"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

miercuri, 27 aprilie 2011

De sfarsit de saptamana: Bujoreni, Toporu si Giurgiu


Pentru ca am fost destul de ocupati cu pregatirile de Paste si altele asemenea, nu am reusit sa povestesc nimic despre excursia noastra din 9 aprilie. O vizita la ferma de capre Caprina s-a transformat intr-o excursie de o zi: ne-am dus dupa lapte de capra si ne-am intors cu lapte, dar si cu povesti si fotografii.
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/PrinGiurgiuSiTeleorman#

La plecarea din Bucuresti vremea nu se anunta prea buna: deja veneau stropi de ploaie, si cerul era innorat. Am zis totusi sa mergem la ferma de capre, luam lapte si vedem iedutii. Prima oprire am facut-o insa la Bujoreni (jud. Teleorman), la 58 de km de Bucuresti. Aici am intrebat o femeie ce venea de la camp cu furca la spate, cum ajungem la biserica veche. Ne-a indrumat catre cimitirul satului, pe deal. Ajungem acolo si nici urma de bisericuta veche de lemn pe care voiam sa o fotografiem. Intram in cimitir si admiram, de data asta mai de-aproape, biserica noua, cu turle albastre. In partea cealalta a cimitirului zareste Cristi acoperisul de lemn al bisericutei vechi. Strabatem pana acolo cateva randuri de morminte ingrijite si pline de flori. Bisericuta veche este extraordinar de frumoasa: dateaza din anul 1711 si a fost adusa in anul 1868, dintr-un sat de munte al carui nume nu s-a pastrat, incarcata in douasprezece care trase de boi. Inconjurata de pietre de mormant cu litere chirilice abia deslusite, de cruci din lemn ce abia mai amintesc de mormintele din care rasar, bisericuta iti transmite multa liniste. Incepusera sa cada iarasi cateva picaturi de ploaie. Langa bisericuta inchisa, o batrana sapa mormintele: fara timp si fara graba, nevazand nimic in jurul ei, le pregatea astfel de venirea Pastelui. Intram totusi in vorba cu ea, ca sa intrebam cum putem vizita si noi bisericuta: era incuiata, iar cheia era la preotul cel tanar. Apoi incepe sa ne povesteasca de nepotul popei din sat, de oameni si locuri familiare ei si pe care parca si noi trebuia sa le stim de undeva. De fapt asta fac mai toti batranii cu care intram in vorba prin locurile pe care le vizitam: ne spun povesti cu atat de multe detalii despre cele ce le stiu doar ei, incat parca si noi ajungem sa le cunoastem. Interesant cum ajungi sa faci parte din viata unor oameni pe care nu i-ai vazut niciodata si pe care, mai mult ca sigur, nici nu-i vei mai revedea.
De la Bujoreni pornim catre satul Toporu. Si aici voiam sa vizitam o bisericuta de lemn. Vremea deja se schimbase: iesise soarele si odata cu el, si oamenii pe la porti. Asa ca intrebam cum ajungem la biserica veche: tot la cimitir este capatul drumului. Aici insa nici urma de ceea ce cautam noi. Pana la urma decidem sa facem cale intoarsa. Oprim la grupul unde intrebasem de biserica: un barbat vine la masina si, din pacate, nu ne spune nimic nou, decat ca in sat nu este nici o biserica de lemn. De fapt, in sat nu mai este nici scoala, nici gradinita, nici spital. Chiar si asa, ei sunt multumiti ca macar sunt lasati in pace de autoritati. Si sunt multumii cu ceea ce au: aer curat, garlele satului unde se scalda cand vin caldurile. Degeaba ii cheama copiii la oras, sau ii invita in excursii la munte: oamenii nu-si doresc mai mult decat ceea ce au si pentru care multumesc lui Dumnezeu.
Dupa toate astea, mergem la ferma de capre Caprina. La sfarsitul anului trecut comandasem de la ei lapte de capra: cu livrare gratuita la adresa noastra din Bucuresti: http://www.laptesibranzadecapra.ro/
Bun laptele! Apoi a urmat o perioada de pauza, pana acum, in primavara, cand au aparut iezii. Suntem asteptati, ne luam cei 5 litri de lapte si mergem apoi si la grajduri, sa vedem iezii: albi si frumosi, isi striga fiecare dintre ei mama. Iedutele mai mari voiau neaparat sa fie scarpinate intre cornitele abia mijite. Ultimul admirat de noi era si ultimul venit pe lume: un iedut mic si alb, ce avea numai cateva ore de viata.
De aici ajungem la Giurgiu. Si prima oprire: Turnul Ceasornicului (ridicat de turci in anul 1700, folosit ca foisor de observatie). Trecusem de nenumarate ori pe langa el, dar niciodata nu am oprit. Ei, acum i-a venit randul. Nu am reusit sa aflam daca se poate urca in el pana sus: partea superioara, cu geamuri, parea a fi "vizitata" doar de stolurile de porumbei, iar in partea de jos era o terasa-restaurant. Pana la urma ii dam doar ocol si urcam in masina pentru a merge la ruinele cetatii Giurgiu. In oras exista indicatoare catre ruinele cetatii, insa cum de curand circulatia a fost inchisa intr-o zona ce este destinata acum doar accesului pietonal, ne-am invartit ceva vreme pana am gasit indicatorul care trebuie.
Dupa cum ne spune wikipedia, datarea exacta a cetatii Giurgiu este imposibila, dar se presupune ca efortul constructiv s-a desfasurat înainte de anul 1388, intervalul 1388-1389 fiind cel la care turcii otomani cuceresc teritoriile sud-dunarene, in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Cert este ca numele ruinelor se leaga strans cu cel al domnitorului, ca lucrari de restaurare nu s-au facut decat mult prea timid si ca, posibil, in curand nu va mai exista nici ceea ce am reusit noi sa vedem. Zona este imprejmuita cu un gard prin ale carui sparturi intra si ies vacile ce pasc in zona. Peste tot aruncate hartii, carpe, obiecte de plastic. Nici vorba de un panou cu detalii istorice, cu o harta cat de cat schitata a cetatii. Cu o istorie zbuciumata, punct ravnit la granita, Cetatea Giurgiu a fost arsa din temelii si reconstruita de aproximativ 9 ori. Din pacate, se pare ca ce nu au facut turcii si alti cotropitori am facut chiar noi...
Tot in Giurgiu mai puteti vedea si Podul Bizet. Construit la inceputul sec. XX si menit a face legatura dintre portul dunarean si Tara Romaneasca peste canalul Sfantu' Gheorghe, acesta trebuia sa asigure o dubla legatura: si sosea, si cale ferata. Geografia locului a impus o solutie extraordinara pentru acea perioada, solutie ce a fost oferita de catre inginerul Ion Ionescu-Bizet (fondatorul revistei Gazeta Matematica...daca o mai tineti minte). Acesta a prezentat planul sau unui alt mare savant, Anghel Saligny: asa a aparut, in anul 1905, primul pod in unghi pe plan orizontal din lume, pod care a fost admirat de specialisti din intreaga lume si care astazi poarta numele celui din ca carui idee a aparut: Podul Bizet.
Mai multe detalii despre prea putin cunoscutul inginer: http://www.agir.ro/univers-ingineresc/ion_n._ionescu-bizet_1324.html
Ultima oprire o facem la Schitul Sfantul Nicolae. Spre rusinea noastra, nu stiam detalii despre acest lacas de cult, dar l-am vizitat pentru ca aveam masina parcata in fata intrarii. Exteriorul este impresionant cu cele doua coloane ce trajuiesc accesul in biserica, iar interiorul este de o rara frumusete. Nu se stie data la care a fost ridicat lacasul de cult ce a avut un trecut destul de zbuciumat: initial a fost geamie, dar a devenit lacas de cult ortodox in anul 1830 (orasul Giurgiu fiind eliberat de sub stapanirea otomana un am mai tarziu), a fost apoi bombardat de turci in 1877 in timpul Razboiului de Independenta, si de nemti in anul 1944 in cel de-al Doilea Razboi Mondial. In anul 2006 a devenit schit.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 7

Dragi prieteni,

asa cum v-am promis, va tinem la curent: astazi am fost si ne-am consultat cu dna avocat. Vestile sunt extrem de bune, insa detalii am sa postez dupa ce vom lua decizia finala si vom pune la punct cateva acte.

