"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

miercuri, 29 iunie 2011

Castelul Bran, Cheile si Pestera Dambovicioarei


Ziua 2: 19 iunie 2011

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/CastelulBranCheileSiPesteraDambovicioarei#

Am facut o pauza mai lunga intre postari, dar sper ca nu ati pierdut sirul "evenimentelor": dupa ziua de sambata, ne-am cazat la Vampire Camping in Bran: http://www.vampirecamping.com/
Daca ajungeti cu cortul in zona, nu-l ocoliti: indeplineste toate conditiile unui camping european!
Dimineata, dupa ce am luat micul dejun in aer liber, am pornit sa vizitam Castelul Bran. Taxa de intrare este de 20 lei / persoana si include si taxa foto, ceea ce mi s-a parut foarte bine. Nu trebuie sa faceti parte dintr-un grup pentru a vizita castelul, ci doar sa prezentati biletul la intrare si sa aveti grija sa nu atingeti exponatele.
Am revazut castelul Bran dupa multi, multi ani. L-am regasit destul de schimbat, dar nu in rau...ci pur si simplu, altfel. Toata mobila masiva si eleganta, din care imi aminteam cel mai bine dormitorul regelui Ferdinand, nu se mai afla in castel, ci la muzeul Vama Bran. Putin cam ciudat si destul de neplacut ca, in camera unde altadata era acest dormitor, sa vezi un patut minuscul, fara podoabele demne de un rege. Motivele acestei schimbari le vati afla mai jos.
Mi-au placut mult fotografiile vechi, ce o infatisau pe Regina Maria si Principesa Ileana; absolut superbe, mai ales cele in care Majestatile Lor sunt imbracate in costume populare muscelene.
De fapt, intreaga "tematica" a castelului se axeaza pe aspecte din viata familiei regale. Sunt cateva camere unde exista un arbore genealogic si cateva detalii despre Vlad Tepes si Dracula. Reiese foarte clar diferenta dintre cei doi, ambii intrati in istorie.
Cred ca cel mai mult mi-au placut barnele pictate (cu motive florale si steme) ce sustineau tavanul nora dintre camere: din pacate, in zilele noastre nu mai exista mesteri care sa lucreze astfel de minunatii - barnele afectate de trecerea timpului au fost inlocuite cu unele simple.
Am facut apoi o plimbare in gradina ce inconjoara castelul, inainte de a ne indrepta pre Muzeul Satului Branean.
Iata cateva date cronologice, preluate de pe wikipedia:
Castelul Bran
http://www.bran-castle.com/ro/
În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.
- 19 noiembrie 1377 - Un document emis de regele Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei intre 1342-1382, la în Zvolen (Slovacia) confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni, desi nici
pâna astazi nu au fost descoperite suficiente dovezi al prezentei acestora în
perioada 1211-1225 în Tara Bârsei..
- 1395 - Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
- 1407 - Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.
- 1427 - castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere.
- 1441 - 1442 - Iancu de Hunedoara (1441-1446) înfrânge un corp de armate otomane, se pare chiar sub zidurile cetatii Bran.
- 1448 - în calitate de regent al Ungariei, Iancu de Hunedoara numeste castelan al cetatii Bran pe Nicolaus de Bizere, pe o perioada de 10 ani.
- 1460 - Vlad Tepes a patruns prin pasul Branului, în Tara Bârsei
„atacând sate cetati si orase”, dând foc recoltelor, iar pe cei prinsi tragându-i în
teapa, în apropierea capelei Sfântul Iacob, din Brasov.
Legatura care s-a creat între Vlad Tepes si aceasta cetate a fost conceputa mult mai târziu si nu are legatura cu faptele istorice ale domnitorului muntean ci, mai degraba cu stilul de viata al acestuia care a fost învaluita de cele mai multe ori între mister si legenda.
- 1498 - cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului, pe o perioada de 10 ani si pentru suma de 1000 de florini.
- 1500 - regele maghiar confera brasovenilor veniturile vamii de sare de
la Feldioara si cere voievodului Transilvaniei sa nu mai exercite jurisdictia asupra
taranilor care tineau de domeniul cetatii Bran.
- 2 ianuarie 1508 - regele maghiar Vladislav II Jagello, nu numai ca nu a restituit suma de bani împrumutata dar, a recurs la un nou împrumut de 2000 florini, zalogind cetatea pentru o perioada de înca zece ani. La o oarecare perioada de timp regele a mai solicitat înca 1300 florini astfel ca, în anul 1513 datoria sa catre orasul Brasov a ajuns la 6300 florini.
- 1529 - domnul muntean Moise Voda, presupus adept al ferdinandistilor, trece prin pasul Branului si asediaza timp de câteva saptamâni, fara folos însa, cetatea Bran.
- 14 decembrie 1596 - potrivit însemnarilor facute de castelanul Dominicus Rosenauer, la Bran a fost prezent, timp de trei zile, voievodul Tarii Românesti, Mihai Viteazul si sotia sa, Doamna Stanca.
- 1625 - principele Gabriel Bethlen lasa mai departe brasovenilor posesiunea asupra cetatii si domeniului Branului, cu toate veniturile regale.
- 24 aprilie 1651 - brasovenii reusesc sa redobândeasca drepturile asupra cetatii Bran, de aceasta data definitiv, dupa ce au reusit sa obtina de la principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczy al II-lea (1648-1660), un act de donatie.
- 1 mai 1706 - vama de la Bran este trecuta în administrarea unui vames, functionar al tezaurariatului statului austriac, care pe lânga atributiunile de percepere a taxelor vamale, a preluat de la castelani plaiurile si potecile dintre muntii Bucegi si Piatra Craiului, pentru a împiedica atât activitatea comerciala ilicita cât si
traversarea ilegala a frontierei.
- 1723 - se pare ca a fost renovat castelul. Cetatea a continuat sa-si exercite partial în continuare rolul militar si sa fie mentionata în cronici.
- 1836 - hotarul a fost mutat de la Bran la "Pajura", în Fundata. Odata cu
granita s-a mutat aici si o parte a personalului oficiului vamal.
- Oficiul silvic a detinut cetatea pâna în anul 1918.
- 1920 - Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat și l-a lăsat moștenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea.
- 1948 - După expulzarea din țară a familiei regale, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat și devastat.
- 1956 - Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice, fiind parțial amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.
- 1987 - Castelul a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.

El a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg și celor două surori ale sale (Maria Magdalena Holzhausen si Elisabeth Sandhofer), în calitate de moștenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani să nu-i schimbe destinația de muzeu. România și-a asumat și costurile renovării și întreținerii castelului și are un drept de preempțiune pentru achiziția viitoare a castelului.
În luna mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

Nu am ratat nici o vizita la Muzeul Satului Bran
Este amenajat, incepand cu anul 1960 si din initiativa unuia dintre membrii administratiei locale, in curtea Castelului Bran si cuprinde o serie de gospodarii taranesti din Ţara Bârsei, dar nu numai. Pe langa acestea mai sunt expuse si o serie de anexe gospodaresti sau instalatii folosite in trecut pentru diferite activitati economice (gater de lemn cu apa, moara de apa, valtoare).
Ar fi bine sa vizitati muzeul cat mai curand...pentru ca se zvoneste ca va fi mutat sau chiar desfiintat...de, pentru unii valoarea terenului este mai mare decat valoarea caselor vechi.

Biletul de intrare costa 8 lei, si include si o vizita la Muzeul Vamii Bran.
Aici se afla mobilierul vechi de la Castelul Bran, printre care, bineinteles, si impunatorul dormitor al Regelui Ferdinand. Cand am fost noi era deschisa si o expozitie temporara de ceramica si portelanuri; micuta, dar cu obiecte interesante si frumoase.

De aici am mers putin pe jos pentru a vedea locul unde, in anul 1940, a fost depusa inima Reginei Maria a Romaniei. Nu exista nici un indicator, dar am ajuns acolo in incercarea de a vedea bisericuta ce seamana cu Stella Maris din Balcic.

De la Bran ne-am intreptat catre Culoarul Rucar-Bran, cu pasuni molcome, cu munti semeti in departare, cu case frumoase si multe-multe flori pe marginea drumului. Desigur, am oprit de cateva ori sa admiram peisajul si sa ne mai tragem sufletul dupa durmul numai cu serpentine.

Am ajuns apoi in Cheile Dâmbovicioarei. Cu o lungime de aproximativ 2 km, sunt situate în arealul montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr-Bran”.
Dâmbovicioara, care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230) m din munții Piatra Craiului, este unul dintre afluenții Dâmboviței.
Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător, sapate de Dâmbovicioara în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, conglomerate și gresii, un adevărat canion care, în unele porțiuni, are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. (Wikipedia)
Peisajul este extraordinar si la poalele fiecarei stanci inloresc untul-babei, nu-ma-uita si multe alte floricele colorate. Am oprit si ne-am racorit putin in raul ce curge grabit. Bine, cu greu am gasit un loc unde in apa sa nu fie fel de fel de carpe, zdrente, pet-uri si recipiente de aluminiu. Asta desi este rezervatie naturala si am platit taxa la intrare (2 lei / persoana); bine, nu mai amintesc de cei care isi intinsesera paturile si mancau pe malul raului...

Am ajuns apoi la Pestera Dambovicioarei. Intrarea pentru o persoana adulta costa 7 lei; nu este un orar de intrare in pestera, si nici ghid. Poti intra si poti sta in pestera cat timp doresti. La intrare erau multi copiii si noi am crezut initial ca este un grup, cu scoala. Ei bine, nu: sunt copiii localnicilor care te pot ghida in pestera. Unii dintre ei erau atat de mici, de parca abia invatasera sa vorbeasca...insa in pestera erau adevarati profesionisti. Povesteau despre pestera aceleasi lucruri fiecare in parte, insa aveau si grija sa te atentioneze la trepte sau la stalactice, sa nu te lovesti cu capul! Noi am preferat sa mergem singuri, pentru ca aveam nevoie de timp pentru fotografii. Turul pesterii cu ghizii in miniatura dureaza aproximativ 15 min.
Iata si cateva detalii despre pestera (wikipedia): este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o temperatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer.
Nu este o pestera spectaculoasa, dar este frumoasa. Mi-a placut mai ales faptul ca la un moment dat am ramas singuri si era liniste deplina in jur...doar din cand in cand se auzeau cazand picaturile de apa.

De aici am plecat catre Sinaia, urmand sa ajungem la Hotel Pestera, via Moroieni si pe la Sanatoriu. http://www.pestera.ro/ro/homepage
Drumul...ca toate drumurile...insa ultimii 29 km i-am facut in 2 ore!!! Si eram doar noi si drumul. Drum forestier, plin de gropi ca nu stiai pe care s-o eviti si in care sa intri in plin! A fost cel mai groaznic drum pe care am mers vreodata: plin de gropi si lung!!! La un moment dat se mai despartea din el un alt drum forestier...si ne gandeam cu frica nu cumva sa-l gresim! Desigur, mai era si cate un indicator catre Hotel Pestera, dar pus "strategic" dupa colt...de-l vedeai abia dupa si rasuflai usurat! Peisajul compensa tot praful, gropile si hartoapele!!! Iar and am ajuns la Hotel Pestera...ce incantare!!!! Am ajuns in jurul orei 20.30, iar la ora 21.00 eram in piscina!!!! Era deschisa pana la ora 22.00 si accesul era gratuit pentru clientii hotelului. De acelasi regim beneficiai si la sauna, si la jacuzzi.
Le-am spus ca abia asteptam sa ajungem la piscina, ca am facut deja masajul pe gropile din drum...si drept rasplata ne-au lasat 30 min. peste program!!!
Camera, absolut superba: curata, nu foarte mare, cu lumanari parfumate si cu un peisaj de la balcon...care iti taia respiratia! Cel putin a doua zi dimineata, cand a rasarit soarele si s-au luminat coastele inverzite ale muntilor...n-as mai fi plecat de-acolo! Micul dejun bogat si gustos. Am platit 200 de lei/noapte/camera dubla cu mic dejun, tarif de saptamana; tariful de week-end este de 220 lei/noapte/camera dubla cu mic dejun. Tarifele cuprind si accesul la piscina, sauna si jacuzzi.
In acest moment se asfalteaza drumul DJ713 care pleca din acelasi drum national (DN71) dar mai aproape de Sinaia (de la cota 1000). Pe acest drum sunt numai 25 km pana la hotel si deja primii 9 km (pana pe platou la Dichiu) sunt aproape gata. Acestea sunt indicatiile d-lui Alexandru Calcan, manager Hotel Pestera si o persoana foarte amabila, caruia i-am transmis impresiile noastre la revenirea in Bucuresti.
Cert este ca Hotel Pestera e o alegere excelenta pentru cei care vor si putina relaxare...si eleganta. Pentru noi a fost o astfel de alternativa dupa noaptea petrecuta in cort. In plus, excursia noastra ar fi trebuit sa continue de la Hotel Pestera catre Varful Omu' si de acolo la Cabana Babele. Noaptea a ploua torential asa ca dupa micul dejun ne-am decis sa mergem la telecabina la Pestera si sa urcam de acolo la Babele. Era luni, urmand ca a doua zi, marti, sa ne intoarcem tot cu telecabina de la Babele la Pestera. Surpriza insa: telecabina de la Pestera este in revizie martea. Deci nu aveam cum sa ne intoarcem decat pe jos de la Babele catre Pestera, iar vremea era cam ciudata...in plus, avand in vedere ca trebuia sa strabatem cei 29 de km in sens invers, dar prin aceleasi gropi si hartoape...pe ploaie...nu era o optiune imbucuratoare. Asa ca ne-am adaptat traseul.
Am coborat de la Hotel Pestera catre Sinaia. Desigur, pe traseu am facut cateva opriri pentru fotografii pentru ca iesise soarele, sclipeau picurii de apa intre acele brazilor si vacile dadeau peisajului un "farmec elvetian" ca sa zic asa. Oricum, era imposibil sa nu opresti si sa tragi in piept aerul curat!

