De sfarsit de saptamana: Dor Marunt, Amara si Jegalia

Ieri am fost la plimbare: am schimbat destinatia initiala (Brasov) datorita prognozelor meteo:
https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/HergheliileDorMaruntSiJegalia#
Avem in plan sa vizitam toate hergheliile traditionale din Romania, si cam pana acum am vizitat doar Rusetu si Cislau (http://calatoriisifotografii.blogspot.com/2009/11/itinerarii-buzoiene.html), ieri am fost la Dor Marunt si Jegalia, doua herghelii foarte cunoscute din judetul Calarasi. De fapt cred ca acestea sunt si cele mai importante obiective turistice. Detalii despre adrese si date de contact am gasit aici: http://www.rosilva.ro/subsubcategorie.php?id=51&cat=14&subcat=28
Herghelia Jegalia
Adresa Calarasi,com. Perisoru
Sef herghelie: Oprian Ioan
Contabil sef: Dumitrache Liliana
Telefon 0242 311099
Telefon
Fax 0242 311099
E-mail jegalia@calarasi.rosilva.ro

Herghelia Dor Marunt
Adresa Calarasi, com. Dor Marunt
Sef herghelie: Minculete Viorel
Contabil sef: Hodorogea Florenta
Telefon 0242 644130
Telefon
Fax 0242 644130
E-mail dormarunt@calarasi.rosilva.ro

Ajungem destul de repede, pe Autostrada Soarelui, la prima noastra destinatie: herghelia Dor Marunt. Situata la o distanta de aproximativ 80 km de Bucuresti (dintre care 52 km pe autostrada), comuna Dor Marunt este asa cum parca o descrie numele: cu case mici, dar ingrijite, curti pline de narcise si lalele, liliac abia inflorit ce rasare aproape dupa toate gardurile, si multa liniste pe care doar cantecele cocosilor si cotcodacitul gainilor o tulbura.
Ca peste tot pe unde am fost, si la herghelia Dor Marunt suntem bine primiti: angajatii care au grija de cai ne sunt ghizi la grajdurile ce adapostesc pretiosii cai trapasi. Cei cu varsta de 1 an sunt semi-salbatici, ei fiind crescuti mai mult in padurile ce inconjoara domeniul hergheliei. Bineinteles ca cel mai mult mi-au placut manjii: cel mai mititel dintre ei avea aproape 9 zile, si inca nu i se intinsese toata pielea pe trupul mic, dar cocotat pe niste picioare inalte de pe acum. Maica-sa era cam nebunatica, insa manzul era ca o jucarie de plus! Bineinteles ca am mangaiat si scarpinat toti manjii pe care am putu pune mana: unul dintre ei chiar a "insista" sa-mi molfaie maneca de la bluza de trening cu care eram imbracata. Ce compliment mai frumos de-atat?! Era clar ca ne simpatizam reciproc! (Si da, m-a umplut de bale, dar ce mai conteaza?!)
Am sa redau mai jos cateva detalii despre rasa trapas preluate de aici: http://www.calderasa.ro/rase-de-cai/trapas-romanesc_137.html
"Trapasul romanesc s-a consolidat ca rasa in ultimele decenii, la formarea sa participand in principal trapasul american, in proportie de 80%, trapasul Orlov, in proportie de 10%, trapasul francez, in proportie de 5% si trapasul rusesc, in procent de 5%. De asemenea, in cadrul incrucisarilor complexe realizate pentru formarea rasei, s-au folosit si iepe Nonius si Furioso North-Star. Formarea rasei se poate considera ca a inceput, pe teritoriul tarii, in 1887, odata cu primele importuri de trapasi. In anul 1930 au fost introduse primele amendamente la regulamentele curselor de trap, in scopul promovarii trapasului romanesc. Astfel, caii participanti la concursurile de alergari, proveniti din import, se penalizau. Un rol deosebit in dezvoltarea rasei l-a avut Societatea Nationala de Crestere a Calului din Braila care, incepand din 1903, organizeaza cu regularitate primele concursuri de trap. Ameliorarea rasei s-a mentinut si in perioada interbelica, in hergheliile Rusetu, Sighireanu, Jegalia si Segarcea. In momentul de fata, aceasta rasa se creste si se selectioneaza in hergheliile Rusetu si Dor Marunt, probele pentru testarea performantei se dau pe Hipodromul de trap de la Ploiesti."
Sunt scosi din grajduri armasarii Vis (campion de necontestat la trap si a carui valoare era atat de cunoscuta, incat multi isi retrageau caii din concursurile la care participa el), Ruj (de o rara frumusete) si, spre bucuria noastra, armasarul Nurofen (ne-am bucurat sa il revedem bine si sanatos, de la ultima noastra intalnire de acum doi ani cand era la herghelia Rusetu). La herghelia Dor Marunt sunt adusi armasarii de patrimoniu, toti cu extraordinare calitati ale rasei lor. La boxa il revedem pe armasarul Rutinat (ne-am amintit de fotografia pe care i-am facut-o in urma cu doi ani, tot la herghelia Rusetu, cand avea flori galbene in coltul gurii).
La plecare de intalnim cu directorul hergheliei, dl. Viorel Minculete. Ne invita la o cafea si asa mai aflam cateva noutati din domeniu: in fiecare duminica, pe hipodromul din Ploiesti, incepand cu ora 10.00 au loc curse de cai. Asadar, abia asteptam sa mergem si noi! In plus, avem ocazia de a-i vedea biroul unde, la loc de cinste, se afla trofeele si premiile castigate de-a lungul timpului, la diverse competitii, de trapasii de la Dor Marunt. Ne invita sa facem si o plimbare in sulki, sursa sigura de adrenalina, cu unul dintre trapasi. Amanam insa pentru urmatoarea vizita, caci ne grabeam sa ajungem si la herghelia Jegalia.
Cum programul este cu o pauza de 3 ore, de la 12.00 - 15.00, decidem sa mergem la Amara, sa vedem lacul.
In drum oprim langa o turma de oi, bineinteles facem cateva fotografii si intram in vorba cu ciobanul. Omul, de treaba, ne mai spune una-alta despre oi, ne povesteste de mieii frumosi de-acasa, si mai apoi ne intreaba daca facem vreun reportaj. Nu facem, dar asa ne place noua, sa vorbim cu oamenii si sa facem fotografii...
Ajungem apoi pe drumuri bune, asfaltate si strajuite de plopi, in localitatea Amara. Aceasta a fost atestata documentar pentru prima data in timpul domnitorului Matei Basarab. Acesta a ridicat in Slobozia o manastire, pe care apoi a inzestrat-o cu intinse terenuri in jurul lacului. In 1864, prin secularizarea averilor manastiresti, aceste terenuri au fost preluate de stat.
Amara a atras atentia lui P. Poni (chimist, fizician, pedagog, mineralog, om politic român, pioner al învăţământului chimic în România, profesor la Universitatea din Iaşi şi membru al Academiei Române), caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, in 1887. In 1892 autoritatile judetene au decis sa infiinteze un serviciu al bailor, insarcinat cu exploatarea instalatiilor de bai calde.
Ne-am orpit la Camping Perla, mai mult din curiozitate sa vedem cum arata, ce locuri de campare am putea gasi. Ei bine, campingul Perla a fost pentru noi o surpriza mai mult decat placuta: situat chiar pe malul lacului, cu terasa, restaurant, dar mai ales cu facilitati pentru cei ca noi, care mai merg si cu cortul: dusuri, toaleta, spalator pentru vase.
Detalii despre camping: http://www.complexturisticperla.ro/index.html
Ne-a placut foarte mult aici iar gazdele sunt de exceptie: foarte incantata d-na Viorica, ne-a aratat casutele, locurile de pus cortul, gratarele ce pot fi folosite de turisti, dusurile de pe malul lacului, cu apa calda. Lacul a fost populat de dansii cu pesti (Camping Perla este o afacere de familie) si cei care doresc isi pot incerca norocul (chiar am fost la dig si am schimbat cateva cuvinte cu pescarii de pe-acolo: este peste, dar e apa peste el!).
Am facut si cateva fotografii, incercand sa surprindem si pasarile ale caror glasuri le auzea in stufaris. Nu am avut mare noroc, asa ca pana la urma am mers pe malul lacului si am pus masa la iarba verde. Ce sa vrei mai mult?!
De la Amara ne-am grabit apoi catre herghelia Jegalia, in comuna Perisoru. Cum nici aici nu erau indicatoare care sa ne usureze gasirea hergheliei, am intrebat pe cine am gasit pe-acolo prin sat.
De fapt, trecusem pe langa poarta hergheliei, dar nu o vazusem...Facem cale-intoarsa si ajungem la herghelia Jegalia (infiintata in anul 1915). Aici avem ocazia sa vedem cai de sport romanesti, despre care doar auzisem, dar nu vazusem pana acum. Ei bine, sunt cai extraordinar de frumosi: cu o inaltime impresionanta, intreaga lor statura este eleganta, sportiva. Curiosi si blanzi, imediat ce suntem in dreptul boxei lor, armasarii isi intind boturile spre noi.
Cateva detalii despre aceasta rasa, preluate de pe http://www.calderasa.ro/rase-de-cai/cal-de-sport-romanesc_6.html:
"Aceasta rasa de cai a inceput sa se contureze din anul 1962, cand au fost stabilite criteriile care se vroiau a fi indeplinite de acesti cai, pentru a se preta diferitelor competitii sportive ecvestre. Pentru formarea Calului de Sport Romanesc, s-a avut in vedere posibilitatea inglobarii in acest tip a diferitelor calitati ale raselor si populatiilor care au contribuit la geneza lor, astfel s-a realizat o incrucisare a populatiilor parentale astfel incat sa se selectioneze caracterele dorite. Selectia a fost riguroasa, cu o potrivire cat mai corespunzatoare a perechilor. Initial, efectivul ales ca matca pentru formarea Calului de Sport Romanesc s-a gasit la Sambata de Jos, apoi, din anul 1970, acesta se gaseste in Herghelia Jegalia, din judetul Calarasi, aceasta fiind creata special pentru formarea acestei rase.(...)Calul de Sport Romanesc, a inceput totusi sa capete o oarecare omogenitate morfologica, astfel, talia variaza intre 162-172cm, cu un format corporal lateral mai mult patrat, trunchiul este scurt, musculos, cu picioare lungi, curate, cu tendoane bine detasate si articulatii largi, puternice. Capul este mic, fata de trunchi, foarte fin si expresiv, aducand mult cu cel al Pur Sangelui Arab, urechile sunt mici, foarte mobile, corect purtate, ochii vioi, expresivi, gatul este de asemenea scurt, gros, bine prins, cu o encolura foarte bine dezvoltata. Pieptul este larg, continuat cu un torace suficient de adanc, spinarea este scurta, continuata cu sale puternice, bine prinse, crupa este foarte musculoasa, puternica, deseori dreapta, dar poate fi si usor oblica antero-posterior. Masa corporala poate varia intre 500-600 kg, in functie de talie. Asa cum este conturat acum, Calul de Sport Romanesc are un aspect robust, puternic, avand calitatile fizice necesare pentru a fi un bun saritor peste obstacole, dar se preteaza de asemenea bine si dresajului sau probei complete. In ciuda ponderei mari a rasei Pur Sange Englez in formarea acestei populatii, temperamentul calului de Sport Romanesc nu este atat de coleric ca al acesteia. Au un caracter docil, un temperament vioi, dar mult mai echilibrat, se preteaza bine lucrului pentru dresaj si obstacole, avand o inteligenta si o eleganta bine conturate."
Cat despre herghelie, aceasta cred ca este cea mai frumoasa pe care am vazut-o pana acum: cu multi copaci si multa verdeata, ne-a impresionat prin spatiul destinat antrenamentelor la sarituri peste obstacole, atat cel in aer liber, cat si manejul acoperit. Fiind sambata, nu am vazut jokeii care, in timpul saptamanii, scot caii la antrenamente (mai ales miercurea si joia pot fi vazut sarind peste obstacole). In vara sper sa organizeze, asa cum se si doreste, o competitie cu sarituri peste obstacole...de la care noi nu vom lipsi, in calitate de spectatori, desigur.
In prezent herghelia are aproximativ 300 de cai, asta comparativ cu vremurile in care aici se cresteau cate 700 - 800 de cai.
Mergem si la armasarii de monta publica si armasarii de vanzare: sunt si cateva exemplare din rasa semi-greu romanesc, dar si lipitani de la Sambata de Jos (chiar si lipitani negri).
Cateva detalii despre caii din rasa semi-greu romanesc, preluate de aici: http://www.calderasa.ro/rase-de-cai/semigreu-romanesc_136.html
"Tipul mare al Semigreului Romanesc are o talie de 158cm, respectiv o masa corporala de 580-600kg, cu un format corporal lateral dreptunghiular, ceea ce demonstreaza aptitudinile pentru tractiune. Capul este bine proportionat fata de restul corpului, cu profilul drept sau usor convex,, fruntea este larga, urechile potrivit de lungi. Coama si coada sunt foarte bogate, ondulate. Greabanul este scurt, sters, dar bine imbracat in musculatura. Spinarea este lunga, larga, puternica, salele sunt scurte, duble. Crupa este dreptunghiulara, dubla, cu directia mecanica usor oblica antero-posterior. Pieptul este larg, musculos, toracele adanc, profund. Membrele sunt puternice, cu articulatii largi, musculatura foarte puternica si tendoane foarte evidente. Tipul mare al Semigreului Romanesc este un cal armonios construit, viguros, cu o mare mobilitate. Roba este de cele mai multe ori deresa, piersicie sau murga, reflectand influenta rasei Ardeneze, care prezinta aceleasi culori predominante ale robei. Tipul mic prezinta o talie de 152cm, cu o masa corporala de 500-520kg, restul insusirilor morfologice sunt foarte asemanatoare cu ale tipului mare, deoarece, si in acest caz, rasa Ardeneza are o pondere mare. Referitor la capacitatea energetica a acestei rase, aceasta este foarte buna, ei putand sa tracteze o greutate de 3-4 ori mai mare decat greutatea lor vie, pe distante lungi, in alura de pas."
La Jegalia mai vedem si un exemplar pur-sange englezesc, un hutul, un pur-sange arab, lipitani...dar despre aceste rase voi povesti atunci cand vom vizita hergheliile romanesti cu traditie in cresterea acestor rase.
Pana atunci, ne bucuram sa stim cum arata si mai ales, ca am avut ocazia sa admiram cai trapasi, cai de sport romanesti, cai din rasa semi-greu.
Nu uitati sa includeti in traseele voastre de vacanta (fie ca sunt vacante mai lungi, fie ca sunt mai scurte) vizitarea hergheliilor traditionale din tara noastra. Daca veti calatori cu copiii, cu atat mai bine! Caii va vor incanta, veti vedea cat sunt de frumos, de curiosi, si va vor umple sufletul de bucurie atunci cand veti simti ca le-ati castigat increderea. Caii, ca toate celelalte animale, sunt sinceri, tratati-i cu respect si va veti bucura de o companie extraordinara din partea lor.
Nu uitati sa luati cu voi morcovi si mere (eu am uitat, dar data viitoare imi voi face provizii din timp!).

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU