La Multi Ani, Brasov - 775 de ani!

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/BrasovAprilie2010#


Intre 09 - 11 aprilie 2010 am fost la Brasov, sa vedem Junii Brasovului. Despre ei am povestit in articolul anterior, asa ca acum am sa scriu doar despre Brasov, oras ce sărbătoreşte anul acesta 775 de ani de la prima atestare documentară scrisă sub numele de Corona, în Catalogus Ninivensis. Acest document este un catalog al mănăstirilor premonstratense din Transilvania şi Ungaria, alcătuit între 1236 şi 1241. Catalogul conţine toate aceste aşezăminte vizitate de abatele Fredericus în 1235 şi se păstrează într-o copie din secolul al XV-lea. În acest catalog se află şi prima menţiune documentară cunoscută până acum a Braşovului, vorbindu-se despre mănăstirea de călugăriţe din acest oraş: "claustra sororum... in Hungaha... Dyocesis Cumanie Corona".


Vremea nu prea a fost de partea noastra, asa ca sambata dimineata, desi aveam planuri mari de vizitare, nu prea am avut cum pentru ca plouat mocaneste. Asa ca am reusit sa iesim din camera abia dupa pranz.

Am avut cazare la Residence Hirscher: http://www.residence-hirscher.eu/
Iata si un scurt istoric al cladirii de o impunatoare frumusete: Residence Hirscher (Casa Iordache David) este situata pe strada Apollonia Hirscher, in epoca Targul Straielor, in continuarea Targului de Peste, care lega inca din Evul mediu Piata principala a orasului si Strada Neagra, astazi strada Castelului.
Evolutia urbanistica a orasului arata ca strada, denumita ulterior Hirscher, face parte din cea mai veche zona construita din cetate.Putine cladiri mediaevale din aceasta parte a orasului au rezistat insa marelui incediu din 1869.
Cea mai veche imagine a imobilului( desenul lui Edward Hulverding din anul 1848, pastrat la Muzeul de Arta din Brasov), demonstreaza ca acesta a avut volumetria, forma si dimensiunile actuale din constructie.
Fatada principala a cladirii este caracterizata de simetrie , elementele de arhitectura si motivele decorative de inspiratie clasicista, acuzand o compozitie orizontala.
Eu am ramas incantata de receptie: o incapere foarte inalta, cu acoperis de sticla; si de apartamentele de la mansarda care aveau ferestre in tavan.


Dupa cum spuneam, vremea urata...insa la un moment data s-a oprit ploaia si am pornit la plimbare prin oras: prima zona vizata a fost cea a vechilor fortificatii ale orasului, ziduri, turnuri si bastioane. Acestea au fost renovate in ultima vreme, iar turnurile din vechiul zid de aparare al orasului au fost inchiriate micilor producatori si mestesugari locali.

Din cetatea ce înconjura perimetral Brasovul în Evul mediu, construita succesiv între 1395 si 1641, astazi sunt mai bine conservate fortificatiile “Zidurilor de Sus” – de sub Tâmpa si “de Jos” – de-a lungul canalului Graft.
Curtina de sub Tâmpa este pastrata aproape integral, iar configuratia paramentului lasa sa se întrevada trei faze de constructie: zidul de piatra propriu-zis, corespunzând primei etape de lucrari de la sfârsitul secolului al XIV-lea, galeria de straja din caramida scoasa în consola, sub a carei baza sunt practicate guri de aruncare, cu ferestre de tragere înguste dreptunghiulare si în forma de lacas de cheie inversat în partea superioara (primul sfert al secolului al XVI-lea) si o supraînaltare cu zidarie mixta alternata, delimitata de un brâu de caramida de sectiune diferita, realizata mai târziu. Zidul de incinta de sub Tâmpa prevazut cu sant de aparare uscat, a fost întarit initial cu opt turnuri (sapte de plan patrat si unul semicircular), dispuse la distante neregulate, de-o parte si de cealalta a Bastionului Funarilor (secolul XVI), situat la jumatatea lungimii. Coltul de sud-est al cetatii era protejat de Bastionul Postavarilor (1521–1522), iar cel de sud-vest, de Bastionul Tesatorilor (1421–1432, 1570–1573). Din dreptul celor doua fortificatii de colt, urcând pe versantul dinspre oras al muntelui Tâmpa, se aflau zidurile ce delimitau curtea vitelor si care în amonte erau protejate de câte un turn.
În secolul al XIX-lea, de-a lungul fortificatiilor de sud-est ale Cetatii Brasovului, este amenajata Promenada de Sus.
În anii 1961–1962 Bastioanele Postavarilor si Tabacarilor Rosii, din imediata sa apropiere au fost reabilitate, incinta celui din urma fiind amenajata ca loc de joaca pentru copii. Noi lucrari de restaurare a fortificatiilor de sud – est ale Cetatii Brasovului au fost începute în anul 2004.


Prima oprire a fost la Turnul Vanatorilor, a carui veche denumire era Turnul Pulberariei. Vechea denumire a Turnului era legata de faptul ca aici se pastra pulberea necesara apararii orasului.
Accesul este gratuit, iar in interior este amenajat cu plante, animale si pasari impaiate. Se pot cumpara si diverse suveniruri, sculpturi in os, in lemn si multe altele.

De aici am mers la Bastionul Funarilor. La jumatatea lungimii “Zidurilor de Sus” ale Cetatii medievale a Brasovului, construita succesiv între a doua jumatate a secolului XIV si 1641, a fost ridicat în secolul al XVI-lea un bastion poligonal încredintat spre aparare breslei funarilor. Cu ziduri construite din siruri alternate din piatra si caramida, bastionul era prevazut la interior cu galerie de straja, guri de tragere si creneluri în partea superioara.
Bastionul a fost restaurat în anul 2004.

Am urcat apoi cu telecabina pe Tampa: incepuse iarasi sa ploua.
Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte care aparţine de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaţilor Orientali (mai precis în Carpaţii de Curbură) şi înconjurat aproape în totalitate de municipiul Braşov. Înălţimea: 960 m (după unele surse 995 m), la aproape 400 m deasupra oraşului.
Muntele este alcătuit în principal din formaţiuni calcaroase, formându-se în urma procesului de încreţire a scoarţei terestre.
Mare parte (150 ha) este declarată rezervaţie naturală, datorită speciilor de animale (urşi, râşi, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din ţara noastră, păsări) şi plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) care se găsesc pe acest munte. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Braşovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetăţii Braşovia sau drumul pentru maşină de „la iepure”. Cei neobişnuiţi cu drumeţiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale şi Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puţin de trei minute. Priveliştea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873, ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga ţară a Bârsei.

Seara am incheiat-o cu o vizita la Turnul Alb, Turnul Negru si Bastionul Graft.

Turnul Alb a fost construit în secolul al XV-lea (1460 sau 1494) ca fortificatie exterioara a Cetatii Brasovului, pe dealul Romurilor, la cca. 60 m distanta si la peste 30 m diferenta fata de zidurile de nord-vest ale orasului si a fost repartizat spre aparare breslelor cositorarilor si aramarilor.
Turnul Alb are un plan de semicerc închis, cu partea circulara spre deal, înalta de 18 m si partea dreapta spre oras, de 20 m. În interiorul turnului se afla cinci nivele de galerii de aparare, prevazute cu guri de tragere si burdufuri de aruncare pentru lichide si creneluri în partea superioara. Accesul în turn avea loc pe o scara mobila, printr-o usa în partea dinspre oras, iar aprovizionarea si schimbarea garnizoanei se efectuau între palisade, direct din Bastionul Graft, construit sub Turnul Alb ca un pod peste canal catre fortificatiile interne.
Turnul a ars în timpul incendiului din 1689, fiind reparat în 1723 si, mai târziu în 1902. Restaurarea din anul 1974, coordonata de arhitectul Günther Schuller (1904–1995) a fost rasplatita cu premiul Herder, în 1983.
Noi lucrari de restaurare au avut loc în anii 2003–2005, când Turnul Alb a fost amenajat ca muzeu.

Turnul Negru, a fost ridicat odata cu prima incinta de ziduri a Cetatii Brasovului, pe stânca din dreptul Bastionului Fierarilor. Turnul de observatie, avea totodata destinatia de a împiedica apropierea dusmanilor de zidurile orasului.
Constructia de plan patrat cu latura de 7 m are o înaltime de peste 10 m, iar accesul spre oras se afla la cca. 2 m deasupra solului, fiind initial accesibil cu o scara mobila. Legatura cu Bastionul Fierarilor, aflat la 31 de m distanta, se realiza printr-un pod ridicator peste canalul Graft. Stampele de epoca arata ca Turnul Negru avea un acoperis piramidal si o galerie de straja exterioara la ultimul nivel. La interior, cele trei niveluri de aparare erau prevazute cu ferestre de tragere înguste, dreptunghiulare.
Turnul Negru a primit acest nume dupa ce a fost lovit si incendiat, în 23 iulie, 1559 de un trasnet ce i-a înnegrit zidurile. Lovit din nou de trasnet, a fost reparat în anii 1669, 1827 si 1901.
În 1991, zidul sudic al constructiei s-a prabusit, Turnul Negru fiind reconstruit în 1996 si amenajat ca muzeu în anul 2001.

Bastionul Graft a fost construit în cea de a doua jumatate a secolului al XVI-lea, perpendicular pe zidul de nord-vest al Cetatii Brasovului, ca pod peste canal, prin care avea loc aprovizionarea si schimbarea garnizoanei Turnului Alb, în dreptul caruia era amplasat. Constructia de plan dreptunghiular, cu spatiu boltit deasupra apei si doua niveluri de aparare prevazute cu elemente defensive - ferestre de tragere si guri de aruncare, bloca trecerea, din bastion putând fi dominata toata lungimea zidurilor. Pe fatada de est se pastreaza fragmente ale unei inscriptii ce dateaza probabil din secolul al XVIII-lea.
Bastionului Graft a fost restaurat si amenajat ca muzeu în anii 2003–2004, când a fost realizata si scara de acces spre Turnul Alb.


Seara am mancat o pizza si am baut o bere...la bugetul nostru, nu prea ne incadram la meniul oferit de restaurantele din zona.

A doua zi, dupa ce am fost la Junii Brasovului, am mers in Piata Sfatului unde se afla si Casa Sfatului ce domină piaţa centrală a oraşului. Piaţa Sfatului este locul unde se organizau târgurile periodice în Evul Mediu şi în epoca modernă, fiind cunoscut importantul rol economic pe care îl avea cetatea. Construită iniţial ca turn de veghe, devine ulterior primărie. Prima menţiune despre proiectarea clădirii este din anul 1420, următorul document o menţionează în anul 1503. In secolul XVII a suferit numeroase modificări şi refaceri după ce a fost afectată de fenomenele naturale; renovarea care o aduce în forma rămasă până în zilele noastre este cea din anul 1780 (cu excepţia acoperişului baroc, înlocuit la începutul secolului XX). Clădirea adăposteşte administraţia oraşului până în anul 1876; din 1950 devine Muzeu de Istorie, pana in zilele noastre.
Acum erau in turn trei muzicanti imbracati in haine medievale care ne invitau, cu trambite si tobe, la evenimentele ce aveau loc in Piata Sfatului.

Am urcat apoi la Pietrele lui Solomon, la Juni, iar cand ne-am intors in oras prima oprire am facut-o la biserica Sfantul Nicolae Domnesc, pentru mine cel mai frumos obiectiv al orasului Brasov.

Datând ca aşezământ din 1292, Biserica Sf. Nicolae domină, prin dimensiunile sale impresionante, Şcheii Braşovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab.
Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcaşului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea "schismaticilor" din Corona. Biserica ortodoxă şi şcoala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual şi cultural pentru românii din toată Ţara Bârsei, acţiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spaţiul românesc, mai ales după venirea diaconului Coresi care a început să tipărească aici cărţi bisericeşti în limba română. Numeroşi domni şi familiile acestora au acordat danii bisericii din Şchei. Chiar şi împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preoteşti şi arhiereşti, obiecte de cult din metal preţios. Biserica a fost ridicată iniţial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIII-lea planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise şi a unui pridvor. Voivezii celor două ţări româneşti au înzestrat biserica cu o colecţie însemnată de icoane vechi.
Biserica Sfântul Nicolae a fost renovată în perioada interbelică prin grija localnicilor şi păstrează fresce executate de marele pictor Mişu Pop. În cimitirul bisericii sunt îngropate personalităţi importante din istoria naţională şi locală ca Nicolae Titulescu, dr. Aurel Popovici, preotul Vasile Saftu, dr. Ioan Meşotă s.a.

Interiorul bisericii este deosebit, nu te astepti sa fie asa cum este atunci cand vezi biserica de-afara. Din pacate fotografiatul este interzis....

Am trecut apoi pe la Poarta Ecaterinei. Construită pe latura de vest a cetăţii este una dintre cele mai vechi clădiri care şi a păstrat aspectul original. Are pe fronton stema oraşului şi anul 1540. Turnul din faţa porţii a fost ridicat în 1559. Langă Poarta Ecaterinei se mai vede şi astăzi o parte din zidurile vechii cetăţi.
Poarta Ecaterinei, amplasata în dreptul quartalului de nord-vest al Cetatii Brasovului, ce purta în Evul mediu acelasi nume, a fost pâna în anul 1820 singurul acces al orasului spre suburbia Schei.
Turnul exterior este unicul element pastrat al ansamblului fortificat al portii, ce forma un patrulater lung de cca. 70 m si iesit cu cca. 50 m din frontul zidurilor de incinta, protejate în epoca, la fel ca pe nord-est, de santuri cu apa si iazuri. Situat initial pe coltul de nord al complexului, turnul de plan patrat, cu acoperisul încadrat de cele patru turnulete ce exprimau autoritatea orasului - jus gladii, constituie unul dintre monumentele reprezentative ale stilului Renasterii în arhitectura transilvaneana. Pe fatada principala, deasupra accesului, se pastreaza stema Brasovului sculptata în piatra, numele judelui Johannes Benkner si anul constructiei – 1559.
Celelalte constructii ale ansamblului Portii Ecaterinei, inclusiv Turnul Puppes, de plan circular, amplasat pe coltul de sud al complexului, au fost demolate în 1827, când s-a construit Poarta Schei. Ulterior au fost demantelate, atât zidurile conexe ale laturii de sud-vest a Cetatii Brasovului, cât si poarta în stil clasicist a Strazii Târgul Cailor, construita în 1819–1820.
Turnul Portii Ecaterinei a fost restaurat în anii 1971–1973 si 2006.

Ne-am continuat drumul catre Poarta Schei. Construită în 1827-28 pentru a facilita accesul în cetate dinspre Scheii Braşovului are stil clasic si seamănă cu Arcul de Triumf.
Poarta Schei a fost construita în anii 1827–1828, pentru fluidizarea circulatiei între Cetatea Brasovului si „Suburbiul de Sus”.
Constructia monumentala, în stil clasicist, cu o deschidere centrala pentru vehicule încadrata de doua accese laterale pentru pietoni, a fost edificata de Joseph Jani, mesterul zidar care construise Poarta Târgul Cailor în 1819–1820 (demolata în 1874).
Inscriptiile în latina concepute de notarul Joseph Franz Trausch, mentioneaza numele împaratului Francisc I, judelui primar Johannes Jacob Mylius, judelui districtual Johann Georg von Trauschenfels si anul constructiei.
Poarta Schei a fost restaurata dupa cutremurul din 4 martie 1977 si reparata de mai multe ori, ultima data în anul 2004.


Am mers apoi si pe Strada Sforii, ce face legătura între strada Cerbului şi Poarta Şchei. Are o lungime de 80m şi o lăţime care oscilează între 111 cm şi 135 cm fiind cea mai îngustă strada din Europa; existenţa ei este menţionată documentar în secolul XVII. Este în fapt spatiul ramas între doua „decurii”, reprezentând grupurile de câte zece case ale sistemului urbanistic medieval aplicat în interiorul cetatii. Prima sa mentiune documentara dateaza din secolul al XVII-lea. Strada Sforii a fost reabilitata în anul 2003.

Ajungem apoi si la Biserica Neagra, care, din pacate, era inchisa.
Este biserica evanghelică aflată în centrul municipiului Braşov. Edificiul a fost construit în jurul anului 1380 (probabil începând cu 1377) în stil gotic. Biserica, iniţial catolică, a fost cunoscută mai întâi sub numele de Biserica Sfânta Maria (Marienkirche). Clădirea a fost parţial distrusă după marele incendiu din 1689, când a primit numele actual. Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România datând din secolele XIV-XV.
Construcţia bisericii a început serios în anul 1384 şi a fost finalizată în anul 1477. O inscripţie descoperită în zidul bisericii îl atestă ca prim ctitor pe Thomas despre care aflăm că a murit în anul 1410. Grav avariată după incendiu, Biserica Neagră a fost refăcută cu ajutorul unor meşteri veniţi din oraşul hanseatic Danzig, pentru că meşterii locali nu mai ştiau să închidă bolţi de dimensiuni atât de mari. Noile bolţi, însă, sunt în stil baroc, nu gotic.
Planul utilizat de către arhitecţi a fost acela de bazilică cu trei nave, egale ca înălţime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spaţiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecţi şi meşteri.
Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri lungime şi 38 de metri lăţime. În această biserică încap circa 5.000 de persoane.
Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale ci şi prin alte lucruri: astfel, în clopotniţă se află cel mai mare clopot din spaţiul românesc, un clopot din bronz care cântăreşte 6 tone. Corul susţinut de contraforţi exteriori decoraţi cu edicole care adăpostesc statui de sfinţi constituie unul din puţinele exemple de acest tip din Transilvania. Colecţia de covoare orientale a Bisericii Negre este cea mai bogată de acest tip din România.
Orga principală a bisericii a fost construită de Carl August Buchholz din Berlin în perioada 1836-1839 şi este cea mai mare din cele 140 de orgi construite de maiştrii familiei Buchholz. Orga are 4 mauale cu câte 56 de taste şi un pedalier cu 27 de taste şi dispune de 63 de registre sonore. A fost inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Buchholz care a prezentat improvizaţii şi cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider şi Johann Lucas Hedwig. Orga a fost restaurată în perioada 1997 - 2001. Atunci toate cele 3993 de tuburi (cel mai mare având o înălţime de circa 13 metri) au fost demontate şi restaurate. Orga se încadrează în categoria orgilor baroce şi a supravieţuit perioada de la construcţit pînă în prezent apropa neschimbată.
A doua orgă a fost construită de Carl Hesse şi dispune de un manual şi pedalier şi 8 registre. A fost restaurată in 1997.
Începând din anul 1953 au loc recitaluri de orgă, tradiţie începută de organistul Victor Bickerich şi continuată de Hans Eckart Schlandt.


Stema şi steagul municipiului

Steagul actual al BraşovuluiÎn 1353 stema Braşovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Ţării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reşedinţă de judeţ. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Steagul Braşovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie şi are pe cele două feţe stema municipiului. Deasupra stemei sunt inscripţionate cuvintele „MUNICIPIUL BRAŞOV”, iar sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuşi, steagurile existente diferă întrucâtva de prevederile hotărârii consiliului local. Pe steag se află doar stema municipiului, sub care, cu litere groase roşii, scrie BRAŞOV. Aceste elemente se întâlnesc doar pe aversul steagului, reversul rămânând alb.

Mai există şi un steag neoficial, propus de Preşedintele Consiliului Judeţean, steag care datează din 1600. Este realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania. A reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai Viteazul. Astfel, pe fundal vişiniu (probabil purpuriu iniţial) delimitat, sus şi jos, de două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema Braşovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra şi de dedesubtul cercului central pornesc panglici galbene către colţuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în faţa clădirii în care se află Consiliul Judeţean (respectiv Palatul Justiţiei), pe Turnul Alb şi la Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru. Locul din urmă beneficiază şi de iluminat festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului naţional de pe Tâmpa.

Istoric al Brasovului:

Mărturiile dezgropate indică prezenţa unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Braşovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Braşov s-au găsit bare de aur, cu ştampila oficiului din Sirmium şi monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec. al IV-lea.

Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existenţa unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piaţa Sfatului, a unor aşezări şi cetăţi pe Dealul Melcilor şi în cartierul Valea Cetăţii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autorităţile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomeneşte de Braşov. Totuşi, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Şchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Şchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.

Tot aici exista, cu mult înainte de înfiinţarea cetăţii Braşovului medieval, o veche aşezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I.Barac, Valea Morilor şi Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetăţii de pe Tâmpa. Această aşezare a continuat să existe şi după înfiinţarea cetăţii Braşov, dar după înălţarea zidurilor şi a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.

1203: Tradiţia şi cronicile calendarelor braşovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Braşovului”. Totuşi documentele şi izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă şi Burszam în bula papală care a aprobat-o) Se pare că au întărit cetatea Braşovia de pe Tâmpa.

1228: Se întemeiază la Braşov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat aşa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conţine o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria şi Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaşte „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate aşezată între pământurile românilor de Cârţa, cele ale saşilor „de Barasu” şi cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate cele trei toponime la care face referinţă documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat şi nu la vreun oraş. În acest caz „Braşov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta şi în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum şi a altora, privind familia comiţilor din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Braşov sau la Ţara Bârsei.

Cetatea Braşov în secolul al XVII-lea - Brasov-ul este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeşte a fi primul act păstrat care a fost emis în Braşov, purtând menţiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmează menţionarea tot mai deasă a municipiului: Braşov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.

1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.

1364: Braşovul primeşte privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă şi depozit” din 1369.

1395: Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianţă împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Braşovului de a-şi construi fortificaţii de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.

1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbeşte despre biserica Sf. Nicolae din Şchei şi lasă să se întrevadă existenţa unui locaş de învăţătură în jurul ei.

1421 şi 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acţiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.

1424: Blănarii braşoveni îşi alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Braşov fiinţau 43 de bresle, deservite de 1.227 meşteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuţitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuşi, ţesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.

1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără şi dă ordin de distrugere a cetăţii Braşovia de pe şaua Tâmpei, piatra şi materialele de construcţie ale acesteia fiind folosite la întărirea cetăţii medievale a Braşovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de apărare (numite şi „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri şi era înconjurată de un şanţ de apărare plin cu apă.

1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată.

1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş, Braşov şi Ţara Bârsei.

1521: Judele Braşovului, Johann (Hans) Benkner, primeşte de la Neacşu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, veşti despre mişcările trupelor turceşti de dincolo de Dunăre.

1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia, o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii. Curând, va fi cucerită şi distrusă din ordinul lui Petru Rareş, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) şi patru bastioane la colţuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru armatele habsburgice şi închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.

1533: Umanistul Johannes Honterus înfiinţează prima tipografie din Braşov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544.

1546: La Braşov se înfiinţează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.

1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov prima sa carte în limba română: „Întrebare creştinească”.

1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu trupele secuilor răsculaţi. În ziua următoare, voievodul primeşte cheia oraşului. După cucerirea Transilvaniei, va ţine prima dietă în Casa Sfatului.

1628: Protopopul Vasile din Şcheii Braşovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustieşte cetatea. Puţine clădiri rămân neatinse. În urma acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol, timp în care şi-a schimbat aspectul arhitectonic al faţadelor.

1731: Dascălul şcheian Petcu Şoanu tipăreşte primul calendar-almanah românesc.

1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activităţii dascălilor şcheieni.

1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetăţii prin instalarea felinarelor cu ulei.

Se înfiinţează „Casa generală de economii” din Braşov, prima instituţie de credit din Transilvania. Între 1837 şi 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von Burgenkron.

1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacţia lui George Bariţ. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipăreşte şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1848: Revoluţia paşoptistă cuprinde şi Braşovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntaşi de seamă ai culturii şi politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din Şchei manifestează pe 11 aprilie pentru câştigarea de drepturi politice.

1850: Este întemeiat Gimnaziul român sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Şaguna, al cărui nume este purtat şi astăzi.

1854: Între Braşov şi Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.

1873: Pe 30 martie în Braşov pătrunde primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosinţă şi linia Braşov - Bucureşti.


Braşovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectaţi 22 de abonaţi particulari. Exista o legătură telefonică cu Zărneştiul.

1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Braşov pe itinerariul Piaţa Sfatului - Gara Bartolomeu. Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.

1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei Şaguna”.

1916: 16 august Armata Română intră în Braşov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Braşovului. Pe 8 octombrie, garnizoana românească din oraş este masacrată de către inamic în aşa-numita Tranşee a morţii din Bartolomeu.

1930: Este înfiinţată Uzina electrică, cu finanţarea principalelor fabrici braşovene, nevoite până atunci să utilizeze generatoare proprii.

1940: În urma Dictatului de la Viena, Braşovul rămâne României. Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimţit şi la Braşov (7,4 grade pe scara Richter).

1943: Până în 1944 Braşovul suferă distrugeri însemnate din cauza bombardamentelor aviaţiei americane.

1945: În ianuarie, saşii din Braşov sunt deportaţi în U.R.S.S.

Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960 s-a numit Oraşul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala regiunii cu acelaşi nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic.

1968: Are loc prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”.

1971: Se înfiinţează „Universitatea din Braşov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic.

1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (7,2 grade pe scara Richter). Ulterior au loc consolidări la Casa Sfatului, Poarta Şchei, Liceul Sportiv şi la alte clădiri afectate.

1986: 31 august: Cutremur de pământ (7 grade pe scara Richter).

1987: 15 Noiembrie Braşovenii se revoltă împotriva regimului comunist. Totul a pornit de la Întreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulţumiţi de neplata salariilor cuvenite şi înăsprirea condiţiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte întreprinderi, precum şi o mare parte a populaţiei oraşului. Revolta a fost înăbuşită de forţele comuniste, iar liderii ei întemniţaţi şi supuşi la torturi şi deportări.


Asadar, daca nu aveati pana acum un motiv intemeiat pentru a vizita Brasovul, o puteti face anul acesta: o multime de evenimente vor fi organizate pentru a sarbatori 775 de ani de atestare documentara.

La Multi Ani, Brasov!