Ziua 6, 04 ianuarie 2012: Lituania, prin Trakai si Vilnius

Ziua de 4 ianuarie 2012 ne-am inceput-o tot devreme, si tot printr-o calatorie cu autocarul, de data aceasta catre Vilnius. Biletele le-am cumparat on-line, in decembrie 2011, de pe site-ul Lux Express
Plecarea a fost la ora 07.00 din Riga, iar sosirea la Vilnius la ora 10.55; returul a fost in aceeasi zi, din Vilnius la ora 18.30, ajungand in Riga la ora 22.25. Costul total al unui bilet dus-intors, pentru o persoana, clasa de rezervare economy: 32 euro. Biletele le-am achitat on-line si le-am primit pe e-mail: contineau absolut toate informatiile necesare, inclusiv locul in autocar si peronul de la care plecam.

Drumul a fost asemanator celui facut cu o zi inainte, catre Tallinn: peisaj monoton, carosabil in stare foarte buna, iar in autocar: acces la toaleta si la aparatul de ceai, cafea, ciocolata calda.

Ceva mai multe fotografii: Lituania 2012

Odata ajunsi in Vilnius, ne indreptam catre centrul orasului, dar ne schimbam imediat planurile: ne decidem sa mergem intai la Castelul Trakai.

Din autogara din Vilnius luam un fel de rata... un autobuz "obosit", cu pasageri fie plictisiti, fie bautori de bere; pentru 6 lt (lit lituanian) / persoana / sens parcurgem cei 25 km dintre Vilnius si Trakai in aproximativ 25 min.
Din statia de autobuz pornim pe jos catre castel: aprox. 30 min., timp in care trecem si pe la punctul de informare turistica. Este momentul sa spun ca in Tarile Baltice, in toate orasele prin care am trecut, am gasit un punct de informare turistica de unde am laut harti, pliante, cd-uri cu muzica traditionala, dar si vederi, suveniruri; in plus, am si semnat intr-un caietel unde se tinea evidenta turistilor si a nationalitatii acestora.
Trakai este un orasel superb, inconjurat de cateva lacuri. Fascineaza prin arhitectura caselor de lemn, prin castelul medieval si printr-un peisaj magnific. Fosta capitala a Lituaniei, Trakai este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe o harta culturala inchipuita. Istoria orasului nu poate fi despartita de numele marilor duci lituanieni ce au trait aici: la sfarsitul sec. XIV si inceputul sec. XV castelul Trakai a fost resedinta lor de vara. In prezent, aici se organizeaza, de catre cluburile cavalerilor, turniruri si intreceri medievale. Atunci este momentul in care castelul capata farmecul sau maxim!

Cum noi am ajuns intr-o zi de iarna, nici urma de cavaleri sau printese! Insa peisajul ce ne apare in fata ochilor este de o rara frumusete: castelul de pe apa se reflecta maiestuos in unde! Este inconjurat de 5 lacuri: Galve, Skaistis, Luka, Totorishkiu si Akmena si face parte din Parcul Istoric National Trakai. Incepand cu anul 1962 aici este gazduit Muzeul de Istorie Trakai.
Strabatem curtea interioara si vizitam, una dupa alta, toate incaperile castelului. Interioarele nu sunt opulente, nu sunt ultra-, super-, mega-, extra-, spectaculoase, insa au un "ceva" care transmite o stare de bine, o eleganta si un farmec ce nu se uita usor. Tare mult mi-ar placea sa-l vad si vara!
Nu stiu cat timp am petrecut aici, insa a fost prea putin... unul dintre acele locuri in care, vara mai ales, trebuie sa stai si atat.

Strabatem drumul inapoi, catre Vilnius, in aproximativ 30 min.

 Trecem pe sub Portile Zorilor, loc venerat de pelerinii ce vin sa se inchine si sa primeasca pace sufleteasca de la icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria, realizata de un pictor necunoscut in sec. XVII.

Vizitam si superba biserica Sf. Tereza, iar apoi ajungem la Filarmonica. Aceasta din urma, o superba constructie, a fost pe vremuri un han in stil gotic pentru comerciantii rusi care veneau sa faca negoti cu ducii lituanieni.

Una dintre cele mai timpurii constructii baroce este biserica Sf. Casimir, construita intre anii 1604 - 1618. Aceasta a fost locul de rugaciune pentru soldatii garnizoanei germane ce a stationat in Vilnius in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Foarte frumoasa este coroana ce impodobeste acoperisul edificiului religios.

Trecem apoi pe langa Primarie, unde au loc, in zilele noastre, diferite evenimente oficiale, concerte si expozitii (in trecut, primaria a fost folosita si ca depozit de arme sau inchisoare). Cladirea in sine a fost reconstruita de mai multe ori de-a lungul timpului.

Vedem si frumoasa biserica ortodoxa Sf. Nicolae, construita in anul 1514, dar distrusa de incendii si de hoti mai tarziu, se infatiseaza in zilele noastre ca un frumos lacas de cult in stil rusesc, bizantin.

Ajungem apoi la biserica Maicii Domnului: construita in sec. XIV, numita catedrala incepand cu anul 1415, afectata de incendii si reconstruita in sec. XXI, poarta insemne masonice gotice.

Biserica Sf. Anna este, probabil, cel mai frumos monument arhitectural al orasului Vilnius. Originea decoratiunilor sale este necunoscuta inca. A fost mentionata pentru prima data in documente scrise in anul 1501. In anii 1560 si 1564 a fost distrusa de incendii, in 1581 a fost reconstruita.

Alaturi de ea se afla biserica Sf. Francis si Bernardine, una dintre cele mai pitoresti constructii religioase din Vilnius, dateaza din sec. XVI.

Petrecem ceva mai mult timp la Castelul din Vilnius. Perioada lui de inflorire a fost sex. XVI, fiind vizitat de numerosi artisti. A fost timpul in care la castel au fost adunate bogatii inestimabile: armuri, arme, ceasuri, tablorui si tapiserii. Aici s-a aflat si o biblioteca faimoasa in intreaga Europa.
Privelistea apusului de pe zidurile castelului este superba!

Petrecem ceva mai mult timp la Castelul din Vilnius. Perioada lui de inflorire a fost sex. XVI, fiind vizitat de numerosi artisti. A fost timpul in care la castel au fost adunate bogatii inestimabile: armuri, arme, ceasuri, tablorui si tapiserii. Aici s-a aflat si o biblioteca faimoasa in intreaga Europa.

Privelistea apusului de pe zidurile castelului este superba!

Seara ne-o sfarsim in Piata Catedralei, sub poalele Castelului. Aici s-au aflat, candva, fortificatii din sistemul defensiv al castelului. Piata a fost largita in sec. XVII, dupa ce au fost inlaturate si ramasitele palatului Episcopal.

Turnul Clopotului este cea mai veche constructie, facand parte din sistemul de fortificatii; zidurile lui groase sunt perfect intretinute. Are 10 clopote faurite de mesteri germani si olandezi intre sec. XVI-XVIII, iar in anul 2002 arhiepiscopul din Koln a donat inca 6 clopote.

Catedrala Sf. Stanislaus si Sf. Vladislaus este una dintre cele mai impresionante cladiri din Vilnius: a fost reconstruita pe ruinele ce datau din sec. XIII-XIV.

Restul timpului pana la intoarcerea in Riga ni l-am petrecut pe strazile din Vilnius. Oras frumusel, ingrijit, dar fara nimic spectaculos. Daca nu ar fi fost vizita la Trakai, ar fi fost o zi destul de monotona.

Pana data viitoare, cele bune!
Cristina si Cristin

Ziua 5, 03 ianuarie 2012: Estonia, prin Tallinn

In cursul lunii decembrie 2011 ne-am cumparat bilete de autocar, on-line, pentru Tallinn. Le-am achitat cu card pe site-ul celor de la Lux Express
La ducere am luat locuri la business: dupa cum urma sa vedem, autocarul avea, in partea din spate, cateva locuri cu mai mult spatiu la picioare si masuta. In plus, la imbarcare am primit o sticla cu apa plata si un baton de cereale.
Aceste locuri erau separate prin usi de sticla de celelate. La intoarcere am avut locuri la economy. In autocar exista toaleta si aparat pentru preparat cafea, ceai, ciocolata calda.
Am plecat din Riga la ora 07.00 si am sosit in Tallinn la ora 11.25, iar la intoarcere am plecat la ora 18.30 si am ajuns in Riga la ora 22.55. Costul total al unui bilet dus-intors a fost de 41 euro / persoana.
S-a circulat fara oprire, nici nu ne-am dat seama cand am trecut din Letonia in Estonia. Peisajul vazut din autocar nu a avut absolut nimic spectaculos: camp, copaci, si cam atat. Chiar plictisitor.

Mai multe fotografii din Tallinn: aici

Odata ajunsi in Tallinn, am mers in statia de autobuz pentru a ne indrepta catre centrul orasului. Costul unui bilet de autobuz a fost de 1 euro/persoana/sens. Destul de scump; daca aveam mai mult timp la dispozitie, ar fi meritat o plimbare pe jos. In Estonia moneda folosita este euro. Prima oprire am facut-o la posta, mai precis la filatelie, pentru a ne lua timbre de colectie estoniene.
Iar apoi am mers direct in centrul vechi.

Tallinn cred ca este orasul baltic ce mi-a placut cel mai mult. O fermecatoare imbinare de vechi si nou, de strazi pietruite si felinare stradale, de turnuri gotice si piete medievale. Totul parea refacut, cu materiale noi, dar dupa modele vechi. Absolut incantator.

Ajungem in piata de flori din Tallinn si ne fotografiem la Portile Viru.Aici sunt de fapt doua turnuri nu foarte inalte, rotunde, in capatul strazii Viru. Au facut parte dintr-un sistem mult mai complex de fortificatii. In anul 1880 fortificatiile orasului au fost inlaturate pentru a face loc traficului. Cele doua turnuri alaturate, care au ramas pana in zilele noastre, acoperite vara cu frunzele vitei-de-vie de la poalele lor, sunt acum un simbol al orasului. Odata ce treci prin ele, parca ajungi cu doua secole inapoi in timp.

Ne plimbam apoi pe strazile vechi, pana ajungem la Turnul Hellemann. Dateaza din sec. XIV si a fost folosit ca inchisoare. si depozit de arme. In zilele noastre adaposteste o galerie de arta.

Ajungem apoi la Marea Poarta a Coastei si Turnul Margaretei. Au fost construite pentru a apara zona de dusmanii care ar fi putut sosi pe mare, dar si pentru a impresiona vizitatorii.  Alaturi de Portile Viru, acestea reprezinta ultimele vestigii ale sistemului de fortificatii ce apara orasul in perioada medievala. Turnul Margaretei a fost construit intre 1511 - 1530 si are un diametru de 25 m, inaltimea de 20 m si ziduri de 5 m grosime.
De unde-i vine numele... este inca un mister. Variantele ar fi doua: numele vine de la unul dintre cele mai mari tunuri ale turnului sau de la una dintre bucataresele care au muncit aici (ce calitati trebuie sa fi avut daca un turn asa "rotofei" ii poarta numele!)
Turnul a fost folosit ca depozit pentru praf de pusca si arme, iar apoi ca inchisoare. In zilele noastre adaposteste Muzeul Maritim Estonian.
In Centru Vechi nici nu stii unde sa te uiti mai intai: fel de fel de detalii, de ornamente pictate sau fixate pe ziduri infrumuseteaza cladirile de piatra.

Ajungem si la biserica Sf. Olav. Intre anii 1549 - 1625 aceasta biserica gotica din sec. XIII a fost cea mai inalta cladire din lume. In perioada medievala turnul ei inalt de 159 m a starnit, cu siguranta, uimire si admiratie. Din pacate, biserica a ars pana in temelii in anul 1625 si 1820. In zilele noastre turnul are o inaltime de 124 m, iar primavara si vara vizitatorii pot urca in el si pot admira superba priveliste a orasului.

Cel mai mult ne-au placut zidurile si turnurile vazute din Piata Turnurilor. Pe o lungime de aproape 2 km vechile ziduri sunt inca in picioare si fac din Tallinn unul dintre orasele in care sistemul medieval de fortificatii incanta privirile turistilor.
Turnurile si zidurile sunt in stare foarte buna, perfect intretinute. Mai ca nu-ti vine sa pleci din parculetul ce le dezvaluie privirilor in toata splendoarea lor. Dincolo de ziduri tasnesc spre cer turnurile ascutite ale bisericilor.

Plimbarea noastre a fost insotita de ciripitul pasarilor: in mai toti copaceii din parcuri si de pe strazi erau suporturi cu mancare pentru a ajuta pasarile sa treaca mai usor de iarna.
In Tallinn exista si cateva locuri mai inalte, special amenajate, de unde se pot admira acoperisurile rosii, turnurile si sistemul de fortificatii, turlele bisericilor.

Ajungem si la Catedrala Sf. Fecioara Maria (biserica Domului). Dateaza din anul 1233, si de atunci a fost reconstruita de cateva ori. Tocmai de aceea reprezinta cateva stiluri arhitecturale: corpul principal dateaza din sec. XIV, in vreme ce turnul baroc dateaza din anul 1770.
A fost locasul religios al nobililor germani ce faceau parte din elita Estoniei: interiorul este decorat cu superbe insemne militare din sec. XVII si XX, precum si cu pietre funerare din sec. XIII-XVIII. Turnul inalt de 69 m ofera vizitatorilor o priveliste impresionanta.

Catedrala Sf. Alexander Nevsky este foarte frumoasa: arhitectura, culorile... toate sunt perfecte! Construita in anul 1900, cand Estonia era parte a Imperiului Tarist, a reprezentat initial un semn al puterii (religioase si politice) imperiale.
Este, in mod cert, cea mai mare si mai opulenta biserica ortodoxa din Tallinn. A fost inchinata printului din Novgorod, Alexander Yaroslavich Nevsky ce a condus batalia de pe lacul Peipsi in anul 1242, oprind inaintarea germana. In mod simbolic a fost construita in fata Castelului Toompea, pe locul unde candva s-a aflat statuia lui Martin Luther.
A fost proiectata de arhitectul din St. Petersburg, Mikhail Preobrazhenski. Turnul ei adaposteste cel mai mare ansamblu de clopote din Tallinn, 11 la numar; aici se afla si cel mai mare clopot din Tallinn, ce cantareste 15 tone.
Interiorul, desi bogat realizat, cu mozaicuri si icoane, nu pot spune ca ne-a impresionat in mod deosebit; parca lipsea "ceva"...

Trecem si pe la biserica Sf. Ion, ce strajuieste Piata Libertatii. Ne continuam plimbarea prin zona veche a orasului, si ajungem in cele din urma la Lido. Si aici se mananca la fel de gustos si de accesibil ca pret ca la restaurantul Lido din Riga. Pauza de masa ne-a priit, pentru ca intre timp s-a intunecat putin si am iesit la plimbarea de seara in Tallinn.

Odata cu lasarea intunericului, orasul capata alt farmec. Zapada si luminile galbui adauga mister strazilor ce serpuiesc printre zidurile de piatra, pe langa turnuri si prin fata bisericilor. Pietele sunt inundate de lumina brazilor de Craciun si de aromele castanelor coapte.

Tot orasul freamata parca si mai tare decat la lumina zilei: peste tot, printre turisti, intalnim fete si baieti imbracati in costume medievale si care sunt atat de naturali, ca parca noi suntem cei picati din alta lume. Restaurantele isi aprind tortele la intrare si in dreptul usilor zarim barbati in costume din vechime.

Trecem si pe langa biserica Sfantului Duh, cu frumosul ceas pictat de pe fatada.

Si cum noaptea de iarna si luminile pale predispun la povesti, imposibil sa ratam o plimbare pe strada Vaimu, strada stafiilor. Sunt povesti despre stafiile unor calugarite la liceul Gustav Adolph, dar si despre spectrul unui calugar ce apare band vin in Turnul Fecioarei (in ciuda numelui, in acest turn erau inchise prostituatele). In alte turnuri din Tallinn apar stafii ale unor caluguri, ale unei femei imbracata in rochie lunga si chiar umbra unui caine.
Fotografiem si noi cladirea din strada Rataskaevu nr. 16, unde se pare ca Diavolul in persoana a avut nunta: multa vreme aici s-au auzit cantece de petrecere si pasi pe scarile de lemn.

Dupa astfel de povesti infioratoare, ne gasim refugiul in Muzeul Martipanului! Istoricii pot spune ca acest dulce amestec de zahar si migdale a fost creat in Persia, sau Italia. Legendele locale insa insista sa ne convinga ca martipanul a fost creat aici, in Tallinn, la farmacia primariei. Cu mult timp in urma, dupa cum spune povestea, unul dintre dregatorii orasului a cazut bolnav; el i-a cerut farmacistului sa-i prepare un medicament. Expertul vindecator stia un leac insa, inainte sa-l dea bolnavului, el insusi s-a imbolnavit. Asa ca  sarcina crearii unui medicament pentru dregator a revenit unuia dintre ucenicii farmacistului. Acesta din urma a inlouit fiecare ingredient cu gust amar din reteta cu un altul, cu gust dulce. Ceea ce a rezultat nu numai ca a dat roade, dar a fost un produs extrem de apreciat de catre dregator, care a comandat cantitati tot mai mari si l-a facut faimos nu doar in Tallinn, ci si peste granitele orasului. Dulcele produs a capatat numele "martipan", adica "painea lui Martin", dupa numele ucenicului.
Muzeul merita vizitat, formele si culorile figurinelor din martipan fiind greu de descris!

Trecem si pe la Farmacia Primariei: dateaza din anul 1422 si este cea mai veche farmacie cu activitate neintrerupa din Europa. Chiar de nu aveti nevoie de medicamente, merita sa aruncati o privire!

Cu un om de zapada din martipan in buzunar si cu cardurile aparatelor foto pline, ne-am indreptat apoi catre statia de unde urma sa luam autocarul inapoi catre Riga. Privind in urma, Tallinn-ul este cel mai frumos dintre cele trei capitale baltice.

Pana la urmatoarea poveste, cele bune,
Cristina si Cristin

Ziua 4, 02 ianuarie 2012: Letonia, prin Riga si Jurmala

Dragi prieteni,

dupa o perioada grea pentru noi, revenim, incet-incet, la normal. As vrea sa multumesc tuturor celor care ne-au scris, care ne-au incurajat si care ne-au fost alaturi! Buna parte din probleme noastre si-au gasit rezolvarea, in cele din urma.

Vom incepe cu reluarea povestilor din calatoria noastra in Tarile Baltice.

Ceva mai multe fotografii:
aici

Ziua de 2 ianuarie 2012 se arata mohorata inca de la primele ore ale zilei. Si nu s-a schimbat prea mult, din pacate. Insa noi ne-am tinut de planurile pe care ni le facusem din timp. Asa ca, dupa micul dejun de la hotel, am plecat la piata. In majoritatea oraselor pe care le vizitam, piata este un obiectiv important: acolo intri in contact cu oameni obisnuiti si, mai ales, cu produse si mancaruri specifice zonei.

Piata Centrala din Riga ne era destul de cunoscuta din pliantele pe care le consultasem atunci cand ne-am facut programul excursiei si nu ne-a dezamagit: foarte mare si foarte bine organizata. Considerata cea mai mare piata din zona baltica, a fost inaugurata in anul 1930 si este reprezentata de cinci hangare sau pavilioane imense, fiecare avand un anumit specific precum piata de peste, piata de produse lactate, piata de legume si fructe, apoi cea de carne si tot asa. Unele dintre pavilioane comunicau intre ele, in aceste zone cumparatorii gasind produse cosmetice, de curatenie, sau dulciuri si produse apicole. O vizita la Piata Centrala din Riga este o experienta extraordinara: bogatia de culori, arome, forme este greu de descris. Oamenii se uitau destul de insistent la noi care, in loc sa facem cumparaturi, fotografiam piata. La un moment dat o batrana vine la mine si-mi intinde un mar; s-a apucat apoi sa gesticuleze ca sa-mi dea de inteles ca trebuie sa-l spal inainte sa-l mananc. Ce m-a uimit cel mai mult au fost gramezile uriase de varza murata, tocata, gata de consum. Iar ce mi-a placut cel mai mult a fost zona in care se vindea peste, atat proaspat, cat si afumat: atatea varietati nu imi amintesc sa fi vazut vreodata!

Trecem si pe la piata de flori: nu putea rata o asemenea bogatie de culori!

Si dupa ce ne-am umplut narile cu toate aromele si mirosurile posibile intr-o piata atat de mare, ne-am indreptat catre Gara.

De aici urma sa luam un tren catre Jurmala (se pronunta "iurmala"). Biletul a costat 1,60 lat/persoana/sens, si am prins trenul exact in momentul in care se punea in miscare. Din cetrul orasului Riga si pana in Jurmala sunt 25 km. Cum trenul cu care am ajuns noi era un fel de personal tarait si fara caldura, cele aproximativ 25 de minute cat a durat calatoria noastra ni s-au parut destul de lungi... Am coborat la statia Majori pe o ploicica asa, mocaneasca...ce nu dadea semne sa se opreasca prea curand. Totusi, picaturile s-au rarit si am avut parte de o frumoasa zi de plimbare prin Jurmala.

Trecem prima data pe langa Hotel Majori. A fost construit in anul 1925 si a avut initial 100 de camere iar in jur un parc si fantani arteziene. Datorita crizei din anul 1932 a fost scos la licitatie iar piesele principale de mobilier au ajuns la castelul din Sigulda. Acum este renovat. Tot aici se afla si restaurantul "Orientas - Sultans". Pe locul acestuia se afla, la inceputul sec. XX, o casa de vara care a ars pana in temelii. Ulterior, in locul acesteia, a fost construit un magazin ce a devenit, in anul 1930, depozit pentru o fabrica de bere. In anul 1950 a redevenit magazin, in zilele noastre fiind transformat in restaurant.

Strada Jomas mi s-a parut incredibil de frumoasa: cladirile cochete si brazii inalti in dadeau aerul unei elegante statiuni de vacanta, chiar in ciuda vremii. Foarte multe constructii de lemn la geamurile carora straluceau podoabele de Craciun. Ici-colo cate un restaurant prin geamurile caruia razbatea o lumina galbuie, calda, iar inauntru zaream oameni la o cana de ceai sau de ciocolata fierbinte. Este una dintre cele mai vechi strazi din Jurmala (numele ei insemnand "linii paralele pe dune de nisip"). Vara aici rasuna acordurile muzicii live. Desigur, nu era cazul in perioada in care noi am ajuns sa vizitam Jurmala...

Trecem pe langa Casa Memoriala a poetilor Rainis si Aspazija; a fost construita la sfarsitul sec. IX si a fost locuita de cei doi scriitori intre anii 1927 - 1929. In zilele noastre este muzeu si adaposteste obiecte personale si carti ce au apartinut celor doi.

Facem apoi cateva fotografii langa Globul Jurmala. Este realizat din cupru si este considerat cel mai mare din Letonia. Este, bineinteles, un loc facut celebru prin numarul mare de fotografii realizate aici.

Un alt loc de oprire foto este in fata Hotelului Castelul lui Pegasus. A fost constuit la inceputul sec. XX in stil "art-nouveau" tarziu, arhitectul care l-a proiectat fiind necunoscut.

Mergem apoi si la plaja. Jurmala este renumita tocmai pentru ca este o statiune preferata de turisti vara, cu plaja si multe spa-uri, cu terase, restaurante si muzica live. Vreau sa spun ca si iarna este absolut superba! Pe plaja erau plimbareti, ca si noi. Mi-e greu sa transpun in cuvinte farmecul ciudat al nisipului si al valurilor, al pescarusilor si al picaturilor de ploaie! Din loc in loc erau scoici si alge... iar noi umblam in bocanci printre valuri!

Ajungem, mergand pe plaja, si pana la fosta baie publica. A fost construita intre anii 1911 - 1916 si, indiferent de anotimp, oferea vizitatorilor servicii medicale si spa, fiind un renumit centru balnear. Trecem si pe la Pavilionul Marii. Construit in anul 1909, a fost unul dintre cele mai cunoscute locuri de recreere ale sec. XX: avea restaurant si ring de dans. Una dintre cele mai celebre personalitati care i-au trecut pragul a fost regele Suediei, Gustav V, care a fost aici in vara lui 1929.

Desigur, ne asteptam randul, alaturi de alti turisti, si ne fotografiem la frumoasa Testoasa! Este, probabil, cel mai fotografiat loc din oras. Simbolizeaza viata indelungata si cred ca nici un turist nu rateaza o vizita aici.

Mergem apoi pana la Casa celebrei poete letone Aspazija. Casa frumoasa si cocheta din lemn a fost construita in anul 1903 si atrage prin fatada frumos decorata. Incepand cu anul 1996 aici se afla un muzeu. In Jurmala am decis sa nu vizitam case memoriale sau muzee; pur si simplu am vrut sa ne plimbam pe strazi si sa mergem la plaja, in ciuda vremii. Am ramas cu amintiri frumoase, dar mai ales cu senzatii extraordinare dupa ce am mers cu bocanci la plaja. Casele - absolut superbe, cu fatade elegante, in spatele pinilor inalti. O vizita la Jurmala nu trebuie ratata daca ajungeti in Letonia!

Spre sfarsitul zilei ne indreptam spre Gara Majori. Ploaia de intetise, asa ca am stat in sala de asteptare si in trenul personal cu care ne-am intors in Riga alaturi de trei japonezi ce stranutau din toate puterile, dar care faceau fotografii la minut; erau doi bunici si o nepoata (aceasta din urma descaltandu-se in sala de asteptare si stergandu-si sosetele cu servetele, atat era de "murata"). Cu ei urma sa ne vedem prin Riga, zilele urmatoare.

Seara ne-am rezervat-o pentru masa la Restaurantul Lido, din Riga. Se mananca excelent si accesibil ca pret. Afara, in fata restaurantului, era plin de brazi, beculete, tot felul de alte ornamente de Craciun. Poate unora li se pareau de prost gust, insa noua ne-au placut: asa ca ne-am luat timp nelimitat pentru fotografii.

Odata intrati inauntru, ne-au inmuiat caldura si mirosul de mancare!!! Era un fel de "impinge tava": la intrare inti luai o tava si tacamuri, apoi dadeai ocol tuturor vitrinelor, tavilor, gratarelor si oalelor in care se fierbeau, se prajeau sau se frigeau fel de fel de bunatati! N-as putea spune ce am amncat, cu exactitate... insa a fost totul delicios! Cel mai mult m-a atras un fel de "grenada" (si calorica, si ca aspect): o combinatie exploziva de carne de pui, afumaturi si sosuri.... Partea proasta a fost ca ni s-au aburit lentilele aparatelor foto... asa ca nu am surprins prea multe minunatii culinare din Lido! Si cam asa a trecut si ziua de 2 ianuarie 2012... Va urma, Cristina si Cristin DUMITRU