Herghelia Sambata de Jos si Cetatea Fagarasului

Ziua 4: 21 iunie 2011

Ca de obicei, intai fotografiile:

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/HergheliaSambataDeJosSiFagaras

Ok, v-ati dat seama: iubim caii...si iubim animalele in general! Drept pentru care sub nici o forma nu puteam rata o vizita la herghelia Sambata de Jos, unde trebuia sa fim la ora 10.00.
Ne trezim cu soarele in geam, iar eu cu o durere ascutita in spate...varsta, ce sa-i faci...
Infulecam omleta taraneasca (adica cu de toate) de la pensiunea Poiana Izvorului si pornim la drum. Ici-colo zarim un indicator ce ne indruma catre Castelul Brancovenesc, monument istoric. Timp aveam pana la ora 10.00, asa ca urmam semnul cu pricina. Erau destul de dese, asa ca era imposibil sa nu ajungem, pe stradute intortocheate, intr-un fel de fundatura cu pietris pe jos. Aici era un indicator; vizavi de el, o cladire noua, impunatoare, si un panou care dadea urmatoarea explicatie: "Castelul brancovenesc ne-a fost lasat de Constantin Brancoveanu, cel supranumit de otomani Altan-Bey, adica "Turcul de Aur". Din testamentul banului Grigore Brancoveanu aflam ca ansamblul de la Sambata era compus din: castel, cladiri ale administratorului, o fabrica de coniac, doua mori si gradini." Era bilingv... romana-engleza!
Porti nu existau, dar totusi accesul era clar interzis de o sfoara pe sub care se strecoara doi catelandri negri taciune ce se bucura pe langa noi. Stam ce stam...dam un ocol gardului...nu prea ne venea sa trecem dincolo de sfoara. Pana la urma, apare un muncitor...il stiti, genul "Dorel" din reclamele romanesti. Intrebam daca acolo e castelul brancovenesc...da, acolo era. Intrebam daca se poate vizita...a, pai nu, ca e proprietate privata. Si pleaca, iar noi ramanem plantati... Parca nu ne venea sa plecam, mai ales ca intre timp mai vine o masina, cu numar de Bucuresti, dar din ea coboara doi englezi get-beget. Incep si ei sa se uite...pana la urma ne intreaba daca stim engleza. Stim, si le explicam ce ne-a spus muncitorul mai devreme. Intre timp, probabil auzind vorba pe la gard, de sub un copac din fata respectivei cladiri se mai ridica un muncitor. Acelasi "Dorel". Se spala pe maini, se uita la noi, casca... pana la urma vine la noi, la gard. Englezii ne indeamna sa-l intrebam care-i treaba, unde e castelul...si bineinteles si noi eram curioasi sa aflam. Nici chiar noi nu ne asteptam la raspuns, daramite englezii: "Indicatorul e gresit. Adica nu gresit de tot, doar ca nu mai exista castelul brancovenesc, locul era plin de balarii cand au venit noii proprietari si au inceput sa construiasca ceea ce va fi un fel de restaurant-pensiune. Si nu stie de ce e pus, ca oricum, aici e proprietate privata, nu e nimic de vazut. El ne poate lasa, dar pe urma il da seful afara (normal, nu vrem sa-i facem probleme). Oricum, daca nu iau astia indicatoarele, el o sa-si dea demisia, ca s-a saturat sa tot vine turisti (de, erau ceva hartoape de traversat pana acolo) si sa-i spuna vorbe urate ca nu gasesc castelul."
Ne indreptam catre masini...noi pornim catre Herghelia Sambata de Jos, iar englezii...in drumul lor...

La herghelia Sambata de Jos suntem primiti de o fata a carei familie locuia chiar la intrarea in incaperile de la intrare, fiind angajati aici; ea ne-a fost si ghid.
Prima data trecem pe langa Castelul Brukental: o cladire ce se ghicea a fi impunatoare, insa in ruina, pe sub toate prelatele cu care era acoperita. Castelul a fost construit in sec. XVIII de Contele Brukenthal, la dorinta imparatesei Maria Tereza. Un secol mai tarziu, in 1874, domeniul de langa Fagaras devine locul de crestere a cailor lipitani adusi aici datorita mediului geoclimatic prielnic. Conditiile de la Sambata s-au dovedit benefice rasei create la Lipizza, in anul 1580, fapt care i-a permis sa prospere pana in ajunul Primului Razboi Mondial, cand caii hergheliei sunt mutati in Ungaria.
Dupa anexarea Transilvaniei la patria-mama, statu roman reface nucleul hergheliei din 3 armasari si 22 iepe ramase in proprietati private si infiinteaza,in anul 1920, Herghelia de Stat Sambata de Jos-Fagaras.
Intre cele doua razboaie mondiale se consolideaza aici cresterea si amelioararea rasei Lipizan care isi pune amprenta pe marea crestere din teritoriu.
Consecinta masurilor drastice de colectivizare ale anilor '60 este reducerea masiva a efectivului, urmata in anii '70 de o crestere si o dezvoltare a hergheliei, cotata ca fiind cea mai mare crescatorie de Lipitani din lume.
In anul 2002 Regia Nationala a Padurilor - Romsilva, preia administrarea hergheliei, contribuind la mentinerea calitatii genetice a Lipitanului romanesc, recunoscut de Federatia Internationala a Lipitanului (LIF). Sambata de Jos isi pastreaza astfel locul pe harta celor mai importante crescatorii din Europa.
Cele sapte linii de sange prezente la Herghelia Sambata de Jos sunt: Pluto, Favory, Neapolitano, Conversano, Tulipan, Siglavy, Capriola, Maestoso, si atesta originea armasarilor care au stat la baza formarii rasei. Apreciat pentru tinuta, eleganta si sobrietate, Lipitanul Continua sa obtina rezultate deosebite la disciplinele care l-au consacrat timp de peste 400 de ani: dresaj clasic si atelaj.
Acestea sunt informatiile pe care le-am obtinut din pliantele pe care le-am primit cand am fost sa il salutam pe dl. dr. Cosmin, directorul hergheliei.
Am avut sansa de a face si o plimbare cu trasura si cu cei doi cai lipitani de 8 ani, negri, frati, pentru care slovenii au oferit, la una dintre competitiile la care au participat, suma de 120.000 euro.
Accesul catre herghelie se face direct de pe DN1, la jumatatea distantei dintre Brasov si Sibiu, din Sambata de Jos in directia Manastirii Brancoveanu.
Telefon: 0268.517.686.
Am vizitat grajdurile cu armasari (absolut superbi cei negri), apoi grajdurile cu armasari de monta publica si, in cele din urma, am mers singuri pe pajiste, sa vedem iepele si manjii. Peisajul era de o rara frumusete: soare, cativa bulgari de nori albi pe cerul pe care se conturau crestele fagarasului, iar in fata noastra pe pajiste cai si manji (cativa dintre cei mici, cum oboseau, cum se intindeau pe iarba si erau doar niste pete in iarba). Nu ne puteam dezlipi de locul ala atat de frumos. Liniste in jur, doar ciripit de pasari si fosnet de frunze. Caii pasteau linistiti, intreaga turma miscandu-se incontinuu.
Numai ca, la un moment dat, s-au apropiat de noi si una dintre iepe, care avea si manz, a ciuliut deodata urechile, a inaltat capul si a luat o pozitie ferma si destul de amenintatoare: auzise cum se declanseaza aparatele foto si isi apara puiul. Am facut un calcul rapid: distanta dintre noi...viteza de 60km/ora cu care poate alerga...hm...mi-a dat cu virgula si am facut cativa pasi in spate. Oricum, s-a linistit abia cand ne-a vazut plecati: ea a continuat sa pasca, iar noi ne-am continuat drumul...
Urmatoarea oprire a fost la Cetatea Fagaras.
La sfarsitul sec. al XIV-lea a inceput constructia Cetatii Fagarasului care a fost precedata de o fortificatie din lemn si pamant, aceasta din urma datatnd din perioada sec. XII-XIII. Din anul 1455 dateaza prima atestare documentara a Cetatii Fagarasului. In sec. al XV-lea Cetatea Fagarasului este o cetate de aparare cu patru turnuri de colt, iar un secol mai tarziu a fost transformata intr-un castel fortificat de catre Stefan Mailat (1528 - 1541). In sec. al XVII-lea Fagarasul este resedinta princiara. In anul 1600 Mihai Viteazul face cadou sotiei sale, Stanca, domeniul Fagarasului.
Tot in sec. al XVII-lea principii Transilvaniei Gabriel Bethlem (1613-1629) si Gheorghe Rakozi I (1630-1648) dau forma si dimensiunile actuale Cetatii Fagarasului.
Cateva detalii despre turnurile cetatii:
- Turnul Temnita - construit in sec. al XVI-lea a deservit inca de la inceputurile sale ca temnita a cetatii si a domeniului Tara Fagarasului, iar intre 1948 - 1960 a fost folosit ca si carcera a inchisorii politice comuniste ce functiona in Tara Fagarasului;
- Turnul Pestrit - constructia sa a inceput in timpul stapanirii lui Stefan Mailat asupra cetatii (1528 - 1541) fiind finalizat la sfarsitul sec. al XVI-lea;
- Turnul Negru - construit in sec. al XV-lea de catre domnii Tarii Romanesti care au stapanit Tara Fagarasului: Mircea cel Batran, Vlad Dracul si Vlad Tepes;
- Turnul Rosu - cel mai vechi turn al cetatii, construit la inceputul sec. al XIV-lea, a avut functia de turn-locuinta la inceput, apoi a ramas pana in sec. al XVII-lea locuinta a principilor;
- Turnul Tomori - constructia a inceput in primul sfert al sec. al XVI-lea de catre Paul Tomori, capitan al Cetatii Fagarasului.

Dupa ce am facut turul cetatii, am vizitat si Muzeul Tarii Fagarasului. Taxa de vizitare este 6 lei de persoana, lunea este inchis, marti-vineri: 08.00 - 18.00, iar sambata-duminica: 08.00 - 16.00. Muzeul nu impresioneaza, insa daca tot ati ajuns acolo, nu ezitati sa-i treceti pragul. Mi-a placut in mod deosebit interiorul de casa din Tara Fagarasului.

De la Cetatea Fagarasului am plecat apoi catre Bucuresti...Am incercat sa facem o vizita la cascada Tamina si la Canionul 7 Scari. Era ora 17.00 cand am ajuns la Dambul Morii si am inceput sa mergem pe jos catre cascada. Cum se lasa deja intunericul in padure si peste tot erau mormane de gunoaie lasate in urma de "turisti" dar numai bune pentru ursi...eu una am avut un moment de panica si nu am mai putut inainta. Asa ca am facut drum intors si am amanat excursia in Canionul 7 Scari pentru data viitoare...care nu pare a fi prea indepartata! Insa asta e, deja, o alta poveste!

Cu mult drag,
Cristina si Cristin