Vacanta in Ardeal

In toamna lui 2007 am pornit la drum prin Ardeal: cu masina, mancare si cazare pe unde ne prindea noaptea, pe traseu. A fost o experienta ce ar merita nu numai imbunatatita, dar si repetata.

Fotografiile sunt aici

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/RomaniaArdealOctombrie2007# iar detalii despre locurile vazute mai jos:

ZIUA 1: 13 octombrie 2007
- Culele de la Maldaresti, Valcea: Legenda spune ca Tudor Maldăr, căpitan in armata lui Mihai Viteazul, cade în mâna hanului tătarilor, fiind luat ostatec. Fiica hanului se îndrăgosteşte de Tudor Maldăr. El reuşeşte să scape din mâna tătarilor şi, împreună cu fiica hanului, se stabilesc la Măldăreşti, unde (în sec. XVII) îşi clădesc căminul. În comuna Măldăreşti este organizat „Complexul Muzeal Măldăreşti”, care cuprinde „culele” Greceanu şi Duca, precum şi casa memorială I. G. Duca. Cel mai mult mi-a placut ca din aspectul general al complexului aveai senzatia ca sunt locuite culele: o vacuta pastea linistita la poarta, florin si bondari prin gradina, o pereche de ochelari pe o masa si o carte pe canapea. De fapt aici, in cadrul complexului, exista posibilitatea sa va cazati in camere care iarna sunt incalzite de celebrele sobe cu olane. Neaparat vizitati si biserica pictata de Olga Greceanu (chiar daca are termopane…. ).
- manastirea Polovragi: mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, interesant monument arhitectonic din Ţara Românească de secol XVII. Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Olteţului, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Cand am vizitat-o noi era in plin process de renovare, asa ca nu prea am reusit sa facem fotografii care sa o arate in toata splendoarea ei; in fine, sa vedem partea buna: avem astfel un motiv in plus sa revenim!
- Cheile Oltetului: peisajul este deosebit de frumos, iar decorul de toamna il facea perfect! Merita strabatute pe jos, asa ca lasati masinile in parcare.
- pestera Polovragi: se găseşte pe teritoriul comunei Polovragi, între localităţile Horezu şi Baia de Fier, judeţul Gorj.
Accesul la peşteră se face de la Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier de aproximativ 1 km. Intrarea în peşteră se află în Cheile Olteţului, deasupra râului ce desparte Munţii Căpăţâna de Munţii Parâng.
Peştera are o lungime (până în prezent cercetată) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turişti este de aprox. 800 m. Acest traseu este parţial iluminat. Ghidul este mare amator de povesti legate de pestera, asa ca nu trebuie decat sa-l provocati!
- pestera Muierilor: se află în comuna Baia de Fier, judeţul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.
Peştera are o lungime de aproximativ 3. 600 de metri dispusă în 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaţia speologica împartita in doua sectoare: sectorul de nord (1. 500m) şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri inălţime se alfa etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m, ajunge până la lungimea de 1. 228 de metri o reţea de diverticule foarte greu accesibilă. Aici am vazut pentru prima data atarnand lilieci de tavanul pesterii, insa unii dintre ei gasisera “cazare” destul de jos, incat ii puteai atinge cu mana!
- Cheile Sohodolului: pentru amatorii de catarare este traseul ideal. Sunt foarte putin cunoscute la noi in tara, desi impresioneaza prin varietatea si pitorescul peisajului. Este de admirat "fereastra zmeilor". Din Chei noi am urmat drumul de pe harta, catre Valea de Pesti; mare greseala: am ajuns pe un drum forestier, prin padure, si am intrat pana la gat in namol…Se lasa noaptea si oricata incredere aveam noi in Furia Neagra, ne ca gandeam ca ne va prinde miezul noptii pe-acolo! Nici semnale nu mai aveam, nici la telefoane si nici la radio…asa ca nu auzeam decat plescaitul noroiului din roti. In cele din urma decidem sa facem cale intoarsa sin e indreptam cartre Santamarie Orlea.

ZIUA 2: 14 octombrie 2007
- Castelul Kendeffy din Santamarie Orlea: acum este hotel, si aici am ramas peste noapte, dupa ce am ajuns, plin de noroi si obositi. Castelul dateaza din sec. XVIII - XIX si este foarte bine restaurat. Camerele nu se remarca prin lux si opulenta, insa sunt curate, au apa calda non-stop, se mananca un mic dejun excelent si dotate cu strictul necesar turistilor.
- biserica reformata - calvina Santamarie Orlea: odinioară ortodoxă, se numără printre cele mai vechi biserici din spaţiul românesc, fiind ridicată către sfârşitul sec. XIII. Alcătuită dintr-o navă tăvănită, din turn pe faţada de vest şi un altar dreptunghiular boltit în cruce pe ogive, prezintă forme arhitectonice specifice tranziţiei de la romanic la goticul timpuriu. La interior se află un valoros ansamblu de pictură murală (1311 şi cca. 1400).
- cetatea Colt: dateaza de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitorita de cneazul Cândea. Ulterior, Cândea a trecut la religia catolică şi şi-a schimbat numele în Kendeffy.
Cetatea se afla pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul judeţean DJ 686, la intrarea pe valea Râuşorului şi la 3 km distanţa de satul Râu de Mori.
Datorită aspectului cetaţii şi toponimiei locurilor, se presupune ca acesta ar fi sursa de inspiraţie a romanului "Castelul din Carpaţi" de Jules Verne. Ansamblul se afla într-o stare accentuată de degradare, fiind practic o ruină, dar drumul prin padure pana la cetate si privelistea de-colo merita drumul! La poalele cetatii este biserica Colt, foarte frumoasa si cu o atmosfera linistitoare. Aici am vazut pentru prima data statii de amplificare pentru sunet afara.
- Ulpia Traiana Sarmizegetusa: pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost capitala Daciei romane, situată la o distanţă de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Ruinele oraşului antic constituie azi obiectul unui complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara. Este amplasată pe un teren aproape şes, în bazinul Haţegului, la cota 531 m. Oraşul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat şi Transilvania şi care purta în antichitate numele de Tapae, astăzi "Porţile de Fier ale Transilvaniei".
Aici am asistat si la o petrecere campeneasca, cu ocazia Zilei Recoltei (adica am ascultat muzica populara si am mancat gratis, pe cheltuiala primariei adica).
- biserica Densus: este o localitate în judeţul Hunedoara. Biserica Sfântul Nicolae din Densuş este una din cele mai vechi biserici din România în care serviciul liturgic se desfăşoară neîntrerupt până în prezent. Edificiul a fost ridicat în secolul al XIII-lea în stil romanic, pe ruinele unei construcţii din antichitate (sec. IV). Valoroasele fragmente de pictura murala, datand din 1443, opera unei echipe de maeştri, în frunte cu Ştefan, unul din primii zugravi români cunoscuti, vadesc stranse legaturi stilistice cu picturile de epoca din Ţara Românească. Cam greu de facut fotografii aici! Explicatia pentru care fotografiatul este interzis a fost de genul: ”Voi fotografiati, vindeti pozele si faceti bani…iar noi nu am reusit sa scoatem un album cu biserica pana acum”…cu atitudinea asta, nici nu vor scoate vreodata!
- manastirea Prislop: este o mănăstire situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara. De aproape şapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania. Nu se cunosc începuturile mănăstirii. Deoarece era amplasată pe pământuri care ţinuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locaşului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Si aici am avut cateva probleme cu fotografiatul: o maincuta ne-a zarit cu trepiedul si aparatele foto intrand in biserica; deoarece era slujba, ne-am gandit ca ar fi de bun-simt san u ne apucam sa facem fotografii, asa ca am stat linistiti. Insa ne-am trezit apostrofati de catre maicuta ce ne urmarise din curtea bisericii: a facut mai mare taraboiul incercand sa ne spuna ca fotografiatul este interzis. Asta in conditiile in care eram cu aparatele inchise…

ZIUA 3: 15 octombrie 2007
- Sarmizegetusa Regia: este situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane. Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1. 200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.
Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman după două războaie (101-102 şi 105-106), (conform ultimelor descoperiri, în anul 107 ar fi avut loc ultima bătălie, undeva în podişul Transilvaniei), condusă de împăratul Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a şi adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află comuna Sarmizegetusa.
Drumul pana la cetate este foarte prost. Poate fi parcurs cu masina, dar foarte greu, mai ales in partea de final a traseului. Asa ca noi ne-am abandonat masina si am parcurs pe jos ultima parte a drumului. Ceea ce nu a fost deloc rau!!! Eu una am simtit atmosfera foarte incarcata sus, la cetate…Ceva ma indemna sa cobor cat mai repede, o neliniste nelamurita; orice zgomot al padurii mi se parea ca e incarcat de stranii presimtiri…Si totusi, tare mult imi doresc sa revad Sarmisegetuza Regia!!!
- cetatea dacica Blidaru: cetatea dacică este una dintre cele 6 fortăreţe dacice din Munţii Orăştie care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. Cetatea a fost construită în secolul I î. Hr. cu scop de protecţie împotriva cuceririi romane. Se găseşte lângă satul Costeşti, comuna Orăştioara de Sus din judeţul Hunedoara. Accesul se face din Costesti, pe un drum forestier, usor accesibil.
- cetatea dacica Costesti: este una dintre cele 6 fortăreţe dacice din Munţii Orăştie care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. Cetatea a fost construită în secolul I î. Hr. cu scop de protecţie împotriva cuceririi romane. Se găseşte lângă satul Costeşti, comuna Orăştioara de Sus din judeţul Hunedoara. Accesul se face din Costesti, pe un drum forestier, foarte usor de parcurs si mai ales placut.

ZIUA 4: 16 octombrie 2009
- Orastie: daca ajungeti pe-aici, sa nu ratati Catedrala Ortodoxa si vechea cetate a orasului. Mi-au placut foarte mult monumentele ridicate in cinstea regelui dac Decebal!
- Castelul Corvinilor din Hunedoara: sau Castelul Huniazilor este un castel din Hunedoara, cel mai important monument de arhitectură gotică din Transilvania. A fost ridicat în secolul XV de către Iancu Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti. Este o construcţie impunătoare, cu acoperişuri înalte şi divers colorate, cu turnuri şi turnuleţe, ferestre şi balcoane împodobite cu dantela de piatra cioplita. Castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu. Castelul este la fel de frumos precum apare in fotografii. Infiorator locul unde erau aruncati condamnatii la moarte si prizonierii pentru a fi sfasiati de ursi! Am regasit aici si fantana sapat de prizonierii turci…exact ca cea de la Rasnov…nici nu mai stii care este povestea reala, dar sincer pentru mine nici nu prea conteaza, farmecul pe care il da locului e mai important!
- cetatea Devei: se află pe un deal vulcanic de pe teritoriul oraşului Deva. Ea datează din anul 1269. În anul 1784, în timpul răscoalei lui Horea, stăpânii cetăţii au opus rezistenţă atacurilor iobagilor şi minerilor din Munţii Apuseni.
Aceasta este aşezată pe dealul la poalele căruia se întinde oraşul Deva. Sub dealul cetăţii se află Palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatei Dacice si Romane), construit în secolul XVI cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen în 1621, Magna Curia a dobândit o înfatisare prevalent baroca în sec. XVIII, când i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon.
Astăzi Cetatea Devei este o ruină, în urma unei explozii produse în anul 1849 în magazia cu praf de puşcă a fortăreţei. Foarte impesionant liftul exterior care urca pana in cetate: seamana foarte mult cu cel cu care am urcat pe partie, la Maribor, in Slovenia!

ZIUA 5: 17 octombrie 2009
- Cetatile Ponorului: incepem ziua in forta, cu unul dintre cele mai mari complexe carstice din România, aflat în Munţii Apuseni, zona Padiş. Numit şi Everestul speologiei române, complexul carstic de la Cetăţile Ponorului a fost menţionat pentru prima data în 1886 de către Nagy Sandor.
Din pacate timpul si lipsa echipamentului ne-au determinat sa lasam pe alta data explorarea acestor minunatii despre care am auzit atat de mult vorbindu-se – una dintre nereusitele acestei excursii…Dar decat sa riscam aiurea si sa avem cine stie ce accident, mai bine am lasat pe alta data!
- Padis: Zona turistică Padiş este situată în ramura nordică a Munţilor Bihor, lanţ din Munţii Apuseni sau Carpaţii Occidentali. Din punct de vedere administrativ, zona Padiş este situată în sud-estul judeţului Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la graniţa cu judeţele Cluj şi Alba. Aici cazarea se poate face si in casute de 2 persoane, casute ce au forma unor imense butoaie rasturnate – superbe butoaiele, te simteai ca un elf sau ca un pitic de-al Albei-ca-Zapada!
- Bradet: am vizitat o biserica din secolul trecut si care avea tot interiorul alcatuit din crucile celor care murisera in zona. Erau cruci de lemn ce acopereau aproape in intregime peretii din interior ai bisericii si asta a dat un farmec aparte locului: cruci din secolele trecute, pe care erau inca fotografiile defunctilor…sterse de vreme si incarcate de amintiri…
- pestera Ursilor: fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15. 000 de ani.
In drum spre Arieseni zarim cateva cirezi de bivolite, unele dintre animalele mele preferate. Cum era si cazul, incercam sa gasim o familie care vinde branza de bivolita; zis si facut, batem in poarta omului si suntem primiti de o intreaga familie: bunic, nepoti, parinti. Aveau bivolite, insa nu si branza…dar nu-i bai, primim in schimb lapte prins, ardei, cateva fructe (“sa aveti la drum, ca mai aveti de mers”), plus un tur al casei proaspat renovate, plus un tur al grajurilor, ca sa vedem vitelusii bivolitelor. Ce oameni…. Ne-au rugat sa le spunem cand putem merge la ei de Paste, sa taie un miel…
- Arieseni: este o comună în judeţul Alba, alcătuită din 18 sate, răsfirate pe pantele Munţilor Bihorului. Situată în Ţara Moţilor, pe valea superioară a Arieşului Mare, în Depresiunea Arieşeni. Intreaga zona este de o extraordinara frumusete si merita vazuta indiferent de anotimp. Aici ne-am cazat la Pensiunea Iulia, daca imi amintesc bine; gazda ne vede veniti de la drum, si ne “arde” la pret: un pastrav = 20. 00 ron (in 2007, sa dai 20. 00 ron pe un pastrav... nu era putin…dar ce mai conteaza, la ce foame aveam…).

ZIUA 6: 18 octombrie 2009
- pestera Scarisoara: sau Gheţarul de la Scărişoara adaposteşte cel mai mare gheţar subteran din România. Intrarea în Gheţarul de la Scărişoara se face printr-un impresionant aven, a carui gură, cu un diametru de 60m se deschide în pădurea din marginea platoului. O poteca îngustă săpată în stâncă şi câteva scări metalice ancorate în pereţi înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza în tot timpul anului un strat gros de zapadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lăţime şi 17 m înâlţime.
Topografia Gheţarului de la Scărişoara este simplă, deoarece peştera reprezintă o încapere unică cu o dezvoltare totala de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheata, cu un volum de 80000 mc şi care dăinuie în peşteră de peste 4000 de ani. Faţa superioară a blocului (3000 mp) formează podeaua Salii Mari. În partea dreaptă acest planşeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheaţă, care da într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formaţiuni stalagmitice de gheaţă. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervaţie ştiinţifică, cu doua sectoare distincte.
Noi am ajuns la Scarisoara pe jos, dupa ce am abandonat masina cand drumul a devenit foarte prost. O portiune am mers pe jos, apoi am fost luati in caruta de taietorii de lemne ce urcau la padure - a fost o experienta cat se poate de amuzanta – un veritabil masaj medicinal, gratis!!!
La intoarcere am vrut sa ne cumparam branza de vaci, sa ne refacem proviziile. Asa ca am mers la una dintre batranele ce isi adunau vacile de pe costa dealului; am ajuns in cele din urma la casa dansei, casa fara tv, fara radio…de fapt fara current electric. Cat pe ce sa ne rastoarne si o mamalig la ceaun, cu branza proaspata de vaci! Timpul insa ne-a permis doar sa stam la “un pahar” de vorba si cam atat…am plecat cu branza si voie buna mai departe.
- Cheile Turzii: sunt o rezervaţie naturală protejată, aflată la o distanţă de 6 km vest de Turda, de-a lungul văii Hăşdate. Au o lungime de 2. 900 m şi o înălţime a pereţilor de până la 300 m. Cheile ocupă o suprafaţă de 125 ha şi s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hăşdate.
Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte şi abrupte, creste ascuţite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotişuri, arcade etc. Conţine peste 1. 000 de specii de plante şi animale, unele reprezentând elemente rare, ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă.
Din pacate am ajuns numai pana la intrarea in Chei: era seara tarziu si ne-a fost teama sa pornim in traseu la o ora destul de inaintata.

ZIUA 7: 19 octombrie 2009
- Aiud: aici ne-am cazat la hotel Victoria 3*; nu va speriati de aspectul exterior, atat de auster si impersonal – interiorul este foarte curat, elegant si cu bun-gust. Orasul a fost menţionat prima oară în 1293, populaţia fiind alcătuită în majoritate din saşi. Cetatea Aiudului este una din cele mai vechi cetăţi urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). Daca doriti, va puteti reculege cateva momente in Catedrala Ortodoxa din Aiud.
- manastirea Ramet: Schitul, intemeiat catre sfarsitul secolului XIV, pastreaza vechea biserica de piatra, o constructie dreptunghiulara. Si aici fotografiatul interzis... nu cumva sa afle si altii de astfel de locuri minunate, si sa vina sa le viziteze, sa mai dea si ceva bani…
- Alba Iulia: poartă în mod simbolic titlul de "Capitală de Suflet a Neamului Românesc", statut confirmat la 15 octombrie 1922, cand la Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reîntregirii, ceremonia oficială de încoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca regi ai tuturor românilor din provincile istorice unite.
Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul, iniţial în număr de şase.
Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Reîntregirii, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică, Celula lui Horea, Closca şi Crisan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat in memoria lui Horea Closca si Crisan, etc.
În interiorul Catedralei Reîntregirii se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentand monarhia româneasca în acea perioadă, Regele Ferdinand şi Regina Maria, capetele încoronate în anul 1922 în aceasta catedrală. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara.
Pe 29 mai 2009 Alba Iulia a intrat in Guiness Book, prin evenimentul denumit "marea îmbrăţişare" a cetatii Vauban, la care au participat 9. 758 de oameni.
- Sebes: În Antichitate, pe locul Sebeşului de astăzi s-a aflat o aşezare dacică, încorporată în Imperiul Roman. Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei.
- biserica fortificata Calnic: Numele aşezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior saşii. Numele săsesc al localităţii este Kelling şi vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. La fel ca şi alte familii de saşi, aceştia au devenit probabil din greavi nişte adevăraţi comiţi. Greavii de Câlnic sunt menţionaţi încă din 1267, 1269 şi 1309. Cetatea a fost restaurată între 1962-1964, iar astăzi a fost transformată într-un centru cultural ştiintific internaţional. Aici am fost foarte bine primiti, fiind chiar invitati sa ramanem peste noapte. Ne-am multumit sa vizitam doar muzeul etnografic, alatuit din obiecte donate – absolut superb!

ZIUA 8: 20 octombrie 2009
- Sibiu: orasul are un număr mare de muzee, organizate în jurul a două complexe - Muzeul Naţional Brukenthal (unde am vazut fluierul lui Avram Iancu, Craisorul Muntilor) şi Complexul Naţional Muzeal ASTRA, locasuri de cult precum si alte cladiri si locatii de interes turistic: Pasajul Scarilor, Piata Mare, Piata Mica, Podul Minciunilor.
În anul 2007, Sibiu a fost Capitală Europeană a Culturii, împreună cu Luxembourg. Fiind cel mai important eveniment cultural în istoria oraşului a fost vizitat de un număr mare de turişti români şi străini, asa ca ne-am bucurat sa ne numaram si noi printre acestia!
- Cisnadie: Localitatea a fost fondată de cãtre colonişti de ethnie germanã, chemaţi în ţară de cãtre regele Géza al II-lea al Ungariei, (1141-1161) pentru a apăra graniăţele regatului împotriva raidurilor cumanilor, pecenegilor, tãtarilor etc.
Istoricii presupun că pe teritoriul actual al localităţii Cisnădie a fost fondată, în 1150, localitatea Ruetel, care a fost distrusă de năvălirile mongolilor.
Prima menţiune documentară despre o aşezare pe locul actual al oraşului datează din 1204, într-un document al regelui Emeric al Ungariei, sub denumirea de Rivetel.
În anul 1425 în Cisnădie a fost construit primul turn cu ceas din Transilvania. Acesta este înconjurat de 2 ziduri de apărare, cel interior având şi încăperi pentru păstrarea proviziilor.
- Cisnadioara: Localitatea este cunoscută pentru organizarea de evenimente culturale (spectacole, concerte, expoziţii), dar şi pentru atracţiile sale turistice (frumuseţi naturale, monumente de mare însemnătate istorică). În Cisnădioara se află o bazilică în stil romanic din a doua jumătate a secolului al XII-lea şi cea mai veche orgă cu tuburi din România în stare funcţională (începutul secolului al XVIII-lea).
Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde şi denumirea în germană a aşezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărgineşte satul la sud, pe un platou foarte îngust.
Acesta a fost traseul nostru, strabatut intre 13 - 20 octombrie 2007. Informatiile si datele istorice au fost preluate de pe http://ro.wikipedia.org/

Sper ca v-a placut si a reprezentat o sursa de inspiratie pentru viitoarele voastre concedii si vacante.


Cu drag,
Cristina si Cristin