"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

joi, 23 iunie 2011

De sfarsit de saptamana: prin Prahova si Brasov


Zilele acestea ne-am luat un fel de mini-concediu: am fost intr-o excursie de 4 zile pe un traseu pe care, din cauza vremii, a trebuit sa-l modificam pe parcurs.

Toata povestea a pornit de la o aventura off-road cu cei de la Wild Adventure Transilvania: http://wild-adventure-transilvania.com/index.php

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/OffRoadLaRasnov#

Ziua 1:Facusem rezervare pentru sambata, 18 iunie 2011, dar ne-am decis sa ne prelungim sederea pe Valea Prahovei.
Initial, ne facusem traseul de mai jos:
sambata - Rasnov, aventura off-road si cazare la Bran, Vampire Camping;
duminica - vizitarea Castelului Bran, parcurgerea culoarului Bran - Rucar, strabaterea Cheilor Dambovicioarei cu terminarea traseului la Pestera Dambovicioarei; seara urma sa ne cazam la Hotel Pestera;
luni - plecare de la Hotel Pestera catre Varful Omu', iar de acolo drumetie pana la Cabana Babele, unde urma sa innoptam; am schimbat putin detaliile traseului, urmand sa mergem cu telecabina de la Hotel Pestera la Cabana Babele, iar de acolo dus-intors drumetie la Varful Omu';
marti - coborare cu telecabina de la Cabana Babele la Hotel Pestera, unde am fi avut lasata masina, in parcare, apoi coborare cu masina in Sinaia si vizitat Castelul Peles si Manastirea Sinaia.

Din pacate planurile ne-au fost schimbate de vreme (a plouat torential in noaptea de duminica spre luni) si de programul de functionare al telecabinelor: martea este revizie, atat la Pestera, cat si la Babele (la Babele programul de functionare al telecabinei este zilnic intre 01 iulie - 15 septembrie).

Asa ca ne-am adaptat traseul:
sambata - Rasnov, aventura off-road si cazare la Bran, Vampire Camping;
duminica - vizitarea Castelului Bran, parcurgerea culoarului Bran - Rucar, strabaterea Cheilor Dambovicioarei cu terminarea traseului la Pestera Dambovicioarei; seara urma sa ne cazam la Hotel Pestera;
luni - plecare de la Hotel Pestera catre Sinaia pentru a vizita castelul peles si Manastirea Sinaia, iar de aici am pornit catre biserica fortificata Prejmer, Cetatea Fagarasului si am incheiat ziua la Sambata de Sus, cu o ultima vizita la Manastirea Brancoveanu; cazare la pensiunea Poiana Izvorului...o sa va spun la momentul potrivit de ce tocmai acolo.
marti - prima oprire am facut-o la herghelia de lipitani de la Sambata de Jos, iar apoi am oprit din nou la Cetatea Fagaras; pe drumul de intoarcere am vrut sa parcurgem si Canionul 7 Scari, de la Timisul de Jos, insa nu am reusit din cauza timpului.

Acum sa va povestesc, pe rand, cat de faine au fost zilele astea, desi atat de putine!

Sambata am plecat din Bucuresti la ora 06.00, penru ca intre 09.30 - 10.00 trebuia sa fim in Rasnov si sa ne intalnim cu cei de la Wild Adventure Transilvania, in parcul cu tunuri din centrul orasului. Bineinteles, cu o seara inainte tunurile fusesera luate...dar chiar si asa tot ne-am intalnit! I-am cunoscut pe organizatori: Lazar, Leni si Ionel, dar si pe ceilalti colegi de aventura off-road (inca 5 persoane participante in afara de noi).
Atmosfera a fost extraordinara inca de cand ne-am intalnit: ne-am adunat cu totii la o cafea pentru a ne cunoaste, pentru a discuta putin despre traseu si despre ce hobby-uri avem fiecare, astfel incat sa ne simtim cu totii cat mai bine. Peste 30 de minute eram deja in cele doua masini de teren (un Mitsubishi si un Land Rover) si am pornit la drum. Noi doi am avut coechipieri pe Leni (care ne-a facut sa radem tot timpul) si pe Monica, iar sofer ne-a fost Ionel. In cealalta masina au urcat ceilalti patru colegi de off-road si conducator auto l-au avut chiar pe Lazar.
Nu prea stiam la ce sa ne asteptam...si intre noi fie vorba nici nu aveam asteptari prea mari atunci cand am decis sa mergem in aceasta aventura off-road. Insa ceea ce a urmat a fost o experienta extraordinara, cu niste oameni deosebiti: am ras cu totii aproape non-stop, am avut parte de momente in care simteai cum iti alearga adrenalina prin vene si am facut, bineinteles, muuuuuulte fotografii.
Drumul a fost superb, pe coaste impadurite si printre sleauri, prin padure sau printre fanete. Au fost si cateva portiuni dificile de drum, cand masinile se aplecau cand intr-o parte, cand intr-alta, am traversat un rau, dar cea mai palpitanta faza a fost cand am intrat pe un drum atat de abrupt si cu santuri atat de mari incat a trebuit sa coboram cu totii din masinile care se remorcau una pe cealalta. Extraordinar s-au comportat cei de la firma Wild Adventure Transilvania, profesionisti adevarati care ne-au facut sa trecem cu umor peste toate momentele de incordare sau de teama, care ne-au oferit senzatii tari, dar si momente de relaxare atat de placute cand opream sa fotografiem peisajele din jur.
Pe la jumatatea excursiei, dupa ce am trecut pe langa un schit, am facut un popas mai indelungat, pentru gustarea inclusa in pret: pe capota uneia dintre masini am intins stergarele si am participat cu totii la cea mai copioasa masa din zilele astea atata de frumoase de concediu. Cu slana, cas afumat, branza in coaja de brad, rosii, castraveti, ceapa si palinca...Doamne, si acum salivez!!!!!! Iar desertul....ciocolata de casa si fragute proaspete!!!! O nebunie, sigur n-am manca asa ceva nici in cel mai tare restaurant din lume! Cat despre priveliste...noi eram pe o culme iar in dreapta si stanga noastra se desfaceau larg vai cu cateva case rasfirate ici-colo si capite de fan. Superb, ce sa mai zic... Intr-o asemenea atmosfera savurezi si mancarea, si peisajul si ai senzatia ca-i cunosti pe oamenii din jur de-o viata intreaga! Bineinteles, Lazar s-a pus pe povesti din aventurile lui off-road cu turisti ca si noi. Cea mai faina a fost cu doi studenti care s-au urcat pe capota masinii catre sfarsitul excursiei; si cum Lazar voia sa-i duca pana unde erau ei cazati, si cum Lazar se suie cu masina peste orice ridicatura intalneste in cale...ei bine, cand a vrut sa urce pe cea care-i iesise inainte ii aude pe studenti cum incep sa strige: "Nu pe camara noastra, nu pe camara noastra!!!". Bineinteles, povestile au continuat, la fel si bancurile...si cred ca pauza de gustare a durat cu totul o ora. La sfarsit am primit cu totii cate o medalie cu o masina off-road inscriptionata pe ea, si legata cu un snur tricolor cu care ne-am atarnat-o fiecare de gat.
Am pornit apoi la drum, pe un traseu despre care Ionel amintise asa, in treacat, ca n-ar merge nici pe jos. Vreau sa va spun ca a fost spectaculos! Si asa se plangea cineva din grup ca a stat prea mult cu picioarele pe pamant...Ei bine, masinile erau si cu cate doua roti in aer! Noi fiind cu Ionel in cea de-a doau masina, putem vedea manevrele masii din fata pe care o conducea Lazar si stiam ce ne astepta si pe noi!!! Asa o zgaltaiala si asa niste rasete n-am mai "experimentat" de ceva vreme! Toti incercam sa facem fotografii sau sa filmam, dar trebuia sa fim caracatite ca sa ne putem tine de tot ce se putea, in masina. Ne mai povestise noua cineva o experienta personala de off-road, cand avea senzatia ca ii vor ramane urmele degetelor imprimate in bordul masinii de cat de tare se tinuse...dar nu credeam ca poate fi adevarat. Ei bine, poate fi adevarat: aveam senzatia ca nu mai voi mai putea dezlipi de tetiera din fata mea si de manerul masinii, atat de bine ma tineam. La un moment dat insa a trebuit sa coboram si masinile s-au tractat una pe cealalta, pentru ce nu mai puteam iesi altfel din drumul rupt de ultimele ploi.
Am continuat apoi traseul pana cand am facut o oprire scurta, de cafea. Nu mi-a venit sa cred cand, in pustiul pasunilor, rasare o maghernita pusa pe-o coasta a dealului, printre margarete si papadii, cu numele scris pe o scandura de lemn atarnata deasupra: "La ciocolata". Incredibil...dar la fel de incredibile au fost cafelele servite aici, in fata unei privelisti extraordinar de frumoase, cu aceleasi pasuni inflorite si presarate cu fel de fel de flori de munte, si capitele ce rasareau ici-colo.
Cum mai aveam fragute (Leni avusese grija sa cumpere cateva galetuse de la niste femei atunci cand am pornit la drum) am avut parte de inca un desert. Si fragutele sunt parca si mai bune cand le mananci cu paharul! Ca n-aveam lingurite si nici nu era "economic" sa le adunam una cate una...asa ca basculam cu paharul.
In plus, avem si ocazia de a mai schimba cateva vorbe intre noi, de a ne cunoaste coechipierii.
De aici pornim mai departe, Lazar schimband traseul: mergem la Prapastiile Zarnestiului, sau Cheile Zarnesti, cum le stiam eu. Prima si singura data cand am ajuns pe-aici a fost prin 2003 sau 2004, cu un ghid despre care apropiatii m-au mai auzit povestind intre timp: dl Laurentiu, din Busteni, un extraordinat om si un remarcabil alpinist, care la peste 70 de ani se catara in Cheile Turzii; din pacate, s-a stins anul trecut.
Prapastiile Zarnestilor reprezinta un defileu lung de 4 km situat in partea de nord-est a masivului Piatra Craiului. Peretii ce marginesc valea au o inaltime ce variaza intre 100 si 200 m. Peisajul impresioneaza prin spectaculozitatea peretilor de stanca in care alpinisti au deschis numeroase trasee de catarare. Facem si noi o plimbare printre stancile ce par ca se unesc desupra capetelor noastre. Tare frumos tot ceea ce vedem aici, de la pietrele din care rasar, printr-o minune a naturii, floricele mov, galbene, albe, si pana la pasarile vioaie, codobaturi cu pene colorate!
Din Prapastiile Zarnestilor ne indreptam catre Rasnov: aici urma sa mai avem parte de inca o surpriza, cum ne spusese Leni la inceput. Cum erau zilele orasului, am mers cu totii la un fel de balci, unde Lazar si Leni ne-au ospatat cu mici si bere! Bineinteles, Lazar s-a pus iarasi pe povestit...si noi pe ras si mancat mici cu mustar!!!
Una peste alta, o experienta pe care vrem s-o repetam!!! Poate iarna....

Din Rasnov eu si Cristi am plecat catre Bran: se lasa seara si trebuia sa ajungem la Vampire Camping. Voiam sa ajungem cat de cat pe lumina, ca sa instalam repede cortul si apoi sa iesim in Bran, sa facem fotografii de noapte castelului.
Coordonatele GPS ale campingului, luate de noi de pe net, erau gresite...ratam si indicatorul cu campingul, destul de mic si de prost pus.
Pana la urma ajungem: http://www.vampirecamping.com/
Ca toate campingurile din Romania in care am stat pana acum, si acesta este foarte fain: curatenie la toalete, la dusuri, la locurile de spalat vase si rufe...apa calda non-stop.
Instalam cortul, mancam iaurturi cu fragute (Leni avusese grija sa ne dea o punga plina) si mergem in Bran sa vedem cum arata castelul luminat noaptea. Ce sa zic...e luminat doar pe jumatate, adica doar fatada, iar in turn are trei lumini ca de tir! Nu doar ca fac nota discordanta cu celelalte, dar sunt atat de puternice incat au stricat toate fotografiile de noapte!
Am stat ce-am stat pe-acolo, si pana la urma ne-am intors in camping, ne-am bagat in sacii de dormit si ne-am mai trezit a doua zi dimineata, in ciripit de pasarele si miros de iarba proaspat cosita!
Despre drumurile ce au urmat...in postarile viitoare! Si fotografiile urmeaza!

Cristina si Cristin

3 comentarii:

  1. Lamuriti-ma si pe mine: a fost un fel de safari cu jeep-uri in jurul Brasovoului? E o idee extraordinara!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Nicky, exact asa: un jeep safari in jurul Rasnovului. Traseele ce se pot parcurge sunt numeroase si variate. Noi am avut un grad de dificultate mediu...adica am vrut sa facem cat mai multe fotografii, dar sa avem si parte de adrenalina. Am facut rezervari cu ceva timp inainte (noi doi am achizitionat doua vouchere de pe site-ul Groupon, asa ca am avut si o reducere). A fost EXTRAORDINAR!!!!! Am vrea sa incercam si un traseu de iarna....

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna sunteti minunati parca ar fi o poveste,ne-a placut tare mult in compania voastra!va pupa LENI SI LAZAR!

    RăspundețiȘtergere