Despre zilele urmatoare...va urma!
Cristina si Cristin DUMITRU

luni, 27 iunie 2011

Derby-ul anual de trap


Dragi prieteni,

duminica, 3 iulie 2011, va avea loc pe Hipodromul din Ploiesti o cursa deosebit de importanta si, cu siguranta, foarte interesanta: Derby-ul anual de trap.
Se va desfasura intre 10.00 - 14.00 si vor avea loc si festivitati de premiere, deci va fi o cursa cu atat mai interesanta pentru cei pasionati de cai, de fotografii si de calatorii.

Ne vedem la Ploiesti!

Cristina si Cristin DUMITRU

joi, 23 iunie 2011

De sfarsit de saptamana: prin Prahova si Brasov


Zilele acestea ne-am luat un fel de mini-concediu: am fost intr-o excursie de 4 zile pe un traseu pe care, din cauza vremii, a trebuit sa-l modificam pe parcurs.

Toata povestea a pornit de la o aventura off-road cu cei de la Wild Adventure Transilvania: http://wild-adventure-transilvania.com/index.php

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/OffRoadLaRasnov#

Ziua 1:Facusem rezervare pentru sambata, 18 iunie 2011, dar ne-am decis sa ne prelungim sederea pe Valea Prahovei.
Initial, ne facusem traseul de mai jos:
sambata - Rasnov, aventura off-road si cazare la Bran, Vampire Camping;
duminica - vizitarea Castelului Bran, parcurgerea culoarului Bran - Rucar, strabaterea Cheilor Dambovicioarei cu terminarea traseului la Pestera Dambovicioarei; seara urma sa ne cazam la Hotel Pestera;
luni - plecare de la Hotel Pestera catre Varful Omu', iar de acolo drumetie pana la Cabana Babele, unde urma sa innoptam; am schimbat putin detaliile traseului, urmand sa mergem cu telecabina de la Hotel Pestera la Cabana Babele, iar de acolo dus-intors drumetie la Varful Omu';
marti - coborare cu telecabina de la Cabana Babele la Hotel Pestera, unde am fi avut lasata masina, in parcare, apoi coborare cu masina in Sinaia si vizitat Castelul Peles si Manastirea Sinaia.

Din pacate planurile ne-au fost schimbate de vreme (a plouat torential in noaptea de duminica spre luni) si de programul de functionare al telecabinelor: martea este revizie, atat la Pestera, cat si la Babele (la Babele programul de functionare al telecabinei este zilnic intre 01 iulie - 15 septembrie).

Asa ca ne-am adaptat traseul:
sambata - Rasnov, aventura off-road si cazare la Bran, Vampire Camping;
duminica - vizitarea Castelului Bran, parcurgerea culoarului Bran - Rucar, strabaterea Cheilor Dambovicioarei cu terminarea traseului la Pestera Dambovicioarei; seara urma sa ne cazam la Hotel Pestera;
luni - plecare de la Hotel Pestera catre Sinaia pentru a vizita castelul peles si Manastirea Sinaia, iar de aici am pornit catre biserica fortificata Prejmer, Cetatea Fagarasului si am incheiat ziua la Sambata de Sus, cu o ultima vizita la Manastirea Brancoveanu; cazare la pensiunea Poiana Izvorului...o sa va spun la momentul potrivit de ce tocmai acolo.
marti - prima oprire am facut-o la herghelia de lipitani de la Sambata de Jos, iar apoi am oprit din nou la Cetatea Fagaras; pe drumul de intoarcere am vrut sa parcurgem si Canionul 7 Scari, de la Timisul de Jos, insa nu am reusit din cauza timpului.

Acum sa va povestesc, pe rand, cat de faine au fost zilele astea, desi atat de putine!

Sambata am plecat din Bucuresti la ora 06.00, penru ca intre 09.30 - 10.00 trebuia sa fim in Rasnov si sa ne intalnim cu cei de la Wild Adventure Transilvania, in parcul cu tunuri din centrul orasului. Bineinteles, cu o seara inainte tunurile fusesera luate...dar chiar si asa tot ne-am intalnit! I-am cunoscut pe organizatori: Lazar, Leni si Ionel, dar si pe ceilalti colegi de aventura off-road (inca 5 persoane participante in afara de noi).
Atmosfera a fost extraordinara inca de cand ne-am intalnit: ne-am adunat cu totii la o cafea pentru a ne cunoaste, pentru a discuta putin despre traseu si despre ce hobby-uri avem fiecare, astfel incat sa ne simtim cu totii cat mai bine. Peste 30 de minute eram deja in cele doua masini de teren (un Mitsubishi si un Land Rover) si am pornit la drum. Noi doi am avut coechipieri pe Leni (care ne-a facut sa radem tot timpul) si pe Monica, iar sofer ne-a fost Ionel. In cealalta masina au urcat ceilalti patru colegi de off-road si conducator auto l-au avut chiar pe Lazar.
Nu prea stiam la ce sa ne asteptam...si intre noi fie vorba nici nu aveam asteptari prea mari atunci cand am decis sa mergem in aceasta aventura off-road. Insa ceea ce a urmat a fost o experienta extraordinara, cu niste oameni deosebiti: am ras cu totii aproape non-stop, am avut parte de momente in care simteai cum iti alearga adrenalina prin vene si am facut, bineinteles, muuuuuulte fotografii.
Drumul a fost superb, pe coaste impadurite si printre sleauri, prin padure sau printre fanete. Au fost si cateva portiuni dificile de drum, cand masinile se aplecau cand intr-o parte, cand intr-alta, am traversat un rau, dar cea mai palpitanta faza a fost cand am intrat pe un drum atat de abrupt si cu santuri atat de mari incat a trebuit sa coboram cu totii din masinile care se remorcau una pe cealalta. Extraordinar s-au comportat cei de la firma Wild Adventure Transilvania, profesionisti adevarati care ne-au facut sa trecem cu umor peste toate momentele de incordare sau de teama, care ne-au oferit senzatii tari, dar si momente de relaxare atat de placute cand opream sa fotografiem peisajele din jur.
Pe la jumatatea excursiei, dupa ce am trecut pe langa un schit, am facut un popas mai indelungat, pentru gustarea inclusa in pret: pe capota uneia dintre masini am intins stergarele si am participat cu totii la cea mai copioasa masa din zilele astea atata de frumoase de concediu. Cu slana, cas afumat, branza in coaja de brad, rosii, castraveti, ceapa si palinca...Doamne, si acum salivez!!!!!! Iar desertul....ciocolata de casa si fragute proaspete!!!! O nebunie, sigur n-am manca asa ceva nici in cel mai tare restaurant din lume! Cat despre priveliste...noi eram pe o culme iar in dreapta si stanga noastra se desfaceau larg vai cu cateva case rasfirate ici-colo si capite de fan. Superb, ce sa mai zic... Intr-o asemenea atmosfera savurezi si mancarea, si peisajul si ai senzatia ca-i cunosti pe oamenii din jur de-o viata intreaga! Bineinteles, Lazar s-a pus pe povesti din aventurile lui off-road cu turisti ca si noi. Cea mai faina a fost cu doi studenti care s-au urcat pe capota masinii catre sfarsitul excursiei; si cum Lazar voia sa-i duca pana unde erau ei cazati, si cum Lazar se suie cu masina peste orice ridicatura intalneste in cale...ei bine, cand a vrut sa urce pe cea care-i iesise inainte ii aude pe studenti cum incep sa strige: "Nu pe camara noastra, nu pe camara noastra!!!". Bineinteles, povestile au continuat, la fel si bancurile...si cred ca pauza de gustare a durat cu totul o ora. La sfarsit am primit cu totii cate o medalie cu o masina off-road inscriptionata pe ea, si legata cu un snur tricolor cu care ne-am atarnat-o fiecare de gat.
Am pornit apoi la drum, pe un traseu despre care Ionel amintise asa, in treacat, ca n-ar merge nici pe jos. Vreau sa va spun ca a fost spectaculos! Si asa se plangea cineva din grup ca a stat prea mult cu picioarele pe pamant...Ei bine, masinile erau si cu cate doua roti in aer! Noi fiind cu Ionel in cea de-a doau masina, putem vedea manevrele masii din fata pe care o conducea Lazar si stiam ce ne astepta si pe noi!!! Asa o zgaltaiala si asa niste rasete n-am mai "experimentat" de ceva vreme! Toti incercam sa facem fotografii sau sa filmam, dar trebuia sa fim caracatite ca sa ne putem tine de tot ce se putea, in masina. Ne mai povestise noua cineva o experienta personala de off-road, cand avea senzatia ca ii vor ramane urmele degetelor imprimate in bordul masinii de cat de tare se tinuse...dar nu credeam ca poate fi adevarat. Ei bine, poate fi adevarat: aveam senzatia ca nu mai voi mai putea dezlipi de tetiera din fata mea si de manerul masinii, atat de bine ma tineam. La un moment dat insa a trebuit sa coboram si masinile s-au tractat una pe cealalta, pentru ce nu mai puteam iesi altfel din drumul rupt de ultimele ploi.
Am continuat apoi traseul pana cand am facut o oprire scurta, de cafea. Nu mi-a venit sa cred cand, in pustiul pasunilor, rasare o maghernita pusa pe-o coasta a dealului, printre margarete si papadii, cu numele scris pe o scandura de lemn atarnata deasupra: "La ciocolata". Incredibil...dar la fel de incredibile au fost cafelele servite aici, in fata unei privelisti extraordinar de frumoase, cu aceleasi pasuni inflorite si presarate cu fel de fel de flori de munte, si capitele ce rasareau ici-colo.
Cum mai aveam fragute (Leni avusese grija sa cumpere cateva galetuse de la niste femei atunci cand am pornit la drum) am avut parte de inca un desert. Si fragutele sunt parca si mai bune cand le mananci cu paharul! Ca n-aveam lingurite si nici nu era "economic" sa le adunam una cate una...asa ca basculam cu paharul.
In plus, avem si ocazia de a mai schimba cateva vorbe intre noi, de a ne cunoaste coechipierii.
De aici pornim mai departe, Lazar schimband traseul: mergem la Prapastiile Zarnestiului, sau Cheile Zarnesti, cum le stiam eu. Prima si singura data cand am ajuns pe-aici a fost prin 2003 sau 2004, cu un ghid despre care apropiatii m-au mai auzit povestind intre timp: dl Laurentiu, din Busteni, un extraordinat om si un remarcabil alpinist, care la peste 70 de ani se catara in Cheile Turzii; din pacate, s-a stins anul trecut.
Prapastiile Zarnestilor reprezinta un defileu lung de 4 km situat in partea de nord-est a masivului Piatra Craiului. Peretii ce marginesc valea au o inaltime ce variaza intre 100 si 200 m. Peisajul impresioneaza prin spectaculozitatea peretilor de stanca in care alpinisti au deschis numeroase trasee de catarare. Facem si noi o plimbare printre stancile ce par ca se unesc desupra capetelor noastre. Tare frumos tot ceea ce vedem aici, de la pietrele din care rasar, printr-o minune a naturii, floricele mov, galbene, albe, si pana la pasarile vioaie, codobaturi cu pene colorate!
Din Prapastiile Zarnestilor ne indreptam catre Rasnov: aici urma sa mai avem parte de inca o surpriza, cum ne spusese Leni la inceput. Cum erau zilele orasului, am mers cu totii la un fel de balci, unde Lazar si Leni ne-au ospatat cu mici si bere! Bineinteles, Lazar s-a pus iarasi pe povestit...si noi pe ras si mancat mici cu mustar!!!
Una peste alta, o experienta pe care vrem s-o repetam!!! Poate iarna....

Din Rasnov eu si Cristi am plecat catre Bran: se lasa seara si trebuia sa ajungem la Vampire Camping. Voiam sa ajungem cat de cat pe lumina, ca sa instalam repede cortul si apoi sa iesim in Bran, sa facem fotografii de noapte castelului.
Coordonatele GPS ale campingului, luate de noi de pe net, erau gresite...ratam si indicatorul cu campingul, destul de mic si de prost pus.
Pana la urma ajungem: http://www.vampirecamping.com/
Ca toate campingurile din Romania in care am stat pana acum, si acesta este foarte fain: curatenie la toalete, la dusuri, la locurile de spalat vase si rufe...apa calda non-stop.
Instalam cortul, mancam iaurturi cu fragute (Leni avusese grija sa ne dea o punga plina) si mergem in Bran sa vedem cum arata castelul luminat noaptea. Ce sa zic...e luminat doar pe jumatate, adica doar fatada, iar in turn are trei lumini ca de tir! Nu doar ca fac nota discordanta cu celelalte, dar sunt atat de puternice incat au stricat toate fotografiile de noapte!
Am stat ce-am stat pe-acolo, si pana la urma ne-am intors in camping, ne-am bagat in sacii de dormit si ne-am mai trezit a doua zi dimineata, in ciripit de pasarele si miros de iarba proaspat cosita!
Despre drumurile ce au urmat...in postarile viitoare! Si fotografiile urmeaza!

Cristina si Cristin

miercuri, 8 iunie 2011

De la Aerodrom la Hipodrom


La sfarsitul saptamanii trecute am avut un program destul de agitat, ca sa zic asa. Pe 04 iunie 2011, sambata, a fost Spectacolul Aerian TransilvAero Show 2011 pe aerodromul din Clinceni. Bineinteles, nu mai puteam rata si nu ne facusem un alt program: desi la editia a IV-a, era pentru prima data cand mergeam.

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/AeronauticAirShowTransilvAero

Am ajuns la Clinceni in jurul orei 16.30 si ma bucur mult ca am fost! Foarte faine acrobatiile si tot spectacolul in general. N-as putea spune ce tip de avion mi-a placut cel mai mult sau m-a impresionat cel mai tare, pentru ca eu una nu prea ma pricep. Dar foarte mult mi-au placut reprezentatiile oferite de Iacarii Acrobati! Mai ales la sfarsit, cand se lasase seara si au lansat artificii. Ar fi fost interesant sa vedem si niste trasoare, ca tot era mai intuneric, iar ei aratau cum se desfasoara un atac aerian. Insa chiar si asa, foarte reusita evolutia lor.



Programul final al Spectacolului Aerian TransilvAero Show 2011, editia a IV-a de la aerodromul Clinceni este urmatorul:

12:00-14:30
Zboruri demonstrative:
Motoparapante
Motodeltaplane
Avioane ultrausoare

Zboruri demonstrative Aeroclubul Romaniei:
Zbor in formatie 3 aparate Antonov An-2
Solo Extra 300 SC
Lansare de parasutisti - Lotul National de Parasutism
Zbor in formatie 3 YAK 52 TW - Iacarii Acrobati
Solo planor IAR 35
Zbor in formatie 3 Zlin 142 - Vulturii Tricolori
Solo Zoltan Veres
Lansare de parasutisti - Lotul National de Parasutism
Zbor in formatie 4 EXTRA 300 L - Hawks of Romania

14:30-15:15 Concert Trupa Sensor
Zboruri de agrement pentru doritori - ture a cate 15-20 minute

15:15-17:15
Zboruri demonstrative cu motoparapanta
Zbor in formatie 3 Zlin 142 - Vulturii Tricolori
Lansare de parasutisti - Lotul National de Parasutism
Solo Zlin 526
Solo Zoltan Veres
Zbor in formatie 2 planoare-White Wings
Solo YAK 52
Lansare de parasutisti - Lotul National de Parasutism
Zbor in formatie 4 EXTRA 300 L - Hawks of Romania

17:15-18:00 Concert Mihai Margineanu Band
Zboruri de agrement pentru doritori - ture a cate 15-20 minute

18:00-21:00
Zboruri demonstrative cu motoparapanta
Solo EXTRA 300 L
Zbor in formatie 3 Zlin 142 - Vulturii Tricolor
Lansare de parasutisti - Lotul National de Parasutism
Evening Show cu Iacarii Acrobati - YAK 52: zboruri cu faclii, efecte pirotehnice, acrobatii
Zbor in formatie 2 planoare - White Wings
Solo Zlin 526
Solo Zoltan Veres
Zbor in formatie 4 EXTRA 300 L - Hawks of Romania

21:00 Spectacol de artificii

TransilvAero Show este un eveniment promovat de Asociatia "Aripi Romanesti": www.aripiromanesti.ro




Pe 5 iunie 2011, duminica, am ajuns la Ploiesti, la Hipodrom.

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/HipodromulDinPloiesti

“Inca o data, un calaret roman a biruit.” Asa isi incepea savantul Nicolae Iorga una din cronicile sale sportive din revista “Neamul Romanesc” dupa o mare victorie la Londra a calaretului Felix Topescu (tatal comentatorului Cristian Topescu). Ce nu prea se stie despre Felix Topescu: a castigat 514 premii in 133 de concursuri, dintre acestea 32 fiind internationale.
Hipodromul din Ploiesti este singurul hipodrom de trap, activ, din Romania.
In fiecare duminica, de la ora 10.00 (fix), aici incep curse de trap. Noi am ajuns ceva mai devreme, ca sa putem vedea si incalzirea. Am parcat masina, initial, chiar langa cladirea unde altadata erau tribunele. A trebuit sa o mutam, pentru ca de pe ea cadea tencuiala...De fapt, este intr-o stare jalnica; aici urca doar crainicul cursei. Pacat ca arata asa rau, pentru ca se vedea clar ca altadata a avut si zile de glorie.
Cursele au inceput cu alergarea pentru premiul Jalna: 5 cai, de 3 si 4 ani, au alergat in cursa, premiul fiind castigat de iapa Relaxa, care a castigat cursa cu 1 km parcurs in 1min30sec. Apoi a fost cursa pentru premiul Janiel in care au participat 5 cai de 2 ani si a fost castigata de iapa Scala cu un timp de 1 min31sec pe km. A urmat alergarea pentru premiul Janeta: 5 cai de 4 si 6 ani, castigat de iapa Carioca ce a parcurs 1 km in 1min26sec.
Ei si apoi a urmat cursa cea mai palpitanta: Criteriul Cailor de 4 ani: ar fi trebuit sa participe 10 cai, dar din motive medicale au ramas doar 8. Cursa a fost castigata de iara Sara Rool cu un timp de 1min22sec. A fost intr-adevar o cursa palpitanta si frumoasa, in care caii au alergat cu tot sufletul lor.
Dupa aceea a urmat cursa pentru premiul Jana, din 5 cai de 6 si 3 ani castigand armasarul Rudi cu timpul de 1min25sec pe km. Ultima alergare a zilei a fost o cursa de calificare pentru cai de 2 ani.
Dupa aceea am mers la grajduri, unde am vazut cum se potcoveste un cal. Dar am avut si o intalnire ce ne-a bucurat: o doamna care umbla sa stranga fan si lucerna pentru caii de la Letea. Dansa avea un TIR si voia sa-l umple cu furaje pe care sa le trimita cailor de la Letea. Si a gasit sprijin chiar la domnul care ne invitase pe noi la Hipodrom; prefer sa nu le dau numele, insa ei sunt unii dintre oamenii care au facut si fac in continuare posibila salvarea cailor. Ne-a bucurat si ne-a impresionat aceasta solidaritate umana, intre oameni simpli si necunoscuti.
Inca o data spun: refuz sa cred ca saracia i-a facut pe acei oameni sa se poarte astfel cu niste animale!
Redau mai jos contul doctorului Stefan Raileanu, care are grija de manjii si caii ramasi in Letea: RO 96 BRDE 370 SV 17626423700. Daca nu puteti face o donatie, macar spuneti mai departe povestea acestor nobile animale.



