Gdansk, 2012 spre 2013

 
Istoria orasului este bogata si, uneori, complicata: orasul a pendulat intre dominatia poloneza si cea germana. De doua ori a avut chiar statut de oras-stat independent: prima data intre anii 1807 - 1814 si a doua oara in perioada interbelica.
Personal, dupa ce am vazut fotografii ale orasului Gdansk dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, cred ca destinul sau se aseamana cu cel al pasarii Phoenix. Imaginile cu ruinele ce doar aminteau vag de existenta sa, s-au transformat astazi in elegante fatade, asa cum aveam sa descoperim.  

La sosirea in Gdansk am avut parte de o imagine tare frumoasa: un grup de dansatori si instrumentisti imbracati in costume populare poloneze, o tava cu paine si sare. Desigur, nimic din toate acestea nu era pentru noi, dar ne-am bucurat de primire de pe margine. Drept pentru care am pierdut autobuzul catre oras si am mai cascat gura prin aeroport vreo jumatate de ora.

In Gdnask, la fel ca in toate celelalte orase poloneze in care am fost, in fiecare statie a mijloacelor de transport in comun, exista o harta dar si un grafic al orelor pentru fiecare linie de transport in parte.

In fien, dupa un drum cu autobuzul de aproximativ 30 min., ajungem la Gara Centrala de unde pornim pe jos catre hotelul unde urma sa fim cazati. In drumul nostru zarim Muzeul Chilimbarului, inca deschis. Cum de obicei, atunci cand alegem avionul ca mijloc de transport, calatorim cu doi rucsaci (bagaj de mana) si o singura geanta (bagaj de cala), le lasam la garderoba si purcedem la vizitarea muzeului. Bijuteriile din chihlimbar sunt printre preferatele mele datorita nuantelor calde si placute, ceea ce am vazut aici m-a incantat. Nici nu stiam la ce sa ma uit mai intai... Partea foarte buna este ca fotografiatul este permis in interior, desi fara blit si fara trepied (ocazie excelenta sa ne testam noul obiectiv foto!).
Bijuterii, instrumente muzicale, accesorii si tot felul de alte obiecte retineau privirea si parca ai fi stat in fata lor fara sa te mai gandesti la trecerea timpului (si, in cazul nostru, la faptul ca in Polonia se intuneca mai devreme decat in Romania...).

Cu greu am ales cateva fotografii din Muzeul Chihlimbarului.

Seara am facut cunostinta cu cateva preparate culinare poloneze. Am comandat supa, fel principal si desert si a fost mai mult decat ne-am asteptat: asta pentru ca mancarurile servite au fost foarte satioase. Supa arata ca o tocanita cu ceva mai mult sos si, in afara de desert, toate celelalte preparate aveau o baza de carnaciori si slaninute afumate. Este momentul sa marturisesc faptul ca, desi nu mananc deloc fast-food, in partea a doua a calatoriei noastre in Polonia am cautat cu disperare un Mc'Donalds sau o pizzerie pentru ca riscam sa mor de foame cu toate afumaturile si suncile din preparatele poloneze pe care nu le mai suportam la propriu!

Pe 30 decembrie 2012 ne-am asternut la drum: la 50 km si 70 de minute de Gdansk de mers cu trenul se afla orasul Malbork. Costul unui bilet de tren dus-intors este de 21.30 PLN (aprox. 22 RON)/pers.
Castelul Malbork incepe sa capete importanta din anul 1309 cand cavalerii teutoni si-au stabilit aici cartierele generale politice si militare. Uriasul castel de caramida, cel mai mare din lume, care acoperea in perioada lui de maxima dezvoltare o suprafata totala de 21 de hectare, a fost piesa centrala a unul lant de 120 de castele ce inconjura teritorul cavalerilor teutoni. Datoriile pentru mentinerea uriasei armate de mercenari au scapat de sub control, iar in cele din urma cavalerii au fost aceia care au vandut castelul regelui Poloniei pentru recuperarea soldelor in anul 1457. Fostul conducator al cavalerilor teutoni a fost alungat din castel. Pentru urmatoarele 300 de ani, Malbork a servit drept resedinta regala devenind un punct de oprire pentru conducatorii ce calatoreau intre Gdansk si Varsovia. Aceasta perioada s-a sfarsit in anul 1772, cand Polonia a fost impartita, iar Malbork a ajuns sub stapanirea Prusiei. Castelul a fost transformat in baza militara si a urmat o perioada de decadenta. Castelul a supravietuit doar multumita cetatenilor Berlinului: la presiunea publica statul Prusac demareaza un program de restaurare. Rezultatele au fost impresionante: la inceputul secolului XX castelul isi recapatase in mare parte infatisarea initiala. Dar acesta nu a fost un secol bland cu castelul Malbork: pe 1 mai 1933 zvastica flutura deasupra castelului care a devenit pentru urmatorii 12 ani locul preferat al conducatorilor nazisti. Grandoarea castelului nu a fost pierduta, desi mai bine de jumatate de castel a fost distrusa in anul 1945.
Perioada de decadere a castelului a luat sfarsit la 1 ianuarie 1961 cand munca de restaurare a primita unda verde. A fost un efort urias si meticulos incununat in anul 1997 cand castelul a fost inclus in lista monumentelor protejate UNESCO.

Vizitarea castelului presupune o plimbare printr-un labirint de incaperi, usor de deslusit cu ajutorul hartii primite la intrare. Decoratiunile peretilor sunt impresionante: picturi si stucaturi simple si elegante, colorate cu bun-gust. Bucataria castelului ne intampina cu tonuri calde si replici in gips a numeroase preparate ce par reale. Bineinteles, si aici admiram adevarate orpere de arta in expozitia dedicata chihlimbarului.

Noaptea de Revelion o petrecem pe strazile din zona veche a orasului, cu aparatele foto si sticla de sampanie, alaturi de polonezi si de multi alti turisti care, ca si noi, alesesera Polonia ca destinatie unde sa inceapa anul 2013.

Zilele de 31 decembrie 2012 si 1 ianuarie 2013 le-am petrecut in Gdansk si ca un rezumat al plimbarilor noastre prin oras amintesc traseul: prin Poarta de Aur treceam pe langa Muzeul Chihlimbarului si Muzeul Torturii, intram pe strada lunga, unde pe partea stanga ramanea cladirea Primariei (sediu al Muzeului de Istorie al orasului Gdansk), iar mai apoi de Fantana lui Neptun; plimbarea noastra se incheia la Poarta Verde.
Zona veche a orasului este destul de compacta astfel ca este destul de usor de ajuns la obiective turistice precum Biserica Sf. Ion, Marea Moara si Macaraua. Aceasta din urma este simbolul orasului si reprezinta ceaa ce a mai ramas din perioada de comert infloritor a acestuia. Mentionata pentru prima data in anul 1367, structura originala a ars in anul 1442. Actuala infatisare a Macaralei a fost creata intre anii 1442-1444 si a fost folosita pentru transferarea incarcaturilor de pe o nava pe alta. La un moment dat a fost cea mai mare macara functionala din lume. A avut si rol defensiv, ea fiind una dintre portile de intrare in oras. Putea ridica greutati de 4 tone pana la inaltimea de 11m cu ajutorul a doua roti uriase de lemn, fiecare dintre acestea cu un diametru de 6m. Initial rotile erau invartite de oameni care mergeau in interiorul lor pentru a activa mecanismul de ridicare. A fost folosita pana la jumatatea secolului al XIX -lea si a fost distrusa in proportie de 80% in anul 1945 in batalia pentru Gdansk. Dupa razboi a fost reconstruita si donata Muzeului Maritim Polonez, pana in zilele noastre.
In apropiere de Macara se afla Strada Sf. Maria, cunoscuta drept una din cele mai pitoresti zone ale orasului. Aici se afla si cea mai mare biserica de caramida din lume, Biserica Sf. Maria.
Gdansk-ul este un oras perfect pentru plimbari lejere, fara graba, relaxante. Forfota turistilor, multimea magazinelor de suveniruri, cladirile frumoase - totul are aer de vacanta! Si noi ne-am bucurat din plin de el:

In Gdansk am descoperit si dulciurile poloneze: de retinut nume precum Wavel si Wedel. De gusturile lor ne vom bucura pe toata durata sederii noastre in Polonia si putin dupa...

Desigur, pentru (si) mai multe fotografii din Gdansk si Malbork puteti vizita albumul nostru on-line:
 aici

Pana data viitoare, cele bune!
Cristina si Cristin DUMITRU