de Mircea Cruceanu
Sunt bolnav de imagini, o mama,
si-s numai lumina si-s tot numai rana!
Sunt bolnav de miresme salbatice, crude
de ferigi, de jnepeni, de stancile nude.
Sunt bolnav de izvoare, de poieni si de ciute,
de doinele planse pe vers si laute.
Ma-nabus de vise, de brazi si zapada,
vreau spatiu si chiot, vreau cer si balada!
Cand altii, ca lemnul, dorm somnul lor vid
prin codru-amintirii eu calea-mi deschid.
Cu Dragos si Molda cobor prin paduri,
descalec cu Tara, gonind aprigi bouri.
Cu Stefan la lupta, pornesc impreuna,
rapun varcolacii valhovnici sub luna.
Tin sfat cu haiducii-n padurea valceana,
domnite si zane mi-adorm langa geana.
Mi-e inima arsa de cald curcubeu
si roua din doine imi cere mereu.
Cu-aprinse dorinte si dragoste-amara
astept soarele-nalt sa coboare pe Tara.
Si-mi scapara visul - izbit amanar-
de sufletul greu de steme si jar.
Pe fruntea mea arsa, asterne zapada,
din piept scoate-mi inima si pune balada.
Sunt bolnav de atatea imagini, o mama,
si-s numai lumina, si-s tot numai rana!
Bhutan – excursie prin tara fericirii
-
Am fost in Bhutan acum 13 ani, in 2011. Era prima mea tura din seria
“Haideti cu Imperator”, de fapt atunci am inventat aceasta serie de
excursii prin ce...
Acum 23 de ore
Superb! Sper sa fie imaginile din TARA!
RăspundețiȘtergeresuperba balada,avem o tara minunata dar pacat ca nu se ocupanimeni de ea ,ce pacat!
RăspundețiȘtergereSti domnule Cruceanu, aceasta este bogatia fiecaruia, este ceea ce putem lua cu noi (cred, sper) cand vom pleca...
RăspundețiȘtergereIti doresc sa fie singura boala!
Nicoleta