"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

miercuri, 29 iulie 2009

In vizita la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucuresti


Aproape la mijlocul verii, impreuna cu membrii Asociatiei Bucurestiul meu drag!, am participat la o excursie foto ce a avut ca punct terminus Observatorul Astronomic.
Cateva fotografii gasiti aici:
Am fost bine primiti de catre echipa alcatuita din Adrian Sonka si Mihai Dascalu.
Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" este singurul observator public al municipiului Bucuresti. A fost construit în jurul anului 1910, când de fapt casa amiralului Vasile Urseanu a fost reamenajată pentru a găzdui instrumentele astronomice.
Cum terasa in aer liber de pe acoperisul Observatorului s-a umplut in cateva minute cu participantii la excursia foto, am intrat sa vizitam intai cupola astronomica si luneta Zeiss.
Luneta a apartinut lui Vasile Urseanu, iar in prezent totul este neschimbat, asa cum a fost construit pe vremea amiralului. Luneta ecuatoriala Zeiss a fost instalata in 1910, cand s-a construit Observatorul, si era folosita de insusi Vasile Urseanu.
Luneta este functionala, dar este folosita doar cu ocazia unor evenimente deosebite, cum ar fi eclipsele totale de Luna sau de Soare. Cupola este foarte veche si functioneaza manual, de aceea este foarte greu de deschis pentru a face de acolo observatii mai dese.
În fiecare seară cu cer senin, observatorul este deschis publicului care poate vedea Luna, planetele şi alte obiecte cereşti mai luminoase. Evenimentele ce au loc pe cer ne-au fost prezentate cu foarte mult umor de catre d-l Sonka. Cum ar fi si cea mai spectaculoasa eclipsa de soare: pe 22 iulie 2009, Anul International al Astronomiei a fost marcat de cea mai spectaculoasa eclipsa totala de Soare care a avut loc in ultimii zeci de ani. A avut o durata de aproximativ 6 minute in punctul maxim si cel mai bine s-a vazut din China; asa ca cei care au avut drum catre Shanghai cu o saptamana mai devreme vizitei noastre la Observatorul Astronomic au avut ocazia sa o vada.
Pe 15 ianuarie 2010 va fi vizibila o eclipsa partiala de Soare, atunci cand Luna va acoperi putin Soarele (10%). In ianuarie 2011 insa, Luna va acoperi 75% din Soare, aceasta eclipsa fiind, de asemenea, vizibila din Romania.
Pana la urmatoarea eclipsa totala de Soare care va putea fi vazuta de la noi, mai este de asteptat: 3 septembrie 2081.
Inainte de a ciocni cupa de sampanie ce va marca sfarsitul anului in curs, pe 31 decembrie 2009, va fi o eclipsa partiala de Luna, care va incepe la ora 19.00 si va tine pana la 23.30. Este mai mult ca sigur ca Observatorul Astronomic isi va tine deschise portile pentru cei care vor dori sa o vada.
Din curiozitate am vizitat site-ul Observatorului Astronomic din Bucuresti si am gasit cateva rubrici extraordinar de interesante, din care redau mai jos cateva pasaje:

Nume romanesti pe cer
Mercur
In aprilie 2008 un crater de pe Mercur a primit nume românesc: Eminescu. Craterul Eminescu are 125 km în diametru. Este un crater interesant pentru că pare că s-a format mai recent decât restul craterelor de pe Mercur. Lanţuri de cratere mai mici se întâlnesc în jurul craterului Eminescu. Acestea au fost formate de fragmentele ce s-au desprins din asteroidul ce a format craterul Eminescu.
Venus
Singurul nume românesc de pe Venus este cel al poetei Elena Văcărescu. Aceasta a trăit în Franţa, dar s-a născut în România. Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de 31,5 km. Chiar dacă Elena Vacărescu a trăit între 1866 şi 1947, craterul a primit acest nume în 1994. Craterul Văcărescu se află în Nsomeka Planitia, la marginea unui lanţ muntos numit Saule Dorsa.
Faima Elenei Vacarescu este mai degraba literara si mondena, caci putini au auzit de activitatea sa politica si culturala. Din pricina logodnei sale cu printul Ferdinand, neagreata de regele Carol I, a fost nevoita sa plece in exil, la Paris. Meritele ei depasesc cu mult lumea literara, Elena Vacarescu fiind un model de femeie exceptionala, inteligenta si iubitoare de tara, mult admirata de contemporani. Ea a fost prima femeie-ambasador din Romania. A participat, in 1919, la Conferinta de Pace de la Paris, in delegatia condusa de Gheorghe Tatarescu, iar ulterior a fost numita secretar general al Asociatiei romane de pe langa Societatea Natiunilor, organism precursor al ONU. Presedintele delegatiei romane era Nicolae Titulescu, pe care Elena Vacarescu l-a secondat, atat in chestiuni culturale, cat si in actiuni politice importante, in perioada cat a stat la Geneva, unde se afla sediul Societatii. Prietenul Elenei Vacarescu, marele poet francez Paul Valery, spunea ca in ea coexista un poet si un admirabil om politic. In 1922, a fost aleasa membra permanenta in comitetul de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuala, iar peste doi ani va participa la fondarea Institutului International de Cooperare Intelectuala, alaturi de Paul Valery, Albert Einstein si alte nume sonore. In 1925, a fost primita in Academia Romana, care isi deschisese portile si pentru femei, iar doi ani mai tarziu, presedintele Frantei ii va inmana ordinul Legiunii de Onoare. A fost de doua ori laureata a Academiei Franceze si vrednica urmasa a inaintasilor ei Vacaresti - Ienachita si Iancu - al caror testament l-a indeplinit.

Şi pe Lună există nume româneşti.
Craterul Haret
Singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, după matematicianul-astronom Spiru Haret. Acesta si-a obţinut doctoratul în astronomie la Paris cu teza "Asupra invariabilităţii axelor mari ale planetelor". Ca ministu al educaţiei, a emis decretul pentru înfiinţarea Observatorului Astronomic din Bucureşti.
Craterul are 29 km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate vedea de pe Terra, aproape de polul sud al Lunii. În vecinătatea craterului Haret se află zeci de cratere mari ce nu au nume. Poate în viitor în regiunea aceea vor mai „apărea” şi alti români.
Savantul al carui nume a ajuns pe astrul noptii a fost cel dintai roman care a obtinut un doctorat in astronomie. Evenimentul se intampla la Paris, in 1878. Inca pe cand era elev de liceu, a publicat doua manuale, unul de algebra si altul de trigonometrie. Dupa terminarea facultatii, a plecat la Paris cu o bursa. Teza sa de doctorat despre axele orbitelor planetare reprezinta cea mai importanta contributie stiintifica a sa. Dupa ce Kepler a enuntat prima lege a miscarii planetelor, iar Laplace si alti savanti au aratat ca axele majore ale orbitelor planetelor sunt stabile, Spiru Haret a demonstrat ca, din contra, aceste axe nu sunt absolut stabile. Descoperirea sa a fost cruciala, dar dupa intoarcerea in tara, savantul a renuntat la cercetare si s-a dedicat imbunatatirii invatamantului romanesc, contribuind fundamental la dezvoltarea acestuia, in timpul celor trei guverne liberale sub care a fost ministru al educatiei. Directia de cercetare deschisa de el a fost continuata de Henri Poincar si de alti savanti straini. Astazi, putini romani cunosc activitatea stiintifica exceptionala a lui Spiru Haret, al carui crater lunar ne vegheaza in tacere.

Muntii Carpati
Unul dintre lanţurile muntoase de pe Lună a primit numele de Montes Carpatus: Munţii Carpaţi. Chiar dacă Munţii Carpaţi de pe Terra străbat mai multe ţări (Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, Serbia şi România), putem considera că aceasta este o altă regiune "românească" de pe Lună. Montes Carpatus formează marginea de sud a unui gigantic bazin lunar: Mare Imbrium. Se întâlnesc vârfuri muntoase, cel mai înalt având 2400 m înălţime. Vârfurile sunt separate de văi ce s-au format în urma scurgerilor de lavă. Câteva cratere mari s-au format chiar în munţi, în urma căderilor unor meteoriţi. Foarte aproape de Montes Carpatus se află frumosul crater Copernic. Se estimează că acesti munti s-au format acum 3,5 miliarde de ani.
Cei ce doresc să vadă Montes Carpatus prin telescoapele Observatorului Astronomic sunt aşteptaţi la doua zile după Primul Pătrar până în Lună Plină.

Asteroizi cu nume romanesti
Toţi asteroizii cu nume de români fac parte din centura principală de asteroizi, situată între Marte şi Jupiter.
Primul asteroid ce a primit un nume românesc a fost asteroidul cu numărul 2331. Acesta asteroid poartă numele lui Constantin Pârvulescu: 2331 Parvulesco. A fost descoperit în 1936 de către astronomul Delporte, în Belgia. Are un diametru situat între 11 şi 24 km. Face o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,78 ani. Se poate apropia de Terra la 140.000.00 km.
Constantin Pârvulescu a fost profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara şi Cluj. A fost directorul Observatorului astronomic din Cluj. A studiat galaxiile, roiurile globulare şi stelele binare. Asteroidul a fost numit Parvulesco şi după fratele astronomului, Antares Pârvulescu.
Un alt asteroid cu nume românesc este 4268 Grebenikov. Eugeniu Grebenikov este un astronom de origine română, născut în Republica Moldova. Se ocupa cu studiul mecanicii cereşti. Asteroidul a fost descoperit în 1972 în Rusia si are un diametru între 5 şi 12 km. În 4,28 ani face o rotaţie în jurul Soarelui.

Ne putem mândri cu câţiva asteroizi numiţi în cinstea artiştilor români.
Primul asteroid ce poartă numele unui artist român este 6429 Brancusi. Sculptorul român cunoscut în toată lumea se roteşte liniştit în jurul Soarelui. A fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar (SUA). Asteroidul face o rotaţie în jurul Soarelui o dată la 3,16 ani şi se poate apropia la 100.000.00 km de Terra. Diametrul asteroidului Brâncuşi este estimat între 4-9 km.
Asteroidul 9253, descoperit în 1971 la Observatorul Palomar poartă numele de 9253 Oberth. Cu un diametru de maxim 6 km, asteroidul Oberth se află la o distanţă de 150.000.000 km de Terra.
Hermannn Julius Oberth a fost un om de ştiinţă născut la Sibiu. Este, împreună cu Konstantin Tsiolkovsky şi Robert Goddard, unul dintre părinţii astronauticii. Parintele zborului cosmic: un sighisorean genial Hermann Oberth (1894-1989) este considerat fondatorul astronauticii si inventatorul rachetei, alaturi de rusul Konstantin Tiolkovsky si americanul Robert Goddard, dar nu a colaborat niciodata cu ceilalti doi, cercetarile lor desfasurandu-se in paralel. S-a nascut la Sibiu, intr-o familie de intelectuali sasi si a crescut in Sighisoara. Tatal sau era un chirurg faimos, director al spitalului judetean din Sighisoara.
La nici 14 ani, elevul de liceu Oberth proiectase deja primul model de racheta, fascinat de cartile lui Jules Vernes "De la Pamant la Luna" si "Calatorie in jurul lumii", pe care le stia aproape pe de rost. Teza de doctorat i-a fost respinsa in 1922, in Germania, pe motiv ca era prea utopica. Publicata cu fonduri private, dupa ce a fost respinsa de mai multe edituri, cartea sa "Racheta spre spatiile interplanetare" avea sa devina o lucrare de o importanta covarsitoare, chiar daca initial a starnit multe controverse. La varsta de 28 de ani, isi incheiase deja opera fundamentala a tehnicii rachetelor si a zborului cosmic. Oberth a refuzat sa sustina doctoratul cu alt subiect, afirmand ca poate sa devina un cercetator valoros si fara doctorat. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, s-a stabilit in Germania. S-a retras din lumea stiintei in 1968, dedicandu-se filosofiei. A murit in 1989, iar un an mai taziu, Academia Romana l-a ales membru post-mortem. Prima racheta de mari dimensiuni, A4, a fost construita urmand in mare masura ideile lui Oberth. Nu mai putin de 95 de inventii si recomandari ale savantului de origine romana se regasesc in constructia acestei rachete, cunoscuta ulterior sub numele de V2.
Asteroidul 9403 poartă numele de 9406 Sanduleak. Se află la o depărtare de 300.000.000 km de Terra. Un an pe acest asteroid durează 4 ani pământeni. Asteroidul Sanduleak are un diametru de maxim 15 km.
Astronomul american de origine română Nicolae Sanduleak s-a ocupat cu studiul stelelor strălucitoare din emisfera sudică. Supernova apăruta în 1987 în Norul Mare al lui Magelan, a avut ca sursă steaua Sanduleak -69 202.
Asteroidul 9493 Enescu poartă numele celui mai cunoscut compozitor român: George Enescu. A fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Situat la peste 250.000.000 km depărtare, asteroidul Enescu are până în 9 km diametru.
Yehudi Menuhin spunea despre George Enescu: "Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete".
9494 Donici poartă numele astronomului Nicolae Donici. Acesta a fost unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for. S-a ocupat cu studiul Soarelui, observând şase eclipse totale.
Nicolae Donici (1875-1957) s-a nascut in Basarabia, la Dubasarii Vechi, si este considerat primul astrofizician roman. A efectuat cercetari astronomice in Spania, Rusia, Portugalia, Indonezia, Sua etc. A fost membru al Academiei Imperiale de Stiinte a Rusiei, membru de onoare al Academiei Romane si membru fondator al Uniunii Astronomice Internationale. A construit un observator astronomic privat si s-a preocupat, in special, de fizica solara, urmarind, in decursul vietii sale, sase eclipse totale de soare.
Poetul Mihai Eminescu este imortalizat pe cer prin asteroidul 9495 Eminescu. Este un asteroid descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Este situat la o distanţă medie de 250.000.000 km de Terra. Face o rotaţie completă în jurul Soarelui odată la 3,23 ani. Se poate apropia la "numai" 140.000.000 de planeta noastră. Diametrul asteroidului Eminescu nu depăşeşte 6 km.
Asteroidul 10034 Birlan poartă numele astronomului Mirel Birlan. Mirel Bîrlan este un astronom ce lucrează la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul Efemeridelor din Paris. Se ocupă cu studiul dinamicii corpurilor mici din sistemul solar. Asteroidul a fost descoperit în 1981 în SUA.
Biologul şi astronomul amator Jean Dragesco, ce locuieşte în prezent în Franţa, a "primit" un asteroid cu ocazia împlinirii a 80 de ani, în anul 2000. Asteroidul este 12498 Dragesco. A fost descoperit în 1998. Diametrul acestui asteroid nu depăşeşte 10 km.

Comete cu nume romanesti

Cometele poartă numele descoperitorului sau a primilor sai descoperitori. Până acum un singur român a realizat această performanţă: Victor Daimaca.
Victor Daimaca, era un profesor de matematică din Târgu-Jiu. Pasiunea sa era astronomia. Ca observaţii el a ales căutarea cometelor, o activitate ce implica scanarea unor anume zone, în fiecare seară senină, pentru detecta eventualele comete ce ar putea apărea în acele zone.
Cu un binoclu, Daimaca, la 3 septembrie 1943, a observat o cometă nouă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A fost prima cometă descoperită de un român, fiind înregistrată la Centrul Internaţional de la Copenhaga sub denumirea de cometa Damaica 1943c. Alţi astronomi au observat cometa, confirmând descoperirea lui Daimaca. La mai puţin de 4 luni de la prima descoperire, la 16 decembrie 1943, Daimaca a găsit o a doua cometă, însă aceasta era descoperită concomitent şi de astronomii Van Gent şi Peltier, fapt pentru care s-a numit cometa Van Gent –Peltier – Damaica 1943 W1.
Daimaca a continuat să caute comete de la Observatorul Astronomic din Bucureşti, dar nu a mai descoperit niciuna. Este singurul român ce a descoperit comete.
Cometele au fost descoperite cu un binoclu, în acel moment fiind destul de strălucitoare. Acum sunt situate foarte departe de Terra, la 21 miliarde km (cometa Daimaca) şi la 19 miliarde km (cometa van Gent-Peltier-Daimaca).
Victor Daimaca s-a nascut la Drobeta Turnu Severin in 1892. A fost profesor de matematica la un liceu din Targu Jiu si este singurul roman care a descoperit comete. A fost pasionat de astronomie de cand era copil. Si-a ,,construit" un observator astronomic in podul casei, dotat cu un binoclu Zeiss, care marea de 6 ori, si un ,,vizor" de 5-6 tigle, scoase din acoperis, spre emisfera de sud. Dupa absolvirea facultatii, Victor Daimaca s-a stabilit in Targu Jiu, unde a fost profesor de matematica la Scoala Normala. Aici, avand drept "observator" un stalp de gard, unde rezema binoclul, a inceput sa caute comete noi. Astfel, in 1943 a gasit o cometa necatalogata in constelatia Lynx, care a primit numele Daimaca 1943c. La scurta vreme a mai descoperit o cometa in regiunea sudica a constelatiei Varsatorului, care, de asemenea, a primit numele sau, impreuna cu numele altui astronom care o descoperise dupa el - Van Gent-Peltier - dar a carui telegrama ajunsese mai repede la Uniunea Internationala Astronomica de la Copenhaga. Dupa doi ani a descoperit si cometa Kopf, ulterior descoperita si de un german dar, ca si in cazul precedent, telegrama lui Daimaca a ajuns mult mai tarziu. De data aceasta, doar numele descoperitorului german a fost dat asteroidului. Destin tipic romanesc, repetat dramatic de atatia savanti, intre care la loc de frunte e cazul lui Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, in locul caruia au luat premiul Nobel doi canadieni, care facusera aceeasi descoperire, cu aproape un an mai tarziu decat cercetatorul roman.

Materialele informative le-am preluat de pe:
http://www.astro-urseanu.ro/
http://www.formula-as.ro/2007/767/societate-37/cei-13-romani-care-au-botezat-cerul-7946

sâmbătă, 18 iulie 2009

Targul de Fete de pe Muntele Gaina


Dragi prieteni,

Cred ca majoritatea ati auzit de Targul de Fete de pe Muntele Gaina. Noi am auzit si anul acesta am ajuns si pe-acolo.

Dovada:

Plecati cu noaptea-n cap si cu dimineata-n sac (adica pe la ora 04.30 din Rm. Valcea) am ajuns in satul Avram Iancu dimineata pe la 09.00. Este satul de la poalele muntelui Gaina. Politie, turisti, sateni... tot ce vrei.

Cel mai mult ne-au placut cele doua grupuri de tulnicarese din Avram Iancu, asa ca la inceput mai mult pe-acolo ne-am invartit. Apoi au inceput sa treaca grupurile de dansatori populari, fiecare cu cate o mini-orchestra si a inceput parada costumelor populare. Au dansat in centrul satului, adica in fata scolii.

Apoi, cu mic cu mare, am pornit cu totii catre scena amenajata pentru spectacolul-concurs dat de 4 sate: Jidvei, Bucium, Sohodol si Galda de Jos. Foarte frumos au evoluat toate echipele: au prezentat dansuri si costume din satele de unde veneau, obiceiuri de nunta, de iarna si de aflare a ursitului de catre fetele nemaritate, solisti dansatori sau interpreti; ansamblul "Fetele de la Capalna" mi-a placut cel mai mult. Irina Loghin a sustinut recital de muzica populara (ce bine arata la 70 de ani!!!! ).

Ne-am mai invartit apoi printre tarabele mesterilor populari, ne-am luat si un tulnic (miniatura, desigur... ar fi fost interesant si unul adevarat, mare, il punem pe Corsa si asteptam sa suiere vantul prin el) si am mancat la "iarba verde" (adica in parcarea amenajata pe o pajiste din apropiere).
Mergem apoi sa ne cazam, ca seara urma sa urcam pe muntele Gaina: cazare facuta pe net, in Albac, la 35 km de muntele Gaina. Numai ca pensiunea Casa Alex nu era in Albac, ci in Horea, un sat vecin, la 7 km de Albac; o gasim pana la urma, dupa ce ne-am intors de vreo doua ori din drum. Insa conditiile sunt foarte bune la Casa Alex: camera e mare, curata, apa calda non-stop, si o terasa la care se mai lucra inca si care avea o parte spre rau si o parte spre munte. Nu mai zic de primirea ce ni s-a facut: copilul familiei respective, un baietel de vreo 2-3 ani, dupa ce am parcat in curte ne-a imbratisat masina... asa plina de praf cum era! Clar ca se bucura sa mai vada si alti oameni, ca pensiunea e destul de departe de restul caselor!!!!

Seara cand incepuse sa se intunece pornim catre muntele Gaina: adica inapoi in Avram Iancu si de acolo pe un drum forestier inca vreo 9 km. Destul de prost drumul prin unele locuri, dar Furia Neagra deja s-a obisnuit (urca corsa noastra, n-avea probleme...). Si asa am ajuns si pe muntele Gaina!!!

Aglomeratie mare: masini, corturi, tarabe, artizani, gratare, de toate! Oricum, si aici politie gramada, ca de altfel peste tot pe unde am fost in zona. Parcam si o luam la picior; nu ne-a placut DELOC spectacolul de pe scena: un DJ ca vai de capul lui si doua dansatoare de club, lasere, lumini de toate culorile... URAT!!! Asa ca trecem mai departe pe la corturile dulgherilor, tesatoarelor si olarilor; ne luam o pusculita (asa strangem noi bani de concedii, iar acum incepem sa economisim pentru Revelion) si un colac secuiesc cu nuca si scortisoara. Urcam catre varful Gaina, unde la ora 00.00 urma sa se aprinda cel mai mare foc de tabara din muntii Apuseni. Sincer, la cat era de frig, am stat cu ochii numai pe ceas! Am vazut de sus si artificiile din sat, din Avram Iancu si... s-a aprins si focul, asa ca ne-am mai dezmortit oasele. Cred ca am stat pana pe la 1, 1.30 noaptea, cand am pornit inapoi, pe un alt drum forestier, chiar mai prost decat primul.

Peste noapte a plouat, iar spre dimineata se auzea o ploaie mocaneasca de mai mare dragul... in plus, nu suna ceasul si ne trezim si noi pe la 10.30. Repede la micul dejun (am mancat la Casa Alex slana, branza de oaie, salata de bureti, mat umplut) si apoi repede cu bagajele la masina si pe muntele Gaina cu noi.

Urmeaza iarasi drumul forestier (parca ziua arata mai bine) si pana ajungem sus ceata invaluieste totul in jur. Nu mai suntem lasati sa urcam cu masina pana sus, asa ca o luam la picior. Mama, ce frig era afara!!!! Dar tot urcand ne-am mai incalzit, plus ca am dat peste tufe de afine si fragute. Pe munte... ceata... zarim totusi dansatorii maramureseni; la cum batea ritmul toba aia, am si uitat de frig! Mergem si pana la Crucea lui Avram Iancu, chiar in varful muntelui. Ce vant!!! Trebuia sa tinem strans de noi si cele cateva haine, ca riscam sa le pierdem pe-acolo. Ceata, vant, si un frig... brrrr... Oamenii cam plecasera, nu prea mai erau decat cateva corturi si masini ici colo. Insa ramasese muuuuulta mizerie. Ne mai invartim pe-acolo, ne luam un ciubar in mimiatura si niste turta dulce cu scortisoara si dupa cateva ore suntem inapoi la masina.

Jos in sat cald si soare. Asta e, vreme de munte! Mai facem o oprire la Casa Memoriala Avram Iancu din Incesti; foarte frumos amenajata, ingrijita, cu multe obiecte bine restaurate. Merita vazuta!

Urmeaza apoi drumul catre Bucuresti, prin Sibiu, unde reusim sa ratam un semafor, sa trecem pe rosu, sa facem cunostinta cu "plutonier Capsuna" alias Brandusica; amenda si suspendarea permisului 30 zile pentru Cristi. Dupa ce recunoastem ca n-am vazut semaforul, domnii politisti ne intreaba de unde venim, daca ne-a placut la Targul de Fete, cum a fost vremea... si din pedeapsa comunicata initial ramane o amenda de pieton.

Iata si legenda muntelui Gaina si a Targului de Fete:
Aici, pe munte, traia o gaina ce facea oua de aur. Motii au indragit-o si au ocrotit-o, ei putand sa o vada o data pe an, in ziua de Sfantul Ilie; era ziua in care motii se adunau de prin vaile si de pe varfurile Apusenilor sa faca negot, sa isi impartaseasca gandurile si visele, sa isi gaseasca perechea cu care sa-si petreaca restul vietii. De tinerele perechi se apropia gaina fermecata, transformata in zana, si le dadea cate un ou de aur. Oamenii se bucurau, multimile se adunau si petreceau cu dansuri si cantece din Tara Motilor. Zana, transformata inapoi in gaina fermecata, zbura apoi catre cuibul ei ascuns privirilor. Insa armonia a fost stricata: un hot a urmarit ascunzisul gainii fermecate si, cand aceasta coborase in mijlocul unei petreceri motesti, a furat ouale de aur si a distrus cuibul. Cand gaina s-a intors, mahnita sa descopere furtul si distrugerea pricinuite, a zburat si s-a facut nevazuta. Motii s-au suparat si au implorat-o sa se intoarca, insa minunea nu s-a mai intamplat. De atunci a ramas singur si plesuv Muntele Gaina, dar oamenii continua sa se intalneasca in aceste locuri de poveste. Din vechime motii se aduna aici sa vanda si sa cumpere rodul muncii lor, sa cante si sa joace. Aici se intalneau si tinerii necasatoriti din sate vecine si se intemeiau casnicii. Erau astfel impiedicate casatorii intre rude de acelasi sange. Pe vremuri se spune ca fetele urcau pe muntele Gaina cu zestrea in carute. Pe munte erau prezenti preoti care oficiau casatoriile pe loc, iar tinerii plecau catre satele lor la sfarsitul petrecerilor cu cantece si dansuri cu strigaturi.

Zona Apusenilor este extraordinar de frumoasa: dupa 2 ani revad locurile si sunt cu adevarat superbe! Faceti din Targul de Fete un prilej sa mergeti in Apuseni vara in Albac, Arieseni, Garda sau chiar in Horea daca doriti o oaza de liniste!

Calatorii cat mai multe si mai placute!
Cristina si Cristin

duminică, 5 iulie 2009

Festivalul Bujorului de Munte din Gura Raului



Fuseram si la Festivalul Bujorului de Munte... Martie din post sa lipseasca? !
Asa ca am pornit sambata dimineata spre Gura Raului, judetul Sibiu. Pozele sunt aici:

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/FestivalulBujoruluiDeMunteGuraRauluiSibiu#
In drum ne-am oprit la Manastirea Turnu Rosu, pe care am vazut-o prima data in 1989. Acum, ori ca am mai crescut eu, ori ca s-a mai micsorat manastirea... cert e ca nu m-a mai impresionat asa cum a facut-o acum 20 de ani. Locurile insa sunt frumoase, iar un drum pana la manastire este de neratat daca tot sunteti in zona.

Am continuat apoi drumul, cu o prima oprire in Cristian, la biserica fortificata. Am gasit aici portarul, care era si ingrijitor, dar si ghid. Si care a avut o placere deosebita sa ne povesteasca istoria locurilor, sa ne arate sacristia unde Mihai Viteazul a ucis un preot, turnul slaninii si monumentul eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial, turnul ciumei de unde preotul care era si primar in sat tinea slujbele in timpul in care bantuia ciuma. Este unul dintre cei 30-40 de sasi care mai traiesc in Cristian.
Tot aici, in Cristian, am ramas uimiti de numeroasele cuiburile de berze: aproape in fiecare stalp de telegraf era un cuib de barza, cu cate 4-5 locatari!!! Apoi am aflat ca aici este capitala berzelor din Romania: sunt protejate si sunt parte a unui proiect mai amplu de salvare a acestei specii.

Dupa "sedinta foto" de rigoare pornim mai departe, cu urmatoarea oprire: manastirea Foltea. Aflasem ca este monument UNESCO, asa ca nu putea rata vizitarea. Cu greu gasim drumul, dupa ce am intrebat in stanga si-n dreapta. Era un drum forestier prin padure, destul de prost (totusi mai bun decat drumul ce urca la cetatea dacilor, Sarmisegetuza Regia, si pe care il luam de fiecare data ca termen de comparatie cand vorbim de calitatea drumurilor). Ajungem la un indicator ce arata o poteca de munte catre manastire, asa ca abandonam masina si pornim pe jos. Doar ce iesim din masina si incepe sa picure. Luam si umbrela, sa protejam aparatele foto. Insa nu cred ca am urcat 10 minute ca padurea s-a intunecat, au inceput tunete si fulgere si... pana sa deschidem noi umbrela eram uzi fleasca. Am mai inaintat putin, insa atmosfera nu era prea imbietoare: se innorase de-a binelea, tuna, fulgera si turna cu galeata ca se facusera deja suvoaie de apa! Cred ca ofeream o imagine tare amuzanta, prin padurea intunecata, inaintand uzi leoarca, si cu umbrela in mana! Trebuia sa coboram de-acolo pana nu ramaneam cu masina in varful dealului! Asa ca facem cale-ntoarsa si incet-incet coboram de pe deal pe o ploaie torentiala. Pana ajungem jos aproape ca iesise soarele!
Ajungem la Gura Raului si incercam sa ajungem la pensiunea unde aveam rezervare: dupa cateva ture pe strada principala (singura asfaltata din sat), gasim strada unde era pensiunea; insa... surpriza... 2-3 case aveau acelasi numar! Asa ca, dupa ce intram in curtea unor oameni destul de cumsecade cat sa ne conduca la pensiune, reusim sa ne cazam, sa ne lasam bagajele si sa pornim catre locul cunoscut sub numele de "La ape".
Lasam masina si pornim catre barajul de la Gura Raului. Dupa cateva fotografii mergem catre locul unde Festivalul Bujorului de Munte era in plina desfasurare: cantece si jocuri populare, din Marginimea Sibiului dar nu numai, mamaliga, sarmale si tocanita de oaie la ceaun, bulz, branza de burduf, smantana, clatite cu urda... ce-ti poftea sufletul, bani sa fie! Ca preturile erau destul de piperate, de credeai ca nu esti in zona unde oieritul e ocupatie de baza!
Intre timp iese si soarele, dupa ce se pusese pe o ploaie mocaneasca ce ne cam taiase din avant!
Seara stam cu totii langa un urias foc de tabara, si asa se incheie prima seara cu cina la stana.

A doua zi dimineata chiar in fata pensiunii unde stateam noi, la intrarea in sat, are loc ceremonia de primire a oaspetilor in sat: cu paine si sare, cu buchete de bujori de munte, cu Junii Sibiului.
Toata lumea porneste apoi catre iesirea din sat, "La ape", unde fusesem cu o seara inainte. Cum venea si presedintele Basescu, circulatia a fost deviata de pe strada principala (doar era singura asfaltata, va amintiti) pe o strada laturalnica. Culmea a fost ca pe ingusta straduta prafuita, ingusta si cu masini parcate de-o parte si de alta, a fost deviata circulatia in ambele sensuri de mers... asa ca dupa ce am inaintat ca melcul, am mai si stat blocati aproape jumatate de ora... numai bine, ca ne-am cunoscut cu vecinul de drum...

Cand, in cele din urma, am ajuns "La ape", am lasat masina si am pornit catre baraj, sa-l vedem de sus. Apoi am revenit catre locul unde se desfasurau festivitatile si unde ajunsese si presedintele Basescu cu restul alaiului, dupa o portie de bulz fierbinte, pornim inapoi catre Bucuresti. A fost frumos, am vazut lucruri si locuri noi. Este adevarat ca era foarte aglomerat, ca erau si tiribombe si cateva locuri de unde se auzeau in surdina manele... insa mai multi erau ciobanii cu gratarele cu pastrama, cu bulz, cu faguri de miere. Si mai peste tot se asculta muzica populara, chiar si seara tarziu de catre cei care venisera cu corturile.

Cateva cuvinte despre cazare: am stat la Pensiunea Iris, careia i-as acorda nota 8 din 10 (am scazut 1 punct pentru curatenia la baia din camera, 0, 5 punte pentru ca in ziua plecarii nu am avut apa calda, si 0. 5 puncte pentru micul dejun care nu a fost prea suficient) ; insa gazdele au fost super, pozitia pensiunii la fel (chiar la intrarea in sat).

Asa ca anul viitor daca aveti pofta de o cina traditionala, o seara la stana si un spectacol folcloric, mergeti la Festivalul Bujorului de Munte, la Gura Raului, si nu ratati o vizita la biserica fortificata din Cristian!

Numai bine,
Cristina si Cristin