Vacanta 2011, ziua 3

Ziua 3, 15 august 2011: Geoagiu Bai - Orastie, Arsenal Park

https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/Vacanta2011ArsenalPark

Ziua a treia de vacanta a fost orecum relaxanta. Desi nu s-ar zice, penru ca ne-am cazat la Unitatea Militara de Vacanta, "Arsenal Park" din Orastie. Asadar, dupa spusele lor, am devenit si "soldati de vacanta".

Cazarea la unitatea militara a fost ideea lui Cristi, cu care am fost de acord imediat. Asa ca am preluat eu mai departe rezervarea si solicitarea de informatii suplimentare. Multumim si pe aceasta cale d-nei Hermina Iovanovici pentru detaliile oferite cu ocazia sederii noastre la Arsenal Park. Ne-am decis sa ne cazam in camera tab (un tab taiat pe jumatate era "infipt" in camera si era astfel modificat incat sa incapa un pat dublu in interior) pentru tariful de 50 euro / noapte, cu mic dejun inclus. Am solicitat camera cu jumatatea de tab care avea volan si turela, cerinta indeplinita pentru noi de catre d-na Iovanovici.
Cum nici Cristi si nici eu nu am avut vreo legatura cu armata si uniforma militara, am zis ca-i momentul perfect pentru niste fotografii mai mult sau mai putin remarcabile, dar care cu siguranta sa ne aduca aminte ca am fost "soldati de vacanta". Drept pentru care, cu cateva zile inainte, ne-am apucat sa cautam diverse accesorii militare...oricum, nu prea militare, adica sa ne permita a le purta si cu alte ocazii. Asta deoarece la Arsenal Park, daca nu mergi in grup, nu prea ai cum sa inchiriezi haine militare.
Zis si facut: gasesc un tricou kaki, o fusta asortata, dar nu reusesc sa dau de o casca militara de camuflaj. Pana la urma aflu de un site specializat in accesorii militare si de camping: http://kaki.ro/ si le facem o vizita la magazinul lor din centrul istoric al Bucurestiului, de unde cumparam una-alta, si suntem gata a ne prezenta la raport, la comandamentul Arsenal Park, in 15 august 2011.

Detalii si prezentari de o maniera cat se poate de completa si de amuzanta regasiti aici:

http://www.arsenalpark.ro/

In perioada anilor 1936 - 1938, regele Carol al II-lea dispunea darea în folosul armatei a unui spatiu de 88 de hectare pentru experimente in domeniul materialului explozibil si al munitiei, astfel ca in timpul celui de-al Doilea Război Mondial fabrica ajunge al doilea producator de munitie din Europa.
Pe vremea comunistilor se pare ca era cel mai bine pazit loc din Romania: un soldat la fiecare trei muncitori. Dupa Revolutia din 1989, treptat, destinatia locului este schimbata: buncarele si depozitele de munitie abandonate ale fostei fabrici au fost transformate in vile si apartamente de lux, turistii excentrici putand dormi pe paturi amplasate pe afeturi de tun, in TAB-uri sau chiar sub pamant, in buncare.
Complexul de vacanta se intinde pe o suprafata de 88 de hectare si este situat in mijlocul unei paduri de foioase. Aleile complexului turistic sunt strajuite de 70 de tunuri, TAB-uri, transportoare senilate, dispozitive antiracheta, mitraliere si tunuri antiaeriene, lansatoare de rachete, camioane militare, o ambulanta militara, o locomotiva, un avion IAR 93, un elicopter Kamov Ka 26. Arsenal Park este cel mai mare muzeu de tehnica militara din Romania deschis publicului.

Noi am ajuns, ne-am cazat in camera-tanc (si am inceput sa rotim turela, sa miscam volanul), am tras un pui de somn in interiorul tancului si apoi am pornit la plimbare pe aleile complexului. Gratis, puteam lua si cate o bicicleta, dar am preferat sa mergem pe jos, ca sa putem cara dupa noi trepiedul si aparatele foto.

Acum e momentul sa recunosc faptul ca am facut o greseala de neiertat: am studiat interiorul catorva utilaje militare si am urcat pe o motocicleta. La plecare am aflat ca e interzis: chiar la intrare era un afis ce specifica faptul ca este interzis accesul pe si in exponate...afis care era pus pe un elicopter. Avand in vedere ca noi nu am vazut elicopterul decat la plecare...
Asadar, pentru viitorii turisti de la Arsenal Park: nu va apropiati de exponate, desi ispita este uriasa!
Si inca un sfat: cereti la receptie pliantul cu harta complexului. Noua ni s-a oferit la plecare, deci nu l-am putut folosi atat cat am fost cazati la ei.
Ne-am dorit sa gasim drezina, pentru ca ni s-a spus ca ne putem plimba cu ea prin parc. Si vreau sa spun ca deja ne dureau picioarele, dar nici urma de drezina. Cum stiam suprafata mare a complexului, ne-am intors la comandament, am facut o fotografie cu harta complexului ce era afisata pe un panou urias, ne-am luat masina si am pornit prin parc, sa cautam drezina. Pana la urma am gasit-o: trecusem de ea in plimbarea noastra initiala, dar cum in zona erau depozitate niste fieratanii...ne-am gandit ca nu avea cum sa fie acolo si am trecut mai departe. Din pacate, drezinele erau blocate, asa ca am facut cale intoarsa si ne-am dus la popota, sa savuram o tarta cu capsune!
Dupa asa o zi, ne-am relaxat apoi la piscina complexului, printre cateva terase in aer liber absolut superbe.
Apoi am luat o bicicleta (numai eu stiu sa merg cu ea, deocamdata) si ne-am mai plimbat putin prin parc.
Din pacate, nu am reusit sa mergem la tir sau sa tragem cu arcul, pentru ca fiind sarbatoare religioasa (15 august, Sfanta Maria), instructorul era liber.
Desi este o locatie excelenta de petrecere a timpului liber, cel mai bine este de venit aici in grupuri mari, pentru ca se pot organiza excelent jocuri de paintball, airsoft si altele asemenea. Acum citeam ca au construit un sat dacic si au facut si sauna...

Seara am iesit iarasi la o plimbare pe aleile complexului, destul de scurta pentru ca se lasase racoare. Asa ca ne-am intors in camera noastra si Cristi a inceput sa invarta turela tunului! Daca era cineva pe-afara pe langa camera noastra credea ca ne pregatim de razboi!

Dimineata ne-a intrat in tun cate o fasie de lumina prin gemuletele lui minuscule, si ne-am trezit gata sa mergem la popota, pentru micul dejun. Acum a fost o intamplare destul de ne-soldateasca... sa nu zic lipsita de profesionalism! Eram singuri, doar la o alta masa vreo 2-3 baieti. Chiar ne gandeam ca totusi nu prea fusese aglomeratie nici cu o zi inainte. Unul dintre ei vine al masa noastra si ne intreaba ce vrem sa mancam la micul dejun. Pai...nici nu stiam daca e ospatarul sau un alt client...ma gandesc daca sa zic icre de Manciuria, somon afumat... Adica ce sa vreau sa mananc daca nu stiu ce pot manca... Treptat reusim sa stabilim micul dejun: omleta cu sunca, unt cu miere si altele asemenea. Micul dejun ok, dar totusi ar trebui putin mai multa prestanta!

Una peste alta, e un loc potrivit pentru distractie, mai ales pentru grupurile mari si pentru firme care organizeaza diverse evenimente (o lupta airsoft intre echipa salariatilor si cea a managerilor...ar fi interesanta!).

Noi ne-am impachetat lucrurile, si am iesit pe poarta Unitatii Militare de Vacanta cu inca o poveste faina, pe care tocmai v-am spus-o mai sus! Dar mai urmeaza si altele...asadar pe curand!
Cristina si Cristin DUMITRU