"Nu-mi spune cat esti de educat, spune-mi cat ai calatorit". Mohammed
Valeriu Penisoara - Poporul roman - opere complete (versuri : Adrian Paunescu, muzica : Valeriu Penisoara)

Asculta mai multe audio folk

duminică, 26 aprilie 2009

Junii Brasovului


Anul acesta reusim sa povestim despre Junii Brasovului...pentru prima data, desi e a treia oara cand mergem. Si speram sa va facem sa apreciati locuri si sarbatori de pe la noi,cum ar fi aceasta adevarata desfasurare de frumusete si maiestrie: Junii Brasovului.

http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/JuniiBrasovului26Aprilie2009Brasov#
În Duminica Tomii, prima duminică de după Paşte, la Braşov e sărbătoare. Mare sărbătoare. Coboară Junii din Şchei spre centrul oraşului. Încolonaţi, călare, junii din cele şapte “cete” Tineri, Bătrîni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Albiori şi Roşiori, vin conduşi de vătafi, mîndri, să salute orăşenii şi să dea de veste că Hristos a Înviat.

Probabil este unul din cele mai ample şi interesante evenimente care se desfăşoară la Brasov: sărbătoarea care începe cu adunarea Junilor în Piaţa Unirii. Acestia coboara rand pe rand si canta Hristos a inviat! De acolo, tinerii din cartierul Şchei al Braşovului (altădată un sat tradiţional românesc), îmbrăcaţi în costume populare defilează călare prin oraş, urmaţi de muzicieni şi grupuri de participanţi, până la Pietrele lui Solomon. Unele din costumele junilor sunt vechi de peste 150 de ani, iar cel mai migălos lucrat are peste 40.000 de paiete strălucitoare şi cântăreşte aproape 10 kilograme!

Sărbătoarea Junilor Braşoveni se desfăşura în trecut pe parcursul a zece zile: începea pe 25 Martie, de Blagoveştenie, o importantă sărbătoare în calendarul popular şi bisericesc, continua în Duminica Floriilor şi dura apoi încă opt zile, începând cu Duminica Paştelui. Junii Braşoveni reprezintă un complex de obiceiuri care combină practici pre-creştine cu manifestări creştine pentru a reda vechiul mit al morţii şi renaşterii rituale a timpului calendaristic Nu se mai ştie astăzi dacă sărbătoarea era la origine un ritual de iniţiere al tinerilor sau dacă marca singura zi a anului în care populaţiei româneşti îi era permis să intre liber în oraşul săsesc Kronstadt (Braşov). Sărbătoarea era organizată cu minuţiozitate: erau reguli precise cu privire la intrarea şi ieşirea din ceata Junilor, aveau loc acte rituale la anumite momente bine alese în anumite zile, erau interdicţii de vârstă impuse participanţilor, se organizau mese rituale, dansuri rituale (căţeaua, hora), se foloseau obiecte rituale (surla, buzduganul), aveau loc practici de fertilitate şi virilitate, etc. Hora de la Pietrele lui Solomon funcţiona în trecut ca un fel de judecată populară, căci cei care încălcau regulile comunităţii nu erau acceptaţi în horă, iar dacă totuşi o făceau, hora se oprea brusc până când aceştia o părăseau.
Multe din semnificaţiile iniţiale ale sărbătorii s-au pierdut odată cu includerea satului Şchei în oraşul Braşov, dar cu toate acestea, sărbătoarea continuă să fie un eveniment interesant. Un obicei care a rămas neschimbat este aruncarea buzduganului, o probă a puterii şi a virilităţii.
Anul acesta, ca si in alti ani, am mers si noi la Brasov, de Duminica Tomii (26 aprilie 2009, sau prima duminica dupa Paste). In jurul orei 09.30 am ajuns in Piata Unirii si ne-am gasit locuri bune pentru fotografiat. Apoi asteptat sosirea Junilor. Babele din jur povesteau ca au venit sa vada caii. Si intr-adevar, cai mai frumosi decat ai Junilor am vazut mai rar.

