Cum va spuneam ieri, mini-excursia in doi de duminica s-a incheiat la Buftea, la Domeniu Stirbey. Si aici...fotografiatul interzis (chiar ni s-a spus sa ne lasam aparatele foto la poarta...cum sa nu...). Bine, ulterior ni s-a spus ca "Fotografiatul este aproape interzis, ca au aparut articole in presa despre domeniul Stirbey".
La urma urmei, daca nu apar fotografii si informatii utile in presa, pe bloguri, in reviste...cum sa afli de astefel de locuri?! Din gura in gura?! Prin haulituri din deal in deal?!
Am vazut un singur semn, minuscul, cu "Fotografiatul interzis": era batut in cuie intr-un copac din padocul ratelor si gastelor.
In fine...sa nu ma mai enervez...si sa va trimit mai bine cateva informatii de pe site-ul Domeniului Stirbey.
“Buftea era un domeniu foarte bine orânduit, aproape de tot de Bucureşti, iar prinţul Ştirbey croise în pădure lungi alei pe care le puteai goni în galop, pe un drum bătut, lungime de mai mulţi kilometri. Atât prinţul cât şi trei dintre fiicele lui erau călăreţi cât se poate de buni şi petreceam de minune împreună. Mi-era dragă acea pădure cu covorul ei de flori ce se schimbă după anotimp, de la mica brânduşă galbenă până la floarea de măzărică din mijlocul verii, de un vânăt adânc, care-şi întindea minunatele mănunchiuri peste tot pământul. Când închid ochii parcă simt mirosul pătrunzător al tufişurilor de stejar care îşi răspândesc îndeosebi aroma spre seară şi par a-şi revărsa până şi fundul sufletului în ceasurile răcoroase ale amurgului” mărturiseşte Regina Maria despre domeniul de la Buftea al familiei Ştirbey.
Barbu Ştirbey, domnitor al Ţării Româneşti între iulie 1849 - octombrie 1853 şi între octombrie 1854 - iunie 1856, a moştenit Domeniul Ştirbey de la părintele său adoptiv, marele vornic Ştirbey. Având o formaţie intelectuală modernă, pe care i-o asiguraseră şi studiile la Paris, domnitorul s-a consacrat preocupărilor sale politice, intervenind destul de puţin asupra Domeniului, pe care l-a lăsat la rândul său moştenire fiului său,
Principele Alexandru Ştirbey (1837-1895).
Mai puţin preocupat de politică, Principele, născut şi educat la Paris, a fost în schimb o fire dinamică, cu o înţelegere excelentă a timpului său, care, la îndemnul tatălui său, Domnitorul Barbu Ştirbey, a dezvoltat puternic Domeniul Ştirbey, dându-i o dimensiune industrială şi comercială. Principele a amenajat parcul, a construit Palatul şi Biserica, precum şi numeroase obiective funcţionale, doar parţial prezervate astăzi.
Barbu Alexandru Ştirbey (1872-1946) a moştenit Domeniul de la tatăl său la doar 23 de ani. Om politic şi, deopotrivă, un întreprinzător abil şi pasionat, educat şi el la Paris, Prinţul Ştirbey a dat Domeniului strălucirea conferită de generozitatea spaţiului şi fericita amplasare, valorificând la maxim potenţialul său economic dar, mai ales, introducându-l în circuitul înaltei societăţi bucureştene.
Prinţul Ştirbey s-a aflat în relaţii apropiate cu Familia Regală îndeplinind pentru un timp funcţiile de Administrator al Domeniilor Regale şi consilier al Regelui Ferdinand.
Figuri dintre cele mai importante pentru România modernă au fost adesea oaspeţi preţuiţi ai Domeniului Ştirbey: Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Şuţu, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu, Carol Davilla, Gheorghe Gheorghiu Dej, Hruşciov, Jean Marais, Belmondo
În
1917, în Palatul rechiziţionat de armata germană şi-a stabilit locuinţa Mareşalul August von Mackensen şi tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată la 5 martie 1918.
La puţin timp după moartea tragică, în circumstanţe bizare, a Prinţului Ştirbey, în
1946, întregul domeniu a fost expropriat şi preluat de către Gospodăria Partidului Comunist.
Chiar dacă nu în regim privat, obiectivele economice ale domeniului au continuat să funcţioneze, la acestea adăugându-se studiourile de film Buftea, în care s-au filmat coproducţii care au adus la Domeniul Ştirbey actori celebri, ca Jean Marais sau Belmondo.
Domeniul a continuat să fie un loc al unor importante decizii politice, precum şi de vizite şi discuţii pentru liderii politici comunişti, printre care şi Gheorghe Gheorghiu Dej. La Palatul Ştirbey, Hruşciov a semnat, în 1964, documentele legate de retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României.
În
1973, lotul de tenis al SUA a fost găzduit la Palatul Ştirbey şi s-a antrenat pentru finala Cupei Davis pe terenurile de tenis ale domeniului.
Începând din
1990, Domeniul a fost preluat în administrarea Ministerului Culturii, apoi de către RAAPPS, fiind în cele din urmă câştigat în instanţă de către moştenitorii familiei Ştirbey şi astfel ieşind complet din circuitul public.
La
6 iunie 2007, Domeniul Ştirbey a fost achiziţionat de la moştenitorii familiei Ştirbey de către Bucharest Arena, care l-a redeschis publicului, păstrându-i caracterul de parte a patrimoniului cultural şi istoric naţional şi totodată adăugând noi construcţii care să vină în întâmpinarea aşteptărilor publicului contemporan.
Timp de un secol şi jumătate, Domeniul Ştirbey a evoluat constant, adaptându-se schimbărilor economice, fiind martor tăcut la decizii şi schimbări politice, ocrotind o familie de domnitor, primind oaspeţi de seamă, şi rămânând totuşi neschimbat în ceea ce poate de la început i se destinase: o eleganţă simplă, naturală, aerul romantic al parcului, cu arborii săi seculari, un sentiment de libertate, moderată de bun gust, care fac ca vizitatorii să îl simtă familiar, intim, în ciuda istoriei sale copleşitoare, care impune mai curând un respect cald, decât o reverenţă insurmontabilă.
Biserica şi capelaConstruită într-un stil arhitectural eclectic la sfârşitul secolului al XIX-lea, biserica este pictată la interior de Tătărăscu. Capela este un monument istoric care adăposteşte osemintele familiei Ştirbey.
Sursa http://www.domeniulstirbey.ro/ro/home
Cel mai mult ne-au placut biserica si capela; din pacate, nu am reusit sa-i vizitam si interiorul. Aritectura, scarile gratioase si parcul cu alei si copaci ingalbeniti m-au facut sa-mi doresc sa revin. Cred ca este unul din acele locuri care au un farmec deosebit indiferent de anotimp.
Si am facut si cateva fotografii...pentru ca, bineinteles, nu ne-am lasat aparatele foto in masina!
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/DomeniulStirbey#
Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU
Ce locuri frumoase si interesante sunt in apropiere de Bucuresti!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru informatii! Nu stiam nimic despre domeniul Stirbey. Poate ajung si eu in weekend.
RăspundețiȘtergereLa toate locurile se ajunge usor, fiind pe o raza de 15 - 20 km in jurul Bucurestiului. Daca vreti sa fotografiati, pastrati aparatele in geanta pana dincolo de poarta domeniului.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru postare....
RăspundețiȘtergereCateva lucruri nu le stiam!
Salutari!
Din cate inteleg respectivul domeniu este acum sub administrare privata asa ca au tot dreptul sa interzica si accesul si fotografierea. Totusi mi se pare anormal ca Ministerul Culturii sa nu il reintroduca in patrimoniul national.
RăspundețiȘtergerePartea cu fotografiatul interzis cred ca vine ca un gest reflex a unei perioade in care ne-au fost interzise multe de catre altii, iar acum unii pot experinta si ei "placerea" asta de a interzice...
Corect ar fi sa fie clar evidentiata interdictia de a fotografia (idem si la biserici, manastiri...care nu sunt totusi domenii private). In plus, daca la poarta noi nu am fi intrebat daca este permis fotografiatul, nimeni nu ne-ar fi spus nimic; sau poate ne-ar fi spus prea tarziu. In afara de noi erau cateva cupluri mai bine dotate decat noi cu aparatura foto (inclusiv trepied) care fotografiau fara nici o problema. Am fost si la restaurant, sa intrebam daca putem face fotografii: raspunsul a fost ca este cam interzis, dar doar la restaurant, nu si la biserica, spre exemplu, sau prin parc.
RăspundețiȘtergereIn plus: "La 6 iunie 2007, Domeniul Ştirbey a fost achiziţionat de la moştenitorii familiei Ştirbey de către Bucharest Arena, care l-a redeschis publicului, păstrându-i caracterul de parte a patrimoniului cultural şi istoric naţional şi totodată adăugând noi construcţii care să vină în întâmpinarea aşteptărilor publicului contemporan." Deci nu prea mi se pare ca e chiar proprietate privata...oricum, nu am vazut indicator in acest sens.
Si eu am o problema cu interdictia asta de a fotografia - ma izbesc din cand in cand de ea, dar in majoritatea cazurilor e nejustificata si provine dintr-o ignoranta bizara care acum are dreptul si poate sa interzica.
RăspundețiȘtergereEu am fost anul trecut .. si nici nu m-a lasat sa intru :)
RăspundețiȘtergereDeci ati avut noroc !
Despre interdictiile foto nu vreau sa mai vorbesc ... am citit pe undeva ca noua taxa foto la vulcanii noroiosi (pt pro, adica aparat negru si mai mare) este de 900 ron ...
Andrei...inseamna ca am fost norocosi! De Vulcanii Noroiosi nu stiam: vorbesti de Paclele Mari sau Paclele Mici? La Paclele Mari oricum se platea taxa de intrare...dar 900 ron taxa foto...La Paclele Mici nu se plateste absolut nimic, probabil inca nu-i revendicat terenul. Cel putin asa era anul trecut.
RăspundețiȘtergereSalut,
RăspundețiȘtergereIntrarea este interzisa doar in zilele cu anumite evenimente, in rest se poate vizita ...cu placere :)
Este o oaza de liniste la doar cativa km de Bucuresti ;) Merita vizitat Domeniul
Danutza
http://www.orasulm.eu/locuri/Domeniul_Stirbey_22870
RăspundețiȘtergere