846. Initial, numărul călugărilor ce slujeau aici a fost de 12 (in anul 1690), dupa cum si Isus a avut 12 postoli. Insa in anul 1842 aici erau deja 100 de calugari, astfel ca a fost necesara reconstruirea manastirii între anii 1897-1903, ajungând la forma care se păstreaza şi astăzi.
Pictura a fost realizată de pictorul danez Aage Exner, iar mobilierul a fost realizat la Bucuresti, din lemn de paltin aurit pentru naos şi din lemn de stejar pentru pronaos.
Candelabrele au fost realizate la Viena, aceasta fiind prima biserică electrificată din Romania (1903).
In această biserică au fost botezaţi prinţii şi prinţesele României: cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul Regelui Ferdinand, naşul, Ţarul Nicolae al II-lea, a dăruit Mănăstirii Sinaia cele doua icoane din pronaos ce-i infatiseaza pe sfintii Sf. Nicolae şi Sf. Serghie.
Acces: se afla in orasul Sinaia (126 km, pe DN 1/E 60, de Bucuresti si 46 km de Brasov); str. Manastirii, nr. 2, Sinaia, 106100, jud. Prahova

Lasam masina in parcarea manastirii (unde era gratuit); daca o duceam cativa metri mai sus, in parcarea Castelului Peles, trebuia sa platim...
La Castelul Peles din Sinaia nu mai fusesem de de cel putin 7 ani. Mi-am amintit, cu placere si tristete in acelasi timp, de cateva fotografii haioase pe care le-am facut aici in urma cu multi, multi ani, cu una dintre prietenele mele ce s-a stins din viata anul trecut, in toamna. Pelesul era locul ei preferat si intotdeauna ne-am simtit bine aici.

Cum era o zi de luni, castelul era inchis, asa ca nu erau vizitatori, ci doar cativa plimbareti, ca si noi. Nu erau deschise nici magazinasele cu suveniruri, asa ca era destul de linistita atmosfera.

Cateva date istorice despre Castelul Peles, preluate de pe Wikipedia, pentru ca orice informatie istorica as oferi, nu ar fi o noutate:

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peleș este unul cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima țării.
Peleșul va căpăta apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.
Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime.
Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.
Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel electrificat din Europa.
La Peles s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Doi ani mai târziu au loc serbările semicentenarului castelului Peleș (50 de ani de la începerea lucrărilor).
Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleșul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, și Pelișorul este deschis publicului spre vizitare.
Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.
În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de România. Contrar zvonurilor, castelul nu a fost vândut statului Român pentru suma de 30 de milioane de euro. Deși se află în proprietatea privată a Casei Regale, Regele Mihai a decis să păstreze în continuare calitatea de muzeu a castelului, lăsându-l în circuitul turistic.
Cele mai importante săli de vizitat sunt:
- Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete. Plafonul mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire seninul cerului în nopțile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.
- Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionați de cărți rare cu coperți din piele și gravate cu litere de aur. Chiar și pentru cei mai putin familiarizați cu universul cărților, există un punct de atracție: ușa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărți, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.
- Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 - 1906, adăpostesc peste 4000 de piese europene și orientale din secolele XIV - XVII. Cele mai prețioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI - XVII și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România.
- Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurtala.
- Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene.
- Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.
- Sala de teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.
La etajul I se află Sala de Concerte, amenajată în 1906, în care se găsesc un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Bluthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.
Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

Alte săli sunt:
- Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveția.
- Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe.
- Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 și are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.
- Salonul Turcesc care adăpostește o colecție de vase turcești și persane în alamă.
- Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.
Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV și XVII. De asemenea, Castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara.

Cateva informatii utile pentru cei care vor sa viziteze Castelul Peles:

Program de vizitare Castelul Peles:
- program de vara (17 mai 2011 - 14 sep 2011):
luni - inchis;
marti: 11.00 - 17.00;
miercuri - duminica: 09.00 - 17.00;

- program de iarna (15 sep 2011 - 14 mai 2012):
luni, marti - inchis;
miercuri: 11.00 - 17.00;
joi - duminica: 09.00 - 17.00

Tarife de vizitare Castelul Peles:
- Expozitia de baza (spatiile oficiale, 45min), ultimul grup intra la 16.15;
20 ron/adult; 10 ron/pensionari; 5 ron/elev, student; 5 ron/card euro<26;

- Tur Optional I (Parter, etaj I, 1h15min), ultimul grup intra la 15.15;
50 ron/adult; 25 ron/pensionar; 12.5 ron/elev, student; 12.5 ron/card euro<26;

- Tur Optional II (Parter, etaj I, etaj II, 2h), ultimul grup intra la 15.00;
70 ron/adult; 35 ron/pensionar; 17.5 ron/elev, student; 17.5 ron/card euro<26;

Reducere "Biletu' Dublu": Castelul Peles (expozitia de baza) + Castelul Pelisor (tur complet): 50% reducere, adica 30 ron/adult.

Taxa foto: 32 ron;
Taxa video: 52 ron.

Dupa o plimbare extrem de placuta prin gradina castelului, dupa ce au aparut si norisorii pe cer si am facut fotografii asa cum ne doream, am plecat mai departe.

Urmatoarea oprire am facut-o la Cetatea bisericeasca din Prejmer. Este amplasata intr-un sat linistit, cu stalpi de telegraf si cuiburi de berze in varf, cu o liniste ce pare a nu fi tulburata de nimeni si de nimic. Cetatea bisericeasca este inconjurata de un zid ce o transforma intr-o adeverata fortareata; se profileaza alba si stralucitoare pe cerul plumburiu, incarcat de nori.
Din pacate, abia cand ajungem in fata intrarii zarim programul de functionare:
- program de vara (01 mai-31 octombrie): duminica, luni: inchis; marti - vineri: 09.00 - 17.00; sambata: 09.00 - 15.00;
- program de iarna (01 noiembrie-30 aprilie): duminica, luni: inchis; marti-sambata: 09.00 - 15.00.

Asa ca nu reusim sa vizitam si interiorul bisericii fortificate din Prejmer, dar iata ce aflam din panoul ce ofera detalii despre istoricul acesteia: " Aceasta cetate este unul dintre cele mai importante monumente istorice medievale din Transilvania. Ridicarea bisericii Sfintei Cruci a fost inceputa de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1218, constructia avand la baza un plan in cruce greaca.(...) Dupa alungarea Ordinului de catre regele ungar Andrei al II-lea, inaltarea bisericii a fost continuata in stilul goticului timpuriu burgund, un stil arhitectural pe care calugarii cisternieni l-au introdus in Transilvania in sec. al XIII-lea. In anul 1240 comunitatea din Prejmer a trecut sub patronajul abatiei cisterniene din Carta. (...) Adevaratii constructori ai acestei cetati bisericesti in totalitatea ei sunt insa taranii si meseriasii sasi, stabiliti in acele timpuri si in Tara Barsei, parte integranta a Transilvaniei. Aici, la marginea estica a teritoriului acordat colonistilor sasi, locuitorii comunei Prejmer au fost permanent expusi navalitorilor. Incepand cu anul 1421, dupa prima invazie a turcilor in Transilvania, s-a inceput consolidarea fortificatiilor cetatii Prejmer. In documentele timpului comuna apare sub diferite denumiri: Tartilleri (1240), Tartula, Villa Tartulan, Prasmar (1301), Tortalen (1377), Tortelaw (1420) si, in sfarsit, intr-o prima cronica datata a localitatii din anul 1755: Tartlau.
Cateva date cronologice:
- 1461 - data inscrisa la baza turnului bisericii;
- pana in 1515 (data inscrisa pe peretele sudic al bisericii) constructia turnului a fost definitivata ca turn clopotnita octogonal, in timp ce absida vestica a fost prelungita si dotata cu bolta in stilul goticului tarziu;
- 1964 - 1970 - biserica si cetatea au fost restaurate de Directia Monumentelor Istorice (DMI) din fondurile statului roman;
- din 1992 Fundatia Sasilor Transilvaneni din Munchen a preluat patronajul intregului ansamblu. Au fost executate vaste lucrari de restaurare. Biserica si cetatea sunt in continuare intretinute din mijloacele financiare ale Fundatiei;
- 1999 - Cetatea din Prejmer apare pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial."

De la Cetatea bisericeasca Prejmer facem, in cele din urma, oprirea pentru mancare: vazusem in drum pensiunea-restaurant Oficial, care avea in oferta "meniul zilei"; ei bine, ciorba de legume, gulasul de vita si clatitele umplute cu branza si stafide au meritat timpul petrecut acolo! Asadar, daca ajungeti in zona, nu ezitati sa le treceti pragul.

Dupa o asa masa copioasa, ne-am indreptat catre Cetatea Fagaras. Detalii istorice am sa ofer intr-o alta postare, deocamdata amintesc doar cat este de superba la apus!

Drumul nostru a continuat apoi catre Sambata de Jos, unde am ajuns la Herghelia de cai lipitani. Era destul de tarziu, insa cel mai tare ne-a ingrijorat programul hergheliei pentru ziua urmatoare: era inchis! Am intrat totusi in curtea hergheliei si am stat de vorba cu oamenii de pe-acolo care ne-au asigurat ca vom putea vizita herghelia a doua zi, numai sa fim acolo la ora 10.00. Ok, deci vestile nu sunt chiar atat de rele, pana la urma!

Ne continuam drumul, strabatand peisaje absolut superbe, cu drumul serpuind printre campuri aurii, in fata stand sementi muntii Fagaras. Soarele apune in spatele nostru si isi imprasie lumina galben-rosiatica, facandu-ne sa ne oprim din loc in loc pentru fotografii.

Ajungem in Sambata de Sus si drumul incepe sa fie marginit doar de reclame ale pensiunilor din zona. Nu oprim decat la intrarea Manastirii Brancoveanu, din Sambata de Sus.

http://www.manastireabrancoveanu.ro/istoric.php

Cateva detalii despre istoricul manastirii, preluate de pe wikipedia: "Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657, din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Între anii 1696 - 1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionașcu și Pană. Mănăstirea a fost dărâmată cu tunul de generalul habsburgic Preiss în 1785, în timpul răzmerițelor religioase din Ardeal.
Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926, iar sfințirea a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, Mihai I, fiind un al doilea ctitor al mănăstirii."
Peisajul inconjurator este extraordinar: munti, verdeata si flori de jur imprejur, un cimitir si multa, multa liniste.

La Manastirea Brancoveanu puteti gasi si cazare: http://www.manastireabrancoveanu.ro/academia.php

De fapt, si noi am intentionat sa ne cazam aici: pentru 80 lei / noapte primeam camera cu 2 paturi; micul dejun se platea separat (aproximativ 15 lei/persoana) si era de post. Interiorul era ok, ne-am primit cartela si ne-am dus cu bagajele in camera. Era micuta, cu 2 paturi, fara tv, cu baie, dar...paturile erau ravasite, lenjeria clar neschimbata, prosoapele din baie pe jos...am avut senzatia ca am intrat in camera altor turisti, drept pentru care ne-am intors la receptie. Domnul de acolo s-a scuzat, era o confuzie etc., etc....numai ca i-am multumit frumos si am decis sa ne cautam cazare in alta parte.

Va urma,
Cristina si Cristin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu