"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

miercuri, 17 noiembrie 2010

Cetatea Rasnov


Intr-o plimbare de week-end din anul 2007 ne-am abatut, inainte de a ajunge la Rasnov, pe la Cheile Rasnoavei.

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CetateaRasnov#

Peisaj spectaculos, il revedeam pentru a doua oara. Intotdeauna am senzatia ca se insereaza cand intram in chei: stancile aproape se impreuneaza asupra capetelor noastre parca vor sa ascunda soarele. Cand am fost noi pe-acolo, in 2007, erau si o mireasa, un mire, insotiti de fotograf si asistentul sau (care pusese manele la telefon pentru a asigura fondul sonor al filmarilor de nunta). Am asteptat pana au terminat ei acel "film and photo shooting" si ne-am bucurat de frumusetea peisajului. Cand nu s-au mai auzit manele zbarnaind in telefoane, am putut auzi si noi susurul raului ce strabate Cheile Rasnoavei. Stancile acestora sunt strabatute de pitoane, aici putandu-se face catarari si, din ceta am vazut, chiar si bunjee-jumping.
In apropiere se afla si o ferma de cai, unde nu am intrat, din pacate. Insa am reusit sa mangaiem poneii si caii, pentru ca erau la pasune si, mai ales, erau foarte doritori de mere si morcovi.

Din Cheile Rasnoavei am mers la Rasnov, unde am si stat peste noapte. Abia a doua zi, duminica, am vizitat Cetatea Rasnov.

Este o cetate tărănească veche din orasul Râsnov (judetul Brasov). Este una dintre cele mai bine păstrate cetăti tărănesti din Transilvania si a fost construită în secolele XIII-XIV de către locuitorii asezării cu acelasi nume, cu scopul principal de se apăra împotriva atacurilor tătarilor. Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului Nemuritorii (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu.
Fiind o cetate tărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râsnovului cu scopul de a se adăposti si apăra în vremurile invaziilor vrăjmase, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populatiei respective.
În timpul sederii cavalerilor teutoni în tara Bârsei (1211-1225) au fost adusi în această regiune primii colonisti sasi, dintre care o parte au fost asezati la Râsnov alături de populatia românească băstinasă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi asezări. Din această perioadă datează si portiunea cea mai veche a cetătii.
Datorită relatiilor permanente cu Tara Românească, orasul Râsnov ajunge un important centru economic si cultural, în anul 1384 fiind ridicată biserica de piatră a obstei romanilor râsnoveni, unul din cele mai vechi monumente arhitectonice din Tara Bârsei.
Documentar, denumirea Râsnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Rosnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Rosinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râsnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât si în limbile slavă si germană, în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a orasului.
În perioada feudalismului dezvoltat (sec. XIV-XVI) orasul Brasov ajunge cel mai important centru economic din Transilvania, iar alături de el Râsnovul devine al doilea târg din Tara Bârsei, fiind mentionat în documentele medievale ca „târg” având juzii si juratii săi.
Pe lângă viaa agricolă, se dezvoltă meseriile care se organizează în bresle pe ramuri de productie. La Râsnov breasla strungarilor în lemn si a tesătorilor au desfăsurat o bogată activitate, produsele lor, alături de produsele breslelor brasovene, au avut o mare cautare pe pietele târgurilor din Tara Românească. În majoritatea privilegiilor comerciale acordate de domnii Tării Românesti brasovenilor la tratative iau parte si delegatii Râsnovului.
Importanta economică a Râsnovului va creste si mai mult după anul 1427, când regele Sigismund de Luxemburg vizitând orasul si cetatea, i-a acordat dreptul de a tine târg.
Românii râsnoveni posedau în Tara Românească diferite proprietăti printre care „stăpânirea asupra muntelui Baiul”, pe care îl obtinuseră de banul Udriste si Toma postelnicul, fapt confirmat si de Mihai Viteazul care numeste Râsnovul „orasul domniei mele”.
Dezvoltarea orasului Râsnov a avut mult de suferit din cauza pozitiei sale geografice.
Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era si o importantă cale de invazie pentru ostirile dusmane, acestea pătrunzând in Tara Bârsei, intâlneau ca primă asezare mai importantă orasul Râsnov pe care deseori îl pustiau.
Marea invazie a tătarilor din 1241, când Tara Bârsei a fost pustiită, precum si invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râsnovului să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic.
Asa se explică necesitatea construirii cetătii tărănesti a Râsnovului în care populatia a fost silită de nenumărate ori să se refugieze, istoria cetătii fiind în mare măsură istoria însăsi a orasului.
Cetatea Râsnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această asezare ajutati de cei din comunele învecinate, Cristian si Vulcan într-o perioadă când principala ocupatie a acestora era agricultura, din care s-a si numit „cetate tărănească”.
Prima mentiune documentară despre cetatea tărănească a Râsnovului datează din anul 1335când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Tara Bârsei, a fost pustiit întregul tinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brasov si de cetatea Râsnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viata locuitorilor refugiati între zidurile lor.
Începuturile zidirii cetătii au fost stabilite la sfârsitul sec. al XIII-lea de către tăranii râsnoveni, nu are un stil arhitectonic pretentios apropiat de constructia caselor obisnuite, adaptat cerintelor de fortificare. Ca materiale au fost întrebuintate piatra si cărămida. Înăltimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lătimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca si turnurile erau acoperite cu tiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.
Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetătii profilul unei masive centuri zimtate. Complexul cetătii tărănesti a Râsnovului cuprinde două curti: una exterioară, în fata zidului estic al cetătii, mărginită de un zid fortificat si dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile si turnurile cetătii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetătii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelasi timp si un avanpost întărit pentru apărarea cetătii. Ca si alte monumente istorice, si Cetatea Râsnovului are legendele sale. Cea mai interesantă fiind legată de fântana din incinta cetătii, adâncă de 146 de metri, construită în decurs de 17 ani, între ani 1623 - 1640 de doi prizonieri turci, fiind asigurati ca vor fi lăsati să plece în caz că vor reusi să termine fântâna. Prin această fântână locuitorii nu au mai fost obligati să se alimenteze cu apă din afară, putând face fată astfel mult timp năvălitorilor.

Sursa: wikipedia

Si in zilele noastre, cetatea a avut o istorie destul de zbuciumata: s-a prabusit un balcon, cetatea a fost inchisa accesului turistilor...i s-au pus termopane, se voia a fi loc de cazare pentru turisti...ba chiar am aflat ca turistii se vor putea caza in incinta cetatii.
Acum stiu ca cetatea se poate vizita, dar n-am mai ajuns pe-acolo de ceva vreme, din pacate!

Acestea fiind spuse, va dorim vacante placute la Rasnov!
Cristina si Cristin DUMITRU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu