"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 11 octombrie 2011

Manastiri din tinuturi buzoiene: Berca si Ratesti


Sambata, 8 octombrie 2011, vremea ne-a dat ceva batai de cap: stiam prognoza meteo (ploi si frig), dar ne-am decis sa nu ne abatem de la planurile de calatorie deja facute. Urma sa mergem in judetul Buzau, locul preferat de calatorie toamna: copacii isi coloreaza frunzele si dealurile parca se aprind. In plus, este perioada in care, in zona localitatilor Ciuta si Berca putem gasi catina, macese, coarne si ciuperci (anul asta ne-am luat catina pentru pus cu miere si ghebe pentru murat).
Cateva fotografii din aceasta prima parte a excursiei noastre:
https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/ManastiriDinTinuturiBuzoieneBercaSiRatesti

Prima oprire am facut-o la Schitul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil din localitatea Berca. Este situat pe platoul Cetatuia - un deal de pe care pare ca strajuieste toata Valea Buzaului si, in plus, este usor vizibil din orice punct al localitatii. Intram la o statie GPL pentru a cere cateva lamuriri despre cum ajungem acolo: il zaream de jos, insa nu prea stiam incotro s-o luam. Este insa foarte simplu daca urmati indicatorul pe care scrie "Schitul Sf. Mihail si Gavriil". Trecem de biserica noua din oras si de piata si facem stanga din drumul principal, pe un drum de tara neasfaltat, destul de prost si in panta accentuata. Ajungem insa sus si aici privelistea este incantatoare: micutul schit se afla in mijlocul ruinelor unor ziduri ce il incadreaza de jur imprejur. Atat a mai ramas din fosta fortificatie: este singurul asezamant monahal fortificat din Valea Buzaului, aici fiind adapostite de catre localnici odoare si lucruri de pret in vremuri de rastriste.
Aceasta este ctitoria boierilor Gandesti, in anul 1694. In anul 1672 insa, stolnicul Mihalcea, spatarul Draghici si calugarii din Manastirea Berca cumparau impreuna o parte din mosia Plescoiu de Jos. Aici va functiona, pentru o bucata de vreme, Seminarul Teologic din Buzau. Dupa anul 1864 Manastirea Berca devine biserica de mir. Intre anii 1986-1989, locul va fi consolidat si ingrijit, iar asezamantul monahal reinfiintat in 2003.
Interiorul schitului este in plin proces de renovare, plin cu schele si altele asemenea. Dar chiar si asa am putut admira superbele coloane interioare din piatra, sculptate cu motivul vitei-de-vie.
Ocolim schitul pe afara, trecem pe langa zidurile vechi (ici, colo este cate o placuta ce avertizeaza asupra preicolului de prabusire), admiram privelistea oferita de sus spre Valea Buzaului si apoi plecam, idreptandu-ne catre urmatorul punte de oprire din traseul nostru.

Ajungem apoi la Manastirea Ratesti din satul cu acelasi nume, comuna Berca. Nu este foarte greu de gasit, pentru ca sunt indicatoare inca din Berca. Interiorul manastirii are printre cele mai frumoase picturi pe care le-am vazut pana acum; cupola, mai ales, este impresionanta! Pentru ca la manastire nu am aflat un istoric al acesteia si nici nu era nimeni cu care sa putem sta de vorba, am sa redau mai jos cateva informatii istorice preluate de pe: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-ratesti-67793.html
"La sfarsitul sec. al XVI-lea, actuala asezare monahala de la Ratesti, ctitorie a boierului Dragomir si a sotiei sale, era numai un schit de calugari, avand o biserica mica de lemn, inchinata Sfintei Treimi. Asezarea monahala va aparea mentionata ca "schit" pana in anul 1868.
Prima mentionare a Schitului din Ratesti se pastreaza din data de 6 mai 1634, cand acesta este amintit intr-un act de danie al monahului Sofronie de Gomesti. Un alt document care aminteste de Schitul Ratesti dateaza din 21 ianuarie 1652; in acesta, mai multi barbati dau marturie despre faptul ca "mosia Ratesti apartine lui Dragomir Capitanu", printre care se numara si "Damaschin calugarul, Daniil calugarul si Popa Dumitru calugarul, vietuitori in schitul ctitorit de capitanul Dragomir".
Potrivit documentelor, in anul 1752, locasul monahal din Ratesti va ajunge parasit, fie din pricina unor greutati ale vremii, fie din pricina lipsei de monahi. In anul 1760, schitul este reinfiintat, ca urmare a donatiei facute de boierii Scarlat si Alexandru Hrisoscobu, de asta data, schitul primind o obste de maici.
In anul 1784, pentru nevoile schitului se va construi o noua biserica, tot din lemn, inchinata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Pe temelia acestuia se va ridica, mai tarziu, in anul 1844, biserica cea mare de zid, purtand ambele hramuri ale celor doua biserici vechi de lemn: "Sfanta Treime" si "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie".
Odata cu zidirea bisericii celei mari, in cimitirul manastirii va fi zidita inca o bisericuta mica, tot din zid, cu o singura turla, avand drept hram "Invierea lui Lazar"; aceasta va fi zugravita in fresca in anul 1874.
Cateva cutremure (1940, 1977, 1986) au dus la necesitatea absoluta de a renova zidurile si pictura bisericii celei mari, precum si ale unora dintre cladirile cele vechi.
Interiorul a fost imbracat in fresca intre anii 1843-1844, de catre renumitul pictor Nicolae Teodorescu, conducatorul Scolii de zugravi de la Episcopia Buzaului, ajutat de nepotul sau, Gheorghe Tattarescu, elev al Scolii. Din pictura lui Nicolae Teodorescu se mai pastreaza astazi doar catapeteasma. Octavian Teodorescu renoveaza pictura intre anii 1973-1974. Dupa cutremurul din 1977, tot edificiul s-a fisurat, drept pentru care, intre anii 1978-1979, pictura a fost din nou renovata.
In anul 1861, in Manastirea Ratesti s-a infiintat o Scoala pentru maici si pentru fetele sarace din comunele invecinate, infiintata si finantata de Preasfintitul Dionisie Romano. Traditia scolii de la Ratesti a fost reluata aici prin Scoala de Adulte, in anul 1912, si prin Scoala de Cantari Bisericesti, din anul 1922; de asemenea, prin actualul Seminar Teologic, infiintat in anul 1996, prin grija Preasfintitului Epifanie Norocel."

Aici am sa intrerup relatarea despre prima zi a excursiei noastre: ceea ce va urma ne va purta pasii intr-un taram fantastic, de legenda, caruia doresc sa-i acord o pagina separata. Mai ales pentru ca doresc sa fie o relatare ce se incheie cu "Va urma".

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

3 comentarii:

  1. Am fost acolo in februarie 2009.Parca toamna este mai frumos...

    RăspundețiȘtergere
  2. O zona complet necunoscuta pentru mine. Astept urmarea!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Viorel: Toamna este anotimul meu preferat pentru plimbari, tocmai datorita culorilor copacilor. Insa fiecare anotimp are farmecul propriu.
    @ Traveling Hawk: Si noi am ajuns pentru prima data in Tara Luanei. Insa este un loc intr-adevar extraordinar, ce merita explorat!

    Multumim de vizita!

    RăspundețiȘtergere