Ziua 8, 06 ianuarie 2012: Letonia, prin Riga

Ultima noastra zi in Letonia a fost o hoinareala prin Riga. Mai multe fotografii gasiti: aici

Am profitat de plimbarea de cateva ore ca sa luam cate ceva pentru cei de acasa. Asa ca n-am putut rata cateva sticle de Balsam si cateva cutii de bomboane Laima.

Si cum sunt produse traditionale, profit de ocazie sa dau cateva detalii despre ele.

Primul contact cu Balsam Negru de Riga l-am avut chiar in prima seara petrecuta acolo: dintr-o cana de pamant am baut o licoare calda, in care pluteau o felie de lamaie si un baton de scortisoara. Gustul: excelent, desi greu de descris. A doua intalnire cu aceasta bautura a fost cu ocazia degustarii unor bomboane de ciocolata, umplute cu Balsam Negru: de data asta, gustul mi s-a parut gretos! Va urma si a treia intalnire, pentru ca am luat si pentru acasa la noi o sticla de Balsam, dar inca nu am desfacut-o... spre rusinea noastra! Probabil aceasta va fi si cea mai relevanta, asa ca voi avea grija sa va povestesc la momentul potrivit.
Asadar, cateva detalii despre Balsamul Negru din Riga: este un lichior de plante, ingredientele naturale fiind distilate in alcool pur. Poate fi consumat ca atare, sau amestecat cu ceai, cafea, apa minerala, sucuri, poate fi baut rece sau cald, poate fi folosit la cocktail-uri. Mai este folosit si ca topping la inghetata.
Bautura in sine este de culoare neagra si are un gust dulce-amarui (destul de poetic, nu?).
Reteta acestei bauturi a fost creata de Abraham Kunze, un farmacist din Riga, si are la baza 24 de plante, flori, muguri, sucuri, radacini, uleiuri si fructe, pentru prepararea ei folosindu-se butoaie de stejar. Este servita in cani de pamant. (am cautat peste tot prin Riga aceste cani, pe care le-am vazut la un restaurant; se gasesc in magazinele ce comercializeaza Balsam Negru de Riga, insa, desi le-am luat pe toate la rand, nu am reusit sa gasim!).
Balsamul Negru de Riga este considerat si o bautura tamaduitoare, un remediu impotriva racelilor, dar si impotriva bolilor digestive. In Riga se produce din sec. al XVIII-lea, de efectele ei benefice profitand si Ecaterina cea Mare a Rusiei cand, in timpul unei vizite la Riga s-a imbolnavit.

Acum sa va spun si despre bomboanele Laima: cu o varietate de forme, culori, arome, umpluturi, ele poarte numele Zeitei Destinului din mitologia letona. Da, recunosc, nu am rezistat niciodata dulcegariilor... la propriu. Asa ca toata sederea noastra in Tarile Baltice a fost indulcita de dropsuri si ciocolate. Fara sa glumesc, timpul si ora exacta depind tot de Laima: in zona centrala a orasului exista un ceas mare, inscriptionat "LAIMA" si care a fost ridicat in anul 1924 pentru a ca muncitorii sa stie ce ora este.
Originile fabricii de dulciuri Laima dateaza din sec. al XIX-lea, cand apartinea lui Theodor Riegert: era cea mai mare fabrica de acest gen din provinciile baltice care apartineau Rusiei. Dupa independenta Letoniei castigata in anul 1918, fabrica de dulciuri Laima a continuat sa-si mentina pozitia fruntasa intre companiile letone. Numele si l-a capatat abia in anul 1925, dupa o fuziune cu o alta companie ruseasca. Si in perioada sovietica, Laima a fost principala fabrica de ciocolata si de dropsuri. Produsul care a ramas neschimbat inca din anul 1937 este ciocolata "Serenade".
Am gasit si ciocolate ce puteau fi trimise, prin posta, oriunde in lume: aveau un spatiu special pentru a scrie adresa destinatarului si cea a expeditorului, dar aveau si un ambalaj special. Totusi, in tara am trimis doar vederi... ciocolata a fost de-a dreptul irezistibila!

Si acum ca tot a venit vorba despre aceste "delicii devenite suplicii" (o colega de facultate, daca citeste aceasta postare, cred ca zambeste), sa spun ca in Tarile Baltice se mananca bine. Foarte bine! Si acceptabil ca pret. Oricum, sistemul de auto-servire pe care l-am vazut la restaurantele Lido mi s-a parut demn de lauda. Dar nu va duceti acolo atunci cand va este foame, cum am facut noi... Sincer, daca am fi avut mai mult timp, am fi testat si mai multe mancaruri si preparate locale.

Berea mi s-a parut foarte buna; mai ales alaturi de hamsii sarate si uscate luate din supermarket din Riga si care aveau scris pe eticheta tara de provenienta: Vietman, produs distribuit de o firma din satul Bacaoani, com. Muntenii de Jos, jud. Vaslui! Nu-mi venea sa cred ca intr-un magazin din Riga inteleg ce scrie pe o eticheta: chiar sa fi invatat limba asta ce mi se parea aproape imposibila?! A, nu, scria in limba romana!

Am incercat sa beau si cidru: nu mi-a placut deloc. Dar nu pot sa uit deliciosii biscuiti cu piper si excelentele muraturi.

Am trecut iarasi prin Pietele de Craciun din Riga si ne-am plimbat pe strazile de acum cunoscute.

Am reusit sa intram si in Domul din Riga (de neratat, este impresionant!). Extraordinara constructie a fost ridicata intre anii 1883 - 1884 si se remarca prin orga uriasa, cu 6828 de tuburi.

Ne-au impresionat si frumoasele modele traditionale letone, combinatia de culori din tesaturile realizate manual, pe care le-am regasit si pe ambalajul ciocolatelor Laima, si pe tricouri si pe multe alte obiecte ce puteau fi un frumos suvenir.

Merita sa amintesc si aici de bijuteriile din chihlimbar, unele mai frumoase decat altele, in forme si nuante ce ne uimeau de fiecare data, oricat de multe am fi vazut.

Am incercat sa redau, prin povestile si fotografiile noastre (postate destul de rar in ultima vreme, e adevarat), atmosfera din Tarile Baltice asa cum am simtit-o noi. Nu ni s-a parut o destinatie spectaculoasa, cu peisaje care iti taie respiratia, dar este un loc unde transportul este bine pus la punct, unde turistii sunt respectati si au acces la informatii si, astfel, la obiective turistice interesante. Tarile Baltice merita vizitate si vara, sunt mult mai multe activitati pentru timpul liber, insa nu este de ratat o cursa cu bobul, pe o pista adevarata!

Asadar, aici se incheie amintirile noastre scrise, din Tarile Baltice. Speram ca v-au placut, ca v-au inspirat si ca vor fi de folos daca veti ajunge acolo!

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU