Sambata ce a trecut am fost "convocati" de catre Andrei Birsan, presedintele Asociatiei Bucurestiul meu drag! intr-o excursie foto la padurea Pustnicu. Intalnirea a fost dimineata, la ora 07.00, la statia de metrou Republica, urmand ca de acolo sa plecam cu masinile catre padurea sus-amintita, la o distanta de aproape 18 km de Bucuresti. Ca de obicei, am fost vreo 60-70 de persoane.
sau
Am lasat masinile la intrarea in padure, in parcarea unui restaurant pustiu si cam darapanat. La inceput am fost putin dezamagita de ceata ce nu voia sa plece deloc din fata soarelui, insa mai apoi m-am bucurat ca am prins asa o vreme! Atmosfera era ciudata, de toamna tarzie sau de iarna timpurie...Cert este ca imediat mi-au venit in minte versurile poeziei "Iarna", de Vasile Alecsandri:
"Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători."
Mai apoi, cand am ajuns langa lac, aceeasi senzatie de ireal, de departare de lumea cea de toate zilele: copacii isi intindeau ramurile peste apa si ceata invaluia totul. Continuandu-ne drumul, am dat peste o zona cu iarba ceva mai inalta, iar acolo am gasit cateva panze de paianjen. Extraordinar aratau picaturile de apa insirate pe firele invizibile ca niste margele transparente. Parca descoperisem un cufar cu amintiri!
De aici am ajuns la Manastirea Pasarea. Poate si pentru ca era invaluita in ceata nu pot spune ca m-a impresionat in mod deosebit. Numele sau provine de la stolurile de pasari ce cuibareau in zona, cel putin asa spune legenda. In anul 1813 pe aceste locuri este ridicata, de catre arhimandritul Timotei, o manastire de lemn ce se prabuseste insa la cutremurul din 1838. Biserica mare (cu hramul Sfanta Treime) este mai apoi reconstruita de catre sfantul Calinic, staretul de la Manastirea Cernica, in anul 1846. Tot el construieste, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, biserica din cimitirul alaturat bisericii, in anul 1834.
Despre Manastirea Pasarea se poate spune ca este sora geamana Manastirii Cernica, in plan spiritual. Manastirea Pasarea, manastire de maici, a fost declarata monument istoric in anul 1955, avand pictura a fost realizată de aceiaşi meşteri ce au lucrat si la Manastirea Cernica: Fotache şi Nicolae Polovnicul. La Manastirea Pasarea este acum si un camin de batrani, dar tot aici sunt si numeroase ateliere unde sunt lucrate vestminte preotesti, cruciulite, icoane si multe alte obiecte bisericesti. In tot complexul monahal domneste o ordine desavarsita.
Parcurgem apoi o zona unde par rasarite peste noapte cateva vile, vilute, vilisoare; unele construite mai cu bun gust, altele dimpotriva...
Padurea Pustnicu nu este chiar atat de "neumblata" cum (inca) este Padurea Cernica. Candva amandoua au facut parte din Codrii Vlasiei, codri ce isi au potecile incarcate de istorie: la marginea acestor paduri si-a invins Vlad Tepes rivalul la domnie, pe Vladislav Dan, in anul 1456; tot Tepes infrange in aceasta padure oastea otomana ce venise sa-l detroneze, insa mai apoi este ucis aici de catre boieri complotisti in decembrie 1476 (corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş). In Codrii Vlasiei si-au gasit adapostul haiduci, hoti, razvratiti si nelegiuti.
Iar acum, pe potecile padurile ce au mai ramas din Codrii Vlasiei, isi poarta pasii o ceata de "vanatori de fotografii".
Plimbari placute,
Cristina si Cristin DUMITRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu