Varsovia

Timpul petrecut de noi in Varsovia, desi de scurta durata (4 zile), a fost plin de contraste. Cele cateva zile, desi putine ca numar, cred ca au fost suficiente pentru a vedea locurile de interes ale orasului.

Varsovia ne-a intampinat cu zgarie-nori din sticla si beton, cu macarale si lanturi hoteliere de lux; asta pana am ajuns in zona veche a orasului, unde o plimbare pe strazile pietonale ne-a purtat pasii pe langa biserici si magazine cu suveniruri. 

 

Seara zilei de 1 ianuarie 2013 ne-a prins pe strazile orasului unde am incercat si cu greu am reusit sa gasim un restaurant unde sa luam cina: pur si simplu am luat la rand toate locurile unde am fi putut manca, insa peste tot erau cozi la intrare, deci nici o sansa sa gasim o masa libera. Si aceasta situatie era la pizzeria din coltul strazii, dar si la restaurantele scumpe. Desigur, varianta ultima era o portie de varza acra cu carnati, in piata din centrul orasului, insa mancarea poloneza incepuse deja sa devina prea greoaie pentru gusturile noastre culinare.

Plimbarile prin orasul frumos impodobit de sarbatoare, curat, cu oameni elegant imbracati, ne-au lasat o impresie cel putin neplacuta dupa ce am fost jefuiti de toti banii cash si de telefonul mobil intr-un autobuz in care ne-am urcat din centrul orasului pana la hotel Park Hyatt, unde eram cazati. Asa ca fiecare dimineata in Varsovia a inceput cu un drum la politie, pana cand a putut fi adus un translator care sa-i ajute pe respectivii sa inregistreze plangerea noastra. Mijloacele de transport in comun, dotate cu tot confortul pentru pasageri, contrastau cu hotii de buzunare care isi faceau veacul prin ele, iar camerele de filmat din respectivele autobuze nu prea erau de folos politistilor a caror lehamite fata de cele intamplate nu era nici macar disimulata.

Acestea fiind spuse, voi continua povestea poloneza cu cateva detalii despre cele vazute in Varsovia.

Cea mai frumoasa biserica vazuta aici a fost Sfantul Iosif. Biserica romano-catolica, este unul dintre cele mai notabile monumente construite in stil rococo din capitala poloneza. Constructia ei a inceput in anul 1664 si a fost terminata in 1761.

Prima biserica, din lemn, a fost ridicata aici in anul 1651, de catre regina Marie Louise Gonzaga de Nevers pentru ordinul cavalerilor Vizionari ai Fecioarei Maria. Biserica a ars in timpul invaziei suedeze, in anul 1656. 
In anul 1664 vcavalerii mai sus amintiti au inceput construirea unei noi biserici, cu o forma alungita. Prima caramida a fost pusa de primarul Waclaw Leszczynski. Biserica neterminata a ars in anul 1695, noua fundatie fiind pusa, in acelasi loc, in anul 1728 de o femeie, Elzbieta Sieniawska, dupa planurile arhitectului ei particular Karol Antoni Bay. Lucrarile de structura au fost terminate in anul 1761, finisarile fiind terminate in anul 1765.
Mandria bisericii este faptul ca Fryderyk Chopin canta aici la orga, mai ales in timpul slujbelor la care participau elevii.


Un alt obiectiv ce ne-a atras atentia a fost Palatul Prezidential: o cladire sobra si rece, care era luminata seara in cele mai ciudate culori - asa era marcata sarbatoarea noului inceput de an.

Cladirea este o ultima si clasica versiune a celei ce a a stat aici incepand cu anul 1643. De-a lungul anilor a fost reconstruita si remodelata de mai multe ori. Pentru primii sai 175 de ani de existenta, palatul a fost proprietatea privata a catorva familii de aristocrati. In anul 1791 aici au fost primiti autorii si avocatii care au redactat Constitutia din 3 mai 1791.
Incepand cu anul 1818 cladirea a inceput sa functioneze ca structura guvernamentala, cand a devenit resedinta viceregelui regatului polonez sub ocupatie rusa. Dupa renasterea natiunii poloneze, dupa Primul Razboi Mondial, in anul 1918, cladirea a fost preluata de noile autoritati poloneze si a devenit resedinta Consiliului de Ministri. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cladirea a fost folosita drept cartier general al ocupantilor nemti si a supravietuit, intacta, pana in anul 1944. Dupa razboi a servit, din nou, drept resedinta a Consiliului de Ministri.
Din iulie 1994 palatul a fost resedinta oficiala a presedintelui Poloniei, luand locul mai micului palat Belvedere.  Presedintele Poloniei, Bronislaw Komorovski, a decis mutarea resedintei prezidentiale inapoi la palatul Belvedere.

Biserica Adormirii Maicii Domnului si a Sfantului Iosif, sau biserica Carmelitelor, este de rit romano-catolic si are cea mai impresionanta fatada in stil neo-clasic. Infatisarea actuala a bisericii a inceput a fi realizata din sec. al XVII-lea si este foarte bine cunoscuta datorita celor doua clopotnite ce au fost unor cadelnite.

Actuala biserica a fost ridicata in locul unei biserici de lemn ce a fost initial construita in anul 1643 pentru ordinul Carmelitelor, si care a ars in timpul invaziei suedeze si germane din anul 1650.
Constructia noii cladiri a inceput in anul 1661 de catre cardinalul Michal Stefan Radziejowski. A fost construita intre anii 1692 - 1701 dupa planurile arhitectului Jozef Szymon Bellotti, structura sa fiind considerabil marita la sfasitul sec. al XVII-lea. Construirea actualei fatade a inceput abia in 1761 si a fost comandata de catre Karol Stanislaw Radziwill arhitectului maghiar Efraim Szreger. Pictorul Szymon Czechowicz a infrumusetat cu picturile sale interiorul bisericii, in sec. al XVIII-lea. Pictura din altar a fost realizata de un alt artist polonez, Franciszek Smuglewicz. Interiorul bisericii este opulent, in stil rococo.
Biserica aceasta a fost si primul loc de munca al lui Fryderyck Chopin: a fost invitat sa sustina aici un recital de orga. 


Catedrala Sfantul Ioan din Varsovia este una din cele 3 catedrale ale orasului, de rit catolic, situata in zona veche a orasului. Se afla in imediata apropiere a bisericii iezuite si este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din oras. Se alfa pe lista monumentelor UNESCO, impreuna cu centrul istoric al capitalei poloneze.

Construita initial in sec. al XII-lea in stil gotic, a servit ca loc de incoronare si ingropaciune pentru ducii Masoviei. A fost conectata de Castelul Regal printr-un coridor suspendat cu o lungime de 80 metri de catre regina Anna Jagiellonka, spre sfarsitul sec. al XVI-lea.
Dupa proclamarea Constitutiei din 3 Mai 1791, regele Stanislaw August Poniatowski a venit in Catedrala Sf. Ioan pentru a repeta juramantul si in fata lui Dumnezeu.
Biserica a fost reconstruita de cateva ori. In anul 1944 aici a fost locul unei importante batalii intre insurgenti si trupele germane. Acestia din urma au reusit sa introduca in Catedrala un tanc plin cu munitie, explozia ce a urmat distrugand o mare parte a acesteia. Partea care a supravietuit exploziei a fost detonata ulterior, distrugerea Catedralei fiind aproape completa. Dupa razboi a fost reconstruita in intregime: exteriorul sau a pastrat imaginea bisericii din sec. al XIV-lea si nu pe aceea de dinainte de razboi.

Biserica Iezuita se remarca prin turnul sau subtire, ce poate fi vazut din piata centrului vechi al orasului.

Constructia ei a fost inceputa de catre regele Sigismund al III-lea Vasa si Podkomorzy Andrzej Bobola cel Batran, la initiativa lui Piotr Skarga, in anul 1609, pentru ordinul Iezuitilor. Cladirea principala a fost ridicata intre anii 1609 si 1626 in stil polonez manierist, de catre Jan Frankiewicz.
In anul 1627 in jurul bisericii au fost construite 3 capele, iar in anul 1635 Urszula Meyerin, o mare sustinatoare a iezuitilor, a fost ingropata in aceasta biserica. Ea este cea care a finantat un acoperis de argint pentru biserica; amanta regelui Sigismund al III-lea, a fost si un important personaj pe scena polocitii poloneze. Mormantul ei a fost jefuit si distrus de catre suedezi si nemti, in timpul invaziei acestora, in anul 1650.
De-a lungul anilor, caldirea a devenit din ce in ce mai frumoasa, cu  mobilier baroc si altare din marmura. Doua capele noi au fost adaugate.
In anul 1773 ordinul iezuitilor a fost dizolvat, iar biserica si-a schimbat "proprietarii" de cateva ori: a fost, pe rand, scoala, magazin de obiecte bisericesti, fiin recuperata de ordinul iezuitilor dupa Primul Razboi Mondial. In anii 1920 si 1930 biserica a fost renovata, iar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fos rasa de pe suprafata pamantului de trupele germane. Intre anii 1950 - 1973 a fost reconstruita intr-un stil arhitectural mult mai simplu.

O plimbare prin Varsovia nu poate fi incheiata fara o vizita la fortificatiile circulare, unul dintre putinele vestigii ramase din complexul de ziduri de aparare din jurul orasului. Se afla intre vechiul si noul oras, fiind principala atractie turistica a capitalei poloneze.

Fortificatiile circulare au fost ridicate in anul 1540, pentru a inlocui mai vechile porti ale orasului. Au fost proiectate de venetianul Jan Baptist, un arhitect italian renascentist care a trait si a lucrat in regiunea Mazoviei, in sec. al XVI-lea.
Fortificatiile aveau forma semi-circulara, 3 etaje, o deschidere de 14 metri si o inaltime de 15 metri de la fundul santului ce imprejmuia zidurile de aparare ale orasului.
Turnul semi-circular a fost folosit o singura data pentru apararea orasului: in timpul invaziei suedeze din 30 iunie 1656, cand a fost recucerit de la acestia de catre trupele regelui polonez Jan Kazimierz.
In sec. al XVIII-lea fortificatia a fost partial distrusa si functia sa de aparare a fost neglijabila: orasul avea astfel o poarta de acces mult mai larga, ce permitea oamenilor sa transporte mai usor bunuri in afara si in interiorul orasului. In sec. al XIX-lea o parte din fortificatii a fost incorporata in zona de locuinte, urmand ca, in perioada interbelica, intre anii 1937-1938, Jan Zachwatowicz a reconstruit o parte din ziduri si partea vestica a podului. Lipsa fondurilor a intarziat reconstruirea completa a vechilor fortificatii, iar invazia Poloniei de catre trupele naziste, in anul 1939, a amanat planurile de refacere a acestora.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si mai ales pe durata asediului Varsoviei, fortificatiile au fost distruse, la fel ca majoritatea cladirilor vechi ale orasului.
Dupa razboi, intre anii 1952 - 1954, pe baza unor gravuri din sec. al XVII-lea, autoritatile guvernamentale au decis reconstruirea fortificatiilor ca o atractie turistica, fiind mai ieftin astfel.La reconstruire s-au folosit caramizi de la cladirile istorice din orasele Nysa si Wroclaw.

Experienta noastra in capitala poloneza nu se poate incheia fara sa amintim de Chopin, a carui prima jumatate a vietii este legata de Varsovia. Aici el a studiat muzica si si-a inceput educatia, si tot aici inima sa a gasit locul de odihna pe veci.
S-a nascut pe 1 martie 1810, in Zelozowa Wola; totusi in registrele parohiei bisericii Brochow unde a fost botezat, este indicata data de 22 februarie. Mama sa, desi incontestabil este cea care stia cu exactitate data nasterii compozitorului, a oferit informatii vagi cu privire la acest eveniment...
In toamna anul 1810 familia Chopin se muta la Varsovia pentru ca tatal lui Fryderyk sa poata ocupa postul de profesor de limba franceza la liceul din oras.
La varsta de 6 ani Chopin incepe sa studieze pianul. Primul sau profesor, Wojciech Zywny, remarca imediat incredibilul talent al copilului. Fryderyck incepe sa compuna partituri inainte de implinirea varstei de 8 ani si, copil precoce fiind, incepe sa sustina concerte pentru aristocratia poloneza din Varsovia, dar si pentru actiuni de caritate.
Dupa absolvirea liceului din Varsovia, Fryderyck Chopin intra la Scoala de Muzica din oras, urmand cursurile sustinute de Jozef Elsner care, la absolvirea acestuia, nota: "aptitudini uluitoare, un geniu muzical".
Ultimul concert sustinut de Chopin in Varsovia a fost in octombrie 1830, la Teatrul National. Pe 2 noiembrie acelasi ani a plecat la Viena pana in toamna anului 1831 cand a plecat la Paris si unde a ramas pana la moartea sa, in octombrie 1849. A fost inmormantat in cimitirul Pere Lachaise din Paris, insa inima sa a fost adusa in Varsovia, asa cum si-a dorit compozitorul. Aceasta se afla in biserica Sfintei Cruci.

Cam atat am avea de spus despre Varsovia, un oras ce se afla pe ultimul loc in topul preferintelor noastre poloneze.
Mai multe fotografii veti regasi aici

Pana la urmatoarea poveste, din Zakopane, cele bune tuturor!
Cristina si Cristin DUMITRU  

Excursia lunii aprilie: Prin Banat

Dragi prieteni,

vom avea, cu siguranta, o vara plina: saptamana viitoare vom fi in vizita la mesterii valceni, iar de Florii vom fi in Banat. Impreuna cu Asociatia Bucurestiul meu drag, va invitam la plimbare!

De saptamana viitoare incepem pregatirea excursiilor din lunile mai si iunie - sper sa va placa si sa va alaturati noua, asa cum ati facut si pana acum!

Cele bune,
Cristina si Cristin DUMITRU

Gdansk, 2012 spre 2013

 
Istoria orasului este bogata si, uneori, complicata: orasul a pendulat intre dominatia poloneza si cea germana. De doua ori a avut chiar statut de oras-stat independent: prima data intre anii 1807 - 1814 si a doua oara in perioada interbelica.
Personal, dupa ce am vazut fotografii ale orasului Gdansk dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, cred ca destinul sau se aseamana cu cel al pasarii Phoenix. Imaginile cu ruinele ce doar aminteau vag de existenta sa, s-au transformat astazi in elegante fatade, asa cum aveam sa descoperim.  

La sosirea in Gdansk am avut parte de o imagine tare frumoasa: un grup de dansatori si instrumentisti imbracati in costume populare poloneze, o tava cu paine si sare. Desigur, nimic din toate acestea nu era pentru noi, dar ne-am bucurat de primire de pe margine. Drept pentru care am pierdut autobuzul catre oras si am mai cascat gura prin aeroport vreo jumatate de ora.

In Gdnask, la fel ca in toate celelalte orase poloneze in care am fost, in fiecare statie a mijloacelor de transport in comun, exista o harta dar si un grafic al orelor pentru fiecare linie de transport in parte.

In fien, dupa un drum cu autobuzul de aproximativ 30 min., ajungem la Gara Centrala de unde pornim pe jos catre hotelul unde urma sa fim cazati. In drumul nostru zarim Muzeul Chilimbarului, inca deschis. Cum de obicei, atunci cand alegem avionul ca mijloc de transport, calatorim cu doi rucsaci (bagaj de mana) si o singura geanta (bagaj de cala), le lasam la garderoba si purcedem la vizitarea muzeului. Bijuteriile din chihlimbar sunt printre preferatele mele datorita nuantelor calde si placute, ceea ce am vazut aici m-a incantat. Nici nu stiam la ce sa ma uit mai intai... Partea foarte buna este ca fotografiatul este permis in interior, desi fara blit si fara trepied (ocazie excelenta sa ne testam noul obiectiv foto!).
Bijuterii, instrumente muzicale, accesorii si tot felul de alte obiecte retineau privirea si parca ai fi stat in fata lor fara sa te mai gandesti la trecerea timpului (si, in cazul nostru, la faptul ca in Polonia se intuneca mai devreme decat in Romania...).

Cu greu am ales cateva fotografii din Muzeul Chihlimbarului.

Seara am facut cunostinta cu cateva preparate culinare poloneze. Am comandat supa, fel principal si desert si a fost mai mult decat ne-am asteptat: asta pentru ca mancarurile servite au fost foarte satioase. Supa arata ca o tocanita cu ceva mai mult sos si, in afara de desert, toate celelalte preparate aveau o baza de carnaciori si slaninute afumate. Este momentul sa marturisesc faptul ca, desi nu mananc deloc fast-food, in partea a doua a calatoriei noastre in Polonia am cautat cu disperare un Mc'Donalds sau o pizzerie pentru ca riscam sa mor de foame cu toate afumaturile si suncile din preparatele poloneze pe care nu le mai suportam la propriu!

Pe 30 decembrie 2012 ne-am asternut la drum: la 50 km si 70 de minute de Gdansk de mers cu trenul se afla orasul Malbork. Costul unui bilet de tren dus-intors este de 21.30 PLN (aprox. 22 RON)/pers.
Castelul Malbork incepe sa capete importanta din anul 1309 cand cavalerii teutoni si-au stabilit aici cartierele generale politice si militare. Uriasul castel de caramida, cel mai mare din lume, care acoperea in perioada lui de maxima dezvoltare o suprafata totala de 21 de hectare, a fost piesa centrala a unul lant de 120 de castele ce inconjura teritorul cavalerilor teutoni. Datoriile pentru mentinerea uriasei armate de mercenari au scapat de sub control, iar in cele din urma cavalerii au fost aceia care au vandut castelul regelui Poloniei pentru recuperarea soldelor in anul 1457. Fostul conducator al cavalerilor teutoni a fost alungat din castel. Pentru urmatoarele 300 de ani, Malbork a servit drept resedinta regala devenind un punct de oprire pentru conducatorii ce calatoreau intre Gdansk si Varsovia. Aceasta perioada s-a sfarsit in anul 1772, cand Polonia a fost impartita, iar Malbork a ajuns sub stapanirea Prusiei. Castelul a fost transformat in baza militara si a urmat o perioada de decadenta. Castelul a supravietuit doar multumita cetatenilor Berlinului: la presiunea publica statul Prusac demareaza un program de restaurare. Rezultatele au fost impresionante: la inceputul secolului XX castelul isi recapatase in mare parte infatisarea initiala. Dar acesta nu a fost un secol bland cu castelul Malbork: pe 1 mai 1933 zvastica flutura deasupra castelului care a devenit pentru urmatorii 12 ani locul preferat al conducatorilor nazisti. Grandoarea castelului nu a fost pierduta, desi mai bine de jumatate de castel a fost distrusa in anul 1945.
Perioada de decadere a castelului a luat sfarsit la 1 ianuarie 1961 cand munca de restaurare a primita unda verde. A fost un efort urias si meticulos incununat in anul 1997 cand castelul a fost inclus in lista monumentelor protejate UNESCO.

Vizitarea castelului presupune o plimbare printr-un labirint de incaperi, usor de deslusit cu ajutorul hartii primite la intrare. Decoratiunile peretilor sunt impresionante: picturi si stucaturi simple si elegante, colorate cu bun-gust. Bucataria castelului ne intampina cu tonuri calde si replici in gips a numeroase preparate ce par reale. Bineinteles, si aici admiram adevarate orpere de arta in expozitia dedicata chihlimbarului.

Noaptea de Revelion o petrecem pe strazile din zona veche a orasului, cu aparatele foto si sticla de sampanie, alaturi de polonezi si de multi alti turisti care, ca si noi, alesesera Polonia ca destinatie unde sa inceapa anul 2013.

Zilele de 31 decembrie 2012 si 1 ianuarie 2013 le-am petrecut in Gdansk si ca un rezumat al plimbarilor noastre prin oras amintesc traseul: prin Poarta de Aur treceam pe langa Muzeul Chihlimbarului si Muzeul Torturii, intram pe strada lunga, unde pe partea stanga ramanea cladirea Primariei (sediu al Muzeului de Istorie al orasului Gdansk), iar mai apoi de Fantana lui Neptun; plimbarea noastra se incheia la Poarta Verde.
Zona veche a orasului este destul de compacta astfel ca este destul de usor de ajuns la obiective turistice precum Biserica Sf. Ion, Marea Moara si Macaraua. Aceasta din urma este simbolul orasului si reprezinta ceaa ce a mai ramas din perioada de comert infloritor a acestuia. Mentionata pentru prima data in anul 1367, structura originala a ars in anul 1442. Actuala infatisare a Macaralei a fost creata intre anii 1442-1444 si a fost folosita pentru transferarea incarcaturilor de pe o nava pe alta. La un moment dat a fost cea mai mare macara functionala din lume. A avut si rol defensiv, ea fiind una dintre portile de intrare in oras. Putea ridica greutati de 4 tone pana la inaltimea de 11m cu ajutorul a doua roti uriase de lemn, fiecare dintre acestea cu un diametru de 6m. Initial rotile erau invartite de oameni care mergeau in interiorul lor pentru a activa mecanismul de ridicare. A fost folosita pana la jumatatea secolului al XIX -lea si a fost distrusa in proportie de 80% in anul 1945 in batalia pentru Gdansk. Dupa razboi a fost reconstruita si donata Muzeului Maritim Polonez, pana in zilele noastre.
In apropiere de Macara se afla Strada Sf. Maria, cunoscuta drept una din cele mai pitoresti zone ale orasului. Aici se afla si cea mai mare biserica de caramida din lume, Biserica Sf. Maria.
Gdansk-ul este un oras perfect pentru plimbari lejere, fara graba, relaxante. Forfota turistilor, multimea magazinelor de suveniruri, cladirile frumoase - totul are aer de vacanta! Si noi ne-am bucurat din plin de el:

In Gdansk am descoperit si dulciurile poloneze: de retinut nume precum Wavel si Wedel. De gusturile lor ne vom bucura pe toata durata sederii noastre in Polonia si putin dupa...

Desigur, pentru (si) mai multe fotografii din Gdansk si Malbork puteti vizita albumul nostru on-line:
 aici

Pana data viitoare, cele bune!
Cristina si Cristin DUMITRU