"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 1 ianuarie 2008

Revelion in Liban


Dragii mei,

sa va povestesc in cateva cuvinte despre Liban, unde am petrecut Revelionul 2007 - 2008. Multi dintre prietenii nostri ne-au privit ingrijorati cand au aflat ca ne vom petrece Revelionul in Liban: "Dar nu e periculos? ! " Recunosc, aveam o satisfactie deosebita sa le raspundem: "Nu, deloc... Totul va fi ok, mai ales ca mergem cu masina noastra". Reactia era intotdeauna aceeasi: "Cu masina pana in Liban? ! Mergeti si in Fasia Gaza? " In fine, discutiile pe aceasta tema se puteau prelungi oricat, pana cand dezvaluiam secretul: pana in Liban sunt cateva sute de kilometri, este zapada, nu avem nevoie de viza... pentru ca-i pe la noi, prin Romania...

A fost extraordinar de frumos, desi e un sat de munte unde (anul trecut, 2008) nu ajunsese inca lumina electrica. Asadar, curentul era asigurat de un generator... care se mai si oprea din cand in cand... si atunci ramaneam fara curent electric, dar si fara apa; apa era scoasa din fantana cu un hidrofor, care mergea bine... in functie de generator!!!
Ne-am cazat la Hanul Dragonului, o cabana extraordinar de pitoreasca, in ciuda faptului ca depindeam in totalitate de generator.

Dar vedeti ce baie fierbinte aveam... si ce soc am avut cand proprietarul ne-a anuntat la telefon sa ne luam cu noi costumele de baie. Ei bine, era vorba despre un butoi urias, in spatele cabanei si in fata raului inghetat; in butoi mai era o soba cu lemne, ce incalzea apa, si cateva bancute pe care statea si ne relaxam in apa fierbinte. Scarile pana in butoi erau inghetate sloi, avand in vedere ca afara era zapada si erau si cateva grade bune sub zero... dar ce mai conta? !

Liban este un sat in judetul Harghita, in zona Miercurea Ciuc - Odorheiul Secuiesc - Gheorghieni; numele lui se pare ca provine de la cuvantul maghiar "leba" (daca am inteles eu corect) si care in romaneste ar insemna "gasca". Si asta pentru ca acolo exista, pe vremuri, o ferma de gaste.
Oricum, zona este superba si se pot petrece zile superbe!!! Fara masini, fara trafic, fara telefoane (nu exista nici semnal... trebuia sa stam in dreptul unui anumit geam ca sa ne putem suna parintii si prietenii), fara STRESS!!! Peisajele sunt foarte frumoase si daca nu doriti sa parcurgeti trasee prea lungi pe timp de iarna, cateva plimbari, pe jos, prin zapada si printre brazi va vor relaxa si va vor incarca bateriile pentru anul urmator. Oricum, in cazul in care calatoriti cu copii sau va doriti anumite conditii de cazare, ar fi bine ca in momentul in care va faceti o rezervare in satul Liban sa intrebati si de curentul electric: sa nu aveti surprize de la generator! Noi ne-am petrecut seara de Revelion la gura seminului, cu cateva lumanari aprinse (muzica si dans doar atunci cand mergea generatorul). Noi nu am regretat experienta avuta, ba chiar ne-am simtit foarte bine - dupa cum se vede, am decis s-o impartasim si altora.
Cam ce ar fi de vazut in zona va demonstram cu fotografii:


Datele istroice le-am preluat de pe http://ro.wikipedia.org/

- cetatea fortificata Slimnic:
Amplasată pe colina Burgbäsch, care domină sudul actualei comune, fortificaţia de la Slimnic (Stolzenburg) era menită să apere drumul Mediaş– Sibiu şi aparţinea Scaunului din această ultimă localitate. Prima construcţie, din piatră brută, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea, în preajma marii invazii tătare, dar ea a fost înlocuită în secolul al XV-lea cu o fortificaţie mult mai puternică, construită de această dată din cărămidă. La sfârşitul anilor 50 (secolul al XX-lea) au fost restaurate clopotniţa, zidurile şi turnul de apărare din nord-vest.

- biserica fortificata Axente Sever:
Localitatea Axente Sever, mai demult numita Frâua, este o localitate şi o comună în judeţul Sibiu.
În 1931, cu ocazia sau sub pretextul comemorării a 25 de ani de la moartea revoluţionarului paşoptist Ioan Axente Sever, numele localităţii Frâua a fost schimbat în Axente Sever. Frâua a fost comună liberă în Scaunul Mediaşului, ulterior în plasa Mediaş din cadrul judeţului Târnava Mare.
Biserica fortificată din Frâua este menţionată pentru întâia dată în 1322. Lăcaşul, cu hramul Tuturor Sfinţilor, este o biserică-sală cu nava pătrată şi cu cor pentagonal. Este una din puţinele biserici din Transilvania care au turnul clopotniţă deasupra corului (exemple similare găsindu-se la Agârbiciu, Ocna Sibiului şi Turnişor). Incinta, construită simultan cu lucrările de fortificare ale bisericii, are un traseu oval, curtinele înalte de 6-8 m fiind prevăzute cu metereze şi contraforţi. La interior, zidurile par mai scunde, din cauza nivelului ridicat al curţii.

- biserica fortificata Biertan:
Biertan este o localitate şi o comună din judeţul Sibiu. Este situată la cca 80 de km de Sibiu. A fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica şi centura de fortificaţii, fiind amplasat în centrul aşezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1490 şi 1520 în stilul gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălţată în acest stil. Construcţie monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Meşterii din Viena şi Nürnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat între 1483 şi 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatra, din 1500, deşi opera meşterului Ulrich din Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană.
De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţioneaza şi astăzi.
Fortificaţiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate ţărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri şi 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea.
În bastionul estic era pe vremuri carcera unde erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie.
La capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele în cursul săptămânii spre a fi văzuţi de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa şi integra în colectivitatea aşezării. Astăzi, această veche aşezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista momentelor patrimoniului mondial a UNESCO.

- biserica fortificata Richis:
Richiş este o localitate în judeţul Sibiu. Biserica fortificata care dateaza din 1500 si care impresioneaza prin altarul si prin cimitirul sau. Pentru cei care nu cunosc prea multe despre Richiş, putem aminti că în 1854 a fost descoperit un tezaur monetar dacic din argint (20 de piese), cu monede imitate după tetradrahmele macedoniene ale lui Filip al II-lea.Biserica evanghelică din Richiş reprezintă o importanţă deosebită pentru istoria artelor din ţara noastră atât din punctul de vedere al arhitecturii cât şi al sculpturii. Din punct de vedere plastic, monumentul din Richiş prezintă o bogăţie neegalată în toată zona.

- castelul Lazarea:
Este locul unde a locuit familia Lázár şi unde este amenajat un muzeu; foarte frumos si ingrijit, merita vizitat daca ajungeti in zona, indiferent de anotimp. Foarte interesant este si micul muzeu cu animale impaiate.

- statiunea Sovata:
Staţiune cu sezon permanent, Sovata a fost menţionată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine staţiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireşelu (912 m), Capela (720 m), Bechiş (1.079 m), Dealul Mic şi Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi mesteceni. Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniş (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roşu, Mierlei şi Şerpilor, cu ape clorurate (cu concentraţie mare - de la 40 la 250 gr/litru) şi sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă cu apă sarată, ci se menţine la suprafată, acţionînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20°C la suprafaţă, 30-40°C la adâncimea de 1 m şi 40-60°C la adâncimea de 1,5 m.

- partia Harghita Madaras:
Situata intr-un decord de vis, este una dintre cele mai frumoase partii din tara noastra. Daca va decideti sa mergeti, trebuie sa aveti masina echipata corespunzator de iarna. De la baza partiei pana sus va puteti deplasa si cu tractorul ce face in mod regulat acest traseu. Este impresionanta padurea de brazi ce trebuie strabatuta pana la partie. Noi din pacate nu schiem, asa ca pe-am multumit sa ne dam cateva ture bune cu sania si apoi sa urcam pe varful Harghita Madaras. In zilele senine se pot zari Muntii Bucegi si Piatra Craiului.

- biserica fortificata Mosna:
Moşna este o localitate în judeţul Sibiu. În cel mai vechi document care se referă la localităţile săseşti din zona Târnavelor, datat în anul 1283, apare menţionat numele preotului din Moşna (Petrus). Moşna era o comună deosebit de prosperă şi până în 1533 a fost în competiţie cu Mediaş şi cu Biertan pentru a deveni reşedinţă de scaun, titlu obţinut până la urmă de Mediaş. Biserica Evanghelică-Lutherană, una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii, a fost construită între 1480-1486. De construcţie s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida.

- biserica fortificata Alma Vii:
Alma Vii, mai demult Alma între Vii, este o localitate în judeţului Sibiu.
Prima menţiune documentară datează din 1289 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“ şi din ea aflăm că localitatea depindea de Capitulul de Mediaş, pentru ca un alt document, de această dată din 1356, să o amintească drept comună liberă a Scaunului de Mediaş. S-a aflat în această situaţie până în 1872, când a fost inclusă în judeţul Târnava Mare. Între 1951-1968 Alma Vii a ţinut de Regiunea Braşov, raionul Mediaş. Din 1968 face parte din judeţul Sibiu. Biserica săsească se află pe panta unui deal care domină comuna şi datează de la începutul secolului al XIV-lea, dar fortificaţia din jurul ei a fost ridicată aproape două secole mai târziu. Orga bisericii, construită în 1840, este amplasată în capătul de vest al sălii, prilej cu care a fost ridicată şi o mică anexă care îi găzduieşte foalele. Dealul pe care este amplasată biserica este uşor de apărat în părţile de sud şi de vest, unde pantele sunt abrupte. Zidul are la bază o grosime de 1,5 metri, fiind construit din pietre nefasonate şi bolovani de râu, subţiindu-se apoi în partea superioară, unde s-a folosit cărămidă.

- Medias:
Mediaş este un municipiu şi al doilea oraş ca mărime din judeţul Sibiu. În secolul al XII-lea şi al XIII-lea regii Ungariei au aşezat în zona Mediaşului colonişti germani, cunoscuţi sub numele de saşi. Prima atestare documentara a Mediasului, se pare, este din anul 1267. În anul 1318, saşii din Mediaş şi cei din Şeica Mare au fost scutiţi de obligaţia de a participa la oastea regală, obţinând totodată şi unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Mediaş şi Şeica de sub jurisdicţia comitelui secuilor.
Prima biserică românească din Mediaş a fost ridicată în anul 1826 prin eforturile episcopului greco-catolic Ioan Bob, cel care tot atunci a înfiinţat şi prima şcoală românească din oraş.

- biserica fortificata Bazna:
Bazna este o localitate şi o comună în judeţul Sibiu. Pe teritoriul acestui sat, la locul numit Lempes, s-au descoperit urmele unei asezari neolitice si fragmente de ceramica pictata. In aceeasi zona, in secolul XIX, s-a descoperit un depozit de bronzuri din prima epoca a fierului, cu vase si circa 100 sageti cu varf de tip scitic. Localitatea este mentionată pentru întâia dată în 1271. Localitatea este renunumită şi pentru rasa de porci care poartă numele localităţii.

- biserica fortificata Adamus:
Adămuş este o localitate şi o comună în judeţul Mureş. Satul Adămuş este atestat documentar în anul 1405.

- castelul Cetatea de Balta:
Cetatea de Baltă este o comună în judeţul Alba. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1197 sub numele de Cuculiensis castri. Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul Renaşterii franceze din secolul XVII (1615-1624); plan patrulater cu turnuri de colţ circulare, fără rol defensiv. Dispoziţia generală de ansamblu reproduce în mic corpul central al castelului Chambord din Franţa. Remaniat în sec.XVIII (1769-1773), cu o poartă în stil baroc. In prezent este hotel proprietate privata.

- castelul Bethlen din Sanmiclaus:
Castelul a fost construit între anii 1667 şi 1683 de Bethlen Miklos. Odinioară era apărat de un zid cu 5 bastioane şi un şanţ cu apă. În 1719 aici s-a cununat fiica lui Bethlen cu baronul Kemény Zsigmond. În 1856 castelul a ajuns in proprietatea familiei Bruckenthal. Baronul a renovat castelul şi a înfiinţat aici o şcoală agricolă. După principiile comunismului IAS-ul Jidvei a primit în cadou castelul, găsindu-i şi o atribuţie: în camerele cu mobilă luxoasă au fost mutate familiile inginerilor repartizaţi la Sânmiclăuş, şi ale mulgătorilor aduşi de prin alte părţi ale ţării. Acum castelul este o ruina, fiind parasit si nepromovat in circuitul turistic al zonei. Dar daca tot ati ajuns pana acolo, cu putina imaginatie veti vedea, macar cu ochiii mintii, doamne din vremuri de mult apuse, veti auzi zgomotul pasilor in pantofi de saten prin camerele si coridoarele acum in ruina ale castelului...

- Blaj:
Blaj este un municipiu în judeţul Alba. Cunoscut şi ca "Mica Romă", este centrul cultural al românilor greco-catolici. Din punct de vedere istoric, Blajul a jucat un rol important în procesul de formare a conştiinţei naţionale a românilor. Prima atestare documentară referitoare la Blaj dateazã din 1252.


Zona este foarte frumoasa si vara si iarna. Unele parti sunt destul de izolate (cum este si satul Liban), dar se contruieste destul de mult, asa ca in cativa ani va deveni un punct de atractie turistica. Este insa destul de departe pentru cei care calatoresc din Bucuresti, nu prea merita vazuta ca destinatie de week-end.

Cu bine,
Cristina si Cristin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu