"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

marți, 29 decembrie 2009

Anul Nou


Si vine inca un An Nou...si a trecut inca un An Vechi...Un sfarsit si un inceput pe care unii il privesc cu bucurie, cu speranta, altii dimpotriva, cu pesimism. Toata aceasta perioada a fost incarcata de simboluri, de datini si traditii. Profitand de ocazie, am incercat sa gasesc in diferite surse cat mai multe astfel de traditii: pentru ca ne plac, pentru ca le apreciem, pentru ca sunt simbol al poporului nostru.
Astfel ca acum am profitat de ocazie si am incercat sa le gasesc, astfel ca am ajuns sa parcurg paginile cartii scrise de etnolog Ion Ghinoiu, "Sarbatori si Obiceiuri Romanesti".

Cartea contine detalii foarte multe si foarte interesante, drept pentru care o recomand cu incredere oricui doreste sa descopere nu lucruri neaparat noi, ci doar uitate si neatinse, din traditia poporului nostru.

"Innoirea anului cuprindea ideea perfectiunii inceputurilor, a beatitudinii "varstei de aur", motiv pentru care oamenii tuturor timpurilor asteptau cu mare nerabdare sosirea noului an. Dar indepartarea de ziua care marca noul an calendaristic insemna si pierderea treptata a perfectiunii initiale; acumularea zilelor aducea imbatranire, degenerare si pierdere (M. Eliade). Timpul se naste anual, se maturizeaza in vremea coacerii recoltelor si apoi imbatraneste si moare, conditie esentiala pentru reinceperea unei noi perioade calendaristice. In unele legende populare, intre varsta timplui calendaristic (de la 01 ianuarie la 31 decembrie) si varsta sfintilor, exista o corespondenta usor sesizabila.
Astfel, sfintii calendarului popular sunt mai tineri sau mai batrani, dupa sansa avuta de acestia la impartirea sarbatorilor: Sanvasai, celebrat in prima zi a anului, este un tanar chefliu care sta calare pe butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezinta "zeul" dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderul sunt calare pe cai; Santilie (20 iulie) si Sanmedru (26 octombrie) sunt maturi, dupa ei urmand generatia sfintilor-mosi: Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) si Mos Craciun (25 decembrie).

La trecerea de la ciclul vechi (anul vechi) la ciclul nou (anul nou) se desfasura un spectacol ritual care urmarea, in esenta, un singur scop: renovarea simbolica a lumii.
Anul nou este creatia repetata dupa fiecare perioada de 365 sau 366 de zile. Teoretic, fiecare zi a anului-cerc putea sa devina zi de inceput a anului. Data celei mai importante sarbatori calendaristice nu era lasata insa la voia intamplarii: aceasta se hotara in functie de sosirea echinoctiilor si solstitiilor, de inceputul sau sfarsitul ciclului vegetal sau de reproductie a animalelor domestice si salbatice.

Ciclul mortii si renasterii era reprezentat in Bucovina printr-un ritual carnavalesc: 4 perechi de boi trageau un car frumos impodobit, in care se gaseau cele 12 luni reprezentate prin tot atatea persoane de varste diferite (luna ianuarie, anul nou, era reprezentata de un copil, iar luna decembrie, anul vechi, era reprezentata printr-un mosneag. "In urma carului, o trena carnavalesca alcatuita din copii, curiosi si gura-casca, insotesc carul care umbla prin sat, in noaptea de Anul Nou. Alaiul carnavalesc se opreste la unele case osptitaliere. Anul Vechi improvizeaza, in versuri sau in proza, un fel de dare de seama asupra activitatii comunitare a satului: succesele si insuccesele in munca campului, in viata culturala a tarii si chiar in viata internationala. Fiecare luna completeaza anaitic, la modul ironic sau satiric, lipsurile. Iar Anul Nou incheie colindul, promitand pentru viitor un an si mai bun" (Vulcanescu).

In aceasta perioada au loc jertfe ale divinitatii adorate, prin substitutie. La popoarele preistorice schimbarea anului si, uneori, a anotimpurilor, cerea sacrificii umane. Cu timpul, sacrificiile sangeroase au fost inlocuite cu sacrificiul animalelor (porc, miel, berbec), arborilor (stejar, brad) si plantelor cultivate (colacul, painea din faina de grau).
Taierea porcilor avea loc intr-o anumita zi, la Ignat (20 decembrie), si intr-un anumit moment al zilei. Lemnul dur al stejarului se folosea, impreuna cu un lemn de esenta moale, la aprinderea Focului Viu, iar butucul de stejar (zeul mort) ardea (rit funerar de incinerare) pe vatra la Craciun (moartea si renasterea sezoniera a divinitatii solare). Colacul substituie omul sau divinitatea careia i-a ost menit. El este o pereche a sufletului fara de care acesta nu se poate integra in existenta (colacii la nasterea copilului, in primul rand colacul moasei), preexistenta (colacii de nunta, in special colacul miresei), si postexistenta (colacii la inmormantare, la 40 de zile si la 7 ani dupa inmormantare).

Credinta ca la Sarbatorile de Iarna mortii reveneau simbolic printre cei vii tine de modul de gandire al omului preistoric: inaintea nasterii anului se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, iar timpul si spatiul se degradeaza pana la starea primitiva de haos. La sfarsitul unui ciclu si inceputul altui ciclu calendaristic, aveau loc ritualuri care urmareau, in esenta, un singur scop: renovarea simbolica a lumii. La sarbatorile de Anul Nou se presupunea ca spiritele mortilor erau prezente pe pamant. Prin aparitia lor lumea era regenerata si sanctificata (M. Eliade). Mortii erau asteptati in zua de ajun, deci la inceputul ciclului sarbatorilor de iarna, si aveau sa plece la lacasele lor incepand cu miezul noptii de Anul Nou pana la Boboteaza.

La solstitiul de iarna Soarele pare slabit (ziua cea mai mica din intreg anul), dar optimismul, bucuria si entuziasmul oamenilor se dezlantuiau intrucat din aceasta zi astrul incepea sa-si recastige puterile pierdute, dovedindu-si astfel invincibilitatea. Focurile solstitiale pot fi considerate incercari ale oamenilor de a ajuta Soarele: sa-l mentina la aceeasi inaltime pe bolta la solstitiul de vara si sa-l sprijine la urcusul sau pe cer la solstitiul de iarna. Nimic mai logic pentru mentalitatea arhaica decat aprinderea focurilor in momentele cand caldura si lumina marelui astru incepeau sa scada sau sa creasca. Aprinderea focurilor la solstitii, echinoctii si la marile schimbari ale anotimpurilor (iarna-vara la Sangeorz, vara-iarna la Sanmedru) sunt probe sigure ca stramosii nostri efectuau observatii astronomice pentru ca sa-si fixeze, in raport cu astrii, principalele sarbatori.

Excesele din noaptea de Revelion sunt supravietuiri ale unor stravechi ospete rituale. Practicile orgiastice experimentau, probabil, starea primordiala nesupusa normelor si constrangerilor sociale. Dupa M. Eliade abandonarea normelor ar mima "dobandirea conditiei semintelor care se descompun in pamant parasindu-si forma pentru a da nastere unei plante noi".

Colindatul nu este specific numai Sarbatorilor de Iarna. Este un ceremonial complex, organizat de o ceata anume constituita, care transmite prin texte cantate sau strigate, numite colinde, si, uneori, prin masti, recuzita, dansru, acte si gesturi rituale, formule magice, vestea mortii si renasterii divinitatii adorate, urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in Noul An.

In concordanta deplina cu degenerarea timpului apar in ritualul de Anul Nou, in special in ajun, mascatii si jocurile cu masti. Desi fiecare tip de masca avea un rol si o semnificatie proprie, s-a emis opinia conform careia ele reprezentau spiritele mosilor si stramosilor ce transmiteau, prin tot ceea ce se facea (jocuri, dialog, gestica), principiul fertilitatii in noul an. Jocurile cu masti de Anul Nou nu sunt intotdeauna legate de mosi si stramosi, ci si de un fel de refulare a tensiunilor sufletesti ascunse in timpul anului.

In momentul trecerii de la Anul Vechi la Anul Nou aparea nevoia de a memora ceea ce s-a petrecut in perioada de timp care se incheia, pentru ca toti membrii obstii sa paseasca pragul cu ganduri bune si dorinta de a depasi neimplinirile. Statistica faptelor bune si a celor rele este tinuta in timpul anului de feciorii satului si comunicata in imprejurarea numita de etnografi: "strigatul peste sat".

Sistemul felicitarilor, al urarilor intru multi ani, fericire, sanatate, belsgu, atat de frecvent in zilele ciclului sarbatorilor de Anul Nou se incadreaza in marea categorie a actelor de propitiere (de divinatie, de profilaxie). Desi romanii ne-au lasat, conform documentelor lingvistice, datina colindatului, diferenta dintre acest obicei asa cum se prezinta el astazi in sud-estul Europei, si cel roman, a devenit extrem de mare. Sunt suficiente argumente care sustin ipoteza ca romanii aveau un colindat foarte simplu, de fapt o urare directa, asa cum s-a pastrat la noi in finalul colindelor. Exista argumente etnologice conform carora urarea directa era considerata initial o vraja: transmiterea sanatatii, prosperitatii, fericirii, prin puterea si magia cuvantului.

Actele de profilaxie concentrate concentrate in ciclul Sarbatorilor de Iarna si la alte sarbatori de peste an cuprindeau un intreg arsenal de practici arhaice: luminatii, trecerea vitelor prin foc, sarirea peste foc, fumegatii, arderea rasinei, producerea zgomotelor cu ajutorul bicelor, tobelor, strigatelor.

In nici un alt moment al anului nu se efectuau atatea farmece si descantece ca in perioada Sarbatorilor de Iarna, mai cu seama in cele trei nopti de priveghi care prefatau Craciunul, Anul Nou si Boboteaza. Noul an in care se intra era un timp necunoscut ce putea aduce bucurii sau nenorociri. Pentru a-l descifra se dadeau sensuri pozitive sau negative comportamentului animalelor si pasarilor, felului cum arde focul in vatra si se inalta fumul, viselor.

Nelipsite din riologia Anului Nou erau actele rituale prin care se afla daca ogoarele si vitele vor da rod, daca timpul va fi ploios sau secetos, calduros sau friguros, daca va fi pace sau razboi. In noaptea de Anul Nou, uneori la Craciun sau Boboteaza, se intocmeau calendarele meteorologice.

Jocurile de noroc practicate in noaptea de Anul Nou au avut intial o incarcatura magica, intrucat participantii interpretau sansa sau nesansa ce le vor avea in noul an.

In noptile ciclului Sarbatorilor de Iarna batranii incercau sa descifreze tainele cerului si sa gaseasca in miscarea astrelor sensuri pentru activitatile cotidiene. Credinta ca in noptile sarbatorilor mari, de renovare a timpului calendaristic, se deschide cerul, moment favorabil cand oamenii puteau cere sa li se mplineasca diferite dorinte pentru noul an, a fost consemnata in toate regiunile tarii.

Revelionul nu este altceva decat un ritual funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul, si a timpului calendaristic cu care se confunda, in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Timpul oiectiv, care curge spre infinit, liniar si fara intoarcere, este OPRIT dupa 365 de zile, si intors, precum ceasornicul, de la inceput. Intoarcerea simbolica a timpului in noaptea de Revelion a fost asimilata cu moartea divinitatii adorate, iar reluarea numaratorii zilelor cu nasterea acesteia. Are loc si fenomenul astronomic spectaculos al solstitiului de iarna cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si sa creasca putin cate putin, cu cat sare cocosul de pe pragul casei sau cu cat se misca puiul in gaoacea oului.
Prin infinite obiceiuri si credinte se exprima, la inceput, teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul."

luni, 28 decembrie 2009

Obiceiuri de Anul Nou: Sorcova, Plugusorul si altele


De Sfantul Andrei (30 noiembrie) am pus si noi la incoltit grau intr-o farfurioara, l-am tinut la caldura si lumina, l-am udat, asa ca a crescut mare si frumos. Se spune ca trebuie sa-l pui pe masa de Anul Nou si sa fie tinut in continuare in casa pana la Sfantul Ion.
Dupa lungimea firelor de grau incoltit se va sti norocul anului viitor: graul nostru este verde si inalt, asa ca ar trebui sa vem un an imbelsugat...eh, ramane de vazut, insa datinile si traditiile sunt cele care ne imbogatesc viata. Astfel ca am cautat si am gasit cateva traditii si obiceiuri de Anul Nou, pe care le reproduc mai jos. Dintre ele cele mai dragi imi sunt "Sorcova" (pentru ca atunci cand eram mica nu trecea an fara sa nu primesc o sorcova noua, cu miros de hartie creponata si staniol, cumparata dimineata din piata de tataie pentru a colinda cu ea pe la rude si vecini) si "Plugusorul" (ale carui versuri nu am reusit sa le invat niciodata pe de rost).

Jocul cu masti
In aceste zile, tinerii colindatori din intreaga tara pun la punct repertoriul jocurilor de masti. Dansul Ursului are la origine un joc din vremea dacilor. Conducatorul jocului, un Ursar, ii dirijeaza pe participantii la ritual sa joace dupa ritmul tobelor. Dansul Ursului simbolizeaza trecerea anotimpurilor de la moartea naturii la invierea ei, adica o vegetatie bogata in roade. Acum se pre-gateste costumatia calutilor, ce vor dansa in Ajunul Anului Nou - in Muntenia, Moldova si Nordul Dobrogei. Ceata de feciori care participa la joc poarta masti. Capul si gatul calutului, de obicei sunt sculptate in lemn si apoi se acopera cu basmale colorate in degradeuri de rosu sau in negru; indiferent de nuanta, aceste panze colorate ce acopera capul calutului sunt impodobite cu margele, beteala, panglici si ciucuri de matase si lana.

Semnificatia pomilor
In traditia populara se spune ca fiecare dintre noi are un copac frate. Poate fi vorba de un copac sadit in propria gradina, intr-un parc sau intr-o padurice. In cel mai rau caz, ne alegem un pom pe care-l ingrijim. Dar acesti copaci au anumite sem-nificatii: marul semnifica rivalitatile; castanul - teama de neprevazut; liliacul - iubire adevarata; bradul - lupta cu suferinta; alunul - sinceritate; maslinul - reconciliere; piersicul - obstacole ce pot fi invinse; parul - cooperare; visinul - indemn la initiative.

Alegerea cadourilor cu noroc
Tot in aceste zile pregatim darurile pentru cei dragi. Acestea vor fi alese din categoria celor care poarta noroc: un tablou cu rama, o bijuterie din aur, argint sau arama, un lampadar cu cel putin 3 brate, un sal din matase, un instrument muzical.

Paharul de Aur si buchetul de busuioc
In aceste zile, pana in Ajunul Anului Nou in Muntenia, Dobrogea, Ardeal se pregateste "Paharul de aur". Acesta se spala si se stropeste cu aghiasma. Este paharul care se transmite din generatie in generatie. Din el se bea in noaptea de Anul Nou, la botezuri si cununii in acea familie. In Transilvania, de exemplu, paharul poarta inscriptii pe care cel mai varstnic stie sa le descifreze. Se pregateste, fireste, si buchetul de busuioc. Firele luate de la diferite biserici sunt adunate intr-un buchet impodobit cu matase rosie. Acesta se asaza in mijlocul mesei, langa vasul cu grau, sadit la Sf. Andrei.
Se pastreaza in acelasi loc, pana dupa Boboteaza, cu convingerea ca se va mentine buna intelegere in familie. Apoi buchetul va fi pus la icoana.
Daca in familia respectiva exista fete de maritat, in buchetul de busuioc se prind 7 fire de beteala pentru ca norocul sa nu fuga de la viitoarea mireasa.

Printre cele mai indragite datini de Anul Nou, Plugusorul reprezinta urarea - emblema a romanilor. In functie de zona geografica, acest colind ce poarta denumiri diferite - Buhai (in Moldova), Urat (in Muntenia) si Plugul Mare (in Ardeal) - invoca prosperitate pentru gospodaria celui care-i primeste pe colindatori. Primii care organizeaza cetele de colindatori sunt copiii. Dupa ce se intuneca, pornesc sa-si colinde rudele, vecinii, prietenii si persoanele publice din comunitatea respectiva cetele de colindatori alcatuite din tineri si persoane mature.

- Un obicei ce invoca norocul in diferite zone din tara se practica si astazi. Este vorba de imprastierea spicelor si a boabelor de grau, sfintite, prin casa in Ajunul Anului Nou. Dupa miezul noptii, graul si spicele de grau se aduna si se stropesc cu agheasma. Acestea trebuie pastrate pe masa, intr-un vas, pana la anul viitor, cand se dau la vite si ritualul se reinnoieste.

- In Ajunul Anului Nou, tinerele care vor sa-si cunoasca destinul rostesc un descantec de Sanvasii la stele. Tanara curioasa sa cheme ursitul iese in curtea casei, se uita la stele si o alege pe cea mai stralucitoare, spunand descantecul:
"Sfanta stea
Te multumeste cu sfintele matanii
Cu puterea de la Dumnezeu
Sa-mi arati ursitul meu.
Cu lumina ta
Sa-mi luminezi inima
Sa-mi trimiti ursitul
Adevaratul, ursitul meu
Cel dat de Dumnezeu
Sa vina la mine
In anul ce vine".

- In familiile cu bolnavi incurabili, in Muntenia se practica ghicitul in linguri, pentru a afla daca moare cineva din familie in anul ce vine. Se pun pe o tava atatea linguri cate persoane sunt in acel camin. Fiecare lingura ce poarta numele unei persoane din casa se asaza pe o tava, la o distanta apreciabila. Intentia este ca, daca aluneca o lingura, sa nu le influenteze pe celelalte. In mod firesc, se rastoarna lingura celui care moare in acel an. Daca nu cade nici o lingura, atunci, spre bucuria familiei, stapana casei pregateste un dejun bogat. Din meniu nu trebuie sa lipseasca strugurii, branza si mierea.

- Pe 1 ianuarie se sarbatoreste nasterea unui An Nou; de aceea, incarcatura magica a zilei influenteaza initiativele noastre: in general, cum se desfasoara intamplarile in primele zile din an, asa se vor derula tot anul. De aceea, in zonele de campie, agricultorii tin in brate cateva clipe acele unelte folosite, frecvent, tot anul; albinarii isi viziteaza stupii, iar crescatorii de animale trec pe la grajduri sa-si vada animalele. Sunt si zone geografice din Oltenia, Arges si Ardeal unde toate bunurile din gospodarie - inclusiv stupii, grajdurile si gradinile - se stropesc cu agheasma pentru a avea pace, sanatate si spor in gospodarie.

- Pentru sporul laptelui, in Tara Oasului, dar si in Muntenia exista o datina, practicata cu succes de secole. In focul aprins la vatra stanii se pun patru potcoave. Dupa ce acestea se inrosesc, oile se mulg deasupra lor. Astfel, datorita rolului magic al fierului, oile care nu dau lapte se vindeca de "betesug".

- In fata caselor din Ardeal se pune un vas mare, plin cu grau. Dupa ce colindatorii au trecut peste vas, vor proceda la fel si gazdele. In final, acel grau se da la pasari si la animale pentru ca toti cei care au pasit peste grau sa aiba spor, ca si colindatorii.

- De Anul Nou se face colacul cel voinic in zonele de campie. Acesta este ornat foarte frumos si se tine pe masa pana in a treia zi de sarbatoare.

- In noaptea de Anul Nou, la miezul noptii, fetele de maritat isi pun pe cap o panza alba, noua si deasupra pun colacul. In acest timp, ele se asaza pe taietorul de lemne, atente sa auda un zgomot. Din directia din care vine primul zgomot de acolo va veni si ursitul.

- Este bine ca de Anul Nou sa fim inconjurati de prieteni, sa ne facem impreuna planuri si sa ne veselim. Nu pot lipsi urarile de bine, facute de cei care vin cu sorcovitul. De fapt, Sorcova ilustreaza tocmai urarile de sanatate, noroc si prosperitate! De Anul Nou sunt sarbatoriti cei care poarta numele de Vasile.
www.crestinortodox.ro


SORCOVA:
Apartinand obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seama bucuria copiilor. Acestia poarta o crenguta inmugurita de copac sau o sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata.
Numele de sorcova vine de la cuvantul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta odinioara dintr-un arbore.
Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, sorcova joaca intrucatva rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete celui vizat. Textul urarii, care aminteste de o vraja, nu face decat sa intareasca efectul miscarii sorcovei.
In vechime se colinda cu o mladita inmugurita de mar. Ea se punea in apa in noaptea Sfantului Andrei si pana in ziua de Sfantul Vasile, era inflorita (aici am sa fc o paranteza, pentru ca si eu mi-am pus la inmugurit, intr-un borcan cu apa, cateva crengute de visin; in anii trecuti mugurii erau deja plezniti pe vremea asta, iar cateva frunzulite si floricele firave aminteau de primavara ce va sa vie; anul asta au fost mai lenese insa).
Asa ne explicam si de ce in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Astazi sorcova este confectionata dintr-un bat, in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Materialele utilizate sunt:

- o bagheta de aproximativ 30-40 de cm;
- beteala;
- panglica colorata;
- hartie creponata;
- sarma subtire;
- ata colorata;
- folie de staniol

Bacheta se infasoara in sarma, apoi pe cadrul creat se prind alte bucati de sarma, modelate in tulpini. Fiecare sarma este infasura in beteala de pom argintie. Hartia creponata se impatureste la intamplare, in incercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 - 3 flori, in diverse culori, legate direct cu sarma. Dupa ce au fost realizate, sunt fixate pe bat.

Textul Sorcovei variaza usor in functie de regiune. Iata cateva forme:

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!

sau:

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâaniţi,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca viţa de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oţelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroşi
Copii sănătoşi
Câte cuie sunt pe casă
Atâţia galbeni pe masă.
La anul şi la mulţi ani!
Să trăiţi să ne daţi bani.

sau:

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

sau:

Sa traiti, sa traiti,
Intru multi ani fericiti
Si ca pomii sa-nfloriti
Si ca ei sa-mbatraniti
Si ca toamna cea bogata;
Fie casa-ndestulata.
Tot cu mesele intinse,
Cu facliile aprinse,
Sa petreceti impreuna,
Pana-n veci cu voie buna.

sau:

Sorcova
Vesela,
Sa traiti
Sa-mbatraniti,
Ca un mar,
Ca un par,
Ca un fir
De trandafir.
Cate pietricele
Atatea mielusele;
Cati bolovani
Atatia carlani;
Cate cuie sunt pe casa,
Atatia galbeni pe masa.

sau:

Cata sindrila pe casa,
Atatia galbeni pe masa;
Cat grau in ogor,
Atatea vite-n obor;
Cate paie-n batatura,
Atatia copii in patura;
Cat par intr-un cojoc,
Atatia copii la foc;
Cata frunza pe umbrar,
Atatia bani in buzunar!

sau:

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraaniti,
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii;
Ca vita de vie
La Sfanta Marie
Tare ca piatra,
Iute ca sageata
Tare ca fierul
Iute ca otelul.
Vacile laptoase,
Oile lanoase,
Porcii unsurosi
Copii sanatosi
Cate cuie sunt pe casa
Atatia galbeni pe masa.
La anul si la multi ani!
Sa traiti sa ne dati bani.




PLUGUSORUL
Plugusorul este un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.

Unii cercetatori leaga obiceiul de inceputul primaverii, cand se sarbatorea, mai demult, Anul Nou. Odata cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, pentru care se multumea.

Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou. In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. Dar in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.

In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta prin Bucovina ("Sanatate! Anul Nou!"), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei: "Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!".
Dr. Iuliana Bancescu


Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascuttati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.

Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,

Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,

Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
Isi umplu cu aur mana.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a intors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.

Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!

Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
In capul pamantului,
In bataia vantului.

Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.

Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!

In camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;

Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si... gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,

Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pierdut astazi caracterul de incantatie magica. Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit.

Plugusor cantat

Buna seara, c-a-nserat,
Noi cu plugul ne-am luat,
Pe la case, ca si an,
Cum a zis badea Traian.
La multi ani cu sanatate
Sa va dea Domnul de toate.
La multi ani sa traiti
Sa va gasim fericiti.
Haisa, cea, hais....hais.

Nu venim cu vreun gand rau,
Ci v-aducem pe Dumnezeu.
Noul An sa vi-l vestim,
Azi cand cel vechi il sfarsim
Zile bune sa va dea
Dumnezeu din mila sa!
Haisa...cea. Haisa...hais!

Noul An care-a venit
Nu stim daca-i fericit,
Dar prin anii ce-au trecut,
Tot mai batrani v-ati facut
Maine, poate cine stie,
Vor fi toti in vesnicie!
Multi ani sa traiti!
Multi ani fericiti!

Cat de grele suferinti
V-au lovit pe voi, parinti,
Dar pe toate le-ati rabdat,
Domnul sfant v-a ajutat;
Ne-ati crescut plugari de neam,
Ca sa va urmam la geam
Hais... cea. Hais...hais.

Voi va duceti dragi parinti,
Cu anii de suferinti;
Noi ramanem dupa voi,
Langa plug si langa boi,
Sa va pomenim oricand,
Cat voi trai pe pamant!
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!

Nu mai este inca alta
Noapte sfanta ca aceasta.
Noi uram pentru colaci,
Nu inghebam pentru pitaci,
Ci pastram obiceiuri bune,
De pe vremurile strabune
Hais... cea. Hais...hais.

Am venit ca fiecare,
Sa va facem o urare:
O urare din strabuni,
Caci ei au fost oameni buni
Si-au pastrat cu-nsufletire
Obiceiuri de iubire.
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!

Plugurelul mititel,
Cu rotitele de fier,
Trag baietii vartos, la el
Plugurel cu sase boi:
Cei dinainte,
Cu coarnele frante.
Cei de la mijloc
Cu stele de busuioc,
Cei de la roata,
Cu coarnele-n volta!
Hais... cea. Hais...hais.

De urat, am mai urat,
Dara ni-i c-om insera,
Pe la curtile nevoastre;
Departe de casele noastre;
Ca suntem infrigurati
Si cu daruri incarcati
Hais... cea. Hais...hais.

Noi suntem de prin Bacau,
De pe muntele Ceahlau,
Unde brazii ne-amintesc,
Obiceiul crestinesc
Si e vremea, dragi parinti
Sa va lasam fericiti,
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!

Busuioc verde pe masa,
Ramai gazda sanatoasa
Anul Nou ce-ati asteptat
Sa va fie imbelsugat,
Tot cu grau si cu porumb,
Daruit de Domnul Sfant.
Haisa... cea.Hais...hais.

Busuioc verde pe jos,
Ramaneti toti sanatosi.
Casa sa va fie plina,
De a cerului lumina,
Ziua Sfantului Vasile,
Sa va fie tot spre bine...
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!

sâmbătă, 19 decembrie 2009

30 de ani de la inaugurarea Metroului Bucuresti: 19 decembrie 1979

Dragi prieteni,

redau mai jos o invitatie primita de la d-nul Mihaita ENACHE, ce se ocupa cu multa pasiune de site-ul http://metroubucuresti.webs.com/


"Va mai amintiti cum arata metroul in urma cu 30 de ani? Ei bine in urma cu 30 de ani, pe 19 decembrie 1979, in statia Unirii "tovarasul Nicolae Ceausescu” a taiat panglica tricolora a primului tronson de metrou, marcand astfel inaugurarea oficiala a Metroului Bucurestean. Pentru a va readuce in memorie acest eveniment, “pagina ne-oficiala a Metroului Bucurestean” – www.metroubucuresti.webs.com a deschis o mic album foto, intitulat "Ceausescu la Metrou"
( link: http://metroubucuresti.webs.com/apps/photos/album?albumid=7623309 ), unde puteti sa gasiti cateva fotografii infatisand pe "cel mai iubit fiu al poporului" in timpul inaugurarii diferitelor tronsoane de metrou.

Navigare placuta!
metroubucuresti
http://metroubucuresti.webs.com/"

vineri, 18 decembrie 2009

"DEGEABA....?!" Concert Tudor GHEORGHE


Vineri, 18 Decembrie 2009, si Marti, 22 Decembrie 2009, ora 19:00 la Sala Palatului Bucuresti, va avea loc “Un concert ca si Romania, cu disperare, cu frustrare, dar si cu iertare si speranta." Tudor Gheorghe

Vor participa 74 de instrumentisti, 60 de coristi alaturi de o trupa rock si vor evolua sub bagheta orchestratorului si dirijorului Marius Hristescu, intr-o reprezentatie originala.

Inca un concert pe care nu-l puteam rata: asta-seara vom fi in sala. Avand in vedere diversitatea stilurilor abordate de cei ce-l vor acompania, sigur va fi un eveniment memorabil.

Concert de Craciun sustinut de MADRIGAL

Saptamana trecuta, in 12-13 decembrie, am ratat colindatorii de la Muzeul Satului, in traditionalul concert de colinde Florile Dalbe.

Am incercat sa gasim alte concerte de colinde in Bucuresti, si pe langa invitatia primita de la Medieval Praxis (Concert de Colinde la Biserica Luterana din Bucuresti) am descoperit cu bucurie si concerte sustinute de celebrul cor Madrigal.

- Corul National de Camera “Madrigal” - fondat si condus de maestrul Marin Constantin va ofera luni 21 decembrie 2009 de la orele 18.00 un Concert de colinde romanesti si universale la Biserica Sf. Elefterie din Bucuresti. Solisti : Veronica Stoica, Florian Costea si Denis Maxim. Concertul va fi dirijat de Emanuel Pecingina -doctorand al U.N.M.B.

- Corul National de Camera “Madrigal” concerteaza si marti 22 decembrie 2009 de la orele 19.30 la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti. In program Colinde romanesti si universale. Solisti : Veronica Stoica, Florian Costea si Denis Maxim. Concertul va fi dirijat de Bogdan Stefan Andronache - doctorand U.N.M.B.

Detalii si pe http://www.madrigal.ro

Noi vom merge la concertul de marti; in plus, vom avea astfel ocazia sa vedem si interiorul Catedralei Sf. Iosif din Bucuresti (vom reveni cu fotografii, daca vom reusi sa tragem cateva cadre).

Concert de Craciun la Biserica Luterana



Dragi prieteni,

Avem bucuria sa va invitam la concertul traditional de Craciun organizat de Biserica Luterana din Bucuresti.

Concertul va avea loc duminica, 20 Decembrie 2009, ora 18, la Biserica Luterana, strada Luterana nr. 2. Intrarea este libera.

Concertul va fi sustinut de formatia de muzica veche L’Entretien des Muses si de corul Martin Luther. In program se regasesc piese traditionale de Craciun, dar si lucrari ale barocului francez. Printre compozitori se numara: Dietrich Buxtehude, Louis-Nicolas Clerambault, J. S. Bach, Claude Balbastre.

Interpreteaza:
Daniela Caraman – soprana
Raluca Enea – soprana
Irina Nastase – clavecin
Maria Petrescu – oboi baroc
Eugen-Bogdan Popa – violoncel baroc

Invitatia vine din partea Medieval Praxis

miercuri, 16 decembrie 2009

Decembre, de George Bacovia


Te uitã cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mânã fotoliul spre sobã,
La horn sã ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sã le-nvãt simfonia.

Mai spune s-aducã si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape,
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ningã... zãpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casã mi-s sfinte,
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.

E ziuã si ce întuneric...
Mai spune s-aducã si lampa
Te uitã, zãpada-i cât gardul,
Si-a prins promoroacã si clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...
Potop e-napoi si nainte,
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.


Nicu Alifantis - Decembre
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 10 decembrie 2009

Expozitie foto “Iconostase din biserici ortodoxe bucurestene”


Dragi prieteni,
Va asteptam in statia de metrou Dristor 1 la expozitia foto “Iconostase din biserici ortodoxe bucurestene” deschisa in perioada 16 decembrie 2009 - 04 ianuarie 2010.

In cazul in care nu puteti ajunge la vernisaj, va invitam sa vizitati galeria foto on-line:
http://www.orasul.ro/expozitii/2009expo/09altare/ico09/index.html

sau accesati site-ul http://www.orasul.ro/ sectiunea "Expozitii foto".

Impreuna cu ceilalti membri ai Asociatiei “Bucurestiul meu drag”, avem bucuria de a va dezvalui bogatia spirituala a ortodoxiei romanesti prin 50 de fotografii cu iconostase din biserici ortodoxe bucurestene realizate de 50 dintre membrii asociatiei.


Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 16 decembrie 2009, orele 18.00, in statia de metrou Dristor 1.


Curatorul expozitiei: Andrei Birsan
Fonta Kogaion, folosita la denumirea bisericii, este realizata de Florin Florea -
http://florinf.wordpress.com/

Psalmii sunt alesi de profesor de religie Iuliana Ciobu

Parteneri:
- Metrorex http://www.metrorex.ro/

- fotohobby shop - magazinul tau foto, http://www.fotohobbyshop.ro/

- Tiparirea fotografiilor expuse este asigurata de catre Media Tech Services SRL, http://www.media-tech.ro/


Partener media: Radio Romania International http://www.rri.ro/


Va asteptam la Dristor 1!
Cristina si Cristin DUMITRU

miercuri, 2 decembrie 2009

Balada celui bolnav de vis

de Mircea Cruceanu

Sunt bolnav de imagini, o mama,
si-s numai lumina si-s tot numai rana!

Sunt bolnav de miresme salbatice, crude
de ferigi, de jnepeni, de stancile nude.
Sunt bolnav de izvoare, de poieni si de ciute,
de doinele planse pe vers si laute.

Ma-nabus de vise, de brazi si zapada,
vreau spatiu si chiot, vreau cer si balada!
Cand altii, ca lemnul, dorm somnul lor vid
prin codru-amintirii eu calea-mi deschid.

Cu Dragos si Molda cobor prin paduri,
descalec cu Tara, gonind aprigi bouri.
Cu Stefan la lupta, pornesc impreuna,
rapun varcolacii valhovnici sub luna.

Tin sfat cu haiducii-n padurea valceana,
domnite si zane mi-adorm langa geana.
Mi-e inima arsa de cald curcubeu
si roua din doine imi cere mereu.

Cu-aprinse dorinte si dragoste-amara
astept soarele-nalt sa coboare pe Tara.
Si-mi scapara visul - izbit amanar-
de sufletul greu de steme si jar.

Pe fruntea mea arsa, asterne zapada,
din piept scoate-mi inima si pune balada.

Sunt bolnav de atatea imagini, o mama,
si-s numai lumina, si-s tot numai rana!

marți, 1 decembrie 2009

Parada Militara de 1 Decembrie




Vremea nu prea a tinut cu noi, a fost ceata, cauza din care nu a mai avut loc si parada aviatiei. A fost vremea la indigo de anul trecut: parca totul a fost in reluare!
Dar chiar si asa, lume a fost destula, fotografii s-a facut (destul de bune, dupa parerea noastra) si partea buna a fost ca am reusit sa urcam pe Casa Presei Libere. Desi inca nu se ridicase ceata cand am urcat noi, a fost o experienta interesanta.
N-am mai ajuns la fasolea cu carnati si tuica fiarta oferite de catre Primaria Bucuresti.
Pentru a doua oara dupa 1950, la parada de 1 Decembrie a participat o unitate din cadrul Detasamentului de Cavalerie al Jandarmeriei Bucuresti. In fruntea celor 35 de cupluri cai-calareti se afla plutonier Laura Epuras si "partenera" ei in varsta de 14 ani, iapa Dalila. Noi am aflat ca iapa avea 17 - 18 ani, dar presa zice altceva...in fine, conteaza prea putin, calul este absolut superb! Rezultatul plimbarii noastre il puteti vedea la:
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/ParadaDe1Decembrie#

Romania a devenit stat unitar in urma cu 90 de ani. Atunci, la Alba Iulia, peste 100.000 de romani au venit si au strigat din toata inima:" Noi vrem sa ne unim cu tara".
Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, la 1 Decembrie 1918, a insemnat nasterea statului roman, care mai includea provinciile Basarabia si Bucovina, unite cu patria-mama in acelasi an.
Transilvania: "Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentatii lor indreptatiti la Alba Iulia, in ziua de 1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania".
Basarabia: "In numele poporului Basarabiei, Sfatul tarii declara (…) in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania".
Bucovina: "…de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina a facut parte din Moldova (…). A sosit ceasul ca Tarile Romane dintre Nistru si Tisa sa formeze un stat unitar(…), hotaram unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei in vechile ei hotare cu Regatul Romaniei.

Imnul national al Romaniei.
Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu (1816-1863), scris in vremea Revolutiei de la 1848, a devenit, in anul 1990, imnul national al Romaniei, "Desteapta-te romane!". Muzica imnului este atribuita in mod eronat, fie lui Anton Pann, fie lui George Ucenescu. De fapt, melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.

Povestea tricolorului.
Drapelul Romaniei este un tricolor in albastru, galben si rosu, avand culorile dispuse in benzi verticale, de dimensiuni egale. Primul steag romanesc cu tricolor a fost acela al Adunarii Norodului de la 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Ca drapel national, tricolorul se impune in 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar in varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor Romaniei din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sa aiba culorile asezate vertical, in ordinea albastru alaturi de hampa, galben la mijloc si rosu la margine. Tricolorul, astfel insituit, avea sa triumfe la 9 Mai 1877, cand Parlamentul Romaniei, intr-un glas cu intreaga natiune, a proclamat independenta noastra de stat.

Arcul de Triumf
În 1921-1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe şoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcţiei a fost turnat în beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată încheiate serbările încoronării (octombrie 1922) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.
De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasă", situaţia deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenţia opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, aşa cum ceruseră unele personalităţi, ci înlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Ruschita. De data aceasta, autorul, acelaşi Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce priveşte finisajul exterior, cerând artiştilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiştii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu, toţi nume cunoscute în perioada interbelică.
Populaţia, şi cu precădere numeroasele asociaţii şi societăţi ale foştilor combatanţi din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripţiilor lansate în cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Naţionale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, pentru ca la 1 decembrie în acelaşi an, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, să aibă loc ceremonia inaugurării. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale regina Maria, a prinţului moştenitor Mihai, a membrilor guvernului României şi a numeroşi invitaţi de onoare din ţară şi din străinătate.

Multumim pentru rabdarea cu care probabil ati citit randurile de mai sus, si pentru ca ati vazut si albumul nostru cu fotografii!
Cristina si Cristin DUMITRU