De la Ploiesti am pornit catre manastirea Turnu, din satul Targsor, judetul Prahova. Este asezata pe vatra unei stravechi asezari omenesti, aici descoperindu-se ruinele unui sat dacic si, in imediata lui apropiere, ruinele unei terme dintr-un castru roman. Manastirea ne-a placut mai ales prin pozitionarea inegala a turlei. Gradina cu flori care o inconjura, padurea in care cantau cucii ca nebunii, lanurile de grau...totul dadea un farmec aparte locului.
Biserica, din pacate, era incuiata. Asa ca nu am avut cu cine sa stam de vorba ca sa aflam mai multe despre ea, insa redau mai jos cateva fragmente de pe site-ul www.crestinortodox.ro:
"" Domnitorul Vladislav al II-lea locuieste o perioada la Targsor unde ridica o biserica in anul 1447. Marele voievod Vlad Tepes, de asemenea, lasa marturie peste veacuri aici, la Targsor, o frumoasa biserica in interiorul curtii domnesti. Pisania din piatra masiva ce se pastreaza pana astazi, mentionand data sfintirii - 24 iunie 1461 - si hramul Sfantului Mare Facator de Minuni si Ierarh Nicolae, marturiseste credinta unui voievod atat de hulit precum Vlad Tepes. Pisania aminteste urmatoarele: "Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod si Domn a toata Tara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad Voievod, a zidit si a savarsit aceasta biserica, iunie 24, in anul 6969 (1461), indictionul 9". Aceasta este singura marturie documentara a evlaviei marelui voievod transformat de setea dupa legende intr-un monstru insetat de sange.
Perioada cea mai frumoasa a Targsorului este legata de voievodul Neagoe Basarab (1512-1521) care locuieste la Targsor unde ridica o biserica (dupa cum spune cronica) ale carei ruini se mai vedeau inca pe la jumatatea veacului al XX-lea. Cele mai multe hrisoave ale acestui binecredincios voievod sunt emise de la Targsor. Ca urmare a comertului infloritor negustorii de aici ridica in anul 1536 langa ruinele termei romane o biserica care va ramane nepictata cunoscuta mai tarziu ca Biserica Alba avand ocrotitori pe Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Mare Mucenic Pantelimon.
Continuand traditia marilor domnitori voievodul Mihnea Turcitul construieste la Targsor o biserica in anul 1589, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care se mai pastreaza doar peretele dinspre miazazi. Ca urmare a comertului infloritor negustorii de aici ridica in anul 1536 langa ruinele termei romane o biserica care va ramane nepictata cunoscuta mai tarziu ca Biserica Alba avand ocrotitori pe Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Mare Mucenic Pantelimon.
Continuand traditia marilor domnitori voievodul Mihnea Turcitul construieste la Targsor o biserica in anul 1589, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care se mai pastreaza doar peretele dinspre miazazi.
Cazuta in ruina si uitare, biserica ridicata de Vlad Tepes este restaurata in anul 1671 de Antonie Voda din Popesti (1669-1672) care, fiind batran si simtindu-si sfarsitul aproape, o sfinteste inainte de a fi repictata, adaugandu-i un nou hram: Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Sub pastorirea Parintelui Staret Daniil, noua obste a reinceput aducerea de jertfa si lauda duhovniceasca Bunului Dumnezeu.
Pentru Manastirea Turnu, acesta - smeritul domnitor Antonie Voievod - ramane cel mai important ctitor. Iata ce scria in hrisovul sau: "Pentru ca dupa tocmeala Sfintei Biserici a Rasaritului, dupa ce s-au adeverit lege sfanta, ridicandu-se obicei a toata lumea, fiescarele crestin, luminati imparati si milostivi domni, prea sfintii arhierei si fiescarele din puternicii lumii, au zidit si au inaltat case dumnezeesti intru numele Sfintiei Sale, Domnului nostru Iisus Hristos, si le-au intarit cu mile fiescare dupa socotinta si prilejul lui. Intru care si noi, robii lui Dumnezeu Io Antonie voievod cu fiul meu, Io Neagul voievod truditu-ne-am si noi cu putinul chelciug, de am facut aceasta sfanta manastire ce scrie mai sus."
Sfantul Binecredincios Voievod si Martir Constantin Brancoveanu (1688-1714) a carui sotie era nepoata lui Antonie Voda randuieste zugravirea bisericii domnesti din Targsor.
Mai tarziu, domnitorul Grigorie II Ghika a inchinat manastirea spitalului "Sfantul Pantelimon" al saracilor din Bucuresti, la a carui functionare a contribuit cu fonduri importante.
Spre sfarsitul veacului XIX, obstea s-a risipit si vreme de peste 100 de ani, lacasul a ramas in ruina. Aceasta perioada de decadere a manastirii este pricinuita de desele razboaie ruso-austro-turce si de necucernicia oamenilor.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea ultimul staret, Arhimandritul Ruvim, este nevoit sa construiasca o noua biserica si chilii la celalalt capat al mosiei manastirii, la Crangul lui Bot. Acesta moare in chip misterios, iar obstea monahala de atunci se risipeste.
In anul 1997, pentru rugaciunile sfintilor ctitori, Bunul Dumnezeu lumineaza pe cativa clerici care cer reactivarea manastirii in iunie 1997 vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist cu a carui binecuvantare sfantul locas reinvie.
S-a decis astfel reactivarea Manastirii Turnu, din localitatea Targusoru Vechi, judetul Prahova, iar pentru aceasta ascultare a fost formata o mica obste provenita din Manastirea Sfantul Nicolae - Sitaru. In august 1997 se transfera primii trei vietuitori de la Manastirea Sfantul Nicolae - Balamuci care reinnoada firul sfintelor slujbe dupa tipicul manastiresc.
Pe un teren de cateva hectare se mai vedeau ruinele a trei biserici. Peste tot santuri si damburi ramase in urma cercetarilor arheologice. Ctitoria lui Tepes si Antonie Voda era mai intreaga, chiar daca uneori vacile se mai adaposteau de ploaie inauntru. Langa ea, fundatiile si beciurile caselor domnesti si a chiliilor napadite de buruieni si lastaris. La drum, se vedea inca Biserica Alba ridicata in secolul XIV de negustorii brasoveni, ruinata si ea si rascolita de studiile arheologice intreprinse.
Tot la drum, fundatia bisericutei atribuita lui Vladislav al II-lea. Mai departe, in camp Biserica Rosie cu hramul Adormirii Maicii Domnului ctitorita de Mihnea Turcitul. Mult spus biserica. Un singur perete, cel sudic, mai era in picioare, desi in sat mai traiesc oameni care au fost botezati in ea.
Aceasta era cumplita priveliste pentru ceea ce purta pompos numele de "Rezervatia arheologica de la Targsorul Vechi". Datorita acestui "nume", o intreaga serie de lupte ale vrajmasului s-au ridicat. S-a spus ca intreaga zona este o rezervatie arheologica si ca monahii nu au ce cauta.
Biserica lui Antonie Voda a fost refacuta, dupa proiectul cunoscutului arhitect Calin Hoinarescu. A urmat fresca care a fost restaurata si completata extrem de frumos de pictorul Romeo Andronic. De curand a fost montata si catapeteasma, la randul ei o opera de arta. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice a aprobat functionarea manastirii in vechea ei vatra si a avizat proiectul de reconstruire a chiliilor si staretiei.
In prezent - anul 2008 - obstea numara 11 vietuitori sub pastorirea parintelui staret Valentin Ieromonahul. Randuiala acestor monahi este cea de obste, dupa cuvantul Sfantului Prooroc David care zice: "Iata acum ce este bun si ce este frumos decat numai a locui fratii impreuna." (Psalmul 132, 1)""

Am ajuns apoi si la Palatul brancovenesc de la Potlogi, jud. Dambovita. Initial am crezut ca sunt doar ruinele, dar, strabatand curtea larga si inverzita, am descoperit un monument impresionant: desi nu in stare buna, arhitectura si ornamentele palatului sunt impresionante...inca... In palat este ghid, se poate vizita asadar si interiorul. A fost inceputa restaurarea, dar mai mult ca sigur va dura ani buni pana cand va fi totul gata. Insa mi-am imaginat deja acele interioare superbe mobilate si restaurate ca pe vremea lui Brancoveanu...
Ridicat in anul 1698 pe drumul dintre reşedinţa de la Mogoşoaia şi curtea domnească din Târgovişte, palatul de la Potlogi era odată un loc de popas pentru Constantin Brâncoveanu şi suita sa. L-a daruit fiului sau cel mare, dupa cum se spune si in pisanie: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul".
Fatada palatului impresioneaza prin foisorul cu scara exterioara, arcadele trilobate, decoratiunile de ghirlande din frunze de acant, flori de crin şi lalele.
Pe latura opusa se deschide o logie dubla care in vremea lui Brâncoveanu se deschidea catre o gradina si un helesteu.
In interiorul palatului peretii sunt inca impodobiti cu delicate ornamente din stuc in stil persan: arbori, flori, frunze, garoafe, vrejuri.
Chiar daca pare o ruina, palatul merita vizitat, nu-l ocoliti!

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ManastireaTurnuPrahovaSiPalatulBrancovenescPotlogiDambovita

Cristina si Cristin DUMITRU

vineri, 3 iunie 2011

Excursie FOTO in Oltenia de sub munte


Dragi prieteni,

iata o idee de sfarsit de saptamana: "Oltenia de sub munte", detaliile si rezultatele sunt mai jos.

https://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/Mai2011ExcursieFotoLaPesteraPolovragiPesteraMuieriiSiMuzeulTrovantilor#

Traseu:
07.00 - plecare din Bucuresti;
11.30 - sosire Polovragi;
11.30 - 13.00 - vizitare pestera Polovragi si / sau manastirea Polovragi;
13.00 - plecare de la Polovragi;
13.30 - sosire Pestera Muierii;
13.30 - 15.00 - vizitare pestera Muierii;
15.00 - plecare de la pestera Muierii;
16.00 - sosire la Muzeul Trovantilor din Costesti;
16.00 - 17.30 - vizitare Muzeul Trovantilor;
17.30 - plecare spre Bucuresti.

Toata lumea a fost extrem de punctuala si de ordonata, astfel ca la ora 07.00 eram deja la drum. "Plimbarea" cu autocarul pe autostrada nu a adus nimic spectaculos.
Prima oprire am facut la Polovragi. Pentru ca timpul trebuia bine dramuit, am vizitat prima data Manastirea Polovragi. Aceasta este o manăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, interesant monument arhitectonic din Ţara Românească de secol XVII. Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Olteţului, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Cand am vizitat-o noi (si acum cativa ani, dar si sambata ce tocmai a trecut)era in plin proces de renovare, asa ca nu prea am reusit sa facem fotografii care sa o arate in toata splendoarea ei.
Strabatem apoi Cheile Oltetului: peisajul este deosebit de frumos, copacii inverziti iar stancile muntoase pline de fel si fel de flori! Merita strabatute pe jos, asa ca lasati masinile in parcare, la manastire.
Intrarea in pestera se face din ora in ora, iar costul unui bilet este de 5 ron / adult si 2,5 ron / copil sau elev.
Pestera Polovragi se găseşte pe teritoriul comunei Polovragi, între localităţile Horezu şi Baia de Fier, judeţul Gorj.
Accesul la peşteră se face de la Mănăstirea Polovragi, pe un drum forestier de aproximativ 1 km. Intrarea în peşteră se află în Cheile Olteţului, deasupra râului ce desparte Munţii Căpăţâna de Munţii Parâng.
Peştera are o lungime (până în prezent cercetată) de 11 km. Traseul vizitabil pentru turişti este de aprox. 800 m. Acest traseu este iluminat, iar d-na Pantea, care ne-a fost si ghid, a avut muuuulta rabdare cu noi, fotografii. Aici exploratorul roman Cristian Lascu si-a desfasurata si isi desfasoara in continuare activitatea. Mai ales in reteaua de lacuri subterane, cu o lungime de aproximativ 700m si care se desfasoara dincolo de zona deschisa accesului turistilor.
De la Pestera Polovragi ne adunam cu totii inapoi in parcarea de la manastire, unde facem si fotografia de grup (va invit sa vizitati site-ul www.orasul.ro pentru mai multe imagini).
Cum deja depasisem timpul alocat vizitarii acestui obiectiv turistic, pornim in graba catre Pestera Muierilor.
Aici am ajuns destul de prost, pentru ca tocmai intrase un grup care sa viziteze pestera iar noi fiind atat de multi a trebui sa asteptam turul urmator. Numai bine sa dam frau liber imaginatiei, chiar la grilajul de la intrarea in pestera. Cum inautru este intuneric bezna, eu, Gabi, Roberto si Mihaela dam drumul imginatiei: cum ar fi ca, din bezna, sa vedem iesind un om al pesterilor, cu plete, imbracat in piei si un ditamai ciomagul in mana. Si de aici scenariile de filme horror incep sa curga. Pana la un moment dat cand Gabi sesizeaza ca suntem destul de ciudat priviti de cei din jur....
In fine, iata ca vine si randul nostru. Prima data intra ghidul, care deschide grilajul, ne lasa sa facem cativa pasi in bezna din pestera si apoi o rupe la fuga spre interior. Cum noi eram primii, ramane total blocati: ce-a fost asta?! Din spate eram impinsi tot mai spre interiorul pesterii pentru ca lumea vazuse grilajul dat la o parte si credea ca turul de vizitare a inceput. Impreuna cu Gabi si Roberto facem cativa pasi...dar cati, ca tavanul era tot mai jos, iar bezna tot mai groasa...Deja scenariile horror parca incep sa devina realitate.
Dupa cateva minute in care umorul spumos al lui Roberto ne face sa hohotim de ras in bezna, se aprind becurile. Ideea era in felul urmator: pentru a se proteja interiorul pesterii, becurile ce o iluminau nu erau aprinse toate odata, ci pe rand. Cand ultimul din grup ajungea la ghid, in fata, atunci abia se aprindeau luminile din fata si se stingeau cele din spate. Lucru destul de enervant pentru unii, pentru ca grupul de vizitatori era foarte mare si neomogen (copii, fotografi, turisti, invatatori, parinti, bunici), insa pentru noi a fost ocazie de amuzament copios!
Iar tavanul atat de jos al pesterii si faptul ca mergeam mai mult cocosati a dat din nou frau liber imaginatiei: deja ne asteptam sa vedem resturi ale rucsacilor foto atarnand de stalactite (in fine, am invatat ca stalactitele, cu "t" sunt cele care atatrna din tavanul care incepe tot cu litera "t"). Si ne amintim de excursia foto in Delta, de acum doi ani, cand, asezati pe marginea unui tractor, strabateam Padurea Letea.
Si cateva detalii "tehnice": Pestera Muierilor se află în comuna Baia de Fier, judeţul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.
Peştera are o lungime de aproximativ 3.600 de metri dispusă în 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaţia speologica împartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri inălţime se afla etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m, ajunge până la lungimea de 1. 228 de metri o reţea de diverticule foarte greu accesibilă.
De la Pestera Muierilor am pornit catre Muzeul Trovantilor de la Costesti. Soferul nostru nu prea stia unde este acest muzeu, eu si Cristi incercam sa-i explicam...dar cand a aflat ca vrem sa mergem "la pietre" a stiut imediat despre ce este vorba.
Redau mai jos cateva informatii regasite pe panourile de la intrarea in zona trovantilor, pentru ca nu prea stiu ce alte date as putea oferi. Este o rezervatie cu o suprafata de 1,10ha si este administrata de catre Asociatia Kogayon, organizatie neguvernamentala de protectie a mediului.
"Termenul de este specific literaturii geologice romane, si a fost introdus de Murgoci in lucrarea "Tertiarul din Oltenia" din anul 1907. Trovantii reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce ii contin iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare. In Miocenul superior aici era un bazin de sedimentare (o delta). Depozitul de nisip s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de rauri de pe continent. Odata cu aceste sedimente din apa se depun si produsi chimici in exces (carbonati). Apoi, peste primele nisipuri depuse se aseaza alte sedimente, nisipul fiind presat sub stiva de deasupra. Apa este eliminata prin golurile ramase intre particulele de nisip, iar acestea se taseaza. Daca in pachetul de nisipuri se acumuleaza o cantitate suficienta de solutie, prin cimentare, ia nastere o gresie. In cazul de fata, cantitate de solutie cu carbohidrati dizolvati a fost insuficienta si cimentarea s-a facut doar in jurul unor centre, genereaza aspectul concretionar."
Probabil datorita tutror acestor procese chimice si transformari geologice, trovantii mai sunt cunoscuti si sub denumirea de pietre care cresc. In rezervati veti acea ocazia sa vedeti cateva "evenimente" cat se poate de interesante din "viata" trovantilor: nasterea, naparlirea...
Cateva link-uri interesante:
http://www.descopera.ro/natura/3584190-trovantii-misterul-pietrelor-vii www.trovanti.ro
http://www.kogayon.ro/
In afara de explicatiile stiintifice, trovantii sunt de-a dreptul spectaculosi: ciudati si frumosi in acelasi timp, plini de bube...deci alergici, am conchis noi. Toata zona este frumoasa: culorile florilor de munte, primavaratice, se completeaza cu miros, de aromele de menta salbatica, cimbrisor si rasina.
Si inca ceva: nu luati trovanti acasa...nu veti avea timp sa-i vedeti cum cresc. Lasati-ii acolo unde le este locul si nu deranjati natura. Nu-i bine semnalizat, dar il vedeti din sosea, asa ca nu ratati o vizita la trovanti!

Multumiri in special Asociatiei Kogayon!


Va dorim vacante minunate!
Cristina si Cristin DUMITRU