"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 1 decembrie 2009

Parada Militara de 1 Decembrie




Vremea nu prea a tinut cu noi, a fost ceata, cauza din care nu a mai avut loc si parada aviatiei. A fost vremea la indigo de anul trecut: parca totul a fost in reluare!
Dar chiar si asa, lume a fost destula, fotografii s-a facut (destul de bune, dupa parerea noastra) si partea buna a fost ca am reusit sa urcam pe Casa Presei Libere. Desi inca nu se ridicase ceata cand am urcat noi, a fost o experienta interesanta.
N-am mai ajuns la fasolea cu carnati si tuica fiarta oferite de catre Primaria Bucuresti.
Pentru a doua oara dupa 1950, la parada de 1 Decembrie a participat o unitate din cadrul Detasamentului de Cavalerie al Jandarmeriei Bucuresti. In fruntea celor 35 de cupluri cai-calareti se afla plutonier Laura Epuras si "partenera" ei in varsta de 14 ani, iapa Dalila. Noi am aflat ca iapa avea 17 - 18 ani, dar presa zice altceva...in fine, conteaza prea putin, calul este absolut superb! Rezultatul plimbarii noastre il puteti vedea la:
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ParadaDe1Decembrie#

Romania a devenit stat unitar in urma cu 90 de ani. Atunci, la Alba Iulia, peste 100.000 de romani au venit si au strigat din toata inima:" Noi vrem sa ne unim cu tara".
Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, la 1 Decembrie 1918, a insemnat nasterea statului roman, care mai includea provinciile Basarabia si Bucovina, unite cu patria-mama in acelasi an.
Transilvania: "Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentatii lor indreptatiti la Alba Iulia, in ziua de 1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania".
Basarabia: "In numele poporului Basarabiei, Sfatul tarii declara (…) in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania".
Bucovina: "…de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina a facut parte din Moldova (…). A sosit ceasul ca Tarile Romane dintre Nistru si Tisa sa formeze un stat unitar(…), hotaram unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei in vechile ei hotare cu Regatul Romaniei.

Imnul national al Romaniei.
Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu (1816-1863), scris in vremea Revolutiei de la 1848, a devenit, in anul 1990, imnul national al Romaniei, "Desteapta-te romane!". Muzica imnului este atribuita in mod eronat, fie lui Anton Pann, fie lui George Ucenescu. De fapt, melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.

Povestea tricolorului.
Drapelul Romaniei este un tricolor in albastru, galben si rosu, avand culorile dispuse in benzi verticale, de dimensiuni egale. Primul steag romanesc cu tricolor a fost acela al Adunarii Norodului de la 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Ca drapel national, tricolorul se impune in 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar in varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor Romaniei din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sa aiba culorile asezate vertical, in ordinea albastru alaturi de hampa, galben la mijloc si rosu la margine. Tricolorul, astfel insituit, avea sa triumfe la 9 Mai 1877, cand Parlamentul Romaniei, intr-un glas cu intreaga natiune, a proclamat independenta noastra de stat.

Arcul de Triumf
În 1921-1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe şoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcţiei a fost turnat în beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată încheiate serbările încoronării (octombrie 1922) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.
De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasă", situaţia deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenţia opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, aşa cum ceruseră unele personalităţi, ci înlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Ruschita. De data aceasta, autorul, acelaşi Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce priveşte finisajul exterior, cerând artiştilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiştii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu, toţi nume cunoscute în perioada interbelică.
Populaţia, şi cu precădere numeroasele asociaţii şi societăţi ale foştilor combatanţi din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripţiilor lansate în cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Naţionale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, pentru ca la 1 decembrie în acelaşi an, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, să aibă loc ceremonia inaugurării. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale regina Maria, a prinţului moştenitor Mihai, a membrilor guvernului României şi a numeroşi invitaţi de onoare din ţară şi din străinătate.

Multumim pentru rabdarea cu care probabil ati citit randurile de mai sus, si pentru ca ati vazut si albumul nostru cu fotografii!
Cristina si Cristin DUMITRU


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu