"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

duminică, 13 februarie 2011

De sfarsit de saptamana: Ploiesti


Cristian Vasile - Zaraza

Asculta mai multe audio diverse


In cursul saptamanii ne-am facut cateva planuri de week-end: o iesire la Ploiesti. Insa totul depindea de vreme, si cum meteorologii nu anuntau nimic bun, nu prea am concretizat nimic. Asta pana sambata dimineata, adica ieri, cand ne-am trezit, am vazut cer albastru si soare, si ne-am zis ca totusi nu putea sta in casa. Cum ne gandisem sa ajungem la Ploiesti, zis si facut: mancam ceva pe fuga, ne luam aparatele foto, alimentam Furia Neagra si suntem deja pe drum. Cu ochiii dupa nori, mai aveam putin si ne umezeam degetul ca sa ne dam seama din ce directie bate vantul!
Pentru ca ne facusem noi asa, o socoteala, cum ca ar fi bine sa ne lungim drumul pana la Sinaia, la Peles!
Cum ne apropiam de Ploiesti, norii din departare nu prea anuntau nimic bun: nu erau nori dintr-aia care dau bine in fotografii, ci erau negri, de furtuna. Bine ca macar batea vantul si ii mai imprastia!
Nu era prima data cand ajungeam in Ploiesti; dar pentru prima data mergeam sa vizitam orasul, nu doar sa-l traversam. Cand eram la scoala circula o gluma prin clasa: care e diferenta dintre Ploiesti si Pitesti? La Ploiesti poti sa te pitesti, dar la Pitesti...poti sa te ploiesti?!
Acum, sa revenim la treburi serioase! nori la orizont, asa ca prima oprire la Ploiesti: Muzeul National al Petrolului. Nu-i foarte usor de gasit, cel putin pentru cine nu cunoaste zona...adica asa, cam ca noi... Daca doriti sa-l vizitati, sa stiti ca merita! In primul rand, cladirea ce-l gazduieste este superba, facand parte din patrimoniul national. Aici veti intalni si o doamna muzeograf extrem de amabila si care va va insoti cu placere in turul muzeului. Nu ezitati sa-i puneti intrebari, va asigur ca are toate raspunsurile si toate explicatiile pentru a va face sa apreciati si mai mult ceea ce veti avea in fata ochilor!
Datele de contact ale Muzeului National al Petrolului: Str.Dr.Bagdasar, nr. 8, tel.0040-244-597.585 sau e-mail: muzeu.petrol@petrom.com
In anul 1857 Romania a inregistrat trei premiere mondiale:
- apare in statisticile internationale cu o productie de titei oficial inregistrata de 275 tone;
- la Ploiesti a fost construita prima rafinarie din lume, de catre fratii Mehedinteanu;
- Bucurestiul a fost primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant. In muzeu exista si contractul respectiv.
Lista premierelor mondiale nu se va opri aici, dar am sa le aduc in discutie la momentul potrivit.
Tinandu-se cont de indelungata traditie a petrolului in tara noastra, in anul 1957, odata cu sarbatorirea centenarului industriei petroliere, s-a luat hotararea construirii la Ploiesti a unui muzeu al petrolului. Muzeul a fost infiintat prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1341 / 16 septembrie 1959. Obiectul activitatii acestui muzeu consta in ilustrarea istoriei industriei petroliere romanesti, a stiintei si tehnicii petroliere.
In muzeu am intalnit si obiecte arheologice, dovezi ale intrebuintarii petrolului din cele mai vechi timpuri.
Textele cuneiforme si istoriografia antica mentioneaza in descrierea cetatilor Ninive si Babilon ca zidurile lor erau cimentate cu un mortar de asfalt si caramizile erau acoperite cu bitum. Herodot vorbeste despre exploatarile din insula Zakynthos, iar Plinius si Plutarch de cele din Sicilia si de pe valea Eufratului. Sapaturile arheologice efectuate pe teritoriul Romaniei au scos la iveala numeroase resturi ceramice cu urme de bitum.
Petrolul era cunoscut popoarelor Orientului din vremuri imemoriale. Cea mai veche si primitiva exploatare prin puturi a apartinut chinezilor: cu ajutorul frunzelor de bambus si a franghiilor realizate din frunze de bambus, acestia aduceau petrolul la suprafata.
Vechii egipteni foloseau petrolul in scopuri terapeutice, sau la imbalsamarea mumiilor, dar si la "catranirea" corabiilor.
"Focurile nestinse" din peninsula Apcheron(Caucaz)au dus la crearea unui cult al "Focului Sacru", de unde si denumirea de "Templele de Foc". De fapt, focurile ce se aprindeau acolo unde existau zacaminte de petrol au infricosat sau au bucurat popoarele antice, care vedeau in ele semne din partea divinitatilor (bune sau rele).
Exponatele ne poarta prin vremurile ce au urmat, aratandu-ne cum puturile in exploatare erau luminate cu ajutorul oglinzilor. Am vazut palariile de tabla (cu rol de casti de protectie) purtate de primii petrolisti! Apoi machete ale diferitelor instalatii (cum ar fi hecna cu cal) care se foloseau la exploatarea zacamintelor petrolifere.
In anul 1907 are loc la Bucuresti al III-lea Congres International al Petrolului (dupa cel de la Paris, din 1900, si Liege, din 1905). Congresul de la Bucuresti este prezidat de Anghel Saligny si s-a impus ca model pentru urmatoarele congrese. Ulterior britanicii au schimbat numaratoarea printr-o "usoara" schimbare a numelui si au tinut ei Primul Congres Mondial al Petrolului.
Cateva personalitati despre care am aflat pentru prima data cu ocazia vizitarii acestui muzeu:
- Gregoriu Stefanescu, inginerul care, in 1882, infiinteaza Biroul Geologic al Romaniei si tipareste prima harta geologica a Romaniei;
- dr.ing. Nicolae Carol Debie este considerat intemeietorul activitatii de cercetare stiintifica si proiectare pentru rafinarii din tara noastra; este un om cu o vasta cultura, poliglot, fondatorul si primul dirijor al orchestrei Filarmonice din Ploiesti;
- prof.dr.geolog Valeriu Patriciu, care a fost autorul primului curs de Geofizica aplicata si primul profesor roman de geologie inginereasca; la muzeu veti vedea si un portret realizat de fiul sau, dl. Dinu Patriciu;
- dr. ing. Lazar Edeleanu, singurul strain acceptat la Royal Artilery College;
- ing. Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume, sora celebrului Dimitrie Leonida (in bucuresti exista Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida").
Veti afla si despre incendiul de la Schela Moreni, care a durat 2 ani, neputand fi stins de echipele de specialisti ce au venit din mai multe tari, inclusiv din America; s-a stins singur, in urma epuizarii zacamantului.
In parcul muzeului sunt etalate diverse utilaje folosite in industria petroliera. Aici se poate vedea in marime naturala si instalatia numita "hecna cu cal".
Cum Ploiestiul aproviziona cu petrol Germania, in timpul celuir de-al Doilea Razboi Mondial a fost puternic bombardat de catre aliati.

De aici mergem la Muzeul Ceasului "Nicolae Simache". Trecem de cateva ori pe bulevardul principal pana reusim sa il zarim, vizavi de restaurantul Bulevard. imi doream de multa vreme sa-l vizitez, dar cum stiam ca este foarte aproape si foarte accesibil, mai tot timpul am amanat... pana acum!

"(...) la Ploiesti, bunaoara, timpul trece prin ceasuri vechi, asezate in mijlocul unui muzeu. Ticaie in muzeul de ceasuri ceasurile pentru ca si la Ploiesti oamenii au dreptul sa imbatraneasca." Nichita Stanescu

Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploiesti este unicat în reteaua muzeala din România. A fost înfiintat în anul 1963 de catre profesorul Nicolae Simache (1905- 1972). Initial avea titulatura “Ceasul de-a lungul vremii” si functiona cu un patrimoniu de cca 300 de piese, într-o sala a Palatului Culturii din Ploiesti. Marirea patrimoniului a impus mutarea lui într-un spatiu adecvat, fapt petrecut în anul 1971. De atunci pâna în prezent muzeul functioneaza într-o cladire de epoca, monument de arhitectura, de la sfarsitul secolului al XIX-lea (cca. 1890), care a apartinut magistratului si politicianului Luca Elefterescu. Casa pastreaza în linii generale arhitectura si decoratia originala, în stil romantic.
Din anul 1993, muzeul îsi schimba titulatura în “Muzeul Ceasului Nicolae Simache”, în semn de cinstire a memoriei fondatorului sau. Patrimoniul Muzeului Ceasului “Nicolae Simache”, numara în prezent peste 4000 de piese si componente specifice, de mare valoare si atractivitate, ilustrând evolutia sistemelor de masurat timpul din secolele al XVI-lea – al XIX-lea. Prin valoarea patrimoniului sau, Muzeul Ceasului din Ploiesti este compatibil cu muzee similare din Europa. Noi am vizitat Muzeul Ceasurilor din Viena; este mult mai mare decat cel din Ploiesti, insa ca frumusete si valoare, ceasurile expuse sunt la egalitate!
La Mueului Ceasului din Ploiesti cele mai vechi ceasuri din colectie sunt cele de tip astronomic, datând din 1544 si 1562, creatii ale orologierilor Jaculus Heustadia (Olanda) si Joachim Metzker (Augsburg). Din aceeasi categorie fac parte si cadranele solare din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, unul dintre acestea semnat Butterfield - Paris 1690. O alta piesa deosebita ca sistem de functionare este clepsidra (ceasul cu apa), realizata de Charles Rayner, în anul 1654 la Londra. Remarcabila în cadrul Muzeului Ceasului este si existenta unui numar semnificativ de ceasuri de personalitati culturale si politice românesti si straine, care prin semnificatia lor deosebita, particularizeaza valoarea acestei unice institutii culturale din România. Mentionam dintre acestea ceasurile care au apartinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, regilor Carol I si Mihai I, tarului Alexandru al II-lea si Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. Extraordinar de elegant este ceasul de birou ce a apartinut lui Nicolae Iorga.
Doamna muzeograf ne-a insotit in vizita noastra si ne-a aratat cum suna ceasul cu pitpalac si cuc (pitpalacul marca sfertul de ora, iar cucul ora) realizat in Germania, Padurea Neagra. Ne-a aratat si cum suna ora exacta ceasul de masa cu mecanism muzical, realizat de brasoveanul Fried Schullerus. Sunt absolut superbe toate ceasurile de semineu, cu figurine expresive si elegante. Si ceasurile animate atrag atentia: unul dintre ele reprezinta o potcovarie: la fiecare secunda un catel da din coada, la fiecare trei secunde potcovarul loveste cu ciocanul potcoava calului, la fiecare treizeci de secunde un fierar sufla in foale si tot asa. Foarte mult mi-a placut si ceasul in forma de inima, cu motive baroce.
In muzeu se afla si multe cutii muzicale, unele facute special pentru copii (cu papusele si oglinzi) sau doar pentru amuzament (la anumite intervale, un personaj caraghios se barbiereste si face fel de fel de strambaturi).
Exista si un patefon stravechi si inca functional, la care am ascultat vocea lui Cristian Vasile, interpretand melodia "Zaraza"! (cu toate fosniturile si haraiturile discului, care fac atat de interesanta ascultarea unor discuri din vremuri atat de frumoase).

La recomandarea d-nei muzeograf, mergem apoi si la Muzeul "Casa de Targovet din sec. al XVIII-lea - al XIX-lea". Situata pe str. Democratiei, nr. 2, merita vizitata pentru ca este extraordinar de frumoasa si de bine ingrijita.
Casa mai este cunoscuta si sub numele de "Casa Hagi Prodan" si este casa cea mai veche, mai bogata si mai caracteristica din cate s-au pastrat. Dateaza din anul 1785 si a apartinut negustorului Ivan Hagi Prodan (1775-1849). Acesta a fost de origine bulgara, persecutat pentru ca a adoptat crestinismul pe taramul natal, si-a gasit refugiu aici.
Declarata monument de arhitectura si denumita "Casa Hagi Prodan" in anul 1953, constructia casei prezinta elemente de arhitectura veche romaneasca, impletite cu elemente de arhitectura orientala si, de-a lungul timpului, a fost restaurata de mai multe ori. Este considerata casa istorica a Ploiestiului deoarece, la scurt timp dupa Primul Razboi Mondial, in ea a fost infiint primul muzeu, numit "Muzeul Prahovei".
O perioada de timp, intre 1985 - 2003, casa a gazduit "Expozitia Permanenta Nichita Stanescu"; din 18 mai 2005 s-a redeschis Muzeul "Casa de Targovet din sec. alXVIII-lea - al XIX-lea" si prezinta interiorul unei case de negustor instarit.
Sacnasiul, un fel de salon intim, de o rara frumusete, prezinta obiecte de arta veche orientala, chilimuri, vase de ars mirodenii, narghilele si ciubuce, masute cu intarsii de sidef, alaturi de vechi tesaturi romanesti.
Sufrageria se remarca printr-un interior sobru, bogat sculptat si prin plafonul din lemn sculptat in motiv stelat. Piesa de rezistenta a incaperii o constituie "Icoana de la Ierusalim" datata 5 iunie 1819, cea apartinut hagiului Prodan si pe care, probabil, chiar acesta a adus-o din Tara Sfanta.
Dormitorul este foarte luminos, cu mobilier elegant; patul este inconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. De o rara frumusete este icoana gravata pe sidef (recunosc, nu am zarit-o de prima data: in fotografia in care am vazut-o parea mai mare).
Bucataria de iarna pasreaza un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodaresc folosite in epoca. Se pot remarca farfurii de argint gravate cu anul 1824, ce au fost lucrate in ateliere vieneze, tingiri, caldaruse, ibrice de cafea (asezate in nisipul ce parca abia asteapta sa se infierbante si apoi intreaga casa sa se umple de miros de cafea aromata) si sinii de alama.
Dupa o asa intoarcere in timp, revenim in vremurile noastre si ne uitam iara pe cer. Ce bine ar fi fost sa avem si noi cateva cunostinte minime de interpretare a semnelor naturii ca sa ne dam seama de cum va fi vremea: directia vantului, zborul pasarilor...
Ok, pana una-alta, pornim mai departe, spre Sinaia. Soare, vreme de umblat! Numai ca, de la un moment dat, din sens opus vin masini din ce in ce mai inzapezite. Hmmm...N-avem cauciucuri de iarna...si oricata incredere am avea noi in Furia Neagra, cand vedem ca incepe sa si fulguiasca, ne decidem sa facem cale-ntoarsa. Aveam timp suficient sa vizitam Muzeul cinegetic de la Posada! Inca un loc in care nu ajunsesem pana acum pentru ca era prea la-ndemana!
Cateva detalii legate de vizitarea obiectivelor muzeale de mai sus: programul este intre 09.00-17.00 de marti-duminica; intrarea costa 8 ron, iar taxa foto este 25 ron.

Dar despre ce-am vazut pe-acolo, intr-o alta povestire!

Si sa nu uit: va invitam sa vizionati albumul foto al acestei mini-excursii:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/PloiestiPosadaComarnic#

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu