Ziua 7, 05 ianuarie 2012: Letonia, vizita la Cesis, Turaida si Sigulda

Cum vacanta noastra se apropia de sfarsit, am avut bucuria de a vedea doua dintre cele mai frumoase castele din Letonia: Cesis si Turaida.

Ceva mai multe fotografii aici

Prima vizita am facut-o la Cesis. Din Riga se ajunge usor, pentru ca, asa cum ne-am obisnuit, mijloacele de transport in comun sunt foarte eficiente in Tarile Baltice. Asadar, din Riga am mers cu un autobuz pana in Sigulda, iar de aici cu un altul pana la Cesis. 

Castelul Cesis isi are inceputurile in anul 1209, in timpul lui Wenno von Rorbach, conducator al Ordinului Fratilor de Sabie. A fost construit ca un important punct strategic militar, cu rol atat defensiv cat si ofensiv. Dupa ce luptatorii Ordinului au fost infranti in batalia de la Saule din 1236, o ramura a Ordinului Cavalerilor Teutoni s-a stabilit in Tarile Baltice: Ordinul Livonian. Primul conducator al acestuia, Hermann Balke, si-a ales castelul Cesis ca resedinta. Dupa aceasta data, castelul a devenit locul de intalnire al membrilor din conducerea Ordinului. Treptat, orasul a crescut in jurul castelului: desi in anul 1221 cronicile mentioneaza existenta unui sat langa castel, in documente apare denumirea de "oras" abia in 1323.  

Reconstruit si refacut de cateva ori, Castelul Cesis si-a capatat arhitectura actuala abia la inceputul sec. al XVI-lea. Intreaga constructie a fost adaptata scopurilor militare si defensive, aparitia armelor de foc determinand transformari importante in acest sens.

Primele distrugeri majore au afectat Castelul Cesis in perioada Razboiului Livonian (1558 - 1583). Dupa Razboiul Nordic, si dupa anul 1703, castelul a fost abandonat, urmand ca niciodata dupa aceea sa nu mai fie folosit in scopuri militare. Degradarea definitiva a Castelului Cesis a fost marcata de incediul care l-a distrus, in anul 1745, cand acesta a ars, impreuna cu orasul. Nelocuit si abandonat, castelul a devenit treptat o ruina, folosit doar ca sursa de materiale de constructie. 

In zilele noastre Castelul Cesis este un important monument istoric, dar si o destinatie perfecta pentru plimbari romantice, indiferent de anotimp.

  

Dupa plimbarea prin gradina castelului, am strabatut stradutele orasului: intortocheate si pustii, ne poarta pasii catre piata centrala unde, bineinteles, trona frumos impodobit bradul de Craciun. Zapada proaspat asezata ne provoaca si lasam cateva urme prin ea, inainte de a ne intoarce catre autogara, iar de acolo luam un autobuz pentru a reveni la Sigulda.

De aici luam un microbuz care, in cateva minute, ne duce la poarta Castelului Turaida. La intrare sunt multe magazine cu suveniruri, dar odata ce trecem de portile castelului suntem primiti intr-o incapere calduroasa, suntem intampinati cu biscuiti cu piper si primim, alaturi de biletele de vizitare, si harti ale complexului castelului Turaida.

Castelul a fost construit in anul 1214, de catre Albert, arhiepiscop de Riga, pe locul unui castel de lemn, distrus. Cosntruirea si dezvoltarea complexului a continuat de-a lungul timpului pana in sec. al XVII-lea, cand si-a pierdut rolul sau strategic, militar. A fost foarte grav afectat de incendiul din anul 1776, nefiind reconstruit dupa aceea si ajungand o ruina.

Restaurarea castelului a inceput in anul 1970, iar in zilele noastre castelul este piesa de rezistenta a Rezervatiei Muzeale Turaida, alaturi de una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Letonia.

Numele "Turaida" s-ar traduce prin "Gradina lui Dumnezeu", sintagma ce spune multe despre frumusetea locurilor. In anul 1996 Muzeul complexului Turaida a fost inclus in lista Muzeelor Europene ale Anului.

Vizita noastra la Turaida s-a prelungit pana seara tarziu, pana cand au fost aprinse luminile la castel si pana cand intunericul s-a lasat peste turnurile zvelte ale acestuia.

Ne-am intors in Sigulda si, cum parca nu prea ne venea sa ne intoarcem in Riga, i-am rugat pe cei de la punctul de informare turistica sa ne indrume catre Muzeul Chihlimbarului. Este vorba, de fapt, despre o combinatie intre muzeu - atelier - casa particulara. Oricum, vizita a meritat pe deplin din mai multe puncte de vedere. In primul rand, am cunoscut un artist extraordinar, care, cu un cuvant in engleza, unul in germana si altele de neinteles pentru noi, a incercat sa ne faca sa intelegem detaliile muncii sale. Pasiunea si rabdarea cu care ne-a aratat toate etapele parcurse de o simpla si urata piatra pana cand ajunge o bijuterie eleganta si stralucitoare. La sfarsitul vizitei noastre mi-a facut cadou chiar bucatica de chihlimbar pe care mi-am ales-o dintr-un sertar, pe care a slefuit-o in fel si chip, transformand-o, sub ochiii nostri, intr-o frumoasa piatra se-mi-pretioasa (desi nu-i un mineral, nu prea stiu cum sa-i spun).

Ne-a aratat chihlimbar adevarat si falsificat si cum putem face diferenta intre ele, ne-a aratat chihlimbar lucrat de tatal sau, ne-a aratat bijuteriile lucrate de el si pe care le vondea in micul magazin de langa atelier.

In cele din urma, ne-am indreptat catre autogara din Sigulda pentru a ne intoarce la Riga. Se intunecase de-a binelea si incepuse sa ninga usor. 

 Pana data viitoare, numei bine!

Cristina si Cristin

Ziua 6, 04 ianuarie 2012: Lituania, prin Trakai si Vilnius

Ziua de 4 ianuarie 2012 ne-am inceput-o tot devreme, si tot printr-o calatorie cu autocarul, de data aceasta catre Vilnius. Biletele le-am cumparat on-line, in decembrie 2011, de pe site-ul Lux Express
Plecarea a fost la ora 07.00 din Riga, iar sosirea la Vilnius la ora 10.55; returul a fost in aceeasi zi, din Vilnius la ora 18.30, ajungand in Riga la ora 22.25. Costul total al unui bilet dus-intors, pentru o persoana, clasa de rezervare economy: 32 euro. Biletele le-am achitat on-line si le-am primit pe e-mail: contineau absolut toate informatiile necesare, inclusiv locul in autocar si peronul de la care plecam.

Drumul a fost asemanator celui facut cu o zi inainte, catre Tallinn: peisaj monoton, carosabil in stare foarte buna, iar in autocar: acces la toaleta si la aparatul de ceai, cafea, ciocolata calda.

Ceva mai multe fotografii: Lituania 2012

Odata ajunsi in Vilnius, ne indreptam catre centrul orasului, dar ne schimbam imediat planurile: ne decidem sa mergem intai la Castelul Trakai.

Din autogara din Vilnius luam un fel de rata... un autobuz "obosit", cu pasageri fie plictisiti, fie bautori de bere; pentru 6 lt (lit lituanian) / persoana / sens parcurgem cei 25 km dintre Vilnius si Trakai in aproximativ 25 min.
Din statia de autobuz pornim pe jos catre castel: aprox. 30 min., timp in care trecem si pe la punctul de informare turistica. Este momentul sa spun ca in Tarile Baltice, in toate orasele prin care am trecut, am gasit un punct de informare turistica de unde am laut harti, pliante, cd-uri cu muzica traditionala, dar si vederi, suveniruri; in plus, am si semnat intr-un caietel unde se tinea evidenta turistilor si a nationalitatii acestora.
Trakai este un orasel superb, inconjurat de cateva lacuri. Fascineaza prin arhitectura caselor de lemn, prin castelul medieval si printr-un peisaj magnific. Fosta capitala a Lituaniei, Trakai este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe o harta culturala inchipuita. Istoria orasului nu poate fi despartita de numele marilor duci lituanieni ce au trait aici: la sfarsitul sec. XIV si inceputul sec. XV castelul Trakai a fost resedinta lor de vara. In prezent, aici se organizeaza, de catre cluburile cavalerilor, turniruri si intreceri medievale. Atunci este momentul in care castelul capata farmecul sau maxim!

