Obiceiuri de Craciun: Cadourile

Initial, cuvantul cadou, ce provine din termenii latini caput si derivatul sau capitellus (varianta provensala capdel), desemna capul, seful unei comunitati si nu avea deloc vreuna dintre conotatiile de astazi. Mai apoi, la inceputul secolului al XVII-lea, definea infloriturile ce infrumusetau un discurs si, mai tarziu, o mica atentie (chiar o serbare) acordata unei doamne dupa care iti suspina inima.

Printre cele mai timpurii atestari ale obiceiului de a oferi un mic dar se numara traditiile romane dedicate sarbatorii Saturnaliilor. Inchinata zeului Saturn, vechiul ocrotitor al agriculturii, era celebrata in luna decembrie si dura, la inceput, o singura zi (dupa marturia autorului latin Macrobius), respectiv 17 decembrie. Din timpul lui Cezar s-a extins la trei zile (17-19 decembrie).

Se pare ca traditia oferirii de cadouri in perioada Saturnaliilor coboara in indepartatele timpuri ale epocii Sabinelor, cand se obisnuia sa se taie ramuri verzi pentru a fi daruite. Cei bogati oferea daruri celor saraci, iar servitorii - stapanilor. Uneori, comunele ramuri erau inlocuite de unele mai rare, precum cele de vasc, ramuri de maslin sau de laur.

Membrii aristocratiei ofereau si alte mici atentii: amfore pline cu vin, cosuri cu bunatati, dulciuri sau flori. Daca, initial, acestea erau date fara niciun fel de pregatire sau decorare, incetul cu incetul, a aparut si obiceiul de a infasura fructele in foite de aur sau chiar a oferi medalioane pe care era gravata urarea: Anul care vine sa fie unul fericit! Numeroase alte cadouri, ca si simbolicele opaite de argila, bogat decorate, au fost descoperite in mormintele celor bogati. Si cu prilejul unei alte sarbatori - Matronalia - dedicata zeului Marte, fetele si femeile primeau mici cadouri.

Odata cu trecerea vremii, prinsi de magia sarbatorilor, romanii de rand continua petrecerea, celebrand Sigilariile, vremea cand ii ofereau zeului Saturn mici figurine de lut.

Crestinarea a adus si alte conotatii obiceiului pagan de a oferi daruri: primele ofrande aduse Maicii Domnului de cei Trei Magi: aur, tamaie si mirt.

Apoi, legenda Sfantului Nicolae (secolul al IV-lea) din Patara, cunoscut pentru generozitatea sa, in special, fata de copii, a contribuit la raspandirea traditiei. Pentru a salva trei fete din cetatea Mira, pe care parintele dorea sa le casatoreasca doar pentru bani, a umplut cu trei pungute pline cu aur perechile de sosete ce stateau la uscat deasupra unui foc.

O veche legenda ruseasca povesteste ca, intr-o seara geroasa, o batrana se incalzea in fata unui foc, cand i-au batut la usa trei drumeti straini, care i-au explicat ca urmaresc steaua de la Bethleem pentru a merge sa aduca ofrande copilului-rege care avea sa se nasca. Babusca (bunica in limba rusa) le-a raspuns ca e prea batrana pentru a-i insoti si a ramas langa foc. A doua zi, cuprinsa de remuscari, a umplut un cos cu jucarii si a plecat sa-i gaseasca. Insa zapada, gerul si vantul puternic le strersesera urmele. Asa ca, de atunci, ea depunea un cos plin cu jucarii la usa fiecarei case pentru a cinsti nasterea lui Iisus.

Si alte popoare au traditii asemanatoare. De exemplu, in prima zi a anului, persanii isi ofereau oua simbol al fertilitatii, in timp ce egiptenii mici recipiente. La druizi, se obisnuia sa se ofere plante considerate miraculoase.

Si nasterea reprezenta un bun prilej de daruri. Dupa cum povesteste poetul grec Eschil, inca din secolul al VI-lea i.H., copiilor li se faceau, de ziua lor, cadouri.

Originea sarbatorii Hanuka vine din secolul al II-lea i.H., perioada in care imparatul Siriei, Antiochus (242-187 i.H.) a vrut sa le impuna evreilor celebrarea zeilor greci. Evreii s-au revoltat, iar, ca pedeapsa, soldatii au varsat ulei intr-un templu ce a luat astfel foc. Valvataia a tinut, ca prin minune, opt zile. Iar evreii au reusit sa se razbune pe asupritori. In amintirea acelor momente, pana in ziua de astazi, aprind lumanari pe un candelabru cu opt brate si isi ofera cadouri timp de opt zile.

Despre zeul nordin Odin legendele spun ca impartea, la adapostul noptii, daruri copiilor cuminti. In Norvegia, rolul acestuai le revenea gnomilor, care ieseau din pesterile lor pentru a-si onora sarcina.

In spatiul nipon, obiceiul denumit miyage se refera la oferirea unor mici cadouri cam tot timpul anului persoanelor pe care le intalnesti pentru prima oara sau colegilor, prietenilor sau vecinilor, la intoarcerea din concediu. Inventivii japonezi au in toate magazinele din gari sau aeroporturi pachetele deja pregatite! In general, ele contin specialitati locale, dulciuri sau traditionalul sake. Dar si celor ce fac o calatorie mai lunga trebuie sa li se ofere mici daruri - este obiceiul numit sembetsu. In plus, la intoarcere, cel care a primit trebuie sa ofere celui care i-a dat darul unul de aceeasi ... valoare!

Apoi, de doua ori pe an - in iulie-august, cu ocazia sarbatorii Ohugen si, respectiv, in decembrie, de O-Seibo -, persoanelor fata de care ai o obligatie, ca, de pilda, sefilor, trebuie sa le oferi un mic cadou. Este mai simplu de ales, in general, bauturi alcoolizate, produse alimentare care se pot pastra mult timp, precum ceaiul, zaharul sau uleiurile mirositoare. Dar, niciodata, nu se ofera lucruri in numar par si, niciodata, patru, deoarece simbolul acestei cifre (shi) este un sinonim al mortii.

In limba chineza, ideea de cadou este exprimata prin doi termeni foarte interesanti li, ce desemneaza un ritual, si wu - un lucru material.

Pana spre sfarsirul secolului al XIX-lea, cadourile schimbate intre persoanele adulte in spatiul european erau reprezentate in mare de produse alimentare, precum branza sau ciocolata. Aceasta din urma reprezenta un dar de afectiune sau de pasiune. Precursoarea ciocolatei, bautura asteca xocoatl (un amestec de apa, mirodenii si cacao), era oferita zeilor, ca si conducatorilor, semintele de cacao fiind considerate mai pretioase decat aurul! Se spune chiar ca un sef indian i-ar fi oferit lui Cristofor Colomb un cos cu seminte de cacao, cu care insa navigatorul nu prea a stiut ce sa faca...

Mai tarziu, in 1615, Anna de Austria i-a oferit sotului, lui Ludovic al XIII-lea, un cadou facut din ciocolata. Imparatul Franz Joseph i-a cerut cofetarului sau sef sa-i creeze un tort special, cu cinci etaje, pe care i l-a oferit sotiei.

In 1765, producatorul Cadbury a prezentat pentru prima oara bucatele de ciocolata frumos inchise in cutii elegante, ce au devenit, de atunci, unul dintre cele mai oferite cadouri in lume.

Din a doua jumatate a veacului al XIX-lea, dupa cum o demonstreaza gazetele vremii, au inceput sa fie oferite si alte tipuri de cadouri: lampi, covoare, mic mobilier sau articole de imbracaminte.

Fapt divers: La popoarele germanice, inca din timpul Evului Mediu, exista obiceiul de a oferi sotiilor care au reusit sa ramana alaturi de soti 25 de ani bijuterii de argint, nobilul material reprezentand armonia in care traia cuplul, iar celor care au atins venerabila cifra de 50 - bijuterii de aur.
Prin secolul al XIX-lea se sarbatoreau si primii cinci ani de casnicie - cadoul perfect fiind realizat din ... lemn!

http://razvratirea.blogspot.com/