"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

vineri, 3 iunie 2011

Excursie FOTO in Oltenia de sub munte


Dragi prieteni,

iata o idee de sfarsit de saptamana: "Oltenia de sub munte", detaliile si rezultatele sunt mai jos.

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/Mai2011ExcursieFotoLaPesteraPolovragiPesteraMuieriiSiMuzeulTrovantilor#

Traseu:
07.00 - plecare din Bucuresti;
11.30 - sosire Polovragi;
11.30 - 13.00 - vizitare pestera Polovragi si / sau manastirea Polovragi;
13.00 - plecare de la Polovragi;
13.30 - sosire Pestera Muierii;
13.30 - 15.00 - vizitare pestera Muierii;
15.00 - plecare de la pestera Muierii;
16.00 - sosire la Muzeul Trovantilor din Costesti;
16.00 - 17.30 - vizitare Muzeul Trovantilor;
17.30 - plecare spre Bucuresti.

Toata lumea a fost extrem de punctuala si de ordonata, astfel ca la ora 07.00 eram deja la drum. "Plimbarea" cu autocarul pe autostrada nu a adus nimic spectaculos.
Prima oprire am facut la Polovragi. Pentru ca timpul trebuia bine dramuit, am vizitat prima data Manastirea Polovragi. Aceasta este o manăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, interesant monument arhitectonic din Ţara Românească de secol XVII. Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Olteţului, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Cand am vizitat-o noi (si acum cativa ani, dar si sambata ce tocmai a trecut)era in plin proces de renovare, asa ca nu prea am reusit sa facem fotografii care sa o arate in toata splendoarea ei.
Strabatem apoi Cheile Oltetului: peisajul este deosebit de frumos, copacii inverziti iar stancile muntoase pline de fel si fel de flori! Merita strabatute pe jos, asa ca lasati masinile in parcare, la manastire.
Intrarea in pestera se face din ora in ora, iar costul unui bilet este de 5 ron / adult si 2,5 ron / copil sau elev.
Pestera Polovragi se găseşte pe teritoriul comunei Polovragi, între localităţile Horezu şi Baia de Fier, judeţul Gorj.
Accesul la peşteră se face de la Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier de aproximativ 1 km. Intrarea în peşteră se află în Cheile Olteţului, deasupra râului ce desparte Munţii Căpăţâna de Munţii Parâng.
Peştera are o lungime (până în prezent cercetată) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turişti este de aprox. 800 m. Acest traseu este iluminat, iar d-na Pantea, care ne-a fost si ghid, a avut muuuulta rabdare cu noi, fotografii. Aici exploratorul roman Cristian Lascu si-a desfasurata si isi desfasoara in continuare activitatea. Mai ales in reteaua de lacuri subterane, cu o lungime de aproximativ 700m si care se desfasoara dincolo de zona deschisa accesului turistilor.
De la Pestera Polovragi ne adunam cu totii inapoi in parcarea de la manastire, unde facem si fotografia de grup (va invit sa vizitati site-ul www.orasul.ro pentru mai multe imagini).
Cum deja depasisem timpul alocat vizitarii acestui obiectiv turistic, pornim in graba catre Pestera Muierilor.
Aici am ajuns destul de prost, pentru ca tocmai intrase un grup care sa viziteze pestera iar noi fiind atat de multi a trebui sa asteptam turul urmator. Numai bine sa dam frau liber imaginatiei, chiar la grilajul de la intrarea in pestera. Cum inautru este intuneric bezna, eu, Gabi, Roberto si Mihaela dam drumul imginatiei: cum ar fi ca, din bezna, sa vedem iesind un om al pesterilor, cu plete, imbracat in piei si un ditamai ciomagul in mana. Si de aici scenariile de filme horror incep sa curga. Pana la un moment dat cand Gabi sesizeaza ca suntem destul de ciudat priviti de cei din jur....
In fine, iata ca vine si randul nostru. Prima data intra ghidul, care deschide grilajul, ne lasa sa facem cativa pasi in bezna din pestera si apoi o rupe la fuga spre interior. Cum noi eram primii, ramane total blocati: ce-a fost asta?! Din spate eram impinsi tot mai spre interiorul pesterii pentru ca lumea vazuse grilajul dat la o parte si credea ca turul de vizitare a inceput. Impreuna cu Gabi si Roberto facem cativa pasi...dar cati, ca tavanul era tot mai jos, iar bezna tot mai groasa...Deja scenariile horror parca incep sa devina realitate.
Dupa cateva minute in care umorul spumos al lui Roberto ne face sa hohotim de ras in bezna, se aprind becurile. Ideea era in felul urmator: pentru a se proteja interiorul pesterii, becurile ce o iluminau nu erau aprinse toate odata, ci pe rand. Cand ultimul din grup ajungea la ghid, in fata, atunci abia se aprindeau luminile din fata si se stingeau cele din spate. Lucru destul de enervant pentru unii, pentru ca grupul de vizitatori era foarte mare si neomogen (copii, fotografi, turisti, invatatori, parinti, bunici), insa pentru noi a fost ocazie de amuzament copios!
Iar tavanul atat de jos al pesterii si faptul ca mergeam mai mult cocosati a dat din nou frau liber imaginatiei: deja ne asteptam sa vedem resturi ale rucsacilor foto atarnand de stalactite (in fine, am invatat ca stalactitele, cu "t" sunt cele care atatrna din tavanul care incepe tot cu litera "t"). Si ne amintim de excursia foto in Delta, de acum doi ani, cand, asezati pe marginea unui tractor, strabateam Padurea Letea.
Si cateva detalii "tehnice": Pestera Muierilor se află în comuna Baia de Fier, judeţul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.
Peştera are o lungime de aproximativ 3.600 de metri dispusă în 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaţia speologica împartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri inălţime se afla etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m, ajunge până la lungimea de 1. 228 de metri o reţea de diverticule foarte greu accesibilă.
De la Pestera Muierilor am pornit catre Muzeul Trovantilor de la Costesti. Soferul nostru nu prea stia unde este acest muzeu, eu si Cristi incercam sa-i explicam...dar cand a aflat ca vrem sa mergem "la pietre" a stiut imediat despre ce este vorba.
Redau mai jos cateva informatii regasite pe panourile de la intrarea in zona trovantilor, pentru ca nu prea stiu ce alte date as putea oferi. Este o rezervatie cu o suprafata de 1,10ha si este administrata de catre Asociatia Kogayon, organizatie neguvernamentala de protectie a mediului.
"Termenul de este specific literaturii geologice romane, si a fost introdus de Murgoci in lucrarea "Tertiarul din Oltenia" din anul 1907. Trovantii reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce ii contin iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare. In Miocenul superior aici era un bazin de sedimentare (o delta). Depozitul de nisip s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de rauri de pe continent. Odata cu aceste sedimente din apa se depun si produsi chimici in exces (carbonati). Apoi, peste primele nisipuri depuse se aseaza alte sedimente, nisipul fiind presat sub stiva de deasupra. Apa este eliminata prin golurile ramase intre particulele de nisip, iar acestea se taseaza. Daca in pachetul de nisipuri se acumuleaza o cantitate suficienta de solutie, prin cimentare, ia nastere o gresie. In cazul de fata, cantitate de solutie cu carbohidrati dizolvati a fost insuficienta si cimentarea s-a facut doar in jurul unor centre, genereaza aspectul concretionar."
Probabil datorita tutror acestor procese chimice si transformari geologice, trovantii mai sunt cunoscuti si sub denumirea de pietre care cresc. In rezervati veti acea ocazia sa vedeti cateva "evenimente" cat se poate de interesante din "viata" trovantilor: nasterea, naparlirea...
Cateva link-uri interesante:
http://www.descopera.ro/natura/3584190-trovantii-misterul-pietrelor-vii www.trovanti.ro
http://www.kogayon.ro/
In afara de explicatiile stiintifice, trovantii sunt de-a dreptul spectaculosi: ciudati si frumosi in acelasi timp, plini de bube...deci alergici, am conchis noi. Toata zona este frumoasa: culorile florilor de munte, primavaratice, se completeaza cu miros, de aromele de menta salbatica, cimbrisor si rasina.
Si inca ceva: nu luati trovanti acasa...nu veti avea timp sa-i vedeti cum cresc. Lasati-ii acolo unde le este locul si nu deranjati natura. Nu-i bine semnalizat, dar il vedeti din sosea, asa ca nu ratati o vizita la trovanti!

Multumiri in special Asociatiei Kogayon!


Va dorim vacante minunate!
Cristina si Cristin DUMITRU

7 comentarii:

  1. Felicitari ca te implici in astfel de proiecte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Liliana! Nu prea le-am facut publice pe blog, dar de 2 ani organizez astfel de excursii impreuna cu Asociatia foto Bucurestiul meu drag!. Cel mai mult apreciez, pe langa vizitarea unor locuri absolut superbe, faptul ca am reusit sa cunosc sute de persoane, din cele mai variante domenii, cu cele mai diverse idei, cu cele mai frumoase pasiuni...intr-un cuvand, extrem de diferiti si cu totii cat se poate de interesant. Am legat prietenii pe care le pretuiesc si am dobandit informatii extrem de utile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari, Cristina! E o actiune frumoasa, cea din 28 mai, iar activitatea ta, despre care aflu acum, este laudabila!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc frumos! Initiativele d-lui Andrei Birsan mi se par extraordinare: vizitam locuri minunate pe care le aducem in fata publicului larg prin expozitii foto si tot datorita lui se aduna laolalta oameni care, probabil, nu s-ar fi intalnit niciodata. Detalii puteti vedea pe www.orasul.ro.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa initiativa, poate odata o sa ma bag si eu la o astfel de excursie. Multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cristina, drum bun si distractie placuta! Eu sunt la Sibiu in weekendul acesta, asa ca nu pot sa vin sa va intampin in Gorjul meu drag, dar vin cu 2 sugestii de rezerva.
    Daca va ramane timp, puteti opri si la Manastirea Horezu si Culele Maldaresti, ambele in judetul Valcea. Va abateti doar cativa km de la drum, asa ca cine stie...poate reusiti sa le strecurati in program.

    RăspundețiȘtergere