"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

joi, 29 decembrie 2011

La Multi Ani, 2012!


Pentru ca de astazi, ora 17.00 (adica dupa terminarea programului la serviciu) ne consideram oficial intrati in vacanta de iarna (pana pe 9 ianuarie 2012), dorim sa va transmitem cateva urari de An Nou: sa aveti parte de multa sanatate in anul ce vine, pasii sa va poarte acolo unde va doriti cel mai mult, surprizele aduse de anul 2012 sa fie minunate, sa va bucurati de timpul petrecut alaturi de cei dragi si amintirile ce le vom aduna de-a lungul celor 366 de zile sa ne imbogateasca sufleteste pe fiecare dintre noi.
(((Sper sa avem parte si de ninsoare, macar in 2012... asa imi voi putea tine promisiunea de a face un om de zapada si anul acesta.)))

Desi pe majoritatea dintre voi, cititorii blog-ului nostru, nu va cunoastem, gandurile noastre se indreapta catre voi de fiecare data cand postam ceva nou, cand mai deschidem o usita a sufletelor noastre, cand retraim aventurile trecute in randurile pe care le scriem aici, in acest jurnal virtual de calatorie.
Si chiar daca nu postam comentarii la articolele voastre, chiar daca uneori nu reusim sa citim tot ce scrieti fiecare dintre voi, sa stiti ca ne bucuram sa facem parte dintr-o comunitate a pasionatilor de calatorii, a impatimitilor de fotografii, a iubitorilor de frumos. E un sentiment de normalitate sa vezi ca si altii au o scara de valori ce impune respect si prietenia voastra virtuala ni se pare extraordinara!

Pentru noi anul ce aproape s-a incheiat a fost un an frumos, echilibrat, cu bunele si relele lui. Cred ca cel mai mult ne-a bucurat faptul ca am vazut ceva nou, am incercat ceva nou, am invatat ceva nou, am cunoscut oameni noi... Noutate ne dorim in vietile noastre si de la anul ce vine. Si sanatate!

Acestea fiind spuse, noi va dorim La Multi Ani si numai bine in 2012!

Cu drag,
Cristina si Cristin DUMITRU

vineri, 23 decembrie 2011

Sarbatori Fericite!


Dragi prieteni,

pentru ca se apropie Sarbatorile, asta-seara am fost iarasi ocupati, drept pentru care ne-a prins, din nou, dimineata. Dar ne-am dorit foarte mult sa va trimitem o felicitare cat mai originala. Asa ca am impodobit coronita de brad cu scortisoara (data cu sclipici), felii de portocale (uscate bine in cuptor) si ghinde (adunate inca din toamna!). Asta am facut eu. Apoi a venit randul lui Cristi sa faca fotografii. Rezultatul il vedeti mai sus (avem emotii, speram sa va placa!)

Va trimitem cu mult drag mireasma de brad si de scortisoara printr-o fotografie, dar si ganduri bune si urari de sanatate prin versurile minunate ale unei melodii de Mircea Baniciu. Speram sa va placa si sa va aduca in suflet liniste si bucurie!

Va dorim Sarbatori Fericite si un An Nou in care sa vi se indeplineasca cele mai mari dorinte!

Cristina si Cristin DUMITRU

joi, 22 decembrie 2011

Bucurestiul s-a pregatit de Sarbatori







Intr-o seara, in drum spre casa, am facut un ocol mai mare, sa vedem ornamentele de Craciun din Bucuresti. Foarte reusite majoritatea, doar parcul Cismigiu ne-a dezamagit: anul trecut acolo a fost un brad foarte frumos impodobit...

https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/BucurestiulDeCraciun#

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

miercuri, 21 decembrie 2011

Ruga la Timisoara - dupa 22 de ani: Revolutia din 1989

de Tudor GHEORGHE

Primeste-i Doamne-n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

De atatea ori am inaltat
Spre tine calda rugaciune
Si atata timp am asteptat
Dumnezeiasca ta minune.

Ca ochii ne-au ramas infipti
In slava cerului parinte
Si ingerasi tai cuminti
I-au spart sub talpile lor sfinte.

Si ne-ai lasat sa stam asa
Cu doua gauri de-ntuneric
In locul ochilor ce-ar vrea
Bici de lumina, fulger sferic.

Sa fie, ca sa taie-n drum
Glontul pornit din teava pustii,
Ascunsa-n noaptea grea si-n fum
Si cine-a tras nicicand sa nu stii.

Primeste-i, Doamne-n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara,
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

Impreuna cu:


Tudor Gheorghe-Ruga de la Timisoara
Asculta mai multe audio Diverse

marți, 20 decembrie 2011

Bucurestiul noaptea

Am adunat, in timp, un numar foarte mare de fotografii de noapte din mai toate zonele Bucurestiului. Treptat, sper sa reusesc sa fac albumul on-line la care ma tot gandesc de ceva vreme. Deocamdata, am incarcat doar cateva fotografii:

https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/BucurestiulDeNoapte#

Si ca sa va provocam sa-l vizitati, iata mai jos cateva dintre fotografiile pe care le puteti vedea in el:

Stadionul "National Arena" la inaugurare


Piata Universitatii vazuta de la etajul 22 al hotelului Intercontinental



In fata Teatrului National: Km 0 al libertatii si democratiei romanesti.


Pe Calea Victoriei straluceste cladirea CEC-ului


Una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucurestiul zilelor noastre: Palatul de Justitie


Biserica Sf. Anton, Curtea Veche; cea mai veche biserica din Bucuresti


Pasajul Basarab



Podul Basarab



Gara de Nord, locul atator intalniri, despartiri, revederi


Spitalul Coltea


Bulevardul Regina Elisabeta, pe care l-am strabatut pe jos de atatea ori, insa de fiecare data cu aceeasi placere pe care nu o pot defini. Poate pentru ca, studenta fiind, mergeam mai mereu dupa cursuri de la Facultatea de Drept spre Universitate... Iar acum, de fiecare data cand il strabat, imi vin in minte, involuntar, toate bucuriile acelor vremuri.


Frumosul restaurant Caru' cu bere


Prin Centrul Vechi, ce are atatea noutati de oferit


Piata Unirii si magazinul Unirea


Magazinul Cocor si bulevardul I.C. Bratianu


Vom mai scormoni prin arhiva noastra si vom mai posta cateva fotografii...incet-incet.

Cele bune tuturor,
Cristina si Cristin DUMITRU

luni, 19 decembrie 2011

Bucuresti - "diverse"


In Bucuresti un simplu drum la serviciu, o iesire cu prietenii, o plimbare in parc - toate acestea pot fi prilej de luat aparatul foto.

Aceasta este o postare pe care o voi actualiza ori de cate ori voi avea ocazia, asa ca ramane un subiect deschis.

O intalnire cu prietenii: la statia de metrou Politehnica. Cu cateva zile inainte o prietena imi trimisese pe e-mail textul de mai jos. L-am citit cu interes si apoi am profitat de intalnirea cu prietenii pentru a face cateva fotografii chiar in locul despre care aflasem.




Textul despre care aminteam mai sus il redau ca atare:

"Postat de Gruia in Locuri de vizitat (www.metropotam.ro) |17 Octombrie 2011 |8 comentariiPentru un nou episod din aceasta rubrica ne-am aventurat in subteranele Bucurestiului, pentru o calatorie in timp cu... metroul. Nu multi stiu ca in Bucuresti o calatorie in timp, pana in Cretacicul superior, in urma cu 180 de milioane de ani, costa cat o cartela de metrou. Asta pentru ca statia de metrou Politehnica, inaugurata in 1983, este pavata cu placi de marmura pline de fosile, care au trait cand pe Pamant nu exista viata decat in apa. Acest lucru transforma statia de metrou intr-un adevarat muzeu sau intr-un sit paleontologic spectaculos, pentru cei care au curiozitatea de a se uita pe unde calca. La Politehnica mii de bucuresteni pasesc zilnic peste un ocean pietrificat, fara sa stie.
Se pare ca in marea graba de a da in folosinta statia de metrou, pe constructori nu i-a mai interesat ce fel de marmura folosesc. Asa ca marmura extrasa din muntii Apuseni, de la Rosia, a fost intinsa pe jos ca un covor rosu plin de "firmituri" mai vechi de 80 de milioane de ani vechi. Aspectul interesant al marmurei nu i-a facut pe constructori sa banuiasca ca fiecare bucata continea fosile de scoici si animale marine. Acestea poarta numele "vaccinites" si "hippurites" si provin din perioada cretacica, iar vechimea lor a fost estimata la 65 si 180 de milioane de ani. Astfel ca in statia de metrou de la Politehnica se gaseste un intreg recif de Rudisti, dar si din alte specii acvatice.
Specialistii in geologie de la Universitatea Bucuresti au confirmat ca in placile de marmura din statie exista fosile cu o valoare paleontologica inestimabila. Avand in vedere acest lucru, ne gandeam ca statia de metrou ar putea fi transformata in muzeu, cu panouri care sa explice formele ciudate din marmura de pe jos si ecrane pe care in loc de reclame si stiri despre vedete, sa se difuzeze documentare despre "oceanul pietrificat" si despre creaturile care au trait aici, in podea, pentru ca oamenii sa stie pe ce "comoara" pasesc.
Din cate stim, intentia de a pune in valoare statia Politehnica exista de prin 2003, dar probabil ca si aceasta ideea s-a "fosilizat".

O plimbare in Parcul Herastrau, intr-o zi mohorata de noiembrie: la tot pasul intalnesti amatori de sporturi mai mult sau mai putin extreme.



Biciclisti, skateri si, mai nou, doritori de bungee jumping. La aceasta din urma distractie erau doi amatori, o fata si un baiat. In cele din urma, doar fata a sarit; baiatul a urcat pe platforma, si dupa cateva minute de negociere, a decis ca vrea sa coboare in acelasi fel in care a urcat!

Joi in jurul orei 18.00, statia de metrou Piata Unirii. Ora de varf, aglomeratie, oameni care merg acasa dupa o zi de serviciu. Uneori ma uit la fetele lor, unele obosite, altele vioaie...fac acelasi lucru si dimineata, cand parca sunt toti obositi!
Schimb magistrala si ma intalnesc cu Cristi: ne convocase la o intalnire scurta Andrei Birsan, de la Asociatia "Bucurestiul meu drag". Schimbam o vorba, si deodata incep sa se auda acorduri de tango.



Peronul aglomerat incepe sa sa elibereze treptat in jurul unor perechi ce danseaza: partenerii sunt in cizme, cu gentile pe umar si chiar imbracati cu paltoane. Calatorii pana atunci plictisiti se aseaza in locuri de unde pot vedea mai bine spctacolul surpriza. Unii uita si de metroul pe care il asteptasera minute in sir, cu ochiii pe ceas. Cei batrani zambesc nostalgic, cei tineri zambesc strengareste, copiii incep si ei sa topaie, iar cei ca noi incearca sa traga cateva cadre pe care apoi sa le arate si altora, asa cum am facut si noi.
https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/BucurestiDiverse#






In fiecare toamna, in Bucuresti incep targurile. Pe la Muzeul Satului, pe la Muzeul Taranului Roman, prin piete... peste tot! Unoeri nu reusim sa tinem pasul cu ele, alteori se mai si suprapun.

De mentionat in mod special targul de produse traditionale de la Agronomie. De obicei, iarna de aici de luam vin, dar si carnati, slanina, miere. In plus, au tot felul de evenimente: ultimul a fost "Pomana porcului", la care insa nu am ajuns din pacate. Il plus, multi comercianti gatesc tot felul de bunatati chiar la fata locului. E celebra fasolea la cazan....

In timp, speram sa surprindem cat mai multe imagini din viata de zi cu zi a Bucurestiului. Cu bune si cu rele. Speram sa si reusim!

Cele bune tuturor,
Cristina si Cristin DUMITRU

Parada de 1 Decembrie








Cu intarziere, reusim sa postam si noi cateva fotografii de la Parada de 1 Decembrie. Ceva mai multe puteti vedea aici: https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/ParadaDe1Decembrie02#
Ca in fiecare an, ne-am intalnit cu ceilalti fotografi din Asociatia "Bucurestiul meu drag" si am pornit prin Herastrau catre zona Pavilionului H, unde se afla detasamentul de cavalerie ce participa la defilare.
De aici am pornit pe jos catre Arcul de Triumf, de unde ne-am pierdut de ceilalti. Oricum, era imposibil sa te tii de grup, pentru ca era foarte multa lume.
La sfarsitul defilarii am mers la metrou, unde era o mare de oameni; am stat minute bune la rand, doar ca sa ajungem la intrare.

Noi speram sa va placa si sa ne vedem sanatosi la parada din 2012!
Cristina si Cristin DUMITRU

joi, 1 decembrie 2011

La Multi Ani, Romania!

Ca in fiecare an, asteptam ziua de 1 Decembrie: suntem cu ochiii pe ceas pentru a fi siguri ca vom spune, la momentul exact: La Multi Ani, Romania! La Multi Ani, romani!

Maine vom fi la parada, ca de fiecare data. Pana dimineata, insa, postam la loc de cinste pe blog-ul nostru Imnul Romaniei, dar si alte cateva cantece de parada, foarte dragi noua.







Sa nu va fie rusine sa va iubiti tara! Sa nu considerati patriotismul o "chestie" desueta! Sa va bucurati de tot ceea ce Romania are si va avea de oferit! Si sa ne vedem cu bine la parada de 1 Decembrie, si in anii ce vor veni!

Cristina si Cristin DUMITRU

vineri, 4 noiembrie 2011

Intoarcerea acasa


De cateva zile ma tot gandesc la un post care nu are deloc legatura cu drumetiile sau calatoriile. Are doar putina legatura cu fotografiile si ceva mai multa legatura cu amintirile mele. Si cu ale lui Cristi, dar mai putin.
Oricum, pana la urma m-am decis sa-l scriu, mai ales ca tocmai ne-am petrecut acolo un sfarsit de saptamana: cu borcane de muraturi, compoturi, conserve de iarna de toate felurile si varza pregatita pentru murat. Nu-i un loc turistic, e un loc de suflet...
Desigur, daca vreodata veti dori sa-l vedeti, sunteti invitatii mei!

Este vorba despre locul pe care intotdeauna il voi numi "acasa", si anume la Rosiorii-de-Vede: casa si gradina unde acum ma asteapta mama si bunica... iar pana acum 5 ani, ma mai astepta si bunicul.
La sfarsitul saptamanii trecute am fost iarasi acasa: fiecare anotimp are farmecul lui atunci cand, in fata si in spatele casei, ai si cate o gradina!
La noi e o impartire mai ciudata a locului; in aceeasi curte sunt doua case si trei familii: bunica mea si sora ei mai mare, cu urmasii... Ceea ce a fost un avantaj cand eram toti mici, ca aveam cu cine sa ne jucam.

In curtea din fata casei imi amintesc nucul mare si plecat intr-o parte. In el se catarau toate pisicile, noi insa mai putin ca nu aveam voie! Acum cativa ani insa nucul a inceput sa se usuce si ai mei l-au taiat. A mai ramas din el doar un ciot, o buturuga pe care mai stam si acum, din cand in cand. Dupa disparitia nucului, curtea a inceput sa se umple, treptat, cu flori.

Geamurile camerei dinspre strada se acopera vara cu florile inmiresmate ale Lonicerei Japonica, sau Palma-Maicii-Domnului.

De vreo doi ani am plantat si zorele, asa ca in diminetile de vara soarele razbate in camere printre florile violete si roz, ce dau intregii curti un aspect vesel.

In primele zile de primavara curtea din fata casei este colorata de palcurile de ghiocei si micsunele. Ceva mai tarziu, totul este invaluit in parfumul zambilelor si narciselor. Saxifraga se iteste si ea cand zapada nu-i cu totul dusa.
Iar in apropierea Pastelui intreaga curte este plina de culori si miresme: infloresc toti copacii ornamentali (rosii, galbeni, roz), infloresc discretele si elegantele lacramioare, si, mai ales, infloreste liliacul: si cel mov, si cel alb.

Infloreste si vita-de-vie, bolta sub care stam in dupa-amiezile fierbinti de vara si bem cafea - un acoperis al carui miros te imbata, pur si simplu!

Odata cu apropierea verii, incep sa inloreasca petuniile, regina-noptii, ochiul-boului, garofitele japoneze, nemtisorul, crinii, gura-leului, carciumaresele.
Incep sa se parguiasca si caisele mari, din caisul dinspre strada; copiii sar mereu sa le culeaga, asa ca numai cele din varf ajung sa se coaca.

Din drumetiile noastre am adus acasa fel de fel de seminte de flori, de curte sau de ghiveci. Iar cand nu am reusit sa adunam seminte, ne-am intors cu fotografii si am inceput sa cautam pe la noi prin tara lastarii plantelor respective. Asa se face ca acum, vara, in gradina din fata casei imi infloreste frumoasa si colorata Lantana, iar in casa astept sa infloreasca inca o data Boungavillea. Muscate curgatoare am luat tot in timpul calatoriilor noastre.

Cautarea florilor ne-a adus intalniri cu oameni deosebiti, iubitori de natura, pentru care trecerea dincolo de gardul gradinii cu flori insemna uitarea tuturor problemelor si pasirea intr-o alta lume. De la o astfel de persoana am Boungavillea si multe alte flori, printre care si un trandafir alb, Road-Runner. L-am adus la Rosiori cand deja era planta matura... si caracteristica lui sunt tepii!!!! Multi, foarte multi, de toate marimile (daca vrei sa apuci floarea printre spinii cei mari, nu ai nici o sansa, caci nimeresti in cei mici!), si asezati peste tot! Cu greu am incaput si noi doi in masina, pentru ca era cam toata plina cu fel de fel de plante, inclusiv trandafirul tepos si Boungavillea!
L-am plantat langa cais, in speranta ca va descuraja copiii ce sar gardul sa fure caise!

Serile de vara vin cu farmecul lor... miros de regina-noptii, de noptite, de trandafiri si de canalii. Intotdeauna, cand merg acasa vara, dorm cu geamurile deschise. Dupa cantatul cocosilor imi dau seama cand e miezul noptii si cand se crapa de ziua. Cand eram mica, in fiecare zi de vineri, inainte a se lumina cat de cat de ziua, ma trezeau din somn carutele ce mergeau la oborul de la marginea orasului. Incarcate cu saci de grau, de porumb, cu oi si capre, cu vite legate la spatele carutelor greoaie, treceau fara graba pe drumul catre targ. Imi amintesc de zgomotul rotilor lor pe drumul pietruit, cand inca nu era asfaltat; mai apoi, ne-am modernizat si noi: canalizare si asfalt... insa carutele nu si-au pierdut farmecul. Doar ca acum sunt din ce in ce mai putine. Oamenii mai merg vineri dimineata la targ, insa cu masinile.
In vacantele de vara, dupa ce strada ne-a fost asfaltata, principala distractie era sa umplem baloane cu apa si, dupa ce le faceam un nod strans, le puneam in sir colorat de-a latul strazii. Majoritatea soferilor opreau, amuzati: cei care reuseau sa treaca fara sa sparga vreun balon aveau parte de un ropot de aplauze din partea noastra!
Niciodata nu ne-a fugarit sau injurat vreun sofer, asa cum probabil s-ar intampla acum...

Dar sa continui "plimbarea" pe la mine pe-acasa: un gard desparte gradina cu flori, de cea cu pasari. Cand eram mica nu erau atatea acareturi construite (unele goale acum, deci total inutile....), ci era o gradina mare-mare, umbrita de duzi si salcami. Am crescut printre gaini, rate, gaste si purcei. Cu unele dintre ele in casa: nu am sa uit niciodata gainusele pitice pe care iarna le mai tineam in casa, iar vara, obisnuite asa, intrau si ouau dupa soba!

Cand m-am facut ceva mai mare, mi-am dorit si am avut si caini, si pisici. Si acum mai am: doi caini, pe Labus si Patrocle (sunt de treaba amandoi, numai ca se imprietenesc mai greu cu strainii).

Eu ma inteleg cel mai bine cu Labus: oricat ar fi de greu si de murdar, nu sta decat la mine in poala ori de cate ori ma joc cu el!

Am si doua pisici (pe Maimutica si pe Jimmy), care acum, ca s-a racit vremea, nu-i mai dezlipesti de soba calduroasa! Sunt cu totii niste "figuri", care imi bucura si imi inveselesc sederile acasa!

Cel mai amuzant este Jimmy, care sta ca un bibelou pe masina de cusut a bunica-mii, uitandu-se pe geam...iar dincolo de geam, sare in lant Patrocle, de ciuda ca motanul e in casa la caldura, iar el afara, in frig si in lant!

Acum, duzii au disparut demult...la fel si salcamii, desi inca pastrez in amintire mirosul brebeneilor. Intr-unul dintre salcami a cuibarit o vreme o familie de ciocanitori: prin intrarea perfect rotunda scoteau capul, spre sfarsitul verii, cate doi-trei puisori. O furtuna de vara a retezat partea de sus a pomului, iar cuibul a ramas descoperit. Bine ca puii erau deja mari! Vara ce a urmat familia de ciocanitori si-a disputat "domiciliul" cu o familie de grauri: chiar si in lumea pasarilor se poate intampla sa castige cei cu gura mai mare, drept pentru care la noi in salcam au inceput a cuibari graurii galagiosi si pestriti. Parinti si cantareti desavarsiti, ne incantau in fiecare primavara si vara cu trilurile lor: masculul era cel care venea primul, aranja cat de cat cuibul si apoi se punea pe cantat! Toamna insa, cand se strangeau stolurile de grauri in gradini si incepeau a se pregati de migratie, era o galagie de nedescris! Inca mai este asa, in fiecare toamna.
Acum, ambii salcami au fost taiati: ultimul asta-vara, cand l-a frant in doua o furtuna puternica. Locul lor a fost luat de un cires pus de mama si un visin rasarit cine stie cum.
Gradina pasarilor a devenit pe jumatate si gradina de flori: gardul ce imprejmuieste locul unde stau gainile se umple vara de zorele, si langa ele infloresc tot felul de flori de vara. Acum un an am pus si cativa lastari de liliac alb, batut - au inflorit de Paste! Am prins si un lastar de maces, cu borcanul (asa cum am plantat si trandafirii), iar anul asta e plin de bobite rosii. Abia astept sa vina zapada si sa le vad ca pe niste picaturi de sange! In plus, sper sa atrag si pasarile, sa ciuguleasca macesele inmuiate de ger.

Cat despre gainile noastre...asta e alta poveste: in fiecare inceput de vara sau sfarsit de toamna, in masina noastra se rabateaza bancheta din spate si pornim cu ea la cumparat pui de gaina. E distractie maxima cand se umple cu pui de gaina galagiosi si mai ales cand ii vedem cum se balangane toti la curbe!
Avem un "furnizor" in Mihailesti, de la care am luat anul trecut zece pui mari, frumosi, iar anul asta, desi mama imi spusese sa iau asa, vreo cincisprezece pui, am luat treizeci si cinci de pui de gaina! Acum sunt gaini in toata regula!

Insa personajul care face legea este cocosul Floricel. Maica-mea a pus si o closca pe 17 oua, in vara. Am asteptat cu sufletul la gura sa vedem ce va iesi din gaoci: si a iesit un singur puisor, crescut de maica-mea in poala. O frumusete de cocosel, cu capsor motat si picioare incaltate!
Bine, masina noastra s-a umplut asta-vara si cu pisoi: 12 animalute aduse pentru adoptie de la Rosiori la Bucuresti... Erau efectiv peste tot: pe banchete, pe sub banchete, pe tetiere, pe bord, pe sub pedale, pe mine, pe Cristi...si asta desi nu i-am adus pe toti odata!

Ei, si din gradina pasarilor, ajungem in gradina cea mare, cu zarzavat, flori si pomi fructiferi. Aici fiecare anotimp aduce bogatia lui de culori, miresme, gusturi. In fiecare an astept cu nerabdare ciresele galbene, pietroase, si capsunele gustoase si dulci. Asta-primavara am plantat un cires nou, eu si Cristi. Sa vedem cand va voi sa si rodeasca!
Unul dintre visini e uscat complet, insa mai pastreaza cateva cuiburi de ciocanitori destul de jos incat ma pot uita in ele: sunt perfect cioplite!
Aici avem in fiecare anotimp ceva care ne face sa ne bucure simturile: primavara se coc capsunele! Astea-s in top: multe, colorate, parfumate. Apoi ciresele galbene si pietroase. Apoi visinele, iar acum merele.

Avem si doi meri: unul pus de mama, altul de mine. Avem si un gutui: cu toane, ca nu rodeste in fiecare an...insa reusim sa fotografiem din cand in cand cate o galbena gutuie.
Productia de legume e cam slabuta...desi in fiecare an sapam razoare, si eu si mama (eu de obicei caut si rame, pentru puii de gaina!): cateva rosii, ceva ceapa verde, castraveti, ardei, salata. De anul asta: praz!

Insa aici am si multe flori, adunate de prin toata tara, cumparate, comandate prin posta... Zambile si lalele superbe venite de la Iasi, aconitum albastru si cam intarziat venit de la Bacau, trandafirii rosii si roz de la Brasov. Despre unele dintre ele nu-mi mai amintesc de unde le am. Cert este ca de primavara devreme, si pana toamna tarziu, in gradina infloreste si creste ceva. Pacat doar ca pamantul nu prea e roditor... Zilele fierbinti de vara il usuca si il crapa de fiecare data.

Primavara asta am avut o mare bucurie: au inflorit Muscari. Si tufa de levantica. Iar bujorii au avut flori multe si parfumate anul asta.

Anul trecut am avut un razor cu ardei ornamentali; superbi, in culori vesele: rosu, galben, portocaliu, mov. Anul asta, am avut dovleci ornamentali: catarati pe gard si in pomi, aveau cele mai ciudate si mai frumoase forme pe care le-am vazut vreodata.
De doi ani sunt cu ochiii si pe un pui de tei: in fiecare primavara ma bucur sa vad ca-i dau frunzele. Doar ca e mic-mic, asa ca o sa am destul de asteptat pana cand ma voi delecta iarna cu ceai din florile lui.

Gradina este si locul de unde iau o parte din mirodeniile pe care le folosesc la diverse mancaruri: cimbru, busuioc, leustean, patrunjel, menta, hrean, marar. Pentru ca imi place tare mult sa gatesc: este o placere pentru care renunt la multe altele! Desigur, amandurora ne place sa mancam... nu neaparat mult, dar gustos si bun!

Cu ani in urma, spre sfarsitul vacantelor de vara, stateam sub nucul din gradina, citeam si mancam mieji de nuca pusi in miere. Anul asta sau primavara viitoare probabil il vom taia si pe el: e batran, plin de uscaciuni. Doar legiuni de furnici isi gasesc adapost sub scoarta lui, in fiecare vara. Umbla repede si incarcate cu fel de fel de bobite, in siruri ordonate, pe drumuri bine stiute. Nucul asta si un par sunt in gradina noastra dinainte de a ma naste eu...deci au peste 34 de ani!

In crengile lor si ale celorlalti pomi sunt mereu fel de fel de pasari. Gugustuci, ciocanitori, grauri, sticleti, scatii, pitigoi.

Saptamana trecuta m-am ascuns dupa niste glugi de coceni si am fotografiat cativa dintre guresii vizitatori:un pitigoi cu pieptul galben si dunga neagra (despre ei stiu ca se sinucid daca sunt tinuti in captivitate, bagandu-si ghearele in gat...), o ciocanitoare ce nu cauta larve sub scoarta nucului, ci chiar miez de nuca, un gugustiuc tare curios, si o pasare aproape minuscula si tare bine camuflata, insa cantareata nevoie mare: ochiul-boului.

Acum la mine in gradina nu mai zboara fluturi desupra carciumareselor pestrite, nu mai canta greierii, nu se mai aseaza calugarite si nazicorni uriasi pe frunze, dar incep sa infloreasca extraordinarele crizanteme.

Si visinii...care anunta toamna lunga. Uneori, prin octombrie, cand este foarte cald, infloreste si liliacul!

Acum la mine in gradina este toamna, colorata de macesele rosii ca focul, de cosmosul inalt si mov, de trandafirii tarzii si atinsi de bruma.

Cand va ninge, nu se vor mai zari decat macesele. Si gherutele pasarilor care cauta cu disperare infrigurata ceva de mancare; am sa le pun grau, ca in fiecare an si sper ca ma vor tolera in apropierea lor.

Si promit sa fac inca un om de zapada care sa semene cu toti oamenii de zapada pe care mama mi-i facea iarna, la geam!

Impresii de Vacanta

http://www.intercraft.ro

Persoane interesate

Zborurile mele

Alaskan Malamut

Articole bucuresti vechi

Ce carti mai citim

  • "O moarte care nu dovedeste nimic. Ioana. Jocurile Daniei" de Anton Holban

Ce muzica mai ascultam


For more widgets please visit www.yourminis.com

all blogs
Blog
PromBlog

Nu uitati de Dragobete!

20 martie - Echinoctiul de primavara si inceputul primaverii astronomice

Paste

21 iunie - Solstitiul de vara si inceputul verii astronomice

22 septembrie - Echinoctiul de toamna si inceputul toamnei astronomice

Craciun

Follow this site

free counters

Nu uita!

Adopta un catel!
Caini - Anunturi adoptii caini
Credincios, jucaus, prietenos