"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

sâmbătă, 21 februarie 2009

Foisorul de Foc, Bucuresti



Foişorul de Foc este o clădire cu 6 etaje, inalta de 42 metri, din Bucureşti, pe langa care multi dintre noi trecem fara sa o observam sau pe care, cel mult, o luam ca punct de reper in drumurile noastre.
A fost construit în 1890-1892 in mijlocul Bucurestilor. Locul era bine ales, deoarece din turn se puteau zari incendiile ce izbucneau in centrul urbei, dar si in cartierele acesteia. A fost ridicat la doi ani după ce precedentul turn, Turnul Colţei, ridicat în 1715, a fost demolat. Planurile au fost realizate de George Mandrea, în acea perioadă arhitectul-şef al Bucureştiului: Foisorul de Foc trebuia sa fie punct de supraveghere si anuntare a posturilor de pompieri, dar si de interventie - constructia dispunea de un rezervor cu o importanta cantitate de apa, spatii pentru efectivele unei sectii de pompieri, pentru pompele de incendiu si pentru caii necesari transportului acestora din urma.
După finalizarea construcţiei, însă, compania locală de apă - Uzina de Apă Grozăveşti - nu a avut pompe suficient de puternice pentru a îl umple cu apă. Astfel, "fantanarilor" tocmiti de primarie le-au luat locul nocturnii, un fel de pandari de noapte cu atributii de pompieri. Bucurestenii au numit “Foisorul de Foc” postul de pompieri nr. 5 care functiona in turn.
Supravegherea oraşului de la înălţimea turnului s-a făcut până în anul 1910 când a fost înlocuită prin anunţurile telefonice, dar Foişorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când şi-a pierdut rolul, întrucât în Bucureşti se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existenţa unui turn de veghe. Primaria Generala a Capitalei si Comandamentul Pompierilor Militari au inceput construirea postului de pompieri Regele Ferdinand I, in cartierul Obor. Foisorul de Foc ramasese o cladire parasita, condamnata la prabusire. Insa in anii 60 incep studiile si actiunile necesare transformarii impunatorului turn in Muzeu al Pompierilor.
Astfel din 1963, a fost transformat într-un Muzeu al Pompierilor.
Cutremurul din martie 1977 a produs deteriorarea si chiar distrugerea multor exponate din muzeu; cladirii i s-au facut lucrari de consolidare, impunându-se renovarea întregii institutii.
Acum Foisorul de Foc poate fi vizitat: Muzeul Pompierilor este foarte bine amenajat iar personalul va poate da detalii interesante despre exponatele de acolo. Sunt o multime de obiecte unice in lume, cum ar fi masina de stins incendiile “gat de barza”. Este foarte interesanta si prezentarea organizarii pompierilor din cele mai vechi timpuri pana astazi.

Foarte interesanta era si functionarea unitatilor de pompieri voluntari. Fiecare astfel de unitate avea steagul propriul si insemne particulare. Era chiar traditie de familie activitatea de pompier voluntar, ea transmitandu-se din tata in fiu. Pe steagurile unitatilor de pompieri voluntari din Transilvania erau placute cu numele familiei celor ce au facut parte din aceasta. Asadar, era o mandrie si o onoare deosebita sa iti dedici viata salvarii altor vieti.
Sunt prezentate si o serie de uniforme, distinctii si lucrari definitorii pentru activitatea pompierilor.
Din turn se pot face fotografii excelente ale intregii zone. Numai vremea sa fie frumoasa!!!
Mai departe traseul excursiei a continuat cu biserica Sf. Silvestru.
Cei care au ales acest loc si au zidit prima biserica au fost Parvan si Stanca, negustori bogati ce aveau pravalie langa Curtea Domneasca. Au fost incercati de o mare durere, pentru ca ciuma le-a secerat cei sapte copii. In memoria copiilor si pentru a fi pomeniti din neam in neam au zidit o biserica din lemn in 1743. Trecerea anilor a facut sa se schimbe infatisarea cartierului si s-a simtit nevoia unei biserici de zid mai mare si astfel, in 1836 s-a inceput construirea unei biserici de zid care s-a sfintit in 1839.
Biserica are o particica din moastele Sf. Silvestru, papa al Romei in vremea imparatului Constantin cel Mare, de unde si numele sau.
Pe teritoriul bisericii a fost intemeiata o scoala atunci cand in intreg orasul mai erau cinci, scoala care a ajuns vestita sub numele de « scoala popilor » iar cand s-a pus problema construirii unei scoli monumentale pentru cartier, au cedat din teritoriul ei, pentru a se realiza o scoala mare si frumoasa care si acum poarta numele de Sf. Silvestru, alaturi de numarul ei de ordine, 23.

Mai apoi, in 1879, au construit clopotnita care avea in turn un ceas mecanic, de unde numele « turnul cu ceas », pentru care biserica avea un mecanic angajat pentru intretinere, ceas care a rezistat pana la cutremurul din 1977. Clopotnita a fost reconstruita in forma originala in vremea parintelui paroh Galeriu, care a tinut mult sa se pastreze forma in care a fost initial, dar fara ceasul mecanic ce s-a distrus. Parintele Galeriu este inmormantat in curtea bisericii.
Excursia noastra foto s-a incheiat la Piata Romana, dupa ce am trecut prin fata teatrului Metropolis, a carui aparitie colorata si non-conformista a fost subiect intens fotografiat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu