Manastirea Pissiota si Schitul Balteni

Duminica, dupa Derby-ul Anual de Trap de la Ploiesti, am pornit catre Bucuresti facand totusi un ocol.

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/BisericaPissiotaSiSchitulBalteni#

Prima oprire am facut-o la Manastirea Pissiota, din comuna Poienarii Burchi. Aspectul exterior este impresionant, mai ales prin ceasul din turnul ei. In toate drumurile noastre in zona vazusem indicatorul ce ne indemna sa o vizitam, insa abia acum am reusit sa ajungem.

Iata un istoric al acesteia, afisat la intrare: "A fost ctitorita intre anii 1928 - 1929 de catre ing. Nicolae Pissiota (1860-1940) si sotia sa Zoe Pissiota (1868 - 1940), pe mosia cumparata de la familia generalului Gheorghe Angelscu (1850 - 1923), nume de rezonanta in istoria razboiului de la 1877. Inginerul Nicolae Pissiota, de neam macedonean, nascut in Grecia si stabilit in Muntenia, despunea de o mare avere, care i-a permis construirea acestui frumos lacas de cult.. Biserica este opera arhitectului Ioan Giurgea si reprezinta o frumoasa imbinare intre stilul renasterii italiene si elemente bizantine specifice bisericilor din tara noastra. La impodobirea bisericii au contribuit Costin Petrescu (1877-1954), el fiind cel ce a pictat si frescele interioare ale Atheneului Roman si ale Catedralei Alba Iulia, si ucenicul sau Gheorghe Eftimiu. Portretele ctitorilor si ale patriarhilor Miron Cristea si Justinian Marina sunt realizate de pictorul Vasile Rudeanu, in anul 1956.
Catapeteasca bisericii este sculptata din lemn de trandafir si de cires adus din Grecia, facand un echilibru intre arta si migala sub influenta artei italiene. Mobilierul bisericii este sculptat din lemn de stejar cu motive nationale de catre sculptorul Anghel ima, in anul 1928; acesta este si autorul sculpturii lui Mihai Eminescu din fata Atheneului Roman. Pardoseala este din marmura rosie de Carrara, iar sub fundatia bisericii se afla criptele din marmura unde isi dorm somnul de veci ctitorii si familiile acestora. In interiorul bisericii se gasesc icoane si candele de argint in stil brancovenesc. Elementul religios definitoriu din Sfanta Manastire Pissiota este reprezentat de Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, icoana facatoare de minuni. Este pictata pe lemn de stejar, cu fundal de brocatura bizantina sub semnatura portretistului Gheorghe Eftimiu, ucenicul pictorului Costin Petrescu.
Manasitrea Pissiota a fost, timp de 20 de ani dupa cititorire, manasire de calugari (1928-1948). In anul 1948 Patriarhul Justinian Marina o transforma in manastire de maici, si a ramas astfel pana in anul 1962, cand a fost desfiintata. In anul 1993, dupa 31 de ani de ruinare, manastirea isi reia din nou cursul activitatii sale, cu viata de obste."
In prezent in manastire sunt 12 maicute si un preot duhovnic. Aici exista si ateliere de croitorie in care se confectioneaza vesminte si haine preotesti."

Si, ca la mai toate manastirile de pe la noi, exista multe, multe flori: trandafiri, muscate, salvie...de toate felurile si de toate culorile, parca intri in rai! Si, pe langa toate culorile astea, mai sunt si fazani si pauni...si chiar un emu curios nevoie mare! Prezenta unor pasari exotice la manastire...mmm...nu prea am vazut legatura, mi s-a parut putin exagerat. Adica niste gaini, rate, gaste...parca mai intelegeam, dar emu?! Bun, m-am bucurat sa-l vad atat de aproape, cu picioarele imense si pielea ce amintea de o reptila preistorica, dar totusi... De gustibus...

De aici am plecat apoi catre Schitul Balteni...pe care cu greu l-am gasit: GPS-ul nu ne-a fost de ajutor, asa ca am inceput sa intrebam oamenii stransi pe la porti. In cele din urma l-am gasit, in capatul unei fundaturi: dincolo de gardul de lemn se inalta micul schit de caramida rosie, de o rara frumusete in simplitatea lui, alaturi de cimitirul cu flori si cruci (cea mai veche pe care am gasit-o era din 1890). Schitul si cimitirul erau inconjurate de o padure de tei, ce te ametea cu parfumul ei. In linistea deplina din jur se auzea zumzetul albinelor. In poala padurii mormintele abia se mai zareau: niste adancituri in pamant, strajuite de cruci strambe.
Printre nori iesise soarele, in aer mirosea a tei si nu auzeai decat zborul albinelor. Ce sa iti doresti mai mult?!
Manastirea este in renovare, asa ca nu am vazut si interiorul. Dar am parcursul isotricul afisat la intrare: "Manastirea Balteni, spune legenda, a fost fondata de voievodul Radu Negru, in urma unui vis ce l-a avut inaintea unei lupte cu tatarii, intr-un loc ce avea sa-i serveasca drept fortareata si adapost in timpul vremurilor de rastriste, iar in cele de pace drept lacas de rugaciune. Locul era ca o insula in calea atacurilor inamicului, si aceasta deoarece stejarii seculari erau un zid de netrecut: era mijlocul padurii Vlasiei.
Dupa ridicarea ei, istoria isi urmeaza cursul cateva sute de ani si aflam ca mai tarziu biserica a fost reconstruita din temelii de marele Vornic (mare nobil insarcinat cu administrarea suprema a Principatelor Romane) Hrizea, deoarece intre timp a fost din nou arsa de navalitori, ceea ce ne demonstreaza si inscriptia votiva ce se gaseste deasupra portii de intrare si care mentioneaza: "Aceasta sfanta biserica, avand sarbatoarea pastorala de Sfantul Nicolae, a fost ridicata de mine insumi, credinciosul lui Isus Hristos, marele Vornic Hrizea, ceea ce bunul Dumnezeu mi-a permis sa cheltui, si am facut aceasta rugaciune intru gloria si inchinaciunea pentru Dumnezeu si al Sfintei Treimi, si in numele Sfantului Nicolae...de unde am inceput cladirea bisericii pe vremea prea-fericitului Print Alexandru, fiul lui Radu...1626".
Textul inscriptiei votive, in limba romana, avand caractere chirilice, este gravat in piatra, cu multa maiestrie si arta.
Pe peretele din exterior, in partea dreapta a intrarii bisericii, se pot vedea gravate, cu caractere chirilice de culoare rosie, urmatoarele: "Aceste cuvinteau fost talmacite de mine-insumi, Mesterul Stoica, ca sa stie ca am lucrat jiltul pentru sfanta biserica...ca fiind parinte-staret...si care a construit (biserica) Vornic Hrzea si sotia sa Dumitra, pe timpul lui Alexandru Voievod.
In anul 1642, pe 28 iulie, Hrizea Vornicul a fagaduit aceasta biserica manastirii Ivyrion de Mont Athos.
In prezent biserica este declarata monument istoric si este biserica parohiala."

Oricat de interesante ar fi datele istorice, trebuie sa recunosc faptul ca nu m-au impresionat atat de mult precum parfumul teilor si al florilor, precum simplitatea margaretelor de pe morminte, precum fotografiile invechite de pe cruci. Apropo de fotografiile de pe cruci: unele dintre ele, foarte vechi, infatisau doi miri tineri, frumosi si fericiti. Nu-i prima data cand, pe crucile din cimitir, oamenii si-au pus fotografiile din ziua nuntii. Impresionant...

Cristina si Cristin