Ion Minulescu - Cu toamna în odaie

Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,

Mi-a batut cu degete de ploaie...

Si la fel ca-n fiecare an,

M-a rugat s-o las sa intre în odaie,

Ca-mi aduce o cutie cu Capstan

Si tigari de foi din Rotterdam...

Am privit în jurul meu si-n mine:

Soba rece,

Pipa rece,

Mâna rece,

Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?

Daca pleaca, cine stie când mai vine?

Daca-n toamna asta, poate,

Toamna-mi bate

Pentru cea din urma oara-n geam?

"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."

Si femeia cu privirea fumurie

A intrat suspecta si umila

Ca o mincinoasa profetie

De Sibila...

A intrat...

Si-odaia mea-ntr-o clipa

S-a încalzit ca un cuptor de pâine

Numai cu spirala unui fum de pipa

Si cu sarutarea Toamnei, care mâine

O sa moara... vai!...

Bolnava de gripa...