Ziua 1, 30 decembrie 2011: Tarile Baltice

Tarile Baltice au stat pe lista noastra de calatorii de vara o vreme, apoi le-am mutat pe cea de iarna. Dupa consultarea unor ghiduri turistice ne-am facut, prin vara trecuta, un program care sa includa capitalele celor trei: Letonia (Riga), Estonia (Tallinn) si Lituania (Vilnius), plus alte cateva puncte de interes din fiecare tara in parte. Pe teritoriul lor am parcurs aproximativ 2.000 de km intre 30 decembrie 2011 - 6 ianuarie 2012.
Asadar, pe 30 decembrie 2011, dupa plimbarea de cateva ore prin Praga, iata-ne urcati in autobuzul ce ne duce catre avionul cu care vom ateriza in Riga. Cum am spus si in postarea anterioara, am calatorit cu liniile aeriene cehe, Czech Airlines: costul unui bilet a fost 228 euro.
In jurul nostru deja se vorbeste o alta limba: seamana putin cu rusa, cu ceha, cu limbile nordice. Oricum, greu de definit... Este limba letona.
Stam inghesuiti si asteptam ca autobuzul sa porneasca spre avion. In fata mea, doua doamne, elegante. Una dintre ele scoate din poseta o sticluta de vin cu dop infiletat, o desface, da o dusca, o imbie si pe cealalta care, desigur, nu refuza. O a treia doamna imi surprinde privirea si imi zambeste. Zambesc si eu.

Si pot spune deja, intre povestea aceasta de inceput de calatorie si cele ce vor urma, ca in Letonia se bea. Se bea mult. Si nu apa. Se bea mai ales tarie (de orice fel), vin, bere, vin fiert, balsam (o bautura locala, lichior, dau detalii la momentul potrivit). Se bea mult peste tot: pe strada, in tramvai, in restaurante, in piata. Se bea mult la orice ora: dimineata, la pranz, seara si noaptea. Cum ar zice bunica-mea: "Si-n sculare, si-n culcare". Se bea mult indiferent de varsta sau sex.
Unul dintre ghidurile parcurse de noi mentiona la un moment dat ca o vreme Letonia a detinut recordul in ceea ce priveste "cel mai beat cetatean din lume" - un barbat gasit lesinat, cu alcoolemie de 7.22 la mie. Poate ca e gresita impresia noastra: la urma urmei, am stat doar cateva zile, si asta in perioada Sarbatorilor de Iarna.
Cat despre noi...am incercat sa ne integram: nu am gustat vinurile lor (din pacate), decat clasicele vinuri fierte din pietele de Craciun, dar am incercat berile locale; balsam am luat pentru acasa, n-am incercat in Riga decat fiert, cu lamaie si scortisoara.
In magazine si supermarket-uri se vand bauturi alcoolice doar intre orele 08.00 - 22.00. Non-stop se vand doar in baruri, restaurante, pub-uri.

Dar sa continui povestirea.

Dupa aterizarea in Riga ne-am recuperat bagajele si am mers la centrul de informare turistica. Am luat o harta a orasului si am cerut informatii despre cum ajungem la hotelul unde eram cazati: urma sa mergem pana la Gara Centrala, care este aproape de centrul orasului, si de aici pe jos pana la hotel. Ne-am luat card pentru transport: valabil pe 5 zile, ne asigura deplasarea pe toate mijloacele de transport in comun. Tot ce trebuia sa facem era sa il validam la fiecare urcare in tramvai sau autobuz.
Asadar, din aeroport pana la Gara Centrala, Autogara si magazinul Stockman (toate in acelasi loc) am ajuns cu autobuzul 22 in aproximativ 40 de minute. Aici am fost indrumati sa mergem pe jos, insa ne-am gandit sa mai intrebam. Ni se spune sa mergem cu autobuzul 23 pana la statia ce poarta numele strazii unde se afla hotelul nostru: Pernavas. Zis si facut: din statia respectiva mai mergem 10 minute pe jos si iata-ne ajunsi la destinatie.


Am avut cazare la hotel Baltpark din Riga. Clasificat la 3*, si le merita pe deplin. Pentru 28 euro / noapte am stat in camera dubla cu mic dejun inclus. Hotelul este insa destul de departe de centrul orasului. Avantajul este ca, asa cum urma sa aflam, vizavi de Baltpark este statia de autobuz. De la receptie ni se spune ca ajungem de aici in centrul orasului cu autobuzele nr. 3 si nr. 6. Pentru intoarcere urma sa folosim doar autobuzul nr. 3.
Ne luam camera, facem fotografiile de rigoare inainte sa despachetam, lasam bagajele si iesim la plimbare prin oras.

Transportul in Riga, asa cum aveam sa descoperim, este foarte bine pus la punct: in fiecare statie se afla un tabel cu numerele tuturor mijloacelor de transport in comun ce opresc acolo. Tot acolo se regasesc orele si minutele la care ajung respectivele mijloace de transport. Si mai important: acestea sunt respectate cu strictete, asa ca ne puteam stabili ora exacta la care sa coboram din hotel in statie, pentru a lua autobuzul catre centru. La orele de varf autobuzele si tramvaiele circula la interval de cateva minute, asa ca totul este in regula.
Transportul de noapte este si el bine coordonat: din zona centrala, cu autobuzul de noapte N5 ajungeam in capatul strazii pe care se afla hotelul nostru. Autobuzele de noapte circula din ora in ora si am folosit N5 chiar in noapte de Revelion, pentru a ne intoarce din piata.
Cardul pentru transport (e-talons) trebuia validat de fiecare data cand urcam intr-un mijloc de transport in comun. Controale sunt destul de frecvente. In momentul validarii, aparatul respectiv afiseaza si data expirarii cardului, asa ca am stiut cand sa ne luam altele. Ce nu am stiut a fost faptul ca, pe data de 31 decembrie si 1 ianuarie deplasarile pe mijloacele de transport in comun au fost gratuite. Este bine ca, inainte de a achizitiona un astfel de card, sa intrebati daca sunt anumite sarbatori cand transportul este gratuit, pentru a nu pati ca noi: practic am pierdut 2 zile din cele 5 cat erau valabile cardurile. Daca ni s-ar fi spus de la punctul de informare turistica din aeroport acest lucru, am fi preferat sa luam un card de 24 ore, apoi am fi avut doua zile gratuite, urmand sa ne cumparam carduri cu valabilitate mai mare ulterior. In fine, invatatura de minte.
Cardul de transport pentru 5 zile costa 9.60 lats (latz), iar unul pentru 3 zile costa 5.70 lats. Se poate cumpara de la chioscuri, de la punctele de informare turistica sau de la aparatele automate din pasaje, unde se plateste cu card de credit si este meniu in limba engleza.
Biletele pentru o singura calatorie se pot cumpara si direct de la sofer, insa sunt ceva mai scumpe.

In general, drumurile sunt foarte bune in Letonia. Se circula in general pe 2 benzi / sens, iar sensurile de mers sunt despartite de spatiu verde de cel putin 2-3 metri. Deci o mai mare preventie a accidentelor. Se spune (tot in ghiduri) ca letonii sunt printre cei mai slabi soferi; si cam asa e, nu au nici o treaba cu asigurarea atunci cand ies din parcari, spre exemplu. In schimb, se claxoneaza foarte, foarte rar.

Cursul valutar la care noi am schimbat euro (pentru ca euro am avut la noi, din tara) a fost intre 0.64 lat - 0.69 lat. Moneda nationala este lat-ul (Ls).
Vazuta din autobuz, pe drumul de la aeroport la hotel, Riga nu ne-a impresionat deloc. Zona garii si a autogarii era scaldata in lumina: peste tot ornamente si decoratiuni de Craciun. Un tren urias, din sute de beculete, te intampina deasupra intrarii in Gara Centrala.

Toate magazinele din interiorul ei si din imprejurimi straluceau.
Strazile si marile bulevarde erau care mai de care mai bogat impodobite. Dupa ce ne-am cazat si am iesit la o plimbare de noapte prin Riga, am fost impresionati de frumusetea orasului, asa, la o prima privire.

Letonii au un adevarat cult pentru tot ceea ce inseamna Craciun. In anul 2011 Riga a fost desemnata Capitala Europeana a Decoratiunilor Pomului de Craciun.

In centrele de informare turistica si pe strazi am tot vazut panouri ce faceau reclama "Drumului printre copacii de Craciun". Era vorba despre un festival, in perioada 2 decembrie 2011 - 15 ianuarie 2012, in timpul caruia in Riga fusesera amplasati nu mai putin de 42 pomi de Craciun realizati de fel si chip de catre diversi artisti consacrati sau studenti la arhitectura sau alti creatori de arta.
Exista si o harta a copacilor, amplasati mai ales in zona centrala. N-am reusit sa-i vedem pe toti, insa cei fotografiati de noi ne-au surprins prin imaginatia de care a dat dovada autorul lor, prin forme, prin materiale folosite, prin culori. Conform documentelor, primul Pom de Craciun a fost impodobit in Riga in anul 1510. Subiectul este insa deschis disputei cu vecinii estonieni, care si ei se pretind a fi primii care au impodobit un Pom de Craciun si aduc in sprijinul afirmatiilor lor documente din anul 1441.
Oricum ar fi, cert este ca autoritatile si managerii firmelor stiu sa profite de ocazie: atmosfera stralucitoare de Craciun invaluie tot orasul, toate magazinele si toti oamenii care, bineinteles, devin mai largi la punga...
In toate pietele din Riga am gasit o Piata de Craciun (casute multe cu suveniruri, carnati, varza si vin fiert), un brad urias, impodobit, si o scena unde aproape fara intrerupere se auzea muzica.
Populatia este crestina, ortodocsi, catolici si luterani.
Din pacate, zapada lipsea cu desavarsire: daca in urma cu un an temperaturile in Riga erau de -20 grade Celsius, acum erau +5!

Ca si fus orar: aceeasi ora cu cea a Romaniei.

In Riga sunt multi cersetori si oameni fara adapost. Si cum vremea era destul de rece, pe acestia din urma ii vedeam inghesuiti prin colturile pasajelor ce asigurau legatura intre diferite strazi. Batrani care cereau mancare sau vindeau flori pe la colturi, copii care te acostau in supermarket. Nu ne-am asteptat.

Orasul, foarte curat: doar in zonele periferice mai vedeai hartii sau sticle aruncate la intamplare. In zona centrala se facea curatenie temeinic: mucurile de tigara sau bucatile foarte mici de hartie si confeti erau adunate cu mana. Lucratorii pur si simplu periau aleile si zonele verzi.

Cat priveste comunicarea... mai greu cu limba engleza. Tinerii in general stiu cuvinte uzuale in aceasta limba, macar iti pot spune incotro sa te indrepti daca le arati pe harta. Cei de varsta mijlocie si peste... Bine, oamenii sunt binevoitori si chiar doresc sa te ajute. Adica noi intrebam in engleza si ei raspundeau in rusa. Avem si cateva intamplari amuzante... cert este ca pana la urma am gasit cai de comunicare. Fie un cuvant in rusa, unul in engleza, unul in germana si la sfarsit un zambet larg (din partea noastra), fie onomatopee, fie mima. Le-am incercat pe toate si pana la urma ne-am descurcat!

Cateva generalitati despre Letonia: cu o suprafata totala de 64.589 km2, are o populatie de 2.240.000 locuitori (59% letoni, 28% rusi, 13% altii).

O scurta istorie a Letoniei, preluata de pe wikipedia:
Letonia exista ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris si a acordarii de teritorii pe baza etnico-lingvistica. Inainte de 1918, Letonia fusese o provincie a Imperiului Rus, (gubernie) condusa de un guvernator numit de tar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea si sudul Estoniei de astazi. Denumirea de Livonia dateaza din perioada primei ocupatii germane a teritoriilor baltice, de la inceputul secolului al XIII-lea si deriva de la cuvantul Liv, care denumea locuitorii bastinasi.

Teritoriul baltic populat de acesti livi a fost treptat colonizat de o populatie germana in cautare de noi pamanturi si surse de venit. Pretextul prezentei crescande a populatiei germane a fost crestinarea acestei populatii inca pagane la inceputul anilor 1200. Erau implicati in aceasta strategie Biserica Catolica germana si mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum si cavalerii Ordinului Fratilor de Sabie, o grupare militara ce-si pierduse orice menire in Germania odata ce cruciadele luasera sfarsit. Initial cele doua institutii au decis sa colaboreze pentru a-si imparti teritoriile insusite, dupa care relatia a devenit competitiva si conflictuala. Dupa o initiala riposta a bastinasilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reusit sa isi insuseasca majoritatea teritoriilor locale fie prin forta, fie prin jaf, fie prin alocari ilicite. In acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi baltice, prusii. Cavalerii germani au exterminat sistematic orice prezenta prusaca pe teritoriul baltic, adoptand ulterior numele acestora.

In 1201 a fost fondata Riga, construita treptat pe locul unei foste asezari live. Orasul a devenit si locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga, Albert. Datorita prezentei germane din ce in ce mai numeroase, Riga devine cel mai important centru comercial din golful baltic, la gurile raului Daugava. In 1270, Riga devine un oras-membru al Ligii Hanseatice. Populatia locala, indiferent de apartenenta tribala, este exclusa de la administrarea orasului, avand un statut de paria.

Anii 1520 afecteaza si statutul credinciosilor germani din Riga, cand sub influenta puternica a luteranismului, cavalerii Ordinului Fratilor de Sabie incearca sa sustraga Bisericii Catolice toate proprietatile. Populatia bastinasa este si ea implicata, chiar si indirect, in aceasta feuda si multi localnici (fie livi, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce il promovau si impotriva prezentei Bisericii Catolice.

Intre 1558 si 1583 se desfasoara Razboiul Livonian. Locuitorii din nordul si vestul Livoniei (Courland, Vidzeme si Zemgale) accepta credinta luterana, in timp ce cei din Latgalia raman catolici. In 1561, Livonia devine un ducat vasal al Marelui Ducat al Lituaniei. Opt ani mai tarziu, cand s-a format Uniunea statala polono-lituaniana, Livonia a devenit un domeniu al Coroanei.

In timpul Razboiului polono-suedez (1600-1629), multe teritorii ale Livoniei intra in componenta Regatului Suediei, printre care si orasul Riga (1621), acesta devenind in scurt timp cel mai dezvoltat oras suedez. Vidzeme era cunoscut drept granarul Suediei.

Livonia suedeza a intrat in cadrul Imperiului Rus in 1721, iar Livonia poloneza a intrat in componenta Rusiei la a doua impartire a Poloniei, in 1793. Datorita noilor achizitii teritoriale, prin Vidzeme si Riga, Rusia obtinuse un coridor strategic spre Europa. Serbia a fost anulata in Courland in 1818, in Vidzeme in 1819, iar in Latgalia in 1861. Letonia a devenit una din cele mai dezvoltate provincii ale Imperiului Rus la mijlocul secolului al XIX-lea. De asemenea, la mijlocul secolului al XIX-lea au loc miscari de renastere nationala, inspirate din revolutiile europene.

La scurt timp dupa Primul Razboi Mondial, la 18 noiembrie 1918, are loc proclamarea independentei Republicii Letonia. Rusia sovietica ocupa majoritatea teritoriilor letone, proclamand RSS Letona, insa va fi invinsa de trupele letone si polone, iar in 1920 Rusia sovietica va recunoaste noul stat independent.

Letonia a fost ocupata de Uniunea Sovietica in 17 iunie 1940 ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov si declarata republica sovietica in august 1940. Letonii au proclamat independetța la 4 mai 1990, iar la 6 septembrie 1991, URSS recunoaste independenta Letoniei.

In anii 1990, Letonia s-a apropiat de Europa Occidentala, fiind legata cultural si istoric de aceasta. La 31 august, toate trupele ruse sunt retrase din Letonia. In 1999 Letonia incepe negocierile pentru a adera la Uniunea Europeană. A devenit membra a NATO pe 2 aprilie 2004, a Uniunii Europene pe 1 mai 2004 si a spatiului Schengen la 21 decembrie 2007.

Cam atat deocamdata, pentru ziua de 30 decembrie 2011. Ziua urmatoare vom merge intr-un orasel de langa Riga, unde vom avea o extraordinara aventura: 100% adrenalina!

Va urma,
Cristina si Cristin DUMITRU