Ciorogarla: Conacul Gigurtu si Manastirea Samurcasesti

Daca ramanem in Bucuresti duminica inseamna ca avem de rezolvat "chestiuni administrative": de facut mancare si curatenie. Cam asa incepuse si duminica trecuta... pana putin dupa pranz, cand ne-am hotarat sa iesim din casa pentru ca prea era frumos afara!

Destinatia: Ciorogarla!

Prima opriere am facut-o la Conacul Gigurtu. Pe care l-am gasit mai greu, cu ajutorul (substantial) al unor localnici. Nu exista nici un fel de indicator, si cand am ajuns la conac am inteles si de ce: cladirea este intr-o paragina totala, inconjurata de buruieni, ciulini, zdrente, pet-uri si oase de animale (!!!).
Conacul se afla langa biserica Sf. Gheorghe (biserica satului, inconjurata de cimitir) si a apartinut renumitei familii Gigurtu.
A fost construit in secolul al XIX-lea si este considerat de specialisti monument istoric. Datorita starii precare a cladirii, oricand existand pericol de prabusire (conform avertismentelor de pe peretii acesteia), conacul nu se viziteaza.
Conacul mosierilor Gigurtu, politicieni cu greutate in perioada interbelica, a fost, in perioada comunista, "renovat" si transformat in scoala primara si casa de nasteri in anii '60, apoi saivan pentru oi si capre. Din pacate, astazi, cladirea sta sa se prabuseasca.

Am ajuns apoi la Manastirea Samurcasesti, tot din Ciorogarla.
Lacasul a fost ctitorit de boierii Samurcasi si, la inceputul secolului trecut, reprezenta un ideal popas de reculegere pentru locuitorii Capitalei care obisnuiau sa se plimbe cu trasura pe soseaua ce duce spre Bolintin. Astazi acest complex manastiresc continua sa atraga credinciosii, dornici sa se roage intr-un loc curat si linistit, incarcat de istorie, ale carui ziduri marete impun respect vizitatorului. Lacasul are trei hramuri: Sfanta Treime, Adormirea Maicii Domnului si Cuvioasa Parascheva.
Inca din anul 1808, vornicul Constantin Samurcasi, care avea origini grecesti, incepe sa zideasca pe mosia sa o biserica sateasca cu hramul Sfantului Nicolae. Vornicul era casatorit cu Zoe Vranceanu, stranepoata lui Constantin Brancoveanu, si detinea averi impresionante in zona. Cand biserica a fost gata, boierul a mers in Grecia, la Sfantul Munte Athos, si a adus de acolo moastele mai multor sfinti si mucenici, printre care: Sf. Mc. Teodor Tiron, Sf. Teodor Stratilat, Sf. Ierarhi Ioan Gura de Aur, Modest si Silvestru, Sf. Ap. Andrei, Sf. Arhidiacon Stefan, Sf. Mc. Ermin, Sf. Mc. Dimitrie. Implicat in viata politica a vremii, vornicul Samurcasi a fost de 6 ori seful Divanului de la Craiova. Prieten bun la inceput cu Tudor Vladimirescu, l-a ajutat adesea pe acesta cu sume de bani si arme pentru revolutie. Nu de putine ori, Tudor si pandurii lui au poposit la Sfanta Manastire Samurcasi ca sa discute cu boierul despre afacerile lor secrete. Din cand in cand, un pandur se cocota in bradul ce se inalta in cimitir si scruta departarile. In cazul in care erau atacati, dadea imediat semnalul de fuga. Cu timpul, insa, vornicul Samurcasi si-a dat seama ca Tudor ura fanariotii greci si nu i-a mai oferit armele promise pentru revolutie, lucru care l-a suparat foarte tare pe Vladimirescu si prietenia lor s-a racit. Nu trece multa vreme de la aceste intamplari si vornicul Samurcasi trece la cele vesnice, inainte sa lase in seama cuiva intretinerea lacasului, astfel incat de-abia dupa o jumatate de secol clucerul Alexandru pune la dispozitia bisericii vatra si pamantul dimprejur. Zidurile interioare au fost pictate de Gheorghe Tattarescu. La cutremurul din 1940 biserica a fost grav avariata. Au ramas in picioare cativa pereti si catapeteasma, care exista si in zilele noastre. Maicutele erau disperate. Cu lacrimi in ochi priveau daramaturile, rugandu-L pe Bunul Dumnezeu sa faca o minune. Si minunea n-a intarziat. Intre anii 1941-1943, cu ajutorul generalului Teodor Ciurea, prefect de Ilfov in guvernul Antonescu, pe locul fostei biserici se incepe reconstructia celei de astazi, care pastreaza forma initiala, cu 3 altare. Arhitectura este in stil brancovenesc, lacasul fiind placat pe exterior cu caramida aparenta si ceramica.

Ce l-a determinat pe generalul Ciurea sa inceapa aceasta grandioasa constructie? O promisiune facuta cuvioasei Parascheva in timpul Primului Razboi Mondial. Ostasul se afla pe campul de lupta cu tovarasii sai de arme cand au fost atacati din toate partile de inamic. Cadeau bombele ca grindina peste trupurile lor, sfartecandu-le. Toti colegii lui de arme mureau unul cate unul. Disperat, Teodor Ciurea a inceput sa o strige pe Sf. Parascheva: „Ajuta-ma, sfanta mucenita, ca daca scap de aici iti voi ridica o biserica frumoasa!“. Si Sfanta Parascheva l-a ajutat. Nu numai ca a ramas in viata, dar nu a avut o singura zgarietura. Razboiul s-a sfarsit, dar, cum se intampla adeseori in viata, Teodor a uitat de promisiunea facuta sfintei. Au trecut anii, ofiterul s-a casatorit si a fost inaintat in grad, devenind general. Totodata, indeplinea si functia de prefect al judetului Ilfov, in guvernul Antonescu. Era in anul 1941. Abia atunci cand pe birou i-a fost adusa cererea maicutelor de la Samurcasesti, care solicitau refacerea manastirii distruse in timpul cutremurului din 10 noiembrie 1940, generalul Ciurea si-a amintit ca avea de indeplinit dorinta Sfintei Parascheva. N-a mai stat o clipa de ganduri. „In momentul in care am citit memoriul, am simtit un fior de foc ca trece prin mine“, ii marturisea el ulterior unei maicute de la Samurcasesti. „Nu stiu cum am putut sa uit atatia ani ca am ramas in viata datorita Sfintei Parascheva! Mi-a parut rau. Imediat am dat ordin sa se faca rost de bani de la prefectura si, daca n-au fost suficienti, am pus de la mine“. Si, de data asta, generalul s-a tinut de promisiune. Manastirea a fost refacuta, iar unul dintre hramuri a devenit cel al sfintei Parascheva. Cele trei hramuri erau acum: hramul Sfintei Treimi, hramul Adormirii Maicii Domnului si hramul Sfintei Parascheva. Generalul Ciurea devenea astfel al doilea ctitor al Manastirii Samurcasesti. Intre anii 1951-1953 biserica actuala a fost pictata de Ghita Popescu, in fresca. Patriarhul Iustinian Marina s-a ingrijit indeaproape de intregul ansamblu manastiresc si, timp de 7 ani, intre 1951-1958, a refacut toate chiliile si iconografia exterioara a bisericii, realizata din ceramica.
Sursa: www.crestinortodox.ro

Manastirea Samurcasesti este intr-adevar un loc frumos, curat si linistit. Zgomotul pasilor pe aleile din jurul manastirii se infunda in frunzele galbene si uscate. Interiorul biserii este si el uimitor: pictura impodobea peretii ca o dantelarie. Ne-am dorit sa facem cateva fotografii, pentru a le putea arata si altora. Din pacate, in momentul in care am deschis aparatele, preotul care era in altar a protestat foarte vehement. Initial nici nu stiam cine ne vorbeste, pentru ca statea in altar; in plus, la intrarea in biserica erau destule semne care avertizau clar: "Fotografiatul interzis in timpul slujbelor". Degeaba am incercat sa-i explicam acest lucru... in fata replicilor domniei-sale: "Nu-i adevarat ce scrie afara, si oricum nu conteaza! De ce credeti ca stau eu aici?! Ca sa nu dau voie sa fie facute fotografii in biserica!" am ramas fara cuvinte... Bun, daca asta-i menirea domniei tale aici... noi plecam...desi cu un gust amar.
Asadar, credeti-ne pe cuvant ca interiorul bisericii este foarte frumos...si chiar merita sa cumparati ilustrate...si chiar merita sa contribuiti cu un banut la frumusetea si bunastarea lacasului...

Mai multe nu avem cum sa va aratam, decat fotografiile de mai jos:

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CiorogarlaConaculGigurtuSiManastireaSamurcasesti#

Cu drag,
Cristina si Cristin DUMITRU