Festivalul Trandafirilor si al Regilor Traci din Kazanlak, ulgaria

In iunie 2008 am fost la Festivalul Trandafirilor, in Bulgaria, la Kazanlak.

http://picasaweb.google.ro/cristinadumitru1977/BulgariaKazanlakFestivalulTrandafirilor2008

Oras mic, intemeiat de turci, nu are prea multe de oferit la prima vedere : doua strazi principale care au, de-o parte si de alta terase si vanzatori ambulanti de cosmetice din trandafiri.
Orasul este situat la 200 km est de Sofia, 55 km este de Karlovo si 48 km sud de Gabrovo. La intrarea in oras, pe partea dreapta, se afla Institutul pentru Cercetarea Trandafirilor – plante aromatice si medicinale. Merita vizitat : inauntru se afla si un Muzeu al Trandafirilor, cu vechile cazane pentru obtinerea uleiurilor si altor produse din trandafiri. De aici cumparam dulceata proaspata din petale de trandafiri, facuta cu o zi mai devreme.

Drumul pana acolo este minunat : a fost prima data cand am zarit culturi de trandafiri, campuri intregi de trandafiri roz, tufe cu flori mici, roz. Este o specie aparte, care nu se intalneste decat aici, Damascena Rose. Se pare ca a fost adusa din Asia Mica, in urma cu 300 de ani.
Bulgaria este producatorul numarul 1 in lume al uleiului de trandafir: aproximativ 70% din uleiul de trandafiri din intreaga lume provine din Bulgaria. In timp, pretul acestuia a depasit pretul aurului de 3 ori ; acesta este si motivul pentru care uleiul de trandafir se mai numeste si « aurul lichid ». Un kilogram de ulei de trandafir se extrage din 3000 kilograme de flori ; asta inseamna ca pentru 1 gram din pretiosul ulei sunt folositi 1300 de boboci de trandafir ! Fiecare floare este culeasa manual, cu foarte mare grija, pentru a fi apoi supusa unui indelungat proces de distilatie. Peste 2000 de bulgari culeg anual campurile de trandafiri, timp de 20 -25 de zile.

Celebrarea minunatelor flori incepe dimineata, in jurul orei 4.00, si dureaza pana in jurul orei 10.00; dupa aceasta ora florile incep sa-s piarda calitatile pentru care sunt atat de renumite. Acum se culeg trandafirii, boboc cu boboc, de catre femei imbricate in costume traditionale. Florile sunt taiate cu grija si puse apoi in cosuri de nuiele impletite care sunt mai apoi trimise catre distilerie. Este o metoda ce necesita multa rabdare si dexteritate, dar este singura ce s-a dovedit eficienta : numai astfel s-a pastrat nealterata aroma trandafirilor.

Sarbatoarea continua pe strazile din Kazanlak. Acum incepe Carnavalul. Este un concurs de frumusete, sunt parade ale diferitelor scoli si instiutii din oras, care alegorice, personaje istorice, ansambluri folclorice. Din cand in cand cei din public sunt stropiti cu parfum de trandafir, astfel ca tot aerul din zona este inmiresmat.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale Carnavalului a fost aparitia, pe doi cai uriasi, a unui rege trac si a partenerei sale.

Erau insotiti de o tanara luptatoare si un caine lup. Ei au fost personificarea a ceea ce urma sa vedem mai tarziu si a ceea ce povestea Homer in Iliada : « Aici sunt tracii, sositi aici mai tarziu si care isi afla teritoriile departe de ceilalti, la capatul campiei ; il au ca rege pe Rhesus, fiul lui Eioneus. Caii sai sunt cei mai frumosi si mai puternici din cati am vazut pana acum, mai albi decat zapada si mai rapizi decat adierea vantului ».
Carnavalul s-a sfarsit apoi in ritmurile muzicii traditionale bulgaresti, cu hore la care erau invitati toti cei care statusera pana atunci de-o parte. Peste tot in jur nu erau decat trandafiri.
Nu ocoliti Muzeul de Arheologie din Kazanlak : cel mai impresionant exponat ni s-a parut a fi coroana marelui rege trac Seuthes al III-lea ce infatisa ramuri de stejar pe care atarnau frunze si ghinde. Este lucrata in intregime din aur, de o finete si frumusete de nedescris.
Mergeti apoi la mormantul tracic descoperit la Kazanlak, reprezentativ pentru istoria Bulgariei, figurand pe lista monumentelor UNESCO din anul 1979.
Orasul acesta a fost plin de surprize ! Ni s-a infatisat prima data ca un loc mult prea linistit, plin de negustori ambulanti si fara prea multe lucruri de oferit noua, ca turisti. Dar iata ca aici am descoperit Valea Trandafirilor, dar si Valea Regilor Traci.

Festivalul Trandafirilor este in prima saptamana din luna iunie iar accesul este pe E 85 pe ruta Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Gabrovo – Kazanlak, distanta fiind de aproximativ 207 km.
Noi am stat la hotel Shipka, loc. Shipka, la 17 km de Kazanlak, pret : de la 26.00 euro / camera dubla / mic dejun inclus ;
http://www.shipkaithotel.com/index_e.htm

Profitati de ocazie si vizitati biserica ruseasca din Shipka, veti ramane cu amintiri mai mult decat placute !

Toate bune si frumoase, dar daca mergeti catre Kazanlak, fiti atenti in Gabrovo. Desi aveam gps, am ratacit drumul desi am urmat indicatiile. Asa ca dupa multe « peste 20 de metri virati usor la dreapta…sau stanga... » nu mai conteaza, ne trezim ca trecusem de Gabrovo. Eram de fapt pe un drum ce urca o panta usoara, printr-o padure…si colac peste pupaza incepuse si ploaia. Auzisem si noi destule povesti despre ce se poate intampla prin Bulgaria. Si iata-ne pe un drum necunoscut, prin padure, pe ploaie, pe la 4 dupa-amiaza. Parca eram in zona crepusculara. Dupa vreo 10 km zarim din sens opus o masina. Cu toate povestile despre ce se intampla prin Bulgaria, nici nu stim ce sa facem ; pana la urma facem semn persoanei din masina, care ne si depasise intre timp. A vazut ca i-am facut semn, a oprit si ne-a ajutat : eram pe un drum gresit, ce ducea catre o cabana de iarna, prin munti. Nu stia prea bine engleza, dar ne-a ajutat sa iesim din impas si am gasit drumul catre Kazanlak.

Am mai avut noroc de o intamplare, la intoarcere. In Bulgaria am respectat toate regulile de circulatie, toate indicatoarele, toate coloanele de masini, toate limitele de viteza. La mai putin de 20 km de granita cu Romania, limita de viteza 50km/h. Noi avem cam 56km/h. Radar, nu l-am vazut, ne opreste politia. Auzisem de pataniile altora, cu dat spaga, etc. etc. Stam linistiti in masina pana vine politistul. Vazuse numar de Ro, asa ca ni se adreseaza in engleza : »Speed limit is 50. Now go ! » Atat !

Asadar, calatorii placute in Bulgaria !!!

Cristina si Cristin

Vacanta in Creta

In Creta am ajuns cu serviciul. Asa ca nu prea am avut timp de plimbari, mai ales ca am fost singura, fara Cristi.

Totusi ceva-ceva tot am vazut si fotografiat:

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/GreciaCretaMai2008#

Sincera sa fiu, la inceput am fost dezamagita de Creta. Am plecat insa de acolo cu intentia de a reveni, candva...

In timpul in care nu vizitam hoteluri in Creta, preferam sa plec si sa ma plimb. Faceam asta de una singura, deoarece colegii ramaneau la piscina, la plaja...

Prima iesire am facut-o cu trenuletul turistic, din Hersonissos (unde eram cazati) pana in Malia (statiune destul de cunoscuta pentru traficul de droguri si scandaurile provocate de englezii beti). A fost foarte frumos, mai ales ca plimbarea a fost pe seara, cand aerul nu era foarte incins si lumina era placuta.

Ziua urmatoare, pe 16 mai, mi-am facut timp de o plimbare calare. Pe o martoaga, adevarat, insa avea sa, copite si un galop remarcabil! Am ajuns chiar si pe malul marii, de pe pantele dealului unde era micuta herghelie. A fost prima data cand m-am urcat pe un cal (caluseii de la balci nu se pun, clar!), si cel mai greu a fost sa incalec, mai ales sa nu imi iau avant atat de tare incat sa cobor pe partea cealalta instant.

Am facut si cateva fotografii interesante si toata plimbarea a fost cat se poate de memorabila!

Seara urmatoare, dupa umblat prin cateva zeci de hoteluri, am petrecut-o la plaja, impreuna cu cativa prieteni. Umblam cu grija prin apa, deoarece erau crabi si arici de mare.

In 18 mai am avut organizata o excursie de grup: plimbare cu vaporasul pana la insula Spinalonga, vizitarea insulei si a ruinelor cetatii construite de venetieni si devenita loc de ultim popas pentru leprosi, apoi timp liber in Agios Nikolaos un frumos orasel unde am mancat inchetata cu lichior pe malul Lacului fara Fund.

Ziua urmatoare am fost mutati, toti agentii de turism participanti la info-trip, la un alt hotel de 5*. Cum era cam departe de orice alta urma de civilizatie, si destul de mare cat sa te ratacesti prin el, am ramas alaturi de colegi. Aveam in plan o excursie la o ferma de struti (dar era prea departe de complexul hotelier) sau o vizita la centru spa al hotelului (dar preturile erau de-a dreptul descurajante). Asa ca am ramas cu prietenii din info-trip si am savurat cateva pahare cu vin la piscina hotelului.

In 19 mai am avut iarasi in program o excursie de grup: Santorini. Am plecat pe un vapor de croaziera (cu piscina, restaurant si cateva etaje) si am ajuns in minunatul oras cu biserici albe si acoperisuri albastre. Este absolut superb, este chiar atat de frumos pe cat se spune! Merita vizitat! Am baut vin de stafide (dulce incat te ustura gatul) si am mancat calamar umplut si fript la gratar. M-am amestecat si eu in inghesuiala de pe strazi si am admirat morile de vant si cele 7 biserici aliniate ce se vedeau din capatul scarilor care coborau catre vechiul port.

Nu am optat pentru varianta de coborat pe magarusi, pentru ca am preferat sa admir peisajul si sa mai fac fotografii. Excursia a fost extraordinara, te simteai alt om acolo!

In ultima seara, inainte de intoarcerea in Romania, am fost in Anopolis, la o seara cretana. Oraselul si oamenii impresionat de saraci si de batrani. Se pare ca tinerii plecasera prin alte orase, in cautarea unei vieti mai bune. Spectacolul a fost minunat, cu artisti talentati ce dansau cu tot sufletul "Zorba".

Cam acestea au fost locurile vizitate pe toata perioada saptamanii petrecute in Creta. Am incercat si gustul bananelor de Malia, mai mici si mai dulci decat cele cu care eram obisnuita, am mancat si melci (distractie maxima cu scosul din cochilie), am vazut si crabi, arici de mare...Foarte frumos totul! Sper sa revad Creta intr-o buna zi!

Cu drag,

Cristina si Cristin

La plimbare prin Cluj Napoca

La inceputul anului 2008 compania aeriana Wizzair a avut o oferta speciala la biletele de avion: 1 euro biletul de avion pe ruta Bucuresti - Cluj - Bucuresti. Cum nu puteam rata asa oferta, am cumparat doua bilete si la jumatatea lui aprilie eram in Cluj Napoca.

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/RomaniaCluj2008#
Dupa ce ne-am cazat la pensiunea Max am pornit sa strabatem Clujul pe jos. Prima oprire: Biserica romano-catolică Sfântul Mihail - unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Este situat în Piaţa Unirii din centrul orasului şi se numără printre monumentele emblematice ale Clujului. Din pacate grupul statuar Matei Corvin se restaura si am ratat astfel sansa unor fotografii reprezentative pentru Cluj... pe data viitoare...
Biserica romano-catolica Sf. Mihail este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape 80 de metri.
Cateva repere cronologice despre impozantul edificiu:
Printr-un act eliberat la 19 august 1316, Carol Robert de Anjou acorda o serie de privilegii şi libertăţi Clujului, printre care era şi dreptul oraşului de a-şi alege liber preotul şi parohul.
Biserica a fost înălţată pe un teren care servise drept cimitir şi unde existase capela Sf. Iacob. Au rămas foarte puţine date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar la construirea lăcaşului. Ridicarea bisericii s-a desfăşurat în două faze: prima faza intre 1316 – 1390, cand este finalizat altarul, urmată de o a doua fază între 1410-1487.
Au fost proiectate două turnuri pentru faţada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697, turnul este distrus ca urmare a unui incendiu şi reconstruit în stil baroc în 1744. A trebuit demolat în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult. În 1837, s-a început ridicarea actualului turn cu ceas pe faţada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas şi astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România.
Numeroase restaurări au scos la iveală picturi murale din sec. al XV-lea. Ultima restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960.
De-a lungul timpului biserica a fost catolică, luterană, reformată, unitariană, iar în 1716 este retrocedată bisericii catolice.
Edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin si au fost investiţi principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory şi Gabriel Báthory.
De aici am pornit mai departe prin Cluj si pe stradutele inguste am ajuns la Casa Matei Corvin din Cluj, iniţial Casa Stefan Kolb. Este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj si edificiul în care s-a născut, la 23 februarie 1440, regele Matei Corvin, fiul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara. Ulterior regele a decis scutirea clădirii de taxe şi impozite, scutire pe care au respectat-o şi domnitorii ce i-au urmat.
Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea şi este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparţinând vechii cetăţi. Iniţial a apartinut sasului Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, fiind de-a lungul timpului închisoare si spital.
Intre anii 1902 – 1935 aici a functionat Muzeul Societăţii Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei şi balneologiei. Aici era expusă o colecţie de peste 7. 000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. După cel de-al doilea război mondial clădirea a adăpostit o perioadă un colegiu, iar apoi Universitatea de Artă şi Design, care o foloseşte şi în clipa de faţă.
Bineinteles ca nu puteam rata o vizita la Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Se intinde pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului si cuprinde peste 10 000 specii de plante din toate colţurile lumii, fiind structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal. Printre atracţiile grădinii se numără Grădina Japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu şi o căsuţă în stil japonez), Grădina Romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care şi o statuie a lui Ceres, zeiţa cerealelor şi a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească. In perioada in care noi am vizitat Gradina Botanica incaperile in care erau cactusi nu se puteau vizita: deoarece fusesera rupti de catre vizitatori, accesul era interzis, din pacate...
Daca ajungeti in Cluj, nu ocoliti Cetăţuia, o fortificaţie construită intre anii 1715 – 1735, cu ziduri in forma de stea cu turn si bastioane, în vârful dealului cu acelaşi nume. Panorama ce o veti avea asupra orasului merita efortul! Aici sunt si cateva terase unde, mai ales daca vremea este frumoasa, puteti petrece o dupa-amiza placuta.
Cat priveste fortificatia, porţile de acces dinspre vest şi sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord. Deasupra porţilor şi în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spaţii administrative, o garnizoană şi un depozit de armament. Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra oraşului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei. In 1995 a fost înălţată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comunişti în anii 50. Crucea iniţială a fost ridicată în memoria celor întemniţaţi aici.
Un alt obiectiv ce merita vizitat este si Muzeul Etnografic al Transilvaniei, primul muzeu etnografic din România, care şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt, de la înfiinţare până în prezent. Această instituţie a adunat, în cele opt decenii de activitate, cu răbdare şi competenţă ştiinţifică, zeci de mii de mărturii ale civilizaţiei tradiţionale din spaţiul românesc.
In iunie 1922 se hotărăşte înfiinţarea la Cluj a unui muzeu etnografic. Jaloanele programului ştiinţific, în baza căruia urma să funcţioneze Muzeul, au fost trasate în şedinţa din 22 iunie 1922. Acestea prevedeau ca Muzeul nou înfiinţat să cuprindă toate ramurile etnografiei, nu numai arta populară, să cerceteze, să adune, să păstreze şi să valorifice ştiinţific obiectele şi fenomenele culturii populare româneşti şi ale naţionalităţilor coabitante, să formeze un vast fond documentar, valorificat prin expoziţia pavilionară, prin secţia în aer liber şi, în principal, prin studii de specialitate.
O plimbare pe jos prin Cluj Napoca va dezvalui si frumoase monumente, precum cel inchinat lui Avram Iancu, Mihai Vitezul sau Horia, Closca si Crisan. Catedrala Ortodoxa este o adevarata bijuterie arhitectonica. Foarte frumoase si vechile case din centrul orasului, insa aspectul le este mult stirbit de groaznicele cabluri ce formeaza un adevarat paienjenis!
Cu bine,
Cristina si Cristin DUMITRU

In orasul medieval Cerven

La 38 km de Ruse si 13 km de Ivanovo se afla ruinele orasului si castelului medieval Cerven.

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/BulgariaRuse2008#

Peisajul este spectaculos, mai ales vazut de pe drumul catre castel: ruinele "atarna" pur si simplu de stancile ascutite. Noi am ajuns acolo anul trecut, dupa ce am vizitat Basarbovo si Ivanovo, si am ramas surprinsi de frumusetea locurilor. Tocmai inflorisera pomii, in martie. Castelul este inconjurat de copaci si cum toti bobocii se deschisesera incalziti de soare, miresmele florilor invaluiau tot locul si pur si simplu simteai primavara. Cred ca aceasta este imaginea ce mi-a ramas intiparita in minte de la Cerven: flori printre ruinele orasului.
Drumul pana acolo este in stare foarte buna si am urmarit cu atentie indicatoarele de culoare maro pe care era scris cu litere de-o schioapa numele bulgaresc al orasului medieval Cerven. Situl este bine conservat si ingrijit; masina am lasat-o in parcarea de la capatul scarilor ce urca spre ruine. Tot aici am platit si taxa de vizitare: 10 ron pentru 2 persoane (nu aveam nici euro, nici leva, dar au acceptat si ron). Aproximativ 2 ore sunt suficiente pentru vizitarea orasului medieval si a ruinelor castelului. Iesirea este prin spatele sitului, pe un pod de lemn ce amintea de povestile cu domnite si cavaleri...
Senzatia nu este intamplatoare, deoarece castelul Cerven (Roşu) a fost centrul uneia dintre împărăţiile valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale şi a migraţiilor; într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantinii. Oraşul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare aşezare dintre Dunăre şi Balcani. Numele său provine de la conducătorul cetăţii - Împăratul Roşu (Cerven în slavă). Acesta, pentru a sfida Ţarigradul, purta mantie roşie; (roşul - purpura – era însemnul puterii împăratului bizantin). Ioan Asan I (unul dintre cei trei fraţi vlahi conducători ai răscoalei Asanestilor din 1186) s-a căsătorit cu Maria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea va intra în componenţa noului ţarat. Ioan Asan şi toţi cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, până la sfârşitul împărăţiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme şi tunică de culoare roşie, ci si mantia roşie a impăratul de la Cerven.
În 1388, Cervenul este cucerit de către turci: incendiat, lipsit de apă, castelul de pe stâncă va arde asemenea unei uriaşe torţe, zile şi nopţi la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roşu Împărat la Ivanovo. Mulţi dintre locuitorii oraşului însă, de foarte mulţi ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua ameninţare. Ocupatia turceasca a dus orasul la decline; un alt centru important, Ruse, s-a dezvoltat in acea regiune.
Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea Împăratului Roşu, a început să prindă contur o adevărată capitală valahă uitată: ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, străzi, şi fortificaţii. Fragmente de ceramica si obiecte din aur au fost bine conservate, iar monedele bulgare si straine gasite aici dovedesc puternicele relatii comerciale cu Venetia, Genova, Rusia si Siria.
Acum insa din orasul medieval Cerven nu au mai ramas decat ruinele. Merita insa vazute, mai ales primavara...
Calatorii placute,
Cristina si Cristin DUMITRU

Vacanta la Bratislava

Pentru ca de multe ori toate drumurile noastre duc la Viena (si nu la Roma), as vrea sa va prezint in cateva cuvinte o "Cenusareasa" a vacantelor naostre in Austria: Bratislava. Anul trecut am vizitat Viena si de acolo, intr-una din zile, am pornit catre Slovacia. Cu trenul. De la Viena pana la Bratislava am facut aproape 1 ora cu trenul: bilet dus-intors (12 euro anul trecut). Biletul asigura si transportul public gratuit in Bratislava.

Era februarie, asa ca in gara din Viena a inceput sa ninga. Cand am traversat granita catre Slovacia nu stiu; am remarcat la un moment dat ca iesise soarele, am vazut Dunarea si UFO Tower. Cam greu cu limba engleza acolo, dar ne-am descurcat pana la urma, cu o harta si cateva indicatii... sau mai bine zis cateva semne din partea cetatenilor dornici sa ne ajute.

Intai am mers cu un autobuz la Castelul Devin, la cativa kilometri de Bratislava: un loc absolut superb, care arata ca desprins dintr-un basm cu domnite si cavaleri.
Impresionant era Turnul Calugaritei, dar si restul peisajului ce se vedea de pe meterezele castelului. Tot de acolo se vedea si cum se varsa raul Morava in Dunare. La inceputul sec. al XIII-lea, este construit un palat regal medieval, ce reprezenta o fortareata pentru granita de sud – vest a Ungariei. In sec. al XV-lea, castelul intra in posesia uneia dintre cele mai puternice familii ale vremii, si anume lorzii Gara (1420 – 1459), ce construiesc masiv in partea de est a castelului, fortifica intrarea in curtea acestuia si sapa o fantana, adanca de 55 metri. Treptat, fortifica si partea mai joasa a castelului si construiesc poarta de vest. Astfel, palatul-fortareata ce asigura veghea asupra granitelor, devine o frumoasa resedinta a lorzilor, construita intr-un stil gotic tarziu.
Castelul nu a fost niciodata cucerit, dar dupa ce Regatul Maghiar si-a unit fortele cu Imperiul Habsburgic si Imperiului Otoman a fost definitiv infrant, a incetat a mai fi o importanta fortareata si nu a mai servit nici unui scop militar.
Inca am in amintire prima imagine cu castelul Devin: pe o vreme mohorata, ruinele castelului se inaltau pe coama unui deal, iar deasupra zburau in cercuri largi cativa corbi. Ce mai, imagine de film cu printi, lorzi, domnite sechestrate prin cine stie ce turn uitat de lume...
Evident, recomand oricui trece prin Slovacia sa se abata pe la castelul Devin!

Apoi am mers inapoi in Bratislava, in centrul orasului. Am trecut podul peste Dunare, am facut poze cu UFO Tower, insa nu am putut urca sus: acolo este un restaurant si putea urca doar cu programare.
Orasul e frumos, linistitor, merita vazut! Am mers si la Castel, insa nu am resuit sa vizitam interiorul: ora era inaintata si nu mai era permis accesul turistilor. Asa ca am pornit-o pe jos prin centrul orasului, pe stradutele inguste si care amintesc de Lipsani-ul nostru. Recunosc, vremea era destul de rece, asa ca un impact memorabil asupra mea a avut fantana de ciocolata dintr-una din cafenelele in care am intrat sa luam ceva cald de baut... Foarte frumoase si statuile de peste tot de prin oras.

Daca nu aveti prea curand drum intr-acolo, puteti vedea fotografiile noastre(si poate gasiti destule motive sa va faceti drum catre Bratislava).
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/SlovaciaBratislavaFebruarie2008#


Cu bine,
Cristina si Cristin

Vacanta la Viena

Viena este orasul de care m-am indragostit! Este de vis, absolut superb! Ne plimbam ore in sir cu tramvaiul 1 sau 2, numai ca sa vedem viata orasului: doamne elegant imbracate, domni impunatori, tineri patinatori veseli... Nu ma asteptam sa ma impresioneze atat de mult, intr-un mod atat de placut! Este orasul in care trebuie sa revii!!

Si inca nu am vazut straturile de flori, pe care abia acum le aranjau, dar care chiar si asa aratau ca niste dantelarii gratios si complicat elaborate. Este orasul in care exista un mers al trenurilor de metrou, orasul in care tramvaiele vin la ora fixa...Si este parte din concediul in care cel mai tarziu ne-am trezit la 7 dimineata si cel mai devreme ne-am culcat la 11 noaptea. Este orasul in care orice nume ascunde o placuta surpriza in spatele lui. Pe un frig cumplit am mancat o excelenta inghetata (care parea si mai mare pe gerul ala); am mancat cel mai mare snitel din lume (in doua zile, ca am cerut restul la pachet); am cumparat tortul liliput Sacher, tort pentru a carui reteta doi renumiti cofetari s-au judecat 7 ani.

Seara mancam in fata primariei, un Braterwurst sau un Kaiserwurst (pe romaneste, carnati), cu o cana de vin fiert sau punci de rom si portocale. Dar iata mai pe larg itinerariul nostru:

ZIUA 1:

Cum pentru noi simbolul Vienei este Catedrala Sfantul Stefan, acolo am si facut prima oprire, primul contact cu istoria orasului. Este de-a dreptul impresionanta, atat la exterior, cat si in interior. Din pacate, pe toata perioada sederii la Viena, nu am asistat la un concert de orga in catedrala. Ceea ce am reusit sa facem a fost sa urcam intr-unul din turnurile catedralei. Fundatia acesteia dateaza din 1147. Cum reuseau in acele vremuri sa faca astfel de bijuterii arhitectonice, mi-e greu sa-mi imaginez.

Dupa ce am vizitat interiorul catedralei si am ocolit-o prin exterior pe toate partile, am pornit catre biserica Votivkirche. Mult mai bine pusa in evidenta de largimea spatiului in care este amplasata, mi s-a parut o adevarata dantelarie in piatra. Constructia ei a inceput in anul 1856 si s-a incheiat in 1879, in urma unui concurs al carui proiect castigator apartinea unui tanar de numai 26 de ani, Heinrich von Ferstel – absolut uimitor, la 26 de ani, sa realizezi astfel de capodopere! Interiorul este pe masura frumusetii exterioare a catedralei.

De aici am pornit catre biserica Karlskirche, construita intre 1715 – 1736, in cinstea lui Karl Borromeo (sfantul patron al luptei impotriva ciumei) si ca multumire catre Dumnezeu pentru ca a salvat Viena de ciuma ce facuse ravagii in Europa anului 1713. In interior, deoarece se executau lucrari de renovare, exista posibilitatea de a urca intr-un lift pana la cupola, vizitatorii putand astfel admira mult mai bine pretioasele picturi. Cum se lasa inserarea, am pornit catre Cladirea Secesiunii, cu arhitectura atat de interesanta si grupul statuar ce-l reprezinta pe imparatul roman Marcus Antonius, intr-o trasura trasa de lei. Am mers apoi la Primaria din Viena. In fata impunatoarei cladiri se mai aflau patinoarul (plin) si casutele (cu tot felul de mancaruri si bauturi calde) ce prelungisera pana in februarie atmosfera Craciunului. Acesta a devenit locul in care am mancat in fiecare seara pe durata sederii noastre la Viena. Se manca bine si ieftin!!

ZIUA 2:

Am dedicat-o in intregime Palatului Schoenbrunn. Pur si simplu toata ziua am vizitat fostul palat de vara al familiei imperiale, am mers la Gloriette, la Zoo (unde am vazut lilieci imensi ce zburau printre vizitatori), apoi la Palm House si la Desert House, precum si la Muzeul Trasurilor. Aici era expusa caleasca imperiala, trasa de frumosii cai lipitani, dar si trasura funerara in care imparateasa Sisi a fost condusa pe ultimul drum, si multe altele.

Seara am mers la Restaurantul Figlmuller, unde am mancat “der grosse schnitzel”, sau in alte cuvinte cel mai mare snitel din lume. Initial am avut ca dovezi fragmentele din ziare, diplomele si tot felul de alte prezentari – acesta era cel mai mare snitel din lume, doar o lume intreaga il recunoscuse. Eu ca Toma-necredinciosul, trebuia sa vad ca sa cred…Ei bine, a fost chiar imens, enorm, urias…Restaurantul are o atmosfera selecta, nu servesc alte bauturi alcoolice in afara de vin, iar partea de snitel pe care chiar nu am mai putut sa o mancam ne-a fost frumos impachetata si pusa la pachet, cu toata grija si atentia de care sunt in stare austriecii.

ZIUA 3:

Ne-am inceput-o cu o vizita la Muzeul Tehnic din Viena. Poate parea plictisitor pentru unii, dar e tare amuzant! Aici ai ocazia sa creezi tot felul de fenomene si experimente chiar cu mainile tale. Apoi mai este si o expozitie dedicata masinilor de epoca – absolut superbe!!! Daca mergeti cu copiii acolo, ii veti tine ocupati o zi intreaga! Mai departe noi am mers la Palatul Liechtenstein; colectia privata merita vizitata, iar ce mi-a placut cel mai mult a fost caleasca Printului de Liechtenstein…eh, ce m-as mai fi plimbat si eu cu ea prin Viena…

De acolo am plecat catre Albertina. Aici este (cred) cel mai mare punct de informare turistica din Viena. Si cum nu puteam rata o vizita, am trecut si pe-acolo: foarte frumos a fost ca am participat la o tombola si am castigat cate o cana-suvenir cu Viena…

Seara ne-am petrecut-o la Donau Tower. Privelistea din turn asupra Vienei este extraordinara. Cateva fotografii de noapte…apoi o vizita la restaurantul din turn; spun vizita pentru ca preturile ne cam depaseau bugetul alocat mesei. Foarte interesant era faptul ca restaurantul din turn se rotea, astfel ca aveai o priveliste diferita de cate ori iti aruncai ochiii pe geam!

ZIUA 4:

Prima oprire am facut-o la Palatul Belvedere. Nu ma pot lauda cu cine stie ce cunostinte in domeniul artei, si probabil acesta este motivul pentru care expozitiile vizitate nu m-au impresionat in mod deosebit. Exteriorul Palatului este intr-adevar…regal!

De aici am pornit catre Opera din Viena. A intrecut toate asteptarile mele! Interiorul este atat de elegant si cu atat de mult fast si bun-gust, incat nu pot decat sa-mi imaginez cum este sa fii spectator intr-un astfel de decor! La aproape fiecare spectacol, cu cateva minute inainte de inceperea acestuia, puteai gasi bilete la preturi foarte mici, cativa euro…Trebuia doar sa stai rabdator la o coada imensa si sa te multumesti cu un loc mai putin bine plasat in sala sau chiar in picioare.

De aici am mers catre ciudata Hundertwasser Haus, cu fatada multicolora, ferestre inegale, turnuri orientale si acoperis verde. Tot aici am gasit si unul dintre magazinele de dulciuri Mozart. In cautare de “simboluri” vieneze, am ajuns si in Stadt Park, pentru a vedea statuia lui Johann Strauss. Dupa cateva fotografii am fost acostati de cativa trafincanti de droguri..cum se lasa seara, am iesit repejor din parc…

ZIUA 5:

Cladirile in Viena sunt un adevarat obiectiv turistic: ne-am convins mergand sa vedem Wagner Haus si Majolika Haus, cu fatadele atat de frumos impodobite.

De aici am ajuns la Anker Uhr, unde am urmarit cu mare placere trecerea timpului masurata de frumoasele figurine ce au marcat istoria Vienei!

Am incercat sa ajungem si la Vindobona, initial asezare celtica, ulterior loc de campare a Legiunii romane a XIII-a Gemina, dar mai ales locul unde a murit marele imparat roman Marcus Aurelius; am aflat despre aceasta asezare din filmul “Gladiatorul”, insa cand am ajuns acolo inca se desfasurau sapaturi arheologice si nu era permis accesul turistilor.

Asa ca am pornit mai departe, sa vizitam Primaria Vienei; din pacate nu am prins un grup cu ghid, asa ca ne-am multumit sa o vizitam in doi.

Si pentru a ramane in acelasi ton, am vizitat apoi cladirea Parlamentului Austriei; splendide salile vizitate…si foarte amuzant ca ne-am putut urca si tine un discurs de la tribuna Parlamentului Austriei (in fata celorlalti turisti, desigur!).

ZIUA 6:

Cum imi doream de prea multa vreme, am ajuns si la Scoala Spaniola de Echitatie! Nu la un spectacol oferit de magnificii cai lipitani, ci la antrenamentul de dimineata. Totul este la superlativ: sala in care aveau loc antrenamentele, dar si spectacolele, valsurile vieneze ce acompaniau exercitiile cailor, respectul pentru animale! Din admiratie pentru acesti cai, atunci cand am mers in Slovenia am facut oprire obligatorie la Lipica!
De aici am mers la Muzeul Sisi, ce nu merita ratat de niciunul dintre admiratorii imparatesei: surprinzatoare maniera in care esti purtat prin toate momentele vietii majestatii imperiale!

Nu ne-am desprins de atmosfera regala, pentru ca am vizitat mai apoi Palatul Hofburg cu celebra Poarta Elvetiana si, mai ales, Tezaurul Imperial! Dupa ce am vazut destul aur, bijuterii si bogatii pentru o zi, ne-am racorit cu o delicioasa si uriasa inghetata de la Zanoni & Zanoni (cautati cofetaria, merita!!!).

Ziua am incheiat-o frumos si linistit, cu o vizita la Muzeul Ceasurilor (adevarate opera de arta), la Muzeul Aparatelor Foto (ca fotografi pasionati ce suntem!) si la Muzeul de Istorie a Artei unde am avut norocul sa vizitam si o expozitie a pictorului Arcimboldo.

ZIUA 7:

Ultima zi la Viena…trebuia sa vina si momentul asta…asa ca ne-am gandit sa ne indulcim putin tristetea si am mers la cofetaria Sacher, unde am savurat celebrul tort Sacher (obiect de disputa intre celebri cofetari).

De aici am ajuns la magazinul de ciocolata Heindl si mai apoi in Neuer Markt dupa cateva suveniruri aromate.

Am mers si la Museums Quartier despre care nu va pot spune prea multe pentru ca am fost presati de timp.

Am trecut si pe celebra Mariahilfer Strasse si mai apoi in Prater, celebrul parc de distractii (cum era februarie, nu am putut sa ne bucuram de atractiile sale).

Ca si recomandari:
- Vizitati si noaptea celebrele cladiri ale Vienei: modul in care sunt luminate le pune si mai mult in valoare frumusetea;
- Folositi din plin Viena Card: va asigura reduceri si gratuitati nenumarate;
- Calatoriti cu o linie de tramvai de la un capat la celalalt: veti avea sansa unei frumoase plimbari prin Viena, fara nici un efort.;
- Purtati cu voi ghidul TOP 10 Viena aparut la Editura Litera.



La Bratislava nu am stat decat o zi, dar a fost de-ajuns: partea istorica este destul de mica. Preturile insa, mult mai mici decat in Viena!!! Impresionant a fost ce a mai ramas din castelul Devin, la aproximativ 17 km de Bratislava, construit la varsarea raului Morava in Dunare. Nu am putut urca in UFO Tower - restaurantul era inchiriat pentru o petrecere privata...asta e, data viitoare!!!

Asadar, putem spune ca suntem cat de cat "experti" in ceea ce priveste Viena - asa ca daca va bate gandul sa vizitati Viena si Bratislava, sau chiar sa le revedeti, va stam la dispozitie!

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/AustriaVienaFebruarie2008#

Sper sa va placa fotografiile si sa va starneasca dor de duca!!!

Cristina si Cristin DUMITRU