Pana atunci, se pot face presiuni la institutiile abilitate.

Pana una alta, puteti verifica link-ul acesta:

https://spreadsheets.google.com/ccc?key=0Aqt2eTNUBQSwdE04ZjJ1THVEclBHVXFoWWNNVFVITkE&hl=en&authkey=CJTc6MIC#gid=0

Ce parere aveti? Ar fi interesant sa afle si Antena 3....

vineri, 15 aprilie 2011

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 6

Si ca sa nu se creada ca am ceva cu cineva....

Iata ca se poate si asa: tot saptamana asta am semnalat unui alt site ca folosesc fotografiile noastre (erau incarcate vreo 70 de fotografii din albumele noastre picasa la ei pe site).
Mi-au raspuns de o maniera politicoasa si fotografiile au fost sterse ieri de pe site-ul respectiv.
Asadar, o cale amiabila care a rezolvat problema intr-o maniera civilizata, nu s-a lasat cu amenintari sau altele asemenea. Majoritatea celor care m-au contactat au fost sau sunt in situatii similare. Nu sunt procesomana, incerc sa rezolv problemele in limita bunului simt.

RASPUNS
de lacontact@locuri-unice.ro
cătrecristinadumitru1977@gmail.com

data13 aprilie 2011, 22:49
subiectPoze site locuri unice

ascunde detaliile 13 apr. (Acum 2 zile)

Buna seara,

Pentru inceput dorim sa va multumim pentru interesul acordat site-ului
locuri-unice.ro.
Din pacate, ne este foarte dificil sa verificam sursa pozelor incarcate pe
site de catre vizitatori.
Daca doriti putem sa le eliminam de pe site sau sa adaugam sursa pozelor.
Asteptam feed-back-ul dumneavoastra.

O seara buna,
Echipa Locuri Unice


Răspundeţi Redirecţionaţi

Răspundeţi |Cristina Dumitru către contact
arată detaliile 14 apr. (Acum 2 zile)

de laCristina Dumitru
cătrecontact@locuri-unice.ro

data14 aprilie 2011, 00:23
subiectRe: Poze site locuri unice
trimis degmail.com

ascunde detaliile 14 apr. (Acum 2 zile)
Buna seara,

va rugam sa eliminati fotografiile pentru care v-am semnalat acest fapt. Pe viitor ar fi bine sa verificati, v-ati proteja chiar pe dvs. in acest fel de eventualele neplaceri.

Cu multumiri,
Cristina DUMITRU

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 5

Dragi prieteni,

din graba si nervii momentului, cred ca am uitat sa mai postez un raspuns, al celor de la ORDA.

Repar "greseala" mai jos:

MESAJ:
de laCristina Dumitru
cătreoffice@orda.gov.ro,
office@orda.ro

data11 aprilie 2011, 14:51
subiectSolicitare informatii
trimis degmail.com

ascunde detaliile 11 apr. (Acum 4 zile)

Buna ziua,

numele meu este Cristina DUMITRU si as dori sa ma ajutati cu cateva informatii legate de folosirea fara drept a fotografiilor.
Asadar, pe site-ul www.skytrip.ro am regasit vineri, 8 aprilie 2011, doua dintre fotografiile personale (posibil sa mai fie si altele, am sa mai caut). Am facut "print screen" si am salvat: vi le trimit in atasament. Fotografiile respective le puteti regasi aici: https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ItinerariiBuzoiene#5405964290207866338.
si aici:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#5532082383526469330

Am trimis doua zile la rand mail-uri catre societatea respectiva, semnaland acest abuz. Astazi, 11 aprilie 2011, vazand ca nu raspund, le-am trimis pe e-mail contract de cedare drepturi de autor, solicitand o anumita suma pentru fiecare dintre cele doua fotografii, precum si instiintarea ca voi rezolva in fata instantelor competente situatia ivita, in cazul in care nu semneaza contractul.
Urmarea: aceeasi liniste ca si pana acum, numai ca de pe site-ul www.skytrip.ro au disparut fotografiile in cauza.
Aveti cumva un sfat, o sugestie pentru mine? Ce as putea face mai departe pentru ca situatia sa nu se mai repete, dar si pentru a primi un beneficiu pentru perioada in care au fost folosite fotografiile respective?

Cu respect si multumiri anticipate,
--
Cristina DUMITRU

http://calatoriisifotografii.blogspot.com/
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977


RASPUNS:
de laOffice
cătreCristina Dumitru

data11 aprilie 2011, 15:57
subiectRE: Solicitare informatii

ascunde detaliile 11 apr. (Acum 4 zile)

Pentru a va raspunde va rugam sa transmiteti datele de identificare complete: nume, prenume, firma(daca este cazul), adresa, nr.telefon.
Va multumim.

OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
Calea Victoriei 91-93, Bucuresti / Str.Transilvaniei 2, Bucuresti
Tel/fax 021 317 50 70 / office@orda.gov.ro / www.orda.gov.ro

SECRETARIAT DIRECTOR GENERAL
OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
office@orda.gov.ro
TEL/FAX 0213175070



Le-am transmis datele solicitate. Cand voi primi raspunsul, am sa-l postez, desigur...Cand il voi primi....

Cristina si Cristin DUMITRU

joi, 14 aprilie 2011

Despre furtul fotografiilor

In primul rand, multumesc tuturor celor care mi-au scris, pe mail sau aici, pe blog.

Cu totii aveti dreptate: trebuie sa ne protejam cat mai bine!

Eu una m-am simtit in felul urmator: am o casa, in care am adunat lucruri dragi mie. O tin incuiata cu o cheie si e imprejmuita de un gard. Nu am sisteme de alarma, buldogi, sarma ghimpata si zabrele la geamuri. Un hot intra in casa si imi fura unul din lucrurile de mai sus. Ba mai mult, cand il prind asupra faptului, nu mai recunoaste nimic, chiar arunca o suspiciune...daca lucrul acela, de fapt, eu doar pretind ca-i al meu? dar de fapt nu prea e...si prin acuza mea justa, il jignesc si-i aduc "prejudiciu de imagine".
Cat incerc eu sa-mi dau seama ce-i de facut, hotul mai intra si-n casa vecinului, chiar daca vecinul are un buldog.
Ma gandesc totusi ca hotul tot hot e, fie ca fura dintr-o casa mai mica, fie dintr-un mai mare...

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 4

Se pare ca tot mai multi fotografi isi descopera fotografiile pe www.skytrip.ro
Interesant....

Sa va mai povestesc ceva, tot pe aceeasi tema. Numai ca de data asta o sa fac o prezentare mai amuzanta, sa ne mai descretim putin fruntile!

Anul trecut, in 2010, in preajma Craciunului, in parcul Cismigiu au fost instalate o multime de casute. Eu una le retin mai ales pe cele cu turta dulce, sunculita afumata si vin fiert... Nu apucasem inca sa trecem pe-acolo, eu si Cristi.

Intr-una din zile ma suna o verisoara care iesise la plimbare in Cismigiu cu fetita, tocmai ca sa vada pomul de iarna, patinoarul, casutele cu jucarii...in fine, sa intre in atmosfera Craciunului. Si cum zicea, ma suna. Eu eram la birou inca. Imi zice: "Vai, dar ce fotografii frumoase aveti in Cismigiu!". Eu nu inteleg, am initial senzatia ca vorbeste despre vreo expozitie foto a Asociatiei Bucurestiul meu drag! Isi da seama ca nu prea stiu despre ce e vorba, asa ca ma lamureste: "Pai tu si Cristi, ce fotografii frumoase aveti expuse!" hmmm...mai rau intru in ceata...noi nu aveam nici o expozitie personala, nici nu participasem la vreo expozitie! Pana la urma tot ea ma lamureste: fotografii cu mine si cu Cristi erau expuse in Cismigiu, la una dintre casutele de care va povestea...

Bineinteles, dupa ce termin cu serviciul, merg impreuna cu Cristi in Cismigiu, sa cautam fotografiile cu pricina.

Dragi prieteni, nu mica ne-a fost surpriza cand, la o casuta de-acolo, din Cismigiu, inchiriata de un pozar, zarim vreo 5 - 6 fotografii printate in format fff mare..acopereau partea din fata si o laterala a casutei. Inca putin si ne faceau postere!
Mai erau si altele, dar cele cu noi erau cele mai multe.

Ne ducem sa discutam cu respectivii... "Ce fotografii frumoase, dar de unde le aveti?" Raspunsul vine cat se poate de sincer, relaxat, amuzant sau cum vreti voi: "De pe net!". Noi continuam: "Si cunoasteti persoanele din fotografiile acestea?" In momentul acela i-a cam picat fata pozarului nostru...pai c-o fi, c-o pati..Clar, nu ne cunoastea inainte, dar acum ne-a recunoscut. Le-a dat pe toate jos...i-am dat un sfat prietenesc, sa aiba grija ce fotografii foloseste de pe net, ca data viitoare poate nu va mai avea norocul sa fim tot noi.
Nu mi-a ars de scandal atunci. Mai mult ne-am amuzat. Acum regret ca nu i-am cerut macar o fotografie cu noi.

Apropo, e vorba de fotografia de aici, ii pusese si un chenar inzorzonat:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/IarnaPrinBucuresti#5418215682942613698

Asadar, nu uitati: ce e public, e gratis!!!!!!! URA!!!!!!!

Cristina si Cristin DUMITRU

miercuri, 13 aprilie 2011

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 3

Si, in fine, raspunsul final. Azi ma pregateam sa trimit si solicitarea scrisa...nu am mai apucat...
Cum spunea cineva, s-a ajuns si la povestea "hotului de pagubas".


cătreCristina Dumitru

data13 aprilie 2011, 13:05
subiectraspuns sesizare din 11.04.2011 - mail -
trimis deskygroup.ro

ascunde detaliile 13:05 (acum 2 ore)


stimata doamna,

Urmare a sesizarii dumneavoastre din 11.04.2011/FN - mail - privind prezumtiva utilizarea unor fotografii presupuse a fi proprietatea dumneavoastra pe site-ul www.skytrip.ro prin prezenta va comunicam ca rezultatul verificarilor sub aspectul reclamat este unul negativ respectiv la controlul asupra site-ului nu au putut fi identificate cele indicate de dumneavoastra ca fiind utilizate fara acord.
In ceea ce priveste cele din attachament, desi creaza suspiciunea de utilizare, nu putem a le retine drept edificatoare in conditiile in care nu putem sa ne dam seama de autenticitatea lor. Pe de alta parte, fata de aceasta prezumtiva utilizare - n. la data de 11.04.2011 in urma controlului intreprins nu s-au putut constata cele reclamate de dumneavoastra - pentru o corecta intelegere a starii de facto, aratam ca o atare situatie ar intra sub incidenta disp. art. 33 lit. f din L. 8/1996 cat si a disp. art. 83 al. 1 si 3 cu considerarea art. 85 al. 2 din acelasi act normativ potrivit carora pentru nasterea dreptului de autor respectiv posibilitatea invocarii acestui drept asupra unei opere fotografice era absolut obligatoriu a se indica numele sau pseudonimul autorului sau orice alt semn care sa permita identificarea acestuia ( n. respectiv a dumneavoastra ) in caz contrar nu exista prezumtia nasterii acestui drept asupra operei fotografice. Una din conditiile nasterii si invocarii dreptului de autor asupra unei opere, in conditiile L. 8/1996, indicate la art. 7 este aceea ca opera in cauza sa fie adusa la cunostinta publica sub numele sau pseudonimul autorului sau a altui semn ce permite identificarea acestuia, elemente/conditii care lipsesc in ceea ce priveste foto indicate de dumneavoastra si prezumate a va apartine, lipsa care conduce si la imposibilitatea invocarii unor drepturi de autor. In acelasi sens, edificatoare sunt si disp. art. 85 din L. 8/1996 potrivit carora nu pot face obiect al dreptului de autor fotografierea unor , exemplificativ, acte ... , desene tehnice, ... si alte asemenea (n. sintagma " alte asemenea" cuprinde inclusiv fotografierea unor obiective turistice destinate publicului ), art. 86. Caracterul public si lipsit de protectia dreptului de autor - in conditiile art. 85 si art. 83 al. 1 si 3 - al foto indicate si prezumate a va apartine reiese si din continutul sesizarii dumneavoastre prin indicarea a doua link-uri :https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ItinerariiBuzoiene#5405964290207866338 respectiv https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#5532082383526469330 dintre care primul conduce la o retea de socializare "facebook " iar celalalt la un site cu caracter public sau altfel spus destinat publicului, gratuit.
Sub aspectul prejudiciului pe care il reclamati, acesta nu se justifica/nefondat in contextul lipsei unei probatiuni a dreptului de autor si incalcarea acestuia in privinta dumneavoastra, a probatiunii unei activitati comerciale desfasurata de dumneavoatra avand ca si obiect foto in cauza, cat si prin lipsa unei utilizari pe site-ul www.skytrip.ro a foto reclamate la momentul sesizarii din 11.04.2011 - mail - si ulterior.
Fata de aceste considerente, reclamatia dumneavoastra privind un eventual abuz din partea noastra si respectiv o utilizare fara drept a unei opere fotografice ce v-ar apartine este nefondata si pe cale de consecinta inadmisibila, putand atrage in mod similar raspunderea dumneavoastra civila, contraventionala sau penala prin prejudiciul de imagine adus companiei noastre si gravitatea afirmatiilor facute la adresa noastra.


Cu respect,

--

Asadar:

- orice e public e gratis;
- faptul ca pot prezenta fotografiile la marimea originala nu-i ok, trebuia ca pe fotografia publicata sa fie scris mare, cu bold si cu rosu: Copyright Cristina Dumitru;
- orice fotografie care este facuta unui obiectiv turistic destinat publicului este, la randul ei, gratuita (chiar daca ti-ai rupt galosii sa ajungi acolo, ai mancat din traista si ai mai platit si cel putin 20 ron taxa foto + 20 ron taxa de intrare); ce fraieri astia de la Nat Geo, platesc pentru fotografii cand le-ar putea lua de pe net!
- sa iti faci un album on-line cu numele tau nu-i destul: ar trebui sa indicam CNP, adresa, serie si numar de CI sau pasaport;
- amenintari cu procesele, ca fraierii nu au timp si bani...

Si o intrebare: cum explica ceea ce scriu la "Termeni si Conditii"?????



Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - episodul 2

Redau mai jos mesajele de ieri, 12 aprilie 2011:

Mesaj trimis:
- Afişaţi textul citat -
On 12.04.2011 15:56, Cristina Dumitru wrote:
Buna ziua d-le Dusa,

as dori sa stiu daca, in urma discutiei de ieri, ati reusit sa faceti verificarile respective.

Cu multumiri,

--
Cristina DUMITRU

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977

Mesaj primit:
stimata doamna,

Asa cum va indicam si ieri raspunsul il veti primi inauntrul termenului legal.

Cu stima,
....

Mesaj trimis:--
de laCristina Dumitru

data12 aprilie 2011, 16:07
subiectRe: Solicitare informatii
trimis degmail.com

ascunde detaliile 16:07 (acum 23 ore)


Va multumesc pentru raspuns.

As mai avea totusi o singura intrebare, pentru ca nu cunosc acest aspect si nu vreau sa va deranjez si cu alte intrebari inutile: care este termenul legal in care trebuie sa primesc raspuns din partea unei institutii private, si conform carei prevederi legale? Din cate stiu, dvs. reprezentati o institutie privata. Sau ma insel?

Inca o data va multumesc pentru rabdare si amabilitate.

Cu respect,
Cristina DUMITRU

Mesaj primit:

Doamna Cristina,

Termenul legal in lipsa unei reglementari exprese a L. 8/1996, este de 30 zile de la data inregistrarii unei sesizari.
Rugam sa respectati o procedura interna in derulare raspunsul urmand sa-l primiti la finalizarea verificarilor. De asemenea, rugam sa pastram un dialog civilizat si axat pe respect reciproc, fara sarcasm si atingeri inutile cu atat mai mult cu car solicitarea dumneavostra nu respecta conditiile de forma stabilite de lege pentru inregistrarea unei reclamatii: forma scrisa datata si semnata sau dupa caz cond. stabilite de L. 455/2001.
Va multumim pentru intelegere,


Cu stima,
....

luni, 11 aprilie 2011

Despre cum se promoveaza turismul romanesc folosind fotografii fara drept de autor - ep.1



Dragi prieteni,

am sa va povestesc o intamplare ceva mai neplacuta de aceasta data: titlul cred ca este destul de sugestiv.

08 aprilie 2011
Vineri seara am stat ceva mai multa vreme pe net pentru ca voiam sa adunam cateva informatii despre locurile pe unde voiam sa mergem sambata, si anume prin judetul Giurgiu. Vizitam si site-ul www.skytrip.ro, descoperit de Cristi in cursul aceleiasi zile - ramanem placut impresionati. Intamplator insa, vizitam sectiunea "Obiective religioase" din jud. Ilfov. SURPRIZA!!! Recunoastem o fotografie facuta de noi si postata pe albumul picasa aici: https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#5532082383526469330
Un nod in gat...poate totusi nu-i fotografia noastra...asa ca incepem sa numaram frunzele, umbrele, pixelii...nu-i nici o indoiala, este fotografia noastra!!!!
Mai cautam cateva destinatii pe unde am fost si am facut fotografii...inca un nod in gat: fotografia de aici: https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ItinerariiBuzoiene#5405964290207866338 postata pe site-ul sus-mentionat: www.skytrip.ro, la sectiunea Obiective naturale, judetul Buzau.
Ne enervam. Ne calmam. Ne mai enervam inca o data cand vedem ce scrie la sectiunea "Termeni si conditii" de pe www.skytrip.ro....

Mai verificam inca o data frunzele, umbrele si pixelii...sunt fotografiile noastre, folosite fara drept de autor de cei care au realizat site-ul www.skytrip.ro!!!
Salvam cate un "print screen" cu fiecare fotografie.
Cristi pune cate un comentariu fiecarei fotografii :"FOTOGRAFIE FOLOSITA FARA DREPTURI DE AUTOR!!!". Bineinteles, comentariile nu au fost aprobate.
Trimit mail-ul de mai jos catre toate adresele ce apar la sectiunea "Contact" de pe site-ul www.skytrip.ro:

""""de laCristina Dumitru
cătreoffice@skytrip.ro,
diana.petrut@skytrip.ro,
andreea.milici@skytrip.ro

data8 aprilie 2011, 22:35
subiectSolicitare informatii
trimis degmail.com

ascunde detaliile 8 apr. (Acum 3 zile)


Buna ziua,

Am regasit pe pagina www.skytrip.ro foarte multe informatii utile, detalii pretioase, dar si multe fotografii. Dintre acestea din urma, unele chiar interesante. Si ar fi completat in mod placut si mai ales corect site-ul www.skytrip.ro daca ar fi fost mentionata si sursa de unde au fost copiate ele, sau macar daca ar fi fost cerut acordul autorului. Si nu ar fi fost numai corect, ci si legal. Conform legii drepturilor de autor (mentionata chiar pe www.skytrip.ro) ar fi trebuit respectate cateva prevederi care, daca sunt incalcate, se pot solutiona pe cale juridica. Mentionez faptul ca fotografii din albumele mele personale: https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ItinerariiBuzoiene#5405964290207866338 si https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#5532082383526469330 au fost folosite fara a mi se cere acordul. Sunt de acord sa sustinem cu totii, dupa posibilitati, dezvoltarea turimului romanesc, dar o activitate cu temelii incorecte si, mai ales, prea putin legale, nu cred ca va fi una de succes si de viitor.
Fara a avea pretentii materiale (cel putin in acest moment), mi se pare corect si, mai ales, legal, sa ne respectam reciproc munca si eforturile: as dori ca macar acum reprezentantii site-ul www.skytrip.ro sa ma contacteze pentru lamurirea situatiei ivite.

Cu respect si multumiri,
--
Cristina DUMITRU

http://calatoriisifotografii.blogspot.com/
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977""""

Vizitam si pagina de facebook a site-ului www.skytrip.ro: atat pagina de web de pe facebook, unde nu putem posta nimic, cat si pagina de facebook a persoanei skytrip, unde punem cateva comentarii, in limita bunului simt, zic eu. Spre exemplu, la un mesaj al dansilor: "Cifra noastra norocoasa este 7. A voastra?" Noi am scris: "Cifra noastra norocoasa este 2: atatea fotografii am descoperit pe site-ul www.skytrip.ro folosite fara drept de autor" Sau la un clip al dansilor ce continea intrebari de genul: "Stiati ca in cutare loc din Romania este asa si asa...", noi le-am scris: "Stiati ca pentru folosirea fotografiilor nerealizate de dvs. aveti nevoie de acordul autorului acestei fotografii?" Si tot asa...
Am postat pe facebook "screen print-urile" salvate, cu cele doua fotografii ale noastre publicate fara a se mentiona autorul si nici macar albumul foto din care au fost copiate.Bineinteles, duminica, 10 aprilie 2011, am fost blocati si nu am mai putut posta pe pagina de facebook a persoanei "SKYTRIP".

09 aprilie 2011
Sambata, dupa ce am revenit din excursia despre care am sa va vorbesc zilele urmatoare, trimitem mesajul pe care l-am redat mai sus si catre adresa de e-mail: marketing@skytrip.ro
Fotografiile noastre erau tot pe site-ul www.skytrip.ro si tot fara a se mentiona sursa, autorul...un link macar catre albumul foto din care au fost copiate.
Cred ca e inutil sa mai spun ca nu am primit nici macar un mesaj prin care sa fiu intrebata daca sunt de acord cu publicarea fotografiei pe site-ul www.skytrip.ro

10 aprilie 2011
Duminica descoperim ca nici eu, nici Cristi, nu mai putem posta comentarii pe peretele persoanei skytrip romania de pe facebook...buuuun...

11 aprilie 2011
Luni incepem cu forte proaspete: fotografiile noastre tot pe site, in casuta postala nici un mesaj prin care sa se recunoasca faptul ca acestea au fost postate pe site-ul www.skytrip.ro fara a fi mentionat autorul, sau un link catre albumul foto de unde au fost copiate...ceva, orice...scuze, eventual...recunoasterea greselii...nimic.
Ok, trimit catre aceleasi adrese de e-mail gasite pe www.skytrip.ro mesajul de mai jos, cu un contract de cesiune a drepturilor de autor in atasament:

""""de laCristina Dumitru
cătreoffice@skytrip.ro,
diana.petrut@skytrip.ro,
andreea.milici@skytrip.ro,
marketing@skygroup.ro

data11 aprilie 2011, 12:03
subiectContract cedare drepturi de autor
trimis degmail.com

ascunde detaliile 12:03 (acum 7 ore)


Buna ziua,

avand in vedere faptul ca, desi v-am notificat in scris in datele de 8 si 9 aprilie 2011 faptul ca pe site-ul WWW.SKYTRIP.RO ati publicat, fara a avea acest drept, doua dintre fotografiile care imi apartin, nu ati luat nici un fel de masura in sensul reglementarii situatiei, va trimit in atasament Contractul pentru cedarea drepturilor de autor. In cazul in care veti decide sa nu fiti de acord cu prevederile acestuia din urma, si nici nu veti intreprinde o alta actiune pentru a solutiona in mod legal sesizarea mea, ma voi adresa instantei competente pentru solutionarea situatiei ivite.

Cu respect,
--
Cristina DUMITRU""""

Mai intreb si eu pe unul-pe altul ce-i de facut...mai anunt fotografii din Asociatia Bucurestiul meu drag ce s-a intamplat...
Pana una-alta, mai arunc un ochi pe site-ul www.skytrip.ro SURPRIZA!!!!! Fotografiile cu pricina disparusera!!!!!!! Ok...sunt in continuare naiva si astept un mail in care sa mi se explice ce s-a intamplat, eventual niste scuze....

Nu trece mult timp si primesc mesajul de mai jos:

""""de laOffice - Sky Trip
cătrecristinadumitru1977@gmail.com

data11 aprilie 2011, 14:46
subiectwww.skytrip.ro
trimis deskytrip.ro

ascunde detaliile 14:46 (acum 4 ore)


Buna ziua.

In urma mesajelor dvs., s-a facut o verificare in website si s-a constatat ca fotografiile de care vorbiti nu exista pe www.skytrip.ro.