Dupa adunarea cetelor de Juni am pornit si noi,cu puhoiul de lume, catre Pietrele lui Solomon. Dupa cum o sa vedeti in fotografii, lume multa, sfarait de gratare, muzica si…iarasi asteptarea Junilor. Pentru ca dup ace si-au incheiat defilarea pe strazile orasului, acestia urca pe cai la Pietrele lui Solomon. Aici, nevestele sosite din timp, au pregatit deja mesele cu de-ale gurii: oua rosii, drob si friptura de miel, ceapa verde si ridichii. Dupa sosirea Junilor acestia incep horele, fiecare in locul dinainte stability si cunoscut de atatia ani. Abia dupa aceea se pot bucura cu totii de masa in aer liber, alaturi de familii. Si asta facem si noi, trecem pe la gratarele cu mititei sip e la porcusorul la protap pe care-l ochisem de ceva vreme. O bere rece (fara alcoolo) ne completeaza pranzul mancat in picioare, pe o masa improvizata, de unde mai aruncam cateva priviri asupra cetelor de Juni si asupra cailor lor. Apoi coboram catre central orasului, unde se sarbatoreau Zilele Orasului Brasov: in piata Sfatului spectacolul abia incepea. Muzica popular, dansatori si multe, multe flori. Trecem si pe la tarabele unde mesterii populari isi vindeau rodul muncii lor migaloase: impletituri, cusaturi, cioplituri si multe alte…adevarate opera de arta!

Apoi inapoi la corsuta noastra, celebra Furie Neagra…si inapoi la Bucuresti. O iesire scurta, de o zi, dar care parca a insemnat o gura de aer proaspat!
Numai bine,
Cristina si Cristin

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Muzeul Aviatiei din Bucuresti


Primul care a lansat ideea unui muzeu al aviaţiei române a fost însuşi marele istoric şi om politic Nicolae Iorga, si nu e de mirare deoarece savantul roman a incercat intotdeauna sa atraga atentia asupra lipsei informatiei si a muzeelor in tara noastra.
http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/BucurestiExcursieFotoMuzeulAviatieiSiHerastrau04Aprilie2009#
După primul război mondial, Liga Naţională Aeronautică a făcut primele demersuri concrete, reuşind să adune într-un punct muzeistic materialul de război capturat de armata română pe timpul ostilităţilor militare. După 1970, graţie eforturilor generalilor Aurel Niculescu şi Gheorghe Zărnescu, aflaţi, în acea vreme, la comanda Aviaţiei Militare, la Boboc şi Mediaş s-au pus bazele viitorului muzeu. Însă, în urma încheierii unui protocol, patrimoniul acestora a trecut în zestrea secţiei de aviaţie a actualului Muzeu Militar Naţional.
Guvernul României a aprobat, la 2 martie 1990, înfiinţarea Muzeului Aviatiei, însă lucrurile au trenat iar muzeul a funcţionat, mai bine de un an, în corturi, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian. Abia după aceea Muzeul Aviaţiei a primit un spaţiu relativ corespunzător, pe Aeroportul Băneasa, pentru ca la începutul lui 1990, să se mute în locaţia prezentă. Suprafaţa actuală a spaţiului muzeistic este de circa 60.000 mp, din care 6.800 mp o reprezintă suprafaţa construită (inclusiv Secţia Hermann Oberth, de la Mediaş).
In curtea muzeului puteti vedea elicopetere, avioane de vanatoare supersonice MiG, Obiecte si documente apartinind pilotilor si observatorilor romani ce au luptat in primul si al doilea razboi mondial, obiecte personale, documente si fotografii apartinind inginerului Aurel Vlaicu.
Printre obiectele de expuse in muzeu se numara si cateva fotografii originale ale Smarandei Braescu, prima femeie pilot din România; a fost si prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism (1931 cand, în urma unui salt de la înălţimea de 6000 de metri, a depasit recordul american de 5384 metri) şi campioană mondială la parasutism (1932, în urma unui salt realizat cu o parasuta de construcţie românească, de la înălţimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, record ce a fost depăşit cu doar câţiva metri, abia peste 20 de ani!).
Cu avionul personal tip Milles Hawk, în 1932, a stabilit primul record de traversare a Marii Mediterane în 6 ore şi 10 minute, străbătând distanţa de 1100 Km, între Roma şi Tripoli.
In prezent se pare ca existenta Muzeului Aviatiei este din nou amenintata: spatiul ocupat de acesta este ravnit pentru construirea unui nou Mall (al catelea oare????) in Bucuresti. Dar bine ca a venit criza: din lipsa de bani, fonduri, deprecierea leului etc. demersurile au fost oprite; pana cand?!
In Muzeu este reconstruita si o strada din Bucurestiul de altadata, folosita deocamdata doar la realizarea catorva pelicule cinematografice romanesti. Se intentiona darea ei in folosinta devenind astfel locul in care vizitatorii Muzeului Aviatiei sa poata gusta o cafea sau rasfoi o carte. Si apropo de carti: va recomand cu caldura cartea “Pe aviatori lasa-i sa zboare”, realizata sub forma unui interviu de catre dl muzeograf Sorin Turturica si gen.av.(r) Aurel Niculescu.
Cristina DUMITRU