Cum noi am ajuns intr-o zi de iarna, nici urma de cavaleri sau printese! Insa peisajul ce ne apare in fata ochilor este de o rara frumusete: castelul de pe apa se reflecta maiestuos in unde! Este inconjurat de 5 lacuri: Galve, Skaistis, Luka, Totorishkiu si Akmena si face parte din Parcul Istoric National Trakai. Incepand cu anul 1962 aici este gazduit Muzeul de Istorie Trakai.
Strabatem curtea interioara si vizitam, una dupa alta, toate incaperile castelului. Interioarele nu sunt opulente, nu sunt ultra-, super-, mega-, extra-, spectaculoase, insa au un "ceva" care transmite o stare de bine, o eleganta si un farmec ce nu se uita usor. Tare mult mi-ar placea sa-l vad si vara!
Nu stiu cat timp am petrecut aici, insa a fost prea putin... unul dintre acele locuri in care, vara mai ales, trebuie sa stai si atat.

Strabatem drumul inapoi, catre Vilnius, in aproximativ 30 min.

 Trecem pe sub Portile Zorilor, loc venerat de pelerinii ce vin sa se inchine si sa primeasca pace sufleteasca de la icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria, realizata de un pictor necunoscut in sec. XVII.

Vizitam si superba biserica Sf. Tereza, iar apoi ajungem la Filarmonica. Aceasta din urma, o superba constructie, a fost pe vremuri un han in stil gotic pentru comerciantii rusi care veneau sa faca negoti cu ducii lituanieni.

Una dintre cele mai timpurii constructii baroce este biserica Sf. Casimir, construita intre anii 1604 - 1618. Aceasta a fost locul de rugaciune pentru soldatii garnizoanei germane ce a stationat in Vilnius in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Foarte frumoasa este coroana ce impodobeste acoperisul edificiului religios.

Trecem apoi pe langa Primarie, unde au loc, in zilele noastre, diferite evenimente oficiale, concerte si expozitii (in trecut, primaria a fost folosita si ca depozit de arme sau inchisoare). Cladirea in sine a fost reconstruita de mai multe ori de-a lungul timpului.

Vedem si frumoasa biserica ortodoxa Sf. Nicolae, construita in anul 1514, dar distrusa de incendii si de hoti mai tarziu, se infatiseaza in zilele noastre ca un frumos lacas de cult in stil rusesc, bizantin.

Ajungem apoi la biserica Maicii Domnului: construita in sec. XIV, numita catedrala incepand cu anul 1415, afectata de incendii si reconstruita in sec. XXI, poarta insemne masonice gotice.

Biserica Sf. Anna este, probabil, cel mai frumos monument arhitectural al orasului Vilnius. Originea decoratiunilor sale este necunoscuta inca. A fost mentionata pentru prima data in documente scrise in anul 1501. In anii 1560 si 1564 a fost distrusa de incendii, in 1581 a fost reconstruita.

Alaturi de ea se afla biserica Sf. Francis si Bernardine, una dintre cele mai pitoresti constructii religioase din Vilnius, dateaza din sec. XVI.

Petrecem ceva mai mult timp la Castelul din Vilnius. Perioada lui de inflorire a fost sex. XVI, fiind vizitat de numerosi artisti. A fost timpul in care la castel au fost adunate bogatii inestimabile: armuri, arme, ceasuri, tablorui si tapiserii. Aici s-a aflat si o biblioteca faimoasa in intreaga Europa.
Privelistea apusului de pe zidurile castelului este superba!

Petrecem ceva mai mult timp la Castelul din Vilnius. Perioada lui de inflorire a fost sex. XVI, fiind vizitat de numerosi artisti. A fost timpul in care la castel au fost adunate bogatii inestimabile: armuri, arme, ceasuri, tablorui si tapiserii. Aici s-a aflat si o biblioteca faimoasa in intreaga Europa.

Privelistea apusului de pe zidurile castelului este superba!

Seara ne-o sfarsim in Piata Catedralei, sub poalele Castelului. Aici s-au aflat, candva, fortificatii din sistemul defensiv al castelului. Piata a fost largita in sec. XVII, dupa ce au fost inlaturate si ramasitele palatului Episcopal.

Turnul Clopotului este cea mai veche constructie, facand parte din sistemul de fortificatii; zidurile lui groase sunt perfect intretinute. Are 10 clopote faurite de mesteri germani si olandezi intre sec. XVI-XVIII, iar in anul 2002 arhiepiscopul din Koln a donat inca 6 clopote.

Catedrala Sf. Stanislaus si Sf. Vladislaus este una dintre cele mai impresionante cladiri din Vilnius: a fost reconstruita pe ruinele ce datau din sec. XIII-XIV.

Restul timpului pana la intoarcerea in Riga ni l-am petrecut pe strazile din Vilnius. Oras frumusel, ingrijit, dar fara nimic spectaculos. Daca nu ar fi fost vizita la Trakai, ar fi fost o zi destul de monotona.

Pana data viitoare, cele bune!
Cristina si Cristin

Ziua 5, 03 ianuarie 2012: Estonia, prin Tallinn

In cursul lunii decembrie 2011 ne-am cumparat bilete de autocar, on-line, pentru Tallinn. Le-am achitat cu card pe site-ul celor de la Lux Express
La ducere am luat locuri la business: dupa cum urma sa vedem, autocarul avea, in partea din spate, cateva locuri cu mai mult spatiu la picioare si masuta. In plus, la imbarcare am primit o sticla cu apa plata si un baton de cereale.
Aceste locuri erau separate prin usi de sticla de celelate. La intoarcere am avut locuri la economy. In autocar exista toaleta si aparat pentru preparat cafea, ceai, ciocolata calda.
Am plecat din Riga la ora 07.00 si am sosit in Tallinn la ora 11.25, iar la intoarcere am plecat la ora 18.30 si am ajuns in Riga la ora 22.55. Costul total al unui bilet dus-intors a fost de 41 euro / persoana.
S-a circulat fara oprire, nici nu ne-am dat seama cand am trecut din Letonia in Estonia. Peisajul vazut din autocar nu a avut absolut nimic spectaculos: camp, copaci, si cam atat. Chiar plictisitor.

Mai multe fotografii din Tallinn: aici

Odata ajunsi in Tallinn, am mers in statia de autobuz pentru a ne indrepta catre centrul orasului. Costul unui bilet de autobuz a fost de 1 euro/persoana/sens. Destul de scump; daca aveam mai mult timp la dispozitie, ar fi meritat o plimbare pe jos. In Estonia moneda folosita este euro. Prima oprire am facut-o la posta, mai precis la filatelie, pentru a ne lua timbre de colectie estoniene.
Iar apoi am mers direct in centrul vechi.

Tallinn cred ca este orasul baltic ce mi-a placut cel mai mult. O fermecatoare imbinare de vechi si nou, de strazi pietruite si felinare stradale, de turnuri gotice si piete medievale. Totul parea refacut, cu materiale noi, dar dupa modele vechi. Absolut incantator.

Ajungem in piata de flori din Tallinn si ne fotografiem la Portile Viru.Aici sunt de fapt doua turnuri nu foarte inalte, rotunde, in capatul strazii Viru. Au facut parte dintr-un sistem mult mai complex de fortificatii. In anul 1880 fortificatiile orasului au fost inlaturate pentru a face loc traficului. Cele doua turnuri alaturate, care au ramas pana in zilele noastre, acoperite vara cu frunzele vitei-de-vie de la poalele lor, sunt acum un simbol al orasului. Odata ce treci prin ele, parca ajungi cu doua secole inapoi in timp.

Ne plimbam apoi pe strazile vechi, pana ajungem la Turnul Hellemann. Dateaza din sec. XIV si a fost folosit ca inchisoare. si depozit de arme. In zilele noastre adaposteste o galerie de arta.

Ajungem apoi la Marea Poarta a Coastei si Turnul Margaretei. Au fost construite pentru a apara zona de dusmanii care ar fi putut sosi pe mare, dar si pentru a impresiona vizitatorii.  Alaturi de Portile Viru, acestea reprezinta ultimele vestigii ale sistemului de fortificatii ce apara orasul in perioada medievala. Turnul Margaretei a fost construit intre 1511 - 1530 si are un diametru de 25 m, inaltimea de 20 m si ziduri de 5 m grosime.
De unde-i vine numele... este inca un mister. Variantele ar fi doua: numele vine de la unul dintre cele mai mari tunuri ale turnului sau de la una dintre bucataresele care au muncit aici (ce calitati trebuie sa fi avut daca un turn asa "rotofei" ii poarta numele!)
Turnul a fost folosit ca depozit pentru praf de pusca si arme, iar apoi ca inchisoare. In zilele noastre adaposteste Muzeul Maritim Estonian.
In Centru Vechi nici nu stii unde sa te uiti mai intai: fel de fel de detalii, de ornamente pictate sau fixate pe ziduri infrumuseteaza cladirile de piatra.

Ajungem si la biserica Sf. Olav. Intre anii 1549 - 1625 aceasta biserica gotica din sec. XIII a fost cea mai inalta cladire din lume. In perioada medievala turnul ei inalt de 159 m a starnit, cu siguranta, uimire si admiratie. Din pacate, biserica a ars pana in temelii in anul 1625 si 1820. In zilele noastre turnul are o inaltime de 124 m, iar primavara si vara vizitatorii pot urca in el si pot admira superba priveliste a orasului.

Cel mai mult ne-au placut zidurile si turnurile vazute din Piata Turnurilor. Pe o lungime de aproape 2 km vechile ziduri sunt inca in picioare si fac din Tallinn unul dintre orasele in care sistemul medieval de fortificatii incanta privirile turistilor.
Turnurile si zidurile sunt in stare foarte buna, perfect intretinute. Mai ca nu-ti vine sa pleci din parculetul ce le dezvaluie privirilor in toata splendoarea lor. Dincolo de ziduri tasnesc spre cer turnurile ascutite ale bisericilor.

Plimbarea noastre a fost insotita de ciripitul pasarilor: in mai toti copaceii din parcuri si de pe strazi erau suporturi cu mancare pentru a ajuta pasarile sa treaca mai usor de iarna.
In Tallinn exista si cateva locuri mai inalte, special amenajate, de unde se pot admira acoperisurile rosii, turnurile si sistemul de fortificatii, turlele bisericilor.

Ajungem si la Catedrala Sf. Fecioara Maria (biserica Domului). Dateaza din anul 1233, si de atunci a fost reconstruita de cateva ori. Tocmai de aceea reprezinta cateva stiluri arhitecturale: corpul principal dateaza din sec. XIV, in vreme ce turnul baroc dateaza din anul 1770.
A fost locasul religios al nobililor germani ce faceau parte din elita Estoniei: interiorul este decorat cu superbe insemne militare din sec. XVII si XX, precum si cu pietre funerare din sec. XIII-XVIII. Turnul inalt de 69 m ofera vizitatorilor o priveliste impresionanta.

Catedrala Sf. Alexander Nevsky este foarte frumoasa: arhitectura, culorile... toate sunt perfecte! Construita in anul 1900, cand Estonia era parte a Imperiului Tarist, a reprezentat initial un semn al puterii (religioase si politice) imperiale.
Este, in mod cert, cea mai mare si mai opulenta biserica ortodoxa din Tallinn. A fost inchinata printului din Novgorod, Alexander Yaroslavich Nevsky ce a condus batalia de pe lacul Peipsi in anul 1242, oprind inaintarea germana. In mod simbolic a fost construita in fata Castelului Toompea, pe locul unde candva s-a aflat statuia lui Martin Luther.
A fost proiectata de arhitectul din St. Petersburg, Mikhail Preobrazhenski. Turnul ei adaposteste cel mai mare ansamblu de clopote din Tallinn, 11 la numar; aici se afla si cel mai mare clopot din Tallinn, ce cantareste 15 tone.
Interiorul, desi bogat realizat, cu mozaicuri si icoane, nu pot spune ca ne-a impresionat in mod deosebit; parca lipsea "ceva"...

Trecem si pe la biserica Sf. Ion, ce strajuieste Piata Libertatii. Ne continuam plimbarea prin zona veche a orasului, si ajungem in cele din urma la Lido. Si aici se mananca la fel de gustos si de accesibil ca pret ca la restaurantul Lido din Riga. Pauza de masa ne-a priit, pentru ca intre timp s-a intunecat putin si am iesit la plimbarea de seara in Tallinn.

Odata cu lasarea intunericului, orasul capata alt farmec. Zapada si luminile galbui adauga mister strazilor ce serpuiesc printre zidurile de piatra, pe langa turnuri si prin fata bisericilor. Pietele sunt inundate de lumina brazilor de Craciun si de aromele castanelor coapte.

Tot orasul freamata parca si mai tare decat la lumina zilei: peste tot, printre turisti, intalnim fete si baieti imbracati in costume medievale si care sunt atat de naturali, ca parca noi suntem cei picati din alta lume. Restaurantele isi aprind tortele la intrare si in dreptul usilor zarim barbati in costume din vechime.

Trecem si pe langa biserica Sfantului Duh, cu frumosul ceas pictat de pe fatada.

Si cum noaptea de iarna si luminile pale predispun la povesti, imposibil sa ratam o plimbare pe strada Vaimu, strada stafiilor. Sunt povesti despre stafiile unor calugarite la liceul Gustav Adolph, dar si despre spectrul unui calugar ce apare band vin in Turnul Fecioarei (in ciuda numelui, in acest turn erau inchise prostituatele). In alte turnuri din Tallinn apar stafii ale unor caluguri, ale unei femei imbracata in rochie lunga si chiar umbra unui caine.
Fotografiem si noi cladirea din strada Rataskaevu nr. 16, unde se pare ca Diavolul in persoana a avut nunta: multa vreme aici s-au auzit cantece de petrecere si pasi pe scarile de lemn.

Dupa astfel de povesti infioratoare, ne gasim refugiul in Muzeul Martipanului! Istoricii pot spune ca acest dulce amestec de zahar si migdale a fost creat in Persia, sau Italia. Legendele locale insa insista sa ne convinga ca martipanul a fost creat aici, in Tallinn, la farmacia primariei. Cu mult timp in urma, dupa cum spune povestea, unul dintre dregatorii orasului a cazut bolnav; el i-a cerut farmacistului sa-i prepare un medicament. Expertul vindecator stia un leac insa, inainte sa-l dea bolnavului, el insusi s-a imbolnavit. Asa ca  sarcina crearii unui medicament pentru dregator a revenit unuia dintre ucenicii farmacistului. Acesta din urma a inlouit fiecare ingredient cu gust amar din reteta cu un altul, cu gust dulce. Ceea ce a rezultat nu numai ca a dat roade, dar a fost un produs extrem de apreciat de catre dregator, care a comandat cantitati tot mai mari si l-a facut faimos nu doar in Tallinn, ci si peste granitele orasului. Dulcele produs a capatat numele "martipan", adica "painea lui Martin", dupa numele ucenicului.
Muzeul merita vizitat, formele si culorile figurinelor din martipan fiind greu de descris!

Trecem si pe la Farmacia Primariei: dateaza din anul 1422 si este cea mai veche farmacie cu activitate neintrerupa din Europa. Chiar de nu aveti nevoie de medicamente, merita sa aruncati o privire!

Cu un om de zapada din martipan in buzunar si cu cardurile aparatelor foto pline, ne-am indreptat apoi catre statia de unde urma sa luam autocarul inapoi catre Riga. Privind in urma, Tallinn-ul este cel mai frumos dintre cele trei capitale baltice.

Pana la urmatoarea poveste, cele bune,
Cristina si Cristin