In vizita la Palatul Parlamentului

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/InVizitaLaPalatulParlamentului#

In zilele de 13 si 14 februarie 2010 Palatul Parlamentului a putut fi vizitat gratis, de orice doritor, in intervalul orar 10 - 16. Noi am reusit sa mergem duminica, 14 februarie 2010.
Randul format de cei ce asteptau sa intre arata descurajator: lume multa, care mai de care sa faca un pas in fata. Parca ar fi contat ca intra in Palatul Parlamentului cu 10 sau 15 minute in fata celui pe care incercau sa-l depaseasca intr-un fel sau altul. Si pe noi ne-au tot "luat prin invaluire" niste "doamne" babe, cand cu un cot mai in fata, cand cu un varf de picior... N-am zis nimic, mai mult ne amuzam. Totusi, bunul simt nu tine de varsta, asta e clar. La venerabila varsta pe care o aveau, "doamnele" ar fi trebuit sa respecte totusi ordinea. Chiar ne-am mirat ca nu invocau "sticla de lapte" sau "capacul de butelie" care pe vremuri ar fi insemnat intaietatea lor la statul la coada. Mai era si un bunic ce-si adusese nepoata sa viziteze Palatul Parlamentului: de la spate o impingea tot in fata, sa inainteze pe langa rand, iar cu voce tare ii atragea atentia sa nu se mai bage in fata altora... Ha ha ha... Partea buna a fost ca persoanele majoritare, adica tinerii, stateau la rand fara probleme si comentarii, asa ca in aproximativ 30 de minute am fost inauntru.
Din cate am aflat din presa, Palatul Parlamentului a fost vizitat de aproximativ 40.000 de oameni in cele doua zile cat a fost accesul gratuit. Dupa ce am trecut de sistemele de securitate (la mine iarasi au bipait toate cele, desi scosesem din buzunare tot si eram fara rucsac, probabil ca mananc prea multe alimente bogate in fier) am avut placuta surpriza de a constata ca in interiorul Palatului puteai sta oricat. La intrare am primit un pliant cu detalii despre salile pe care urma sa le vizitam. Fotografiatul era liber, puteai face poze cum doreai si cate doreai. Nu erau grupuri ghidate, pur si simplu stateai in sali cat voiai. Insa in fiecare sala era un ghid care datea detalii despre aceasta. Foarte bine organizata vizitarea Palatului Parlamentului, pentru noi a fost cum nu se poate mai placut.

Mai vizitasem o parte din sali in urma cu cativa ani, insa acum a fost mai bine din toate punctele de vedere.
Pentru multi cladirea reprezinta o pata neagra pe obrazul Bucurestiului. Sincer, nu impartasim aceasta opinie. Nu suntem arhitecti sau oameni de arta, insa cei care au conceput si realizat asa ceva merita tot respectul si aprecierea: toti acei ingineri, arhitecti, proiectanti, sculptori, si mai ales muncitorii, zidarii, fierarii sau ce alte meserii au mai avut cei ce si-au lasat aici o buna parte din viata lor...toti merita numai elogii si cuvinte de lauda. Tocmai pentru a nu le fi munca si sacrificiul in van ar trebui sa privim cu respect catre Palatul Parlamentului.
Cladirea este deja construita, nici chiar daramarea ei nu ar pune la loc vechiul Bucuresti asa cum era inainte sa fie ridicata. Ar fi bine sa profitam de pe urma ei cat se poate: turistii straini sunt mai numerosi decat cei romani care vin sa o viziteze. Iar ipoteza transformarii ei in Mall, cum am vazut in presa... mi se pare de-a dreptul aberanta!
Cum am spus, nu suntem arhitecti sau oameni de arta, insa cladirea Parlamentului Romanesc arata ceva mai bine decat Parlamentul din Viena (are un interior ceva mai sobru, dar foarte elegant si de bun-gust...la urma urmei, Viena a fost capitala unui Imperiu, totul este la superlativ acolo), cel din Budapesta (care are avantajul aspectului exterior) sau Bratislava.

Iata cateva detalii tehnice, sa spunem asa, despre Palatul Parlamentului, cunoscuta si sub numele pe care l-a avut anterior Revolutiei din 1989: Casa Poporului.

- Cartea Recordurilor o consemneaza pe locul doi in lume dupa Pentagon (Washington) la categoria "Cladiri administrative", cu o suprafaţă desfăşurată de 330.000 m²;
- Cartea Recordurilor o consemneaza pe locul trei in lume ca volum, dupa cladirea pentru asamblarea rachetelor de la Cap Canaveral (Florida) si Piramida lui Quetzacoalt (Mexic), dar inaintea Piramidei lui Keops al carei volum il depaseste cu 2% cu cei 2.550.000 m³ ai săi;
- a fost realizata prin efort autohton: proiectarea, materialele si executia au fost suta la suta romanesti;
- santierul propriu zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă;
- constructia a inceput in anul 1983, ceremonia asezarii pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984;
- ridicarea cladirii a necesitat efortul a peste 400 de arhitecti si 20.000 de muncitori pana in anul 1989;
- in 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro;
- constructia are o lungime de 270 metri, lăţime de 245 metri, înălţime de 86 metri (peste cota 0), adâncime de 92 metri (sub nivelul solului) si o suprafata construita la sol de 66.000 metri patrati;

- Palatul Parlamentului numara: - 1.000 de incaperi (dintre care 440 birouri, peste
30 săli şi saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci,2
parcări subterane, o sală de concerte, restul
fiind camere de deservire);
- 14 niveluri;
- 21 corpuri de cladiri;
- 9 sali de conferinte cu capacitati intre 50-1.200
locuri;
- 1.000.000 m³ de marmură;
- 5.500 de tone de ciment;
- 7.000 de tone de oţel;
- 20.000 de tone de nisip;
- 1.000 de tone de bazalt;
- 900.000 m³ de esenţe de lemn;
- 3.500 de tone de cristal;
- 200.000 m³ de sticlă;
- 2.800 de candelabre;
- 220.000 m² de covoare;
- 3.500 m² de piele.
- dimensiunile Palatului Parlamentului sunt: - lungime: 270 metri;
- lăţime: 245 metri;
- înălţime: 86 metri(peste cota 0);
- adâncime: 92 metri(sub nivelul
solului);
- suprafaţa construită la sol-66.000mp

Despre salile si incaperile Palatului Parlamentului:

Intrarea dinspre 13 Septembrie cuprinde un hol mare, flancat de coloane din marmură sculptate, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spaţiu spectaculos.
Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră şi un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a celei de la Palatul de Iarnă – Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, are 30 m înălţime şi 27 m lăţime şi conduce la birourile prezidenţiale, astăzi cabinetul Preşedintelui Senatului. În interiorul holului, dispuse simetric faţă de intrare, sunt două saloane de primire.
Originalitatea acestui hol de intrare constă în motivul plafonului care se reflectă ca într-o oglindă în decorul solului, un mozaic de, inspirat de cel descoperit la Histria şi care amintesc de prezenţa coloniilor greceşti antice pe teritoriul nostru.

Sala Ion I.C. Bratianu: se afla la parter, este medie ca suprafaţă, fiind formată dintr-un spaţiu central cu o deschidere de 42 m flancată pe cele doua părţi înspre curţile interioare de două nave laterale de 6 m. Spaţiul central este despărţit de spaţiile laterale de o suită de coloane octogonale libere, îmbrăcate în marmură.
Decoraţia perimetrală este ritmată de un sistem de arce şi pilaştri din marmură bogat ornamentată. Decoraţia din marmură alba de Ruschita se îmbină cu decoraţia realizată în aceeaşi manieră din stuc atât la pereţi, cât şi la tavan.
Pardoseala preia modelul tavanului având o rozetă mare, centrală, cu elemente geometrice compuse din sortimente de marmură din diferite cariere, totul autohton.
Draperiile salii sunt de catifea roşie cu fir de aur şi argint, cu pasmanterii şi ciucuri brodate de călugăriţele de la mănăstirile Agapia şi Văratec.
Ea s-a numit iniţial "Sala Provinciilor" pentru că într-o tematică iniţială trebuia să simbolizeze prin decorare judeţele ţării (acestea urmand a aduce contributii substantiale la realizarea decorului), lucru ce nu s-a mai realizat.

Din sala Ion I. C. Bratianu se intră într-un spaţiu tampon care conţine circulaţiile verticale, scările şi lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulaţie verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade şi două nave laterale de 6 m.

Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expozitii, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă. Colonadele salii sunt din marmură albă, ca şi ancadramentele celor cinci uşi de acces în Sala Unirii. De fapt la aceasta sala se remarca usile monumetale, cu arce foarte bogat sculptate. Decoraţia este concepută într-o manieră ce aminteşte de arta orientului antic, având atât tavanul cât şi restul elementelor de stucatură realizate în acest fel.
Spatiul este luminat de 12 candelabre şi 26 de aplice din cristal de Mediaş. Tavanul este acoperit de o foiţă de aur, iar prin orificiile din cadrul său circulă aerul natural.
Pardoseala are un câmp central simplu şi motive ornamentale marginale unde predomină elementele geometrice şi florale.

Sala A. I. Cuza poartă numele domnitorului Ţării Româneşti şi al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989. Era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: "Sala de seminare de documente şi tratative".
Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului (cu cea mai mare înălţime, de aproximativ 20 de metri, şi a doua ca suprafaţă - 2.040 m²) si este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piaţa Constituţiei şi B-dul Unirii.
Cu un fond de culoare roz, sala are o arhitectură eclectică, având ca element principal de compoziţie coloana angajată cu capitel în stil corintic şi cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiţionale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Ruşchiţa.
Uşile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură, şi măştile de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate, sunt alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii.
Plafonul este compus din sapte luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, si este croit în boltă (candelabru ascuns).
Draperiile din sala sunt din brocart de catifea, cusute cu fir de aur. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.
Această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfăşurare a activităţilor s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.
Sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internaţional de Muzică "George Enescu". Sala are o capacitate de 1.200 de locuri, dar si cea mai buna acustica din cladire.

Sala Unirii are cel mai amplu spatiu interior din Palat: 2.226 mp (53X42) si cel mai des este folosita pentru receptii, congrese, concerte, prezentari de moda si concursuri de dans. Coloanele sunt din marmura alba de Ruschita si au caneluri in stil romanesc. Luminatorul care ocupa aproape toata partea centrala este executat cu elemente din aluminiu turnat, acoperit cu aur. Candelabrele din cristal de Medias completeaza armonios spatiul. In aceasta sala se afla cel mai mare covor care cantareste 14 tone si care a fost tesut chiar in acest loc; este nevoie de 35 de persoane pentru a-l desfasura. Covorul este imens si acopera toata partea centrala a pardoselii, preluand ca intr-o oglinda elementele decorative ale peretilor si tavanului. Draperiile sunt decorate cu snur aurit si pasmanterii din fir de aur si argint.

Sala Nicolae Iorga este decorată in stil neo-renascentist german, cu aceleaşi esenţe de lemn pentru tavan şi pereţi, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute şi draperiile. Specific acestei sali este parchetul alcatuit din diverse esente de lemn, rezultand un joc de culori calde, in nuante de maro si bej.

Sala Nicolae Balcescu are capitelurile coloanelor simple, fara frunza de acant sau alte elemente decorative. Marmura folosita aici provine din carierele de la Ruschita, iar candelabrele si aplicele sunt executate din cristal roamnesc de artistii plastici de la Medias. Draperiile sunt confectionate din material tesut la Sighisoara in tehnica brocart. În această sală se regăseşte singurul material din clădire care nu este românesc şi anume lemnul de mahon, de altfel foarte preţios, din care sunt făcute uşile. Acesta este un cadou primit de Ceauşescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko, preşedintele statului Zair (azi Republica Democrată Congo). Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Ruşchiţa, iar candelabrele precum şi aplicele proiectate de arhitecţi sunt executate de artişti plastici la Mediaş. Marmura roz este deoosebit de pretioasa, ea gasindu-se doar in 3 locuri in lume: Italia, Grecia si Romania.

Sala Spiru Haret este destinata conferintelor de presa ale deputatilor, precum si lectiilor educative ale Centrului Educational.

Sala C.A. Rosetti are o suprafata de 1.420 mp, o cupola tip iluminator imensa, de 5 tone, cu elemente metalice ornamentale, coloane cu soclurile neregulate care variaza in functie de panta salii, logii finisate in lemn. Culorile calde folosite la draperii si covoare, in care predomina ocrul auriu, pielea din care sunt confectionate scaunele, confera salii o anumita familiaritate. Din pacate aceasta sala nu era deschisa accesului publicului cand am vizitat noi Palatul Parlamentului.

Sala Drepturilor Omului este o sala complet lambrisata cu lemn de stejar, colorat in diverse nuante. Draperiile, covoarele, candelabrele si masa circulara reprezinta un tot unitar in acest spatiu. Pentru covorul din aceasta sala care reflecta, ca intr-o oglinda, decoratiunile candelabrului, datorita dimensiunilor acestuia, a fost necesar sa se construiasca razboaie de tesut speciale. Candelabrul monumental, din cristal de Mediaş, al doilea ca mărime din clădire (cca. 2 tone) precum şi masa circulară (din lemn de stejar machetat cu lemn de cireş) pe care o ambientează, reprezintă un tot unitar în acest spaţiu. Tot lemnul folosit aici este de provenienţă autohtonă, stejar băiţuit în diferite nuanţe. Covorul prezent în această sală, respectă decorul parchetului de stejar colorat în diferite nuanţe precum şi modelul candelabrului.
Toate covoarele au fost lucrate la Cisnadie din lâna, piese mici şi apoi asamblate(cusute) in fiecare sala corespunzator cu dimensiunea incăperii.
În afara celor 60 de scaune prezente în jurul mesei, perfect identice, lucrate din lemn de stejar şi tapiţerie de catifea, ar fi trebuit să mai existe unul: un fotoliu cu tapiţerie cusută din aur şi argint care să le domine pe celelalte, situat mai sus decât celelalte, care ar fi trebuit să fie al preşedintelui, în dreptul peretelui care ar fi trebuit să susţină şi harta ţării.
Din pacate aceasta sala nu era deschisa accesului publicului cand am vizitat noi Palatul Parlamentului.

Galeria de Onoare si Holul Intrarii Oficiale impresioneaza prin sirurile duble de coloane, placile din marmura roz de Ruschita si bej de Moneasa, prin usile impresionante sculptate in lemn. Galeria de Onoare are cel mai lung hol din Palat: 150 de metri. Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă şi Căprioara bej, şi o bordură de elemente decorative, compoziţie în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Ruşchiţa şi cea bej de Căprioara, mai intră şi roşul şi negrul de Moneasa.
Apoi cele 34 coloane ce sprijină bolţile sunt de formă octogonală şi sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită şi marmura roz de Ruşchiţa.
Galeria este iluminată natural de 14 ferestre şi porţi-ferestre. Iluminarea este completată şi de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului.
Un element interesant îl reprezintă cele două uşi glisante ce separă trei tronsoane. Aceste uşi sunt realizate din lemn de stejar, pe schelet metalic cu geamuri de cristal cu aplicaţii de decoraţii din lemn. Măştile ce maschează nişele de calorifer sunt realizate din alamă cu elemente florale, având tot stilul brâncovenesc ca izvor de inspiraţie, executate de artişti plastici. Corpurile de iluminat sunt executate din alamă şi cristal de Mediaş.
La Intrarea Oficiala se află cele două scări monumentale, având fiecare câte o fereastă înaltă de 16 m, acoperite cu draperii ce se spală manual, fiecare cântărind aproximativ 250 kg. Această parte a Palatului (atât Galeria de Onoare cât şi scările) a fost refăcută de mai mult de 5 ori, datorită dorinţei lui Ceauşescu de a vedea machetele lucrărilor executate la scara 1:1. Scările au o înălţime a treptelor de doar 14-16 cm, comandate special să se potrivească înălţimii mici a conducătorilor, care nu voiau să obosească urcând. Ele conduc la etajul 1 al Palatului, unde se află sala A. I. Cuza, sala de şedinţe în plen a Camerei Deputaţilor, etc.

Sala de Plen este cea mai impresionanta incapere, fiind acoperita cu o cupola din sticla mata verde si albastra, sustinuta pe un cadru de alama.

Muzeul Parlamentului are ca misiune depistarea, conservarea, cercetarea si punerea in valoare prin expozitii, a marturiilor revelatoare din activitatea parlamentara trecuta si prezenta. Daca la inaugurare in patrimoniul propriu existau 5 piese, acum numarul lor a ajuns la peste 500 de exponate (carte veche, ordine si medalii, documente si obiecte de valoarememorialistica, harti si planuri, gravuri si stampe, carti postale si ilustrate).

Numele sălilor şi saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalităţi cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspiraţia românilor pentru Unire şi de istoria parlamentarismului în România.

Cred ca cel mai impresionant moment al vizitei a fost intalnirea cu batranelul de aproape 90 de ani, care venise impreuna cu familia sa viziteze Palatul Parlamentului, si avea pe piept decoraia din cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Cel mai neplacut moment al vizitei a fost in Muzeul Parlamentului, unde peste tot erau semne: "Nu atingeti exponatele" insa era un analfabet care probabil nu stia sa citeasca: atingea jilturile regale de parca erau sfinte moaste! De fapt cred ca era si analfabet si surd, pentru ca si la difuzor era anuntata interdictia de a atinge exponatele....

In total am stat in interior aproximativ 4 ore si jumatate: foarte relaxata atmosfera, nu te intreba nimeni nimic. Ar trebui sa fie mai dese astfel de momente: le asteptam cu interes pe cele de la Palatul Cotroceni, cu speranta ca fotografiatul va fi permis si gratis.

Asa ca daca aveti drum si timp liber in Bucuresti, nu ratati o vizita la Palatul Parlamentului: turistii straini nu o rateaza...

Pentru mai multe informatii legate de orarul de vizitare, reguli de vizitare si tarife puteti vizita si www.casapoporului.ro


Cu drag,
Cristina si Cristin DUMITRU