Ziua 7, 05 ianuarie 2012: Letonia, vizita la Cesis, Turaida si Sigulda

Cum vacanta noastra se apropia de sfarsit, am avut bucuria de a vedea doua dintre cele mai frumoase castele din Letonia: Cesis si Turaida.

Ceva mai multe fotografii aici

Prima vizita am facut-o la Cesis. Din Riga se ajunge usor, pentru ca, asa cum ne-am obisnuit, mijloacele de transport in comun sunt foarte eficiente in Tarile Baltice. Asadar, din Riga am mers cu un autobuz pana in Sigulda, iar de aici cu un altul pana la Cesis. 

Castelul Cesis isi are inceputurile in anul 1209, in timpul lui Wenno von Rorbach, conducator al Ordinului Fratilor de Sabie. A fost construit ca un important punct strategic militar, cu rol atat defensiv cat si ofensiv. Dupa ce luptatorii Ordinului au fost infranti in batalia de la Saule din 1236, o ramura a Ordinului Cavalerilor Teutoni s-a stabilit in Tarile Baltice: Ordinul Livonian. Primul conducator al acestuia, Hermann Balke, si-a ales castelul Cesis ca resedinta. Dupa aceasta data, castelul a devenit locul de intalnire al membrilor din conducerea Ordinului. Treptat, orasul a crescut in jurul castelului: desi in anul 1221 cronicile mentioneaza existenta unui sat langa castel, in documente apare denumirea de "oras" abia in 1323.  

Reconstruit si refacut de cateva ori, Castelul Cesis si-a capatat arhitectura actuala abia la inceputul sec. al XVI-lea. Intreaga constructie a fost adaptata scopurilor militare si defensive, aparitia armelor de foc determinand transformari importante in acest sens.

Primele distrugeri majore au afectat Castelul Cesis in perioada Razboiului Livonian (1558 - 1583). Dupa Razboiul Nordic, si dupa anul 1703, castelul a fost abandonat, urmand ca niciodata dupa aceea sa nu mai fie folosit in scopuri militare. Degradarea definitiva a Castelului Cesis a fost marcata de incediul care l-a distrus, in anul 1745, cand acesta a ars, impreuna cu orasul. Nelocuit si abandonat, castelul a devenit treptat o ruina, folosit doar ca sursa de materiale de constructie. 

In zilele noastre Castelul Cesis este un important monument istoric, dar si o destinatie perfecta pentru plimbari romantice, indiferent de anotimp.

  

Dupa plimbarea prin gradina castelului, am strabatut stradutele orasului: intortocheate si pustii, ne poarta pasii catre piata centrala unde, bineinteles, trona frumos impodobit bradul de Craciun. Zapada proaspat asezata ne provoaca si lasam cateva urme prin ea, inainte de a ne intoarce catre autogara, iar de acolo luam un autobuz pentru a reveni la Sigulda.

De aici luam un microbuz care, in cateva minute, ne duce la poarta Castelului Turaida. La intrare sunt multe magazine cu suveniruri, dar odata ce trecem de portile castelului suntem primiti intr-o incapere calduroasa, suntem intampinati cu biscuiti cu piper si primim, alaturi de biletele de vizitare, si harti ale complexului castelului Turaida.

Castelul a fost construit in anul 1214, de catre Albert, arhiepiscop de Riga, pe locul unui castel de lemn, distrus. Cosntruirea si dezvoltarea complexului a continuat de-a lungul timpului pana in sec. al XVII-lea, cand si-a pierdut rolul sau strategic, militar. A fost foarte grav afectat de incendiul din anul 1776, nefiind reconstruit dupa aceea si ajungand o ruina.

Restaurarea castelului a inceput in anul 1970, iar in zilele noastre castelul este piesa de rezistenta a Rezervatiei Muzeale Turaida, alaturi de una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Letonia.

Numele "Turaida" s-ar traduce prin "Gradina lui Dumnezeu", sintagma ce spune multe despre frumusetea locurilor. In anul 1996 Muzeul complexului Turaida a fost inclus in lista Muzeelor Europene ale Anului.

Vizita noastra la Turaida s-a prelungit pana seara tarziu, pana cand au fost aprinse luminile la castel si pana cand intunericul s-a lasat peste turnurile zvelte ale acestuia.

Ne-am intors in Sigulda si, cum parca nu prea ne venea sa ne intoarcem in Riga, i-am rugat pe cei de la punctul de informare turistica sa ne indrume catre Muzeul Chihlimbarului. Este vorba, de fapt, despre o combinatie intre muzeu - atelier - casa particulara. Oricum, vizita a meritat pe deplin din mai multe puncte de vedere. In primul rand, am cunoscut un artist extraordinar, care, cu un cuvant in engleza, unul in germana si altele de neinteles pentru noi, a incercat sa ne faca sa intelegem detaliile muncii sale. Pasiunea si rabdarea cu care ne-a aratat toate etapele parcurse de o simpla si urata piatra pana cand ajunge o bijuterie eleganta si stralucitoare. La sfarsitul vizitei noastre mi-a facut cadou chiar bucatica de chihlimbar pe care mi-am ales-o dintr-un sertar, pe care a slefuit-o in fel si chip, transformand-o, sub ochiii nostri, intr-o frumoasa piatra se-mi-pretioasa (desi nu-i un mineral, nu prea stiu cum sa-i spun).

Ne-a aratat chihlimbar adevarat si falsificat si cum putem face diferenta intre ele, ne-a aratat chihlimbar lucrat de tatal sau, ne-a aratat bijuteriile lucrate de el si pe care le vondea in micul magazin de langa atelier.

In cele din urma, ne-am indreptat catre autogara din Sigulda pentru a ne intoarce la Riga. Se intunecase de-a binelea si incepuse sa ninga usor. 

 Pana data viitoare, numei bine!

Cristina si Cristin