Ziua 5, 03 ianuarie 2012: Estonia, prin Tallinn

In cursul lunii decembrie 2011 ne-am cumparat bilete de autocar, on-line, pentru Tallinn. Le-am achitat cu card pe site-ul celor de la Lux Express
La ducere am luat locuri la business: dupa cum urma sa vedem, autocarul avea, in partea din spate, cateva locuri cu mai mult spatiu la picioare si masuta. In plus, la imbarcare am primit o sticla cu apa plata si un baton de cereale.
Aceste locuri erau separate prin usi de sticla de celelate. La intoarcere am avut locuri la economy. In autocar exista toaleta si aparat pentru preparat cafea, ceai, ciocolata calda.
Am plecat din Riga la ora 07.00 si am sosit in Tallinn la ora 11.25, iar la intoarcere am plecat la ora 18.30 si am ajuns in Riga la ora 22.55. Costul total al unui bilet dus-intors a fost de 41 euro / persoana.
S-a circulat fara oprire, nici nu ne-am dat seama cand am trecut din Letonia in Estonia. Peisajul vazut din autocar nu a avut absolut nimic spectaculos: camp, copaci, si cam atat. Chiar plictisitor.

Mai multe fotografii din Tallinn: aici

Odata ajunsi in Tallinn, am mers in statia de autobuz pentru a ne indrepta catre centrul orasului. Costul unui bilet de autobuz a fost de 1 euro/persoana/sens. Destul de scump; daca aveam mai mult timp la dispozitie, ar fi meritat o plimbare pe jos. In Estonia moneda folosita este euro. Prima oprire am facut-o la posta, mai precis la filatelie, pentru a ne lua timbre de colectie estoniene.
Iar apoi am mers direct in centrul vechi.

Tallinn cred ca este orasul baltic ce mi-a placut cel mai mult. O fermecatoare imbinare de vechi si nou, de strazi pietruite si felinare stradale, de turnuri gotice si piete medievale. Totul parea refacut, cu materiale noi, dar dupa modele vechi. Absolut incantator.

Ajungem in piata de flori din Tallinn si ne fotografiem la Portile Viru.Aici sunt de fapt doua turnuri nu foarte inalte, rotunde, in capatul strazii Viru. Au facut parte dintr-un sistem mult mai complex de fortificatii. In anul 1880 fortificatiile orasului au fost inlaturate pentru a face loc traficului. Cele doua turnuri alaturate, care au ramas pana in zilele noastre, acoperite vara cu frunzele vitei-de-vie de la poalele lor, sunt acum un simbol al orasului. Odata ce treci prin ele, parca ajungi cu doua secole inapoi in timp.

Ne plimbam apoi pe strazile vechi, pana ajungem la Turnul Hellemann. Dateaza din sec. XIV si a fost folosit ca inchisoare. si depozit de arme. In zilele noastre adaposteste o galerie de arta.

Ajungem apoi la Marea Poarta a Coastei si Turnul Margaretei. Au fost construite pentru a apara zona de dusmanii care ar fi putut sosi pe mare, dar si pentru a impresiona vizitatorii.  Alaturi de Portile Viru, acestea reprezinta ultimele vestigii ale sistemului de fortificatii ce apara orasul in perioada medievala. Turnul Margaretei a fost construit intre 1511 - 1530 si are un diametru de 25 m, inaltimea de 20 m si ziduri de 5 m grosime.
De unde-i vine numele... este inca un mister. Variantele ar fi doua: numele vine de la unul dintre cele mai mari tunuri ale turnului sau de la una dintre bucataresele care au muncit aici (ce calitati trebuie sa fi avut daca un turn asa "rotofei" ii poarta numele!)
Turnul a fost folosit ca depozit pentru praf de pusca si arme, iar apoi ca inchisoare. In zilele noastre adaposteste Muzeul Maritim Estonian.
In Centru Vechi nici nu stii unde sa te uiti mai intai: fel de fel de detalii, de ornamente pictate sau fixate pe ziduri infrumuseteaza cladirile de piatra.

Ajungem si la biserica Sf. Olav. Intre anii 1549 - 1625 aceasta biserica gotica din sec. XIII a fost cea mai inalta cladire din lume. In perioada medievala turnul ei inalt de 159 m a starnit, cu siguranta, uimire si admiratie. Din pacate, biserica a ars pana in temelii in anul 1625 si 1820. In zilele noastre turnul are o inaltime de 124 m, iar primavara si vara vizitatorii pot urca in el si pot admira superba priveliste a orasului.

Cel mai mult ne-au placut zidurile si turnurile vazute din Piata Turnurilor. Pe o lungime de aproape 2 km vechile ziduri sunt inca in picioare si fac din Tallinn unul dintre orasele in care sistemul medieval de fortificatii incanta privirile turistilor.
Turnurile si zidurile sunt in stare foarte buna, perfect intretinute. Mai ca nu-ti vine sa pleci din parculetul ce le dezvaluie privirilor in toata splendoarea lor. Dincolo de ziduri tasnesc spre cer turnurile ascutite ale bisericilor.

Plimbarea noastre a fost insotita de ciripitul pasarilor: in mai toti copaceii din parcuri si de pe strazi erau suporturi cu mancare pentru a ajuta pasarile sa treaca mai usor de iarna.
In Tallinn exista si cateva locuri mai inalte, special amenajate, de unde se pot admira acoperisurile rosii, turnurile si sistemul de fortificatii, turlele bisericilor.

Ajungem si la Catedrala Sf. Fecioara Maria (biserica Domului). Dateaza din anul 1233, si de atunci a fost reconstruita de cateva ori. Tocmai de aceea reprezinta cateva stiluri arhitecturale: corpul principal dateaza din sec. XIV, in vreme ce turnul baroc dateaza din anul 1770.
A fost locasul religios al nobililor germani ce faceau parte din elita Estoniei: interiorul este decorat cu superbe insemne militare din sec. XVII si XX, precum si cu pietre funerare din sec. XIII-XVIII. Turnul inalt de 69 m ofera vizitatorilor o priveliste impresionanta.

Catedrala Sf. Alexander Nevsky este foarte frumoasa: arhitectura, culorile... toate sunt perfecte! Construita in anul 1900, cand Estonia era parte a Imperiului Tarist, a reprezentat initial un semn al puterii (religioase si politice) imperiale.
Este, in mod cert, cea mai mare si mai opulenta biserica ortodoxa din Tallinn. A fost inchinata printului din Novgorod, Alexander Yaroslavich Nevsky ce a condus batalia de pe lacul Peipsi in anul 1242, oprind inaintarea germana. In mod simbolic a fost construita in fata Castelului Toompea, pe locul unde candva s-a aflat statuia lui Martin Luther.
A fost proiectata de arhitectul din St. Petersburg, Mikhail Preobrazhenski. Turnul ei adaposteste cel mai mare ansamblu de clopote din Tallinn, 11 la numar; aici se afla si cel mai mare clopot din Tallinn, ce cantareste 15 tone.
Interiorul, desi bogat realizat, cu mozaicuri si icoane, nu pot spune ca ne-a impresionat in mod deosebit; parca lipsea "ceva"...

Trecem si pe la biserica Sf. Ion, ce strajuieste Piata Libertatii. Ne continuam plimbarea prin zona veche a orasului, si ajungem in cele din urma la Lido. Si aici se mananca la fel de gustos si de accesibil ca pret ca la restaurantul Lido din Riga. Pauza de masa ne-a priit, pentru ca intre timp s-a intunecat putin si am iesit la plimbarea de seara in Tallinn.

Odata cu lasarea intunericului, orasul capata alt farmec. Zapada si luminile galbui adauga mister strazilor ce serpuiesc printre zidurile de piatra, pe langa turnuri si prin fata bisericilor. Pietele sunt inundate de lumina brazilor de Craciun si de aromele castanelor coapte.

Tot orasul freamata parca si mai tare decat la lumina zilei: peste tot, printre turisti, intalnim fete si baieti imbracati in costume medievale si care sunt atat de naturali, ca parca noi suntem cei picati din alta lume. Restaurantele isi aprind tortele la intrare si in dreptul usilor zarim barbati in costume din vechime.

Trecem si pe langa biserica Sfantului Duh, cu frumosul ceas pictat de pe fatada.

Si cum noaptea de iarna si luminile pale predispun la povesti, imposibil sa ratam o plimbare pe strada Vaimu, strada stafiilor. Sunt povesti despre stafiile unor calugarite la liceul Gustav Adolph, dar si despre spectrul unui calugar ce apare band vin in Turnul Fecioarei (in ciuda numelui, in acest turn erau inchise prostituatele). In alte turnuri din Tallinn apar stafii ale unor caluguri, ale unei femei imbracata in rochie lunga si chiar umbra unui caine.
Fotografiem si noi cladirea din strada Rataskaevu nr. 16, unde se pare ca Diavolul in persoana a avut nunta: multa vreme aici s-au auzit cantece de petrecere si pasi pe scarile de lemn.

Dupa astfel de povesti infioratoare, ne gasim refugiul in Muzeul Martipanului! Istoricii pot spune ca acest dulce amestec de zahar si migdale a fost creat in Persia, sau Italia. Legendele locale insa insista sa ne convinga ca martipanul a fost creat aici, in Tallinn, la farmacia primariei. Cu mult timp in urma, dupa cum spune povestea, unul dintre dregatorii orasului a cazut bolnav; el i-a cerut farmacistului sa-i prepare un medicament. Expertul vindecator stia un leac insa, inainte sa-l dea bolnavului, el insusi s-a imbolnavit. Asa ca  sarcina crearii unui medicament pentru dregator a revenit unuia dintre ucenicii farmacistului. Acesta din urma a inlouit fiecare ingredient cu gust amar din reteta cu un altul, cu gust dulce. Ceea ce a rezultat nu numai ca a dat roade, dar a fost un produs extrem de apreciat de catre dregator, care a comandat cantitati tot mai mari si l-a facut faimos nu doar in Tallinn, ci si peste granitele orasului. Dulcele produs a capatat numele "martipan", adica "painea lui Martin", dupa numele ucenicului.
Muzeul merita vizitat, formele si culorile figurinelor din martipan fiind greu de descris!

Trecem si pe la Farmacia Primariei: dateaza din anul 1422 si este cea mai veche farmacie cu activitate neintrerupa din Europa. Chiar de nu aveti nevoie de medicamente, merita sa aruncati o privire!

Cu un om de zapada din martipan in buzunar si cu cardurile aparatelor foto pline, ne-am indreptat apoi catre statia de unde urma sa luam autocarul inapoi catre Riga. Privind in urma, Tallinn-ul este cel mai frumos dintre cele trei capitale baltice.

Pana la urmatoarea poveste, cele bune,
Cristina si Cristin