Pastele Cailor, Targoviste 2010

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/PasteleCailor2010Targoviste#

Comunitatea bulgara din Targoviste sarbatoreste Pastele Cailor, numit de ei si „Tudorita", un obicei care, pe langa elementul religios, simbolizeaza inceputul muncilor agricole de primavara. Pastele Cailor are loc in fiecare an, in prima sambata din Postul Pastelui, de Sfantul Toader, diferit de randuiala amintita mai sus.

Este sarbatoarea primaverii, menita sa pregateasca muncile agricole ale gospodarilor. Acesta sarbatoare intareste legatura dintre gradinar si ajutorul de nadejde, calul. In semn de apreciere gradinarul bulgar considera calul ca facand parte din viata si activitatea lui. Pentru aceasta gradinarul sfinteste la biserica animalul, sa fie sanatos si ascultator tot anul.

In casa, femeile pregatesc o turta numita „konceta", in forma de cal. Dupa ce sunt binecuvantate la biserica, ele se dau proprietarilor de cai, care le mananca impreuna cu caii lor. Dupa acest „desert" stapanii si caii lor merg pe pasune, unde petrecerea si intrecerile parca nu se mai opresc.

Ce fac romanii de Pastele Cailor?

Traditii savarsite pentru cei adormiti. Pe alocuri se tin „Mosii de Ispas", casele si mormintele cimitirului fiind impodobite cu crengi de pom tanar (paltin, nuc), iar la ferestre punandu-se frunze de leustean. Despre leustean se crede ca ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos. Acum se fac pomeni pentru morti, impartindu-se in mod special paine calda, branza, ceapa verde si rachiu.
Ispas era un om bun si vesel, oamenii cauta in aceasta zi sa fie bine dispusi si sa nu-si caute pricini de suparare.
In ograda casei, animalele au si ele randuiala lor. Acum sunt marcate vitele si taiati unii miei. In aceasta zi, caii nu erau pusi la caruta, primeau fan proaspat pe saturate.

Prilej pentru organizare de targuri si pentru incheierea unor afaceri, afaceri care nu in toate cazurile erau reusite, de aici nascandu-se si expresia „la Pastele cailor".

Ce spun legendele

Atunci cand Maica Domnului l-a nascut pe Mantuitorul Hristos, in ieslea grajdului, animalele au luat si ele parte la maretul eveniment, pline de atentie. Se zice ca pe cat de cuminti erau boii si oile, pe atat de galagiosi erau caii din grajd. Ca mahnire a faptului ca pruncul nu avea liniste, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului se zice ca le-ar fi spus cuvantul ca sa nu se sature de mancare decat o data in an, la Inaltarea Domnului, cand Fiul ei se va fi inaltat la Cer. In ziua in care caii „isi praznuiesc" Pastele, pentru un ceas, ei se satura de pascut iarba campului.

Acest obicei nu este de gasit in alte spatii culturale. Sarbatoarea Invierii Domnului avea loc la date diferite. Mai exact, cand ungurii isi serbau Pastele, romanii cereau de la ei caii, ca sa-si lucreze pamantul, iar cand venea randul romanilor sa-si serbeze Pastele, acestia isi imprumutau caii ungurilor. Potrivit calculelor calendarului, se intampla ca o data la 4 sau 7 ani sarbatorirea Pastilor sa cada in aceeasi zi. De aici a venit si vorba „la Pastele Cailor", acest an, in care toti serbau Pastele la aceeasi data, fiind anul in care caii se odihneau.

Anul acesta, ca si anul trecut, Asociatia Bucurestiul meu drag! a dat tonul pentru excursia foto la Targoviste, pe 20 februarie 2010. Si tot ca anul trecut ne-am intalnit dis-de-dimineata in Gara de Nord din Bucuresti si am plecat, cu un tren personal, catre Targoviste (o parte dintre noi, pentru ca vreo 6 persoane au gresit trenul si au ajuns pe la Peris). Surprinzator sau nu, totul s-a desfasurat dupa acelasi scenariu ca si anul trecut: hohote de ras in tren, ploaie si frig cand am ajuns la Targoviste, oprirea la cofetarie pentru toaleta si mic dejun si apoi la taxiuri pentru a ajunge in cartierul Matei Voievod, unde a rasarit soarele. Deosebirea fata de anul trecut a fost marcata de placintele cu branza, cu nuca, stafide si alte bunatati cu care am fost intampinati. Si organizarea a fost mult mai buna decat anul trecut, tocmai pentru a se evita accidentele si neplacerile pentru privitori si fotografi.
Dupa aceea am urcat cu totii in carute si am defilat asa prin tot orasul, pana la Poarta Bucurestilor.
Am participat apoi si la slujba religioasa oficiata de cei 5 preoti pentru proslavirea primaverii, dar si a animalelor ce-l ajuta pe om sa obtina bucatele necesare traiului.
Se pare ca, desi bulgarii sunt organizatori ai evenimentului, romanii au participat si ei. Comunitatea bulgara este destul de numeroasa aici: se pare ca bulgarii erau urmariti de turci si s-au refugiat in aceasat zona. Au fost bine primiti de romanii, unii ar spune din ospitalitate, altii ar spune din interes: bulgarii erau si sunt foarte buni agricultori si cultivatori de legume. Si cum limba bulgara veche se asemana cu cea a sarbilor, pentru a se putea ascunde de turci, ei spuneau ca sunt sarbi pana cand au scapat de prigoana otomanilor.
L-am revazut pe Dimitr, bulgarul ce impleteste cosuri de nuiele. Cum incepuse Postul Pastelui, iarasi ne-a povestit de mancarea cu praz pregatita de sotie. Ne-a impresionat ca si-a amintit de noi doi si ca ne-a dat iarasi ramuri de rachita inmugurite!

Si anul acesta excursia s-a incheiat la o ciorba, o friptura si un desert delicios, apoi inapoi in gara, spre Bucuresti!

Anul viitor intentionam sa ajungem si la manastirile Dealul si Viforata.


Numai bine,
Cristina si Cristin DUMITRU