Daca aveti alte solicitari privind aceasta problema, va rugam sa contactati Departamentul Juridic, pe adresa de e-mail: juridic@skygroup.ro .

Va multumim.

Echipa Skytrip""""

INCREDIBIL!!!!!!

Bineinteles ca am contactat Departamentul Juridic... dar si Oficiul pentru Drepturi de Autor, ORDA.

Catre Departamentul Juridic de la Skytrip am trimis urmatorul mesaj:

""""de laCristina Dumitru
către
Office - Sky Trip

data11 aprilie 2011, 14:59
subiectSolicitare informatii
trimis degmail.com

ascunde detaliile 14:59 (acum 4 ore)

Buna ziua,

numele meu este Cristina DUMITRU si as dori sa ma ajutati cu cateva informatii legate de folosirea fara drept a fotografiilor.
Asadar, pe site-ul www.skytrip.ro am regasit vineri, 8 aprilie 2011, doua dintre fotografiile personale (posibil sa mai fie si altele, am sa mai caut). Am facut "print screen" si am salvat: vi le trimit in atasament. Fotografiile respective le puteti regasi aici: https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ItinerariiBuzoiene#5405964290207866338.
si aici:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#5532082383526469330

Am trimis doua zile la rand mail-uri catre societatea respectiva, semnaland acest abuz. Astazi, 11 aprilie 2011, vazand ca nu raspund, le-am trimis pe e-mail contract de cedare drepturi de autor, solicitand o anumita suma pentru fiecare dintre cele doua fotografii, precum si instiintarea ca voi rezolva in fata instantelor competente situatia ivita, in cazul in care nu semneaza contractul.
Urmarea: aceeasi liniste ca si pana acum, numai ca de pe site-ul www.skytrip.ro au disparut fotografiile in cauza.
Ba mai mult, in urma cu cateva minute, am primit de la colegii dvs. un e-mail in care mi se spunea ca acele fotografii nu exista pe site-ul www.skytrip.ro.
Corect, nu MAI exista, insa ele au existat pana in momentul in care eu am solicitat incheierea unui contract.
Faptul ca sunt tratata in acest mod si nici macar nu s-a recunoscut inclacarea drepturilor de autor ma face ca, desi luasem decizia sa las lucrurile in acest punct, sa merg mai departe: va rog sa aprofundati "verificarile" facute si macar sa aveti corectitudinea de a recunoaste ceea ce s-a intamplat. Materialele incarcate pe site-ul dvs. de-a lungul timpului se vor putea verifica, in urma unei hotarari judecatoresti.

Cu respect si multumiri anticipate,
--
Cristina DUMITRU"""

Am primit un raspuns diplomat, il redau mai jos:

""""de la ...@skygroup.ro>
cătreCristina Dumitru

Buna ziua,
Referitor la sesizarea dumneavoastra comunicata electronic - n. mail - azi 11.04.2011, prin prezenta va comunicam ca vom proceda la verificarea veridicitatii afirmatiilor dumneavoastra, inclusiv asupra incidentei L. 8/1996 sub aspectul semnalat de catre dumneavoastra, urmand a va comunica un raspuns inauntrul termenului legal.
Nu putem sa ne antepronuntam asupra unei situatii faptice fara o verificare prealabila si a realitatii celor semnalate.

Cu stima,
--
BIROU JURIDIC""""

Astept raspunsul dansilor si promit sa va tin la curent...

Inca incerc sa imi revin dupa socul provocat de mesajul ce ma prosteste in fata...fotografiile respective nu sunt pe site...

Cele bune tuturor,

vineri, 1 aprilie 2011

Despre calatorii si nu numai


Redau mai jos un articol gasit pe http://www.agero-stuttgart.de
Mi s-a parut mult prea interesant ca sa nu vi-l impartasesc:

Comunitatea românilor din Australia, ca şi toţi românii din lume, se pot mândri cu conaţionalii lor care au păşit şi explorat o parte din „ţara cangurilor” cu aproape 90 de ani în urmă. De fapt, patru tineri români - Dumitru (Demetre) Dan, Paul Pârvu, George Negreanu şi Alexandru Pascu - debarcau la Sydney în anul 1911. Ei îşi continuau călătoria lor, „mergând pe jos” – cum scriau jurnalele vremii – în jurul globului pământesc, pe un itinerariu de 100 000 de kilometri.

În acel timp, temerarii călători porniseră din primăvara anului 1910 în marea lor călătorie care avea să dureze 6 ani. Dintre ei, doar Dumitru Dan a reuşit sa supravieţuiască acelei extraordinare încercări a forţei umane, finalizând, mai târziu, călătoria-concurs de 100.000 de kilometri pe jos. O scurtă descriere a călătoriei în ansamblu a fost prezentată într-un capitol din cartea „Străbătând lumea ” (Tebeica V., Bucureşti, 1962).

Marea performanţă a românului Dumitru Dan, încă neegalată pe plan mondial, este consemnată şi în „Guinness Book of World Records” (Ediţia 1985, pag. 458-459), ca unică performanţă a unui sportiv şi explorator.

George ROCA
Redactor AGERO
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nenumăratele întâmplări povestite de unchiul meu Dumitru Dan mi-au rămas adânc întipărite în memorie. În copilărie şi adolescenţă ascultam cu nesaţ povestirile lui din acea fantastică aventură a cunoaşterii. La început crezusem că tot ceea ce ne relata el îşi avea izvorul în cunoştinţele şi imaginaţia lui „de om umblat”- aşa cum spunea bunica. Oricum, nouă, copiilor – nepoţii lui - ne mergea la inimă. Abia aşteptam să „trăim pe viu” noi peripeţii din „călătoria noastră” în jurul globului. Aşteptam, cu sufletul la gură, să ascultăm ceea ce va urma. Într-o zi de vacanţă a primului an de liceu, fiind în vizită la Buzău, am fost „invitat” de tanti Adelina – soţia lui – „la o repriză de ordine şi curăţenie” în biroul lui din casa de pe bulevardul Lenin – cum se numea pe atunci. Ţin minte că el era plecat la Piatra Neamţ, unde fusese invitat să ţină o conferinţă la o şcoală din oraş.

Şi uite aşa, ştergând praful şi punând hârtiile în ordine, am văzut cu ochii mei sute de vechi documente oficiale şi publicaţii – ziare şi reviste ale vremii – care atestau trecerea lui Dumitru Dan prin cele mai diverse locuri din lume. Tot atunci am mai pus în ordine şi clasoarele de timbre, şi colecţia de bancnote şi monezi din cele mai diverse ţări ale lumii, şi în cărţile scrise într-un „babilon de limbi străine”. Am realizat cu uimire, că tot ceea ce ascultasem fusese trăit pe viu de către unchiul meu. Ştiu că am alergat spre bucătăria de vară şi i-am spus matuşei mele: „Tanti, am văzut… am văzut totul… este adevarat… chiar a mers pe jos… în toată lumea!” Ea mi-a răspuns scurt, „Sigur! Dar tu ce credeai?!” De atunci, vacanţele de vară le petreceam în mare masură la reşedinţa lor din Buzău, profitând din plin de „lecţiile” gratuite de geografie, istorie, artă şi etnografie.

Am păstrat mult timp manuscrisul despre călătoria lui D. Dan, scris parţial de mâna surorii mele – şi fina lui – Elena Drăgan din Bacău, la dictarea unchiului nostru. Încă n-am reuşit să scriu un volum detaliat despre performanţa fără egal a acestor bravi globe-troteri români, despre extraordinara lor forţă de a invinge greutăţile unei călătorii de o asemenea anvergură. În schimb, pe baza informaţiilor pe care le posed, a amintirilor pe care le-am consemnat cu grijă, am pregătit acest articol atât pentru românii-australieni cât şi pentru cei de pretutundeni. Chiar şi aşa, fiul meu, Chris Sharpe mi-a luat-o înainte. El a scris un eseu (pe vremea când era în clasa 11-a la Estancia High School, în Costa Mesa, California) despre „tataia” Dumitru Dan, ca “cel mai bătrân om pe care l-a cunoscut”.

Pregătirea marii călătorii a început la Paris. Cei patru tineri români, Dumitru Dan, Paul Pârvu, George Negreanu şi Alexandru Pascu se aflau la Paris din septembrie 1907; primii doi urmând cursurile facultăţii de geografie, iar ceilalţi doi, conservatorul de muzică. Acolo, ei au aflat despre marele concurs, organizat de „Touring Club de France”, de a ocoli globul terestru mergând pe jos. Călătoria avea să înceapă în capitala ţării de origine a concurenţilor.
Încrezători în puterea lor fizică şi morală, cei patru care formau „The Romanian team” s-au înscris la concurs. Procesul de selecţie a fost lung şi anevoios. Datorită prezentării celui mai interesant traseu pentru o astfel de călătorie, dar şi a faptului că au dovedit cea mai buna pregătire, cei patru au fost selectaţi dintre 200 de echipe participante. Potrivit planului, ei urmau să parcurgă pe jos 100,000 km (peste 62,000 mile) timp de 6 ani, traversând trei oceane şi de şase ori ecuatorul, ajungând la Nord dincolo de paralela 67, în Alaska, iar la Sud, la paralela 40 în Argentina şi Chile.
În timpul traversării oceanelor şi a câtorva mări, globe-trotterii români parcurgeau, pe puntea vaporului, timp de 6-8 ore pe zi, câteodată chiar 10 ore „când era soare şi frumos”, o distanţă echivalentă cu cea care ar fi fost strabatută pe uscat. În acest fel prin traversarea Oceanului Atlantic (de 4 ori), a Oceanului Indian (de 2 ori) şi a Oceanului Pacific (o singura traversare) ei au străbătut mii de km care s-au adăugat la zestrea precedentă. Distanţele erau înregistrate de pedometre (contoare cu contragreutate, procurate din Anglia, care măsurau câte un yard la fiecare pas) pe care le aveau legate la gleznă. De exemplu, în vara anului 1912, în cele 27 de zile de traversare cu transpacificul „Rangoon”, de la San Francisco, California, la Yokohama, Japonia, călătorii români au străbatut pe puntea vasului 4400 km.
Concursul în ansamblu a însemnat o încercare sportivă de mare dificultate, dar în acelaşi timp un prilej unic de studiu şi de profundă cunoaştere a locurilor, oamenilor şi obiceiurilor. Potrivit regulamentului concursului, trecerea prin diferite localităţi ale lumii trebuia certificate de autorităţile locale, de personalităţi ale vremii precum şi de căpitanii de vapor, în cazul traversării oceanelor sau mărilor. Călătoria trebuia să fie făcută cu mijloace proprii, Touring Club de France oferind, la terminarea călătoriei, un premiu de un franc francez aur pentru fiecare kilometru parcurs.
Globe-trotterii romîni se pregătiseră minuţios pentru drum, în plus ei erau polisportivi, buni cântăreţi, instrumentişti şi foarte buni dansatori. Ei au făcut cunoscute, în întreaga lume, frumuseţea folclorului românesc, cântecele şi dansurile populare de pe întreg ţinutul României. În plus ei au hotărît să îmbrace costume naţionale româneşti, cu tricolorul românesc de-a curmezişul pieptului. De altfel talentul lor artistic şi oratoric, cunoştinţele lor lingvistice şi etnografice au fost calităţi importante care le-au permis să dea numeroase spectacole. Pe parcursul intinerarului lor din jurul globului, în marile oraşe, au ţinut nenumărate conferinţe urmate de adevărate spectacole în care şi-au etalat multiplele lor talente. Toate acestea au reprezentat o însemnată sursă de venit, acumulând banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru hrană, suveniruri, taxe de intrare în diverse ţări şi alte cheltuieli. Menţionez faptul că toate costumele naţionale româneşti şi încălţările (opinci) erau originare din România. Acestea erau trimise în avans la un anumit punct al intinerariului (pe baza unui orar stabilit din timp sau, în caz de urgenţă pe baza unei telegrame) de către familiile acestora. De remarcat faptul că ei vorbeau fluent sau comunicau suficient de bine în numeroase limbi străine. În afară de limba română şi franceză, fiecare din cei patru, era specializat pe un grup sau o familie de limbi străine. În acest sens cu înclinaţia şi uşurinţa lui deosebită, Dumitru Dan asimilase uşor limba italiana, spaniolă şi portugheză. Pe lânga limba greacă - vorbită în familie şi învăţată şi la liceu – acesta vorbea fluent şi limba engleză.
Cei patru tineri calatori au pornit din Bucureşti, capitala României, la 1 aprilie 1910, în direcţia Braşov, Cluj, Budapesta (Ungaria) urmand traseul Viena (Austria), Berlin, Hamburg, Flensburg (Germania), Copenhaga (Danemarca), Olso (Norvegia), Stockholm (Suedia), Helsinki (Finlanda). La 29 iunie 1910 au vizitat capitala Rusiei, St. Petersburg admirând, timp de câteva zile, „nopţile albe” şi toate frumuseţile marelui oraş fondat de Petru cel Mare. A urmat lungul drum spre Moscova trecând prin Nijni Novgorod. Dacă traseul Moscova - Tbilisi (Gruzia) a fost „plin de ritm”, adică etape lungi de câte cel puţin 10 ore de mers pe zi – aşa cum relata D. Dan – atunci următorul, până la Teheran (unde au ajuns în luna noiembrie a aceluiaşi an) a fost „un drum extrem de greu”.
De la Teheran s-au îndreptat spre Işfahan, Shiraz, Basrah şi Bagdad. După vizitarea Babilonului, călătorii români au folosit o rută naturală, Valea Eufratului pentru a ajunge în Alep (Siria). A urmat ruta Damasc, Beirut, Haifa, Nazareth, Nablus, Jerusalim şi Gaza, traversând peninsula Sinai până la Port Said şi Alexandria. După un popas mai lung în Cairo, temerarii călători şi exploratori, s-au odihnit puţin pe blocurile de piatră a piramidelor de la Gizeh, au vizitat Sakkara şi Memphis, apoi au mers pe Valea Nilului: Asyut, Luxor, Assuan, Wadi Halfa (Sudan), ajungând, după a 6-a cataractă a Nilului până la Khartoum.
Din capitala Sudanului itinerarul i-a dus la Asmara, în Eritrea unde au avut parte de o binemeritată odihnă şi pregătire pentru a traversa Marea Roşie spre Peninsula Arabică. După traversare, la Jiddah, au înfruntat drumul deşertic al Arabiei Saudite de astăzi pentru a vizita aşezământul de la Meca. Revenind la Jiddah, ei au străbătut, de-a lungul coastei Mării Roşii, întregul drum până în sudul peninsulei, la Aden. După o odihnă de două zile au traversat din nou Marea Roşie (de fapt strâmtoarea Bab el Mandeb) spre Djibouti. Drumul prin Ethiopia (în acel timp, Abisinia) pâna la Addis Abeba a fost oarecum uşurat de alegerea traseului pe valea râului Awash. Din capitala Abisiniei au traversat Marele Rift şi munţii Ahmar îndreptându-se, pe valea râului Wabe Shebele, spre Mogadishu (pe atunci oraşul aparţinea Somaliei Italiane), cu o lungă extensie pentru a atinge Mombassa (Kenya), Tanga şi Dar es Salaam (în Tanzania de astăzi). Din portul Dar es Salaam au traversat cu vaporul în insula Zanzibar pentru a vizita capitala Koani. Revenind pe continentul African, la Dar es Salaam, ei au străbatut drumul de peste 1.000 de kilometri până in orasul Mocambique, Mozambic având ca ţinta Madagascarul.
Dupa traversrea strâmtorii, românii au paşit pe pământul insulei Madagascar, la Majunga. Desigur, puntea vaporului a fost, ca şi altădată, o bună ocazie de relaxare dar şi un parcurs de aproape 200 de kilometri „…aşa ca să nu ne plictisim!”. Traversarea insulei Madagascar spre Antananarivo a reprezentat o alta grea încercare pe langă cele anterioare. „De remarcat că flora şi fauna insulei sunt cu totul ieşite din comun” – spunea D. Dan.
Din portul Toamasina, globe - trotterii noştri, au părăsit Madagascarul îmbarcându-se pe un vapor cu destinaţia Australia, portul Jackson. Cine s-ar fi gândit atunci că peste 62 de ani, la circa 100 de metri de locul unde ei au debarcat, avea să se inaugureze oficial „faimoasa scoică” din Bennelong Point, Opera din Sydney. “Ochiul unui pictor ar afla aici un fericit moment de inspiraţie şi nu cred că aş putea reda în cuvinte imaginea ce ar aşterne-o el pe pânză”- aşa începea Demetre Dan relatarea despre începutul călătoriei sale în Australia anului 1911. De la Sydney, acesta, împreună cu conaţionalii săi români, au făcut un tur, dus-întors, la Canberra, pentru a vedea proaspăta capitala federală (oficializată la 1 ianuarie 1911), adăgând la zestrea lor aproape 700 de kilometri.
Cel de-al cincilea mare popas de la plecarea din Sydney, pe un traseu de aproape 200 de kilometri, spre Muntii Albaştri (Blue Mountains), a fost făcut în apropiere de Jenolan River, lânga grotele Jenolan, „Binoomea”, cum le spun băştinaşii – o adevărată minune a naturii. Complexul Jenolan Caves fusese deschis pentru public cu peste 50 de ani înainte, iar ei doreau să le vadă cu ochii lor. De acolo, s-au îndreptat spre Katoomba şi, mai departe, pe valea unui râu, spre aşezările Gosford şi Newcastle. Pe acel traseu din Blue Mountains călătorii români au fost preocupaţi de dorinţa de ai cunoaşte pe aborigeni.
O întâmplare ciudată i-a pus pe Dumitru Dan şi pe Alexandru Pascu faţă în faţă cu băştinaşii bărânului continent, fiind, de fapt, prizonierii lor pentru o noapte. Cei doi exploratori cercetaseră o zonă aflată la marginea unei păduri, orietându-se după hartă şi busolă. Colegii lor, Paul Pârvu şi George Negreanu, au rămas „la bază” încercând să construiască un adapost provizoriu pentru noapte. La circa 3-4 km. de la pornire, mergând pe o potecă, Dan şi Pascu, au zărit o poiană chiar în faţa lor. Din acea direcţie se auzeau zgomote ciudate şi vociferări. Prudenţi, dar decişi ei au înaintat, cu băgare de seamă, dornici de a lua contact cu acei oameni. „Deodată pământul ne fuge de sub picioare şi, amândoi, am căzut într-o groapă adâncă” – relata D. Dan. „Desigur, asta o fi o capcană pentru animale”- încercase Sandu Pascu să-l calmeze pe partenerul sau. Imediat au început să acţioneze scormonind pământul cu mâinile şi cu tocul revolverelor (care le purtau permanent) ca să facă ceva trepte. Văzând că eforturile lor erau zadarnice au hotărât să tragă focuri de revolver pentru a-i alarma pe Negreanu şi pe Pârvu pentru ca să le vină în ajutor. Din păcate semnele lor de alarmă au fost interpretate de aborigeni ca o încercare de agresiune. Deasupra gropii deja apăruseră câteva capete de aborigeni care-i priveau cu nedisimulată curiozite dar şi cu teamă! Drept răspuns la focurile de revolver, aborigenii au început să arunce mănunchiuri de iarbă aprinsă care scotea un fum inecăcios făcaindu-i pe cei doi, prinşi în capcană, să-şi piardă cunoştinţa. Desigur calităţile acelor ierburi erau bine cunoscute de către aborigeni.
După un timp, Dumitru Dan şi Alexandru Pascu s-au trezit în mijlocul câtorva colibe, lângă o buturuga mare, legaţi cu frânghii la mâini şi la picioare - de fapt, „funii din plante de tăria tulpinei de cânepă”. În faţa lor, pe buturugă, stătea şeful acelei comunităţi de aborigeni examinându-le armele, lanternele, busola şi harta. Prinvind cu atenţie în jur, prizonierii observaseră că „locul acela nu arata a semn de statornicie, ci un aşezământ provizoriu” - aşa cum povestea D. Dan. Singurele arme văzute la băştinaşi au fost bumerangul, woomera (aruncătoare indigenă de suliţe) şi câteva suliţe. La puţin timp, către seară, aborigenii au mâncat vegetale culese din padure, ceva carne iar la sfârşit au servit o băutură - numită parcă „ogna” - care i-a ameţit pe toţi. Cum nu ştiau ce soarta le hotărîse şeful comunităţii cei doi au decis să scape cu orice preţ. După miezul nopţii, profitând de intuneric şi de somnul adânc al baştinaşilor „Pascu s-a târât până la foc şi şi-a ars funia care-i lega mâinile, pârlindu-se puţin şi la mâini, apoi m-a eliberat şi pe mine - povestea D. Dan - cu ajutorul unui cuţitaş pe care-l purta mereu sub ciorap”. Proverbul „Fuga-i ruşinoasă, dar sănătoasă!” s-a dovedit a fi cea mai înţeleaptă soluţie în acea situaţie. Negreanu şi Pârvu îi aşteptaseră disperaţi la locul unde se despărţiseră. De teamă, uitând de oboseală, au părăsit adapostul abia construit pornind în grabă la drum, la lumina lunii. Exploratorii români au avut, în continuare, mai multe ocazii de a-i întâlni pe aborigeni dar în alte condiţii...
„Fără excepţie, povestea D. Dan, oraşele vizitate de pe coasta de est a Australiei poartă amprenta civilizaţiei europene, îndeosebi cea britanică. În unele zone (cartiere) se face simţită influenţa italiană, greacă sau asiatică, în special chineză”. Spre exemplu, Sydney-ul anului 1911 li s-a părut o adevarată metropolă europeană. Încercările făcute de a lua legătura cu Guvernatorul General al acelor timpuri, Sir Dudley (William Humble Ward) şi cu Prim-Ministrul Andrew Fisher, pentru a le atesta, la cel mai înalt nivel, parcurgerea itinerarului australian s-au dovedit a fi nefructuoase. Au trebuit să se mulţumească cu certificarea oficiilor primăriei din Sydney, Canberra, Armidale, precum şi din portul Brisbane. Itinerarul din Australia a însumat aproape 2100 de kilometri de drum greu prin statele New South Wales şi Queensland, plus multe alte peripeţii.
Din Brisbane călătorii români au plecat cu vaporul către Noua Zeelandă vizitând oraşul Wellington şi împrejurimile acestuia. De acolo, ei şi-au continuat itinerarul stabilit spre arhipelagurile din nordul Australiei, „cucerind” insulă după insulă, parcurgând pe puntea vapoarelor (cu abur) un însemnat număr de kilometri. Cel mai important popas a fost la Port Moresby, în Noua Guinee – „un popas scurt şi o încercare nereuşită de a-i întâlni pe papuaşi, în junglă”. Peregrinările celor patru călători români au continuat spre nord-vest ajungând la Jakarta, în insula Java şi alte două localităţi importante din insula Borneo: Kuching, în Sarawak şi Bandar, în Brunei. Din Sultanatul de Brunei traseul i-a dus la Manila, în Filipine şi, mai departe, în „mult aglomeratul şi foarte interesantul Singapore, aflat la răscrucea multor rute maritime”. După trei zile de explorare, dar şi odihnă, drumul (pe apă) i-a dus spre insula Ceylon (Sri Lanka de astăzi) cu scopul de a vizita vechea capitală, Colombo. Vaporul companiei britanice „Peninsular & Oriental” (cunoscută până în zilele noastre sub denumirea de P&O) îi duce pe cei patru temerari români de la Colombo la Bombay (astăzi Mumbai) – punctul de plecare al călatoriei de 62 de zile pentru traversarea subcontinentului indian (de la Bombay la Calcutta).
Primul mare tribut pentru curajul şi setea lor de cunoaştere a fost scump platit la 17 iulie 1911, chiar la Bombay, prin moartea neaşteptată a lui Alexandru Pascu. Al doilea tribut a însemnat pierderea lui George Negreanu, căzut într-o prăpastie la traversarea munţilor Nan Ling din China, în drumul lor de la Canton în direcţia Xiangtan, având ca obiective principale oraşele Wuhan şi apoi Beijing. Dumitru Dan şi-a pierdut ultimul co-echipier de drum, pe Paul Pârvu, în ianuarie 1915, la Jacksonville, Florida, când călatoria însuma deja aproape 90 000 de kilometri. Paul Pârvu „s-a prăpădit din cauza unei gangrene la picioare”. Cu ani în urmă el îşi îngrijise doar sumar câteva răni de la picioare căpătate pe parcursul celor peste 2600 kilometri parcurşi prin Alaska (venind din China şi Rusia siberiană) pe traseul Kotzebue, Fairbanks, Anchorage, Yakutat, Gustavus, Skagway si Juneau. Acel drum, extrem de dur, a continuat, în vara anului 1912, pe coasta de vest a Canadei, până la Vancouver şi mai departe pe coasta de vest a Statelor Unite prin Seattle şi Portland, la San Francisco.
Rămas singur, Dan îşi impune forţa morală de a continua călătoria şi de a ajunge la Tampa în peninsula Florida. La 18 ianuarie 1915, vaporul cu abur „Mascote” al companiei „Peninsular & Occidental Steamship” îl duce pe călătorul solitar, la Havana în Cuba. La 21 Ianuarie 1915 însuşi preşedintele Cubei, Mario Garcia Menocal, îi semnează certificatul care îi atestă prezenţa la Havana. Călătoria prin Cuba si sejurul in diverse orase a durat aproape o lună, D. Dan străbătând întreaga insulă pe lungimea ei.
“Mi-a trebuit un timp sa-mi revin din şoc şi sa realizez că am ramas singur, absolut singur”- îşi motiva D. Dan sejurul prlungit pe traseul cubanez.
Din multiplele etape semnificative parcurgând pe jos, timp de 6 ani, drumuri prin 5 continente, voi enumera, pe lângă cele relatate, doar câteva fapte mai interesante:
- Prima traversare a Oceanului Atlantic, de la Glasgow la Quebec, Canada, timp de 10 zile, au facut-o la bordul transatlanticului „Aquitania” – aflat la prima sa cursa – cu 4 bilete din cele 100 oferite gratuit de către compania Allen Lines. Tragedia celebrului „Titanic” din Aprilie 1912 îşi pusese serios amprenta asupra traficului transatlantic;
- Traseul de la Beijing la Vladivostok strabatut in doi - D. Dan si Paul Pârvu - şi mai departe prin Siberia răsăriteana (pe un traseu de aproape 1200 de kilometri) din toamna anului 1912, cu traversarea stramtorii Behring spre Alaska;
- Oaspeţi, timp de două zile, ai căpitanului Dordhreith, pe vasul olandez „Sekeveningen” (care călătorea spre Indonezia) prins temporar de gheţuri in nordul Mării Behring;
- Spectacolul de gala dat în ianuarie 1912, în sala teatrului „Diamantina” din Rio de Janeiro, Brazilia;
- Escala de la Colon, Panama, din 17 noiembrie 1913, pentru îmbarcarea spre Gibraltar pentru următorul traseu Tanger – Maroco – Algeria - Tunis - Libia;
- Traversarea Anzilor Cordilieri pe traseul La Paz, Bolivia – Lima, Peru;
- Vizita la Uzinele „Ford” din Detroit în august 1914;
- Vizita la Casa Albă, din Washington D.C., la 9 decembrie 1914, urmat de traseul prin statele din estul SUA şi certificarea vizitelor de către oficiul unor guvernatori;
- Confecţionarea unei statui de ceară la cea mai mare expoziţie de acest gen din lume „Madame Tussaud’s Wax Museum” din Londra, cu inscriptia „Dumitru Dan, călător în toată lumea, a onorat acest aşezământ”;
- Donarea de către Dumitru Dan a unui costum naţional românesc muzeului din Santiago de Cuba;
- Cele 7 zile de popas, în ianuarie 1916, neprevăzut în insula Malta din cauza torpilării vaporului „Expresul de Irlanda” de către un submarin german la circa 3 mile de insulă. Ca prin minune, D. Dan s-a aflat printre pasagerii supravieţuitori, plecaţi din Marsilia (Franţa) spre Salonic (Grecia). Spre norocul lui, cu o etapa de drum mai înainte, la Barcelona, el expediase în România un colet cu toate documentele preţioase şi valorile obţinute pe traseul anterior.
Dumitru (Demetre) Dan a ajuns acasă la sfarşitul lunii martie 1916, când România se pregătea să intre în război, in cadrul coaliţiei împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei. El a venit pe traseul Salonic – Kavala – Alexandropolis – Constantinopol (Istanbul) – Burgas – Varna – Balcic - Bucureşti. Războiul şi urmările sale au intrerupt, pentru un timp, finalizarea marei călătorii de 100.000 de kilometri în jurul globului de către singurul ei supravieţuitor.
Cu voinţa lui de fier, campionul mondial Dumitru Dan a străbătut ultimii 4000 de kilometri în anul 1923, pe un traseu stabilit de Touring Club de France, pornind din Bucureşti spre Belgrad (Serbia) şi mai departe spre sud, Pristina, Skoplje (Macedonia) şi Tirana (Albania), de unde, traversând Muntenegru, a vizitat oraşul Mostar, „şi... şi-a permis o zi de repaus la Sarajevo”, în Bosnia ca să se pregatească pentru urmatoarea etapă până la Zagreb, în Croaţia de astăzi. A urmat drumul lung prin Slovenia, trecerea în Italia cu parcurgerea şi vizitarea tuturor oraşelor mari din nord, începand cu Udine şi terminând cu Milano şi Torino. Un articol al revistei italiene „Ilustrazione del Popolo” (anul III, nr. 46 din 1923) scria că, până la Milano, Dumitru Dan străbătuse 98.300 de kilometri. Itinerarul prin Elveţia şi Franţa a fost judicios stabilit pentru a vizita cele mai semnificative locuri istorice - pe care nu le vizitase anterior - având ca ultimă destinaţie Parisul. Ajuns în capitala Franţei în luna iulie a anului 1923, într-o aleasă ceremonie, i s-a decernat titlul de campion mondial şi premiul de 100.000 de franci francezi pentru finalizarea extraordinarei călătorii de 100.000 de kilometri parcurşi pe jos în jurul globului.
Astfel s-a incheiat această magnifică încercare umană pe parcursul careia unchiul Dumitru a folosit 497 de perechi de încălţăminte şi 28 de costume naţionale (incluzându-l şi pe cel donat în Cuba). El a vizitat peste 1.500 de oraşe mari din 74 de ţări ale lumii de pe 5 continente.
Puţini sunt acei oameni care prin moarte au parte de o eternă recunoaştere. Sigur, Dumitru Dan - sau „tataie, care semăna cu Fred Astaire” (aşa cum îl numea fiul meu Chris) - este unul dintre aceştia. Călătorule, dacă mergi sau conduci maşina pe şoseaua care pleacă de la Bucureşti spre Nordul Moldovei, opreşte-te pentru scurt timp la Buzău. Acolo, în Cimitirul Eroilor, aflat lângă şosea, se află modestul mormânt al celui care a fost Dumitru (Demetre) Dan - omul care prin tăria şi curajul său a dus faima neamului românesc în întreaga lume.
Prof. Constantine SHARPE

Santa Ana, California

8 decembrie 2006

Articolul il gasiti si aici, unde puteti posta si comentarii: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/GLOBE-TROTTERI%20ROMANI%20IN%20AUSTRALIA%20de%20CS.htm
Noi speram sa avem ajungem si sa punem un buchet de flori la mormantul lui Dan Dumitru, care ar trebui sa fie sursa de inspriratie pentru noi toti cei impatimiti de calatorii, prin puterea, cultura si,mai ales, adevaratul lui patriotism.

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

Impresii de Vacanta

http://www.intercraft.ro

Persoane interesate

Zborurile mele

Alaskan Malamut

Articole bucuresti vechi

Ce carti mai citim

  • "O moarte care nu dovedeste nimic. Ioana. Jocurile Daniei" de Anton Holban

Ce muzica mai ascultam


For more widgets please visit www.yourminis.com

all blogs
Blog
PromBlog

Nu uitati de Dragobete!

20 martie - Echinoctiul de primavara si inceputul primaverii astronomice

Paste

21 iunie - Solstitiul de vara si inceputul verii astronomice

22 septembrie - Echinoctiul de toamna si inceputul toamnei astronomice

Craciun

Follow this site

free counters

Nu uita!

Adopta un catel!
Caini - Anunturi adoptii caini
Credincios, jucaus